887 matches
-
chiar în ajunul unei mari sărbători: intră pe furiș în casă, dibui unde ținea moșneagul pușca și-i umplu țeava cu bucățele de cărămidă măcinată mărunt. Când veni sărbătoarea și moșul a vrut să se grozăvească în fața vecinilor, ieșind în cerdac să tragă un foc, ... buuuf!!! Moșul căzu pe spate de reculul armei. Din pușcă ieși un nor roșu de praf de cărămidă. Nimeni nu a bănuit că aici fusese mâna criminală a unui tâlhar de băiat! Mai apoi, după mulți
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
Și rozele-n straiul regal Mă-ndeamnă izvor de iubire să-mi fac Din gingașa floare de portocal. ÎN MAI, CÂND ÎNFLOREȘTE LILIACUL În mai, când înflorește liliacul Ciorchini de floare cu miresme fine Când de mușcate roșii-i plin cerdacul Iar fluturi albi valsează cu albine Visez să rătăcesc prin iarba grasă Să-mi ningă gândul floare de cireș Cu dulci miresme, sufletul să țeasă Zănatec dor sub tufa de măceș Să curgă lin izvor de frumusețe Culori sublime-n
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
Și rozele-n straiul regal Mă-ndeamnă izvor de iubire să-mi fac Din gingașa floare de portocal. ÎN MAI, CÂND ÎNFLOREȘTE LILIACUL În mai, când înflorește liliacul Ciorchini de floare cu miresme fine Când de mușcate roșii-i plin cerdacul Iar fluturi albi valsează cu albine Visez să rătăcesc prin iarba grasă Să-mi ningă gândul floare de cireș Cu dulci miresme, sufletul să țeasă Zănatec dor sub tufa de măceș Să curgă lin izvor de frumusețe Culori sublime-n
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
să mergem acolo. Nu pentru a bea ceva, ci pur și simplu să vedem, curiozitatea! Am ajuns la locul faptei. Într-o grădină destul de spațioasă, printre diverși pomi fructiferi se contura o casă destul de bine construită, cu o terasă tip cerdac în față, la care se ajungea pe niște trepte din piatră masivă, destul de largi. Intrarea în grădină se făcea pe o poartă din lemn masiv, puternică, ce străjuia impunător o curte largă. De la poartă până la casă era o distanță de
BIOGRAFIA TUCHILATEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359074_a_360403]
-
sărbătoare, Iar martoră era și Luna plină: Va coborî din morți, spre Înălțare, Isus, a lui Maria, cu lumină! Că începea așa o primeneală, Miresmele de flori de liliac, Și lutul proaspăt, iz de văruială, Se vânturau prin ușa din cerdac, Ne ușuram și trupul de povară Și sufletul cumva de-am suduit, (Scăpam și eu atuncea de ocară, În ziua când mergeam la spovedit!) Fiind copii mâncam în Postul mare Nu doar urzici că ne rodea burtica, Ne mai spurcam
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
frate./ Iar împletim blestemele de tată,/ să-ncingem, Doamne, fruntea-nsângerată./ Tu iarăși zici, în blânda rugăminte:/ Nu știu ce fac. Îngăduie-i, Părinte”. (Golgota). Gânguritul ca o togă de April s-a pus în luntrea rugii, veghiind în luminișuri de pădure. Cerdacul surâsului a îmbrățișat-o ca pe-o chemare și nestatornicul soare i s-a întipărit în vocalele curcubeului dorinței. Tresare și se înfioară în faldurile învârtoșatului destin, care a pus soroace răscrucilor. Iureșul eternei goane a dorului s-a desprins
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
un ram Cum viața noastră nu-i în van Se pregătea senin de drum Simțea că nu mai are timp, Își urmărea un gând, în scrum, Din jarul unui anotimp Desaga și-un toiag cioplit Le-avea la scară, în cerdac, Un prieten i le-a dăruit Să aibă la sfârșit de veac Stăteam lângă un foc mocnit Și depănam la amintiri Era la ceas de asfi nțit, Noi povesteam despre martiri “Născuți din piatră de granit” De când Terra a apărut
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
-l văzuse de un car de ani, a ieșit afară cu brațele întinse tocmai cînd eu am zis că părinții nu-s acasă. În final ei au stat la masă, au vorbit mult, iar eu m-am ascuns în pod (cerdac) și am plins toată ziua. Deși eram mică, am hotărît din ziua aceea să nu spun minciuni nici odată. Mi-a reușit, sau nu, unul Dumnezeu știe.” ( o moldoveanca de pește Prut) Referință Bibliografica: Într-un nu știu care sat / George Safir
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359221_a_360550]
-
Târgu Neamț. Se instală la mitocul Fevroniei Sârbu din chinovia Filioarei și se odihni prima noapte. A doua zi i se pregătiră două camere lângă Biserica Sfântul Ioan, lângă fântâna cu apă rece de vizavi. Câteva zile stătu singură în cerdac în haine de doliu. Apoi a început să se plimbe prin codrii Filioarei, acum fugea de lume și rămânea încremenită cu gândurile rătăcite. Îi veneau în minte ca un laitmotiv versurile lui Eminescu pe tema morții și acum versifica și
VERONICA MICLWE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340343_a_341672]
-
acolo și cu ce dorințe mă întorc în Țara mea de fagi, singurul loc în care mă simt cu adevărat, ACASĂ. Îmi imaginam mereu cum va arăta întinerită din temelii casa părintească iar eu în toamna vieții plimbându-mă în cerdac, sub clar de lună, depănând amintiri, privind fotografii, vizionând casete sau recitind modestele mele poezii care s-au adunat, purtând aproape numărul zilelor unui an. În tot ce-am scris, sunt gânduri, trăiri intense, zbucium și frământări amestecate mereu cu
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
a dat în șură, ori în pod, în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Totuna: Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, Ziua tologit în soare, pândind cozile de șoaric, Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizând duios la lună. Filosof de-aș fi - simțirea-mi ar fi vecinic la aman! În prelegeri populare idealele le apăr Și junimei generoase, domnișoarele ce scapăr, Le arăt că lumea vis e - un vis sarbăd - de motan
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
apei subterane. „Corpul navei catedralei se va înălța în formă de cruce până la cornișa desfășurată la 45 de metri. Nava principală se împarte în trei registre orizontale preluate din tradiția bisericilor românești medievale. De asemenea, porticele sunt o sinteză între cerdacul popular și colonadele din arhitectura mănăstirilor și palatelor brâncovenești. Acestea sunt amplasate la intrarea principală, protejează intrările laterale din dreptul pronaosului și înconjoară semicircular absida altarului. Cele șapte turle sunt înconjurate de colonade, asemenea porticelor de la primul nivel, dialogând armonic
AVEM NEVOIE DE CATEDRALA NEAMULUI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340742_a_342071]
-
puști, abia șoptit. Credeți că la vârsta sa Să umble toată lumea, Când e ger și-atâta nea, Nu e greu, cine-ar putea? Să alergi veac după veac, Să mai duci și-n spate-un sac, În odăi sau în cerdac Să fii puștilor pe plac? Hai să-l mai lăsăm un pic, Să se odihnească zic, Să se simtă mai voinic, Că-i și el un biet bunic! MOȘ CRĂCIUNE, ȘTII CĂ-S MIC ... Moș Crăciune, știi că-s mic
POEZII DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341516_a_342845]
-
la vreo două garduri mai încolo, se uita mai demult în jur, studiind orice mișcare care i-ar fi putut aduce vreun folos. Vrăbiile își reluară ciripitul pe lângă răzlogul de gard căzut. Când toate spiritele intrară în făgașul lor, de sub cerdacul casei ieși tainic, circumspect, popândăul Șoratra arătându-și lumii comicii incisivi, lungi, galbeni. Luă aspectul unui ghișeftar respectat la ușa prăvăliei sale, cu burtica lui maro, grasă, și cu urechile larg deschise. - Chiț! Chiț Hei, vrăbiuțelor! - Ciup! Ciup! Ce-i
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
poftă, doar două semințe din cotor, restul îl duse în scorbură, pentru zile mai negre. Doar popândăul, fricos, nu îndrăznea să treacă la acțiune. Coaja de cartof îl înnebunise, însă cu greu îndrăznea să-și arate mai mult mustățile de sub cerdac. Coaja de cartof nu-i dădea pace deloc. Când zarva din ogradă se potoli, iar animalele plecară cu treburile lor, popândăul se hotărî, fie ce-o fi, să-și riște pielicica, se repezi la coaja de cartof, o înșfăcă cu
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
-i dădea pace deloc. Când zarva din ogradă se potoli, iar animalele plecară cu treburile lor, popândăul se hotărî, fie ce-o fi, să-și riște pielicica, se repezi la coaja de cartof, o înșfăcă cu dinții și țuști sub cerdac! Moșul nici n-a știut ce pomană a făcut în dupa-amiaza aceea micilor vietăți din preajma casei sale. Epilog: A doua zi, motanul Tarzan a fost văzut mărșăluind maiestous și unduios prin curtea moșului Șcribleac cu un guzgan gri în gură
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
de bogații nu-i pasă , Vrea putere să reziste, cum a rezistat mereu, Jefuit și fără milă, decât de la DUMNEZEU !. Bate vîntul peste ape, Timpul trece foarte greu, În curând vom fi aproape, Să vă simt la pieptul meu, În cerdac, sub clar de luna, Până-n zorii dimineții, Să petrecem împreună Clipe dragi, din ghemul vieții !. Bate vîntul peste ape ... .bate, bate. . .încă bate. Referință Bibliografica: BATE VÂNTUL PESTE APE. . . / Ionel Davidiuc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 528, Anul ÎI
BATE VÂNTUL PESTE APE. . . de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341965_a_343294]
-
devenise în brigadă mult mai bună după evenimentul de premiere de la gostat. Cum totul se întâmplase sâmbătă, duminica era destul de relaxată. Suman care îi plăcea să joace șah, a fost invitat de fiul lui nea Ilie la o partidă în cerdacul casei din curtea grajdului. Cocuța le-a adus niște pahare cu limonadă. Militarul era destul de bun la șah astfel că Suman câștiga destul de rar. Apoi au ieșit la intersecția care ducea spre uzina chimică Petru Poni, unde un tânăr pentru
PRIETENIA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341508_a_342837]
-
cum îi poate conduce pe alții de vreme ce nu se poate conduce pe sine?” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele Vieții. Traducere din lb. greacă de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu. Ed. Cartea Ortodoxă-Egumenița, Galați, p. 182) Sfântul Grigore Palama, din cerdacul tărâmului mustind de miracolul intrat în legendă ne țese cu suveica gândului statornicia cuvântului sortit spre veșnică pomenire, ctitorind lăcaș rugăciunii pure și amvon inimii curate. „1. Dumnezeu este Binele în sine, Mila însăși și o Bunătate fără margini, sau
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
românesc, sugrumat în acei ani ’50 de ocupație sovietică.” (Grigore Ilisei, Pisanii de azi și de demult. Ed. Doxologia-Iași-2012, p. 14-15) Ioan Miclău s-a acordat armonios peste torsul vremii, peste oceanul depărtării de noi, dar apropierii de Dumnezeu, în cerdacul universului creat de artistul sinelui său contemporan, care și-a pus în hotare încântătoarea creație, ctitorie cu foc haric al inspirațiunii, săvârșită în aureola artistică din care pulsează plenitudinea trăirii sale mistuitoare. Poetul creștin este alesul iscusit de cer care
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
voievod de pe peretele clasei! Și casa lui avea ceva de poveste, ceva altfel decât celelalte case, așa cum și nea Gică era diferit de ceilalți bărbați. Așezată chiar în vârful dealului, casa domina satul întins spre luncă. Părea un conac din cerdacul căruia boierul își supraveghea moșia. Niciodată nu am văzut vreo fereastră deschisă, niciodată nu am văzut perdelele albastre trase, niciodată nu am văzut vreo floare dincolo de geamuri. Când treceam pe acolo, preferam să merg pe partea cealaltă a drumului. Ruptura
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
schimba mentalitatea. Nici vorbă de respectul pe care, măcar datorită vârstei, l-am merita. Pe geam pătrunde aroma delicată a liliacului, iar în gând îmi vin versurile lui Topîrceanu: Pe-atunci înflorea liliacul/Și noaptea cădea parfumată/ Umplând de miresme cerdacul/ Și-avea arhivarul o fată...” Și deodată, vorba cronicarului, se sparie gândul... Sper să n-o fi făcut grefier. Dar mă liniștesc. Pe-atunci lucrurile erau mai așezate. Femeile știau care erau rolul și rosturile lor, nu-și sacrificaseră cel
Sunt o „babă” care și-a sacrificat feminitatea pe altarul feminismului () [Corola-blog/BlogPost/337903_a_339232]
-
com/books/0001367692aade14afcf9 1 Cum arăta casa de sub Măgulice? Casa Minicăi era una specifică zonei. Era amplasată în coasta dealului și avea două geamuri la stradă unde era și intrarea principală. Camerele se înșiruiau de a lungul unui coridor tip cerdac, iar dedesubt erau magazii și pivnița. Construcția casei era din lemn cu o susținere de zidărie din piatră brută un fel de granit din această zonă. 2 Ce era de fapt Mocănița? Mocănița anilor 1950 - 1960 era un mijloc de
EXPLICAŢII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343657_a_344986]
-
si dor) Și mai trecuse o zi, Ionuț supraviețuise neplăcerilor de adaptare la noul regim de mâncare al bunicii. Dimineața, mâncase foarte cumințel niște clătite făcute în tigaie, unse cu miere, sorbind și din ceaiul călduț. După ce mâncase, ieșise pe cerdac, să se bucure de razele plăcute ale soarelui, ce se revărsau peste el, peste toate răsadurile din grădină și peste ramurile pomilor din livadă. Apoi o luă încetișor prin ograda cea lungă, să vadă ce taine se ascund prin gospodăria
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
turte unse cu miere, cu lapte. Minune mare, de unde răsări așa de unul singur motănelul? Bunicul zise că poate trecu pisica vecinului Costan prin livada lor, și se rătăci un pisoi. Seara aceea, Ionuț scoase motănelul afară din odaie, pe cerdac, de gura bunicii, deși o făcuse cu strângere de inimă, îi era milă de bietul de el. Se gândi mult ce nume să-i dea pisicului, dar până la urmă îl boteză, pur și simplu, Motocel, că era ca un ghem
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]