900 matches
-
Ciocănești și Vicov (jud. Suceava), precum și al comunelor Ion Creangă din județul Neamț și Cicârlău, din județul Maramureș. Sofia Vicoveanca a cumpărat în satul Vicovul de Jos un teren de 9 ari, construind o casă nouă, în stil bătrânesc, cu cerdac și cu mansardă în care a amenajat un mic muzeu etnografic, cuprinzând o expoziție de costume țărănești și obiecte de artă populară. Interiorul casei a fost decorat cu lucrurile proprii unui interior de casă țărănească: ladă de zestre, blidar (dulap
Sofia Vicoveanca () [Corola-website/Science/306505_a_307834]
-
Unirii. Primul proprietar menționat al acestei clădiri este Petrea Bacalu, bogat proprietar cu vederi unioniste, care stăpânea un grup de clădiri ce adăposteau un hotel ce avea la parter „patru dughene de cărămidă cu temelii de piatră”, era înconjurat cu cerdac de lemn și acoperit cu „tablă de fier” și avea o curte interioară în care se intra printr-o boltă largă și înaltă ce permitea trecerea birjelor și căruțelor. Hotelul era atât de cunoscut la mijlocul secolului al XIX-lea încât
Hanul lui Petrea Bacalu () [Corola-website/Science/330303_a_331632]
-
încăperea centrală a clădirii era o moschee, cu subsol și patru compartimente laterale situate conform punctelor cardinale. După ce orașul a fost eliberat de sub ocupația Hoardei de Aur, clădirea din citadelă a devenit reședința pârcălabului de Orhei. Fiind dotată cu un cerdac, intrarea în clădire a căpătat aspectul caselor băștinașilor din Moldova. Cripta a fost transformată în beci, unde se păstrau rezervele de produse alimentare. Nu este exclus ca subsolul din palatul pârcălabului să fi fost folosit și ca temniță. După refacere
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
cu Iurg și care la finele aceluiași deceniu ies la mare de pe ambele maluri ale Nistrului. După ce orașul a fost părăsit de tătari, clădirea principă a citadelei a devenit reședința pârcălabului de Orhei. Intrarea în clădire fiind dotată cu un cerdac, a căpătat aspectul caselor băștinașilor din Moldova. Cripta a fost transformată în beci, unde se păstrau rezervele de producte alimentare. Nu este exclus, că subsolul din palatul pîrcălabului să fi fost folosit și ca temniță. Palatul pîrcălabului a ars, probabil
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
și cotinețe pentru păsări. Construcțiile publice erau de regulă construite din cărămidă cu acoperiș de tablă. Locuințele ridicate după 1950 sunt ridicate din aceleași materiale paiantă cu învelitori din țiglă sau tablă. Locuințele păstrează elemente de arhitectură țărănească: prispa cu cerdac, uneori apare si pridvorul, stâlpii din lemn, benzile din lemn decorate cu motive geometrice sau florale, traforate, așa-numitele florării. Rareori, în această zonă, cerdacul este închis. Curțile sunt împrejmuite cu garduri de lemn. Pe la sfârșitul anilor 60, cerdacul si
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
paiantă cu învelitori din țiglă sau tablă. Locuințele păstrează elemente de arhitectură țărănească: prispa cu cerdac, uneori apare si pridvorul, stâlpii din lemn, benzile din lemn decorate cu motive geometrice sau florale, traforate, așa-numitele florării. Rareori, în această zonă, cerdacul este închis. Curțile sunt împrejmuite cu garduri de lemn. Pe la sfârșitul anilor 60, cerdacul si stâlpii din lemn sunt înlocuiți de terase, pereții sunt tencuiți cu ciment. Noile construcții tind să elimine elementele de decor din lemn, este preferată casa
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
cu cerdac, uneori apare si pridvorul, stâlpii din lemn, benzile din lemn decorate cu motive geometrice sau florale, traforate, așa-numitele florării. Rareori, în această zonă, cerdacul este închis. Curțile sunt împrejmuite cu garduri de lemn. Pe la sfârșitul anilor 60, cerdacul si stâlpii din lemn sunt înlocuiți de terase, pereții sunt tencuiți cu ciment. Noile construcții tind să elimine elementele de decor din lemn, este preferată casa pătrată, cu aspect de robustețe. La mijlocul anilor 70 a început planul de sistematizare a
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
partea de vest a incintei se află turnul clopotniță, cu două etaje și cu acoperiș în formă de mitră arhierească. Intrarea în sansamblu se face printr-un gang aflat în stânga clopotniței. În stânga și în dreapta clopotniței sunt clădiri pentru chilii cu cerdacuri susținute de stâlpi din lemn în partea sudică și de coloane din zid în partea nordică. În partea de est a incintei se află mai multe clădiri cu scop administrativ: stăreția (care are la parter ateliere, iar la etaj chilii
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
la o înălțime de 3.75 metri, se află un tavan drept, nepictat. Monumentul se remarcă prin ornamentele cu care este împodobit, tipice sculpturii în lemn din Bucovina și întâlnite și pe lăzile de zestre, pe blidare, pe stâlpii de cerdac ai caselor, precum și prin particularitățile sale arhitectonice, comune și specifice întregii arhitecturi populare tradiționale din această parte a țării. Se remarcă prezența ca element decorativ a rozetei, realizată în diferite variante, întâlnită și pe obiectele de mobilier care au aparținut
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
1699; după aprecierile istoricilor de artă, ea continuă una mai veche, din secolul al XV-lea, clădită de Barbu Craiovescu. Refăcută de Constantin Brâncoveanu, Casa Baniei are două nivele, cu camere cu bolți de cărămidă la parter, cu camere și cerdace la etaj. Aici se aduna divanul Craiovei. În Craiova există mai multe fântâni celebre vechi, printre care: După 1800 se încearcă o sistematizare a orașului: se pavează principalele străzi cu bazalt artificial, gresie de Yvoir sau porfir aduse din Elveția
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
că cetatea Orheiului a fost completată în anii 60 ai sec. al XV-lea pe ruinele orașului Hoadei de Aur, Șehr al-Djedid, astfel clădirea principală din fosta citadelă a tătarilor a devenit reședința pârcălabului de Orhei. Fiind dotată cu un cerdac, intrarea în clădire a căpătat aspectul caselor băștinașilor din Moldova. Cripta a fost transformată în beci, unde se păstrau rezervele de produse alimentare. Nu este exclus ca subsolul din palatul pârcălabului să fi fost folosit și ca temniță. După refacere
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
aveam doi ani ca să ies om cu pâinea în mână. Și deodată ai picat d-ta la Ciuleandra aceea. Am avut imediat presimțirea că are să mi se întâmple un rău mare din clipa din care v-am zărit apărând în cerdacul cârciumii. Apoi când ai intrat în horă și te-ai prins de Mădălina, am înțeles că de-aci îmi va veni răul. Am încercat să lupt, să mă împotrivesc. Mi-au luat-o oamenii cu sila. Ați plecat, am răsuflat
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
monument al naturii, căpriorul, mistrețul, ursul carpatin, râsul, vulpea, lupul, veverița. Cheile Dâmbovicioarei și Peștera Dâmbovicioarei sunt cele mai importante fenomene carstice din Piatra Craiului. În partea nord-estică apar Prăpăstiile Zărneștilor, izbucurile Fântânile Domnilor și Fântâna lui Botorog, La Zaplaz, Cerdacul Stanciului, Peștera Stanciului, Moara Dracului. Aminitim Marele Grohotiș care este o pânză de pietre instabile de 4 km. Reportaje Vârfuri de peste 2500 de metri Moldoveanu- 2.544 m • Negoiu- 2.535 m • Viștea Mare- 2.527 m • Parângul Mare- 2
Munții Piatra Craiului () [Corola-website/Science/303030_a_304359]
-
clădirii sunt groase, cu ferestre largi și acoperiș de șindrilă. Intrarea, străjuită de lei de piatră se face printr-o galerie pe arcade de zid. În interior se află scara de lemn care face legatura cu camerele de locuit și cerdacul cu patru coloane trilobate și o coloana laterală. Aretia Tătărescu inițiază o succesiune de lucrări de transformare. In anii 1920-1921 casa a fost consolidată și reparată. În 1923 se realizează o instalație sanitară și mai târziu o instalație de curent
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
Tătărescu. Poarta mare din lemn de stejar sculptat a fost construită de meșterul Dumitru Pasăre, originar din Bălești în 1933. Tot în comlexul conacului Tătărescu se afla casa de locuit a administratorului, construită în 1923, alcătuită din 3 camere și cerdac Lângă biserică au fost înmormântați bunicii și părinții lui George Tătărescu. Mormântul este o construcție subterană, cu boltă, marcată la exterior printr-un postament acoperit cu marmură neagră venețiană. Soclul este confecționat din piatră sculptată.. În 1934, familia Tătărescu a
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
Iacov Stamate, intrând sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei. În 1803, mitropolitul Veniamin Costachi a mutat aici maicile de la Mănăstirea Socola, acolo unde se înființase primul seminar teologic din Moldova. În imediata apropiere a bisericii au fost construite două clădiri scunde cu cerdac larg, unde au locuit o perioadă un număr mare de maici. Călugărițele viețuitoare în jurul bisericii, cu metanie la Mănăstirea Văratec din Ținutul Neamțului, au denumit această biserică „Mitocul Maicilor”. Maicile au locuit aici o perioadă scurtă, ele fiind mutate de către
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
sec. XV-XVII), înglobând și pivnițele din vremea domnitorului Ștefan cel Mare. Reședința episcopală a ars în 1813 și a fost reclădită de episcopul Sofronie Miclescu în 1849. Fațadele au suferit unele transformări în 1890 și 1934-1938, când au fost modificate cerdacele de pe laturile de nord și de sud. A funcționat ca muzeu eparhial (1926-1949, 1983-2004) și ca muzeu municipal (1960-1982). Începând din anul 2004, aici se află reședința episcopului Hușilor. Muzeul eparhial a fost mutat într-o clădire de la sfârșitul secolului
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
de la Podul Înalt (1475), pe care domnitorul i-a folosit la lucrările de fortificare. Acest asediu este prezentat în cronica lui Ion Neculce. Turcii și-au așezat tunurile pe dealul din fața cetății, cel mai probabil pe versantul sudic al vârfului Cerdac, și au început să bombardeze fortăreața, cauzând acesteia multe pagube. Zidurile însă au rezistat, iar un prizonier german, închis în donjon, a avut ideea să folosească tunurile contra turcilor. Ideea sa a fost pusă în practică și corturile turcilor au
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
capcane cu trape, cunoscute și sub numele de "curse de șobolani". Intrarea în fortul mușatin se făcea printr-o poartă gotică, în arc frânt, aflată în turnul de nord-est. Inițial, la cetate se ajungea de pe un drum care ocolea vârful Cerdacului, pe care se aflau "părcane", sub formă de șanțuri întărite cu palisade. Drumul actual a fost construit abia în anul 1834, în timpul domniei lui Mihail Sturdza. Cetatea Neamț a fost descrisă în mai multe opere literare care relatează anumite episoade
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
paroh în satul Stupca, păstorind acolo până în 1884. Aici a locuit într-o casă parohială așezată la marginea satului, lângă toloacă. Casa parohială era construită din lemn și avea patru încăperi mari, despărțite prin tindă și având în față un cerdac. Pe lângă aceasta, mai exista și o casă mai mică cu două încăperi, într-una din ele fiind bucătăria, iar în cealaltă cancelaria parohială, unde preotul își primea enoriașii și le scria acte și scrisori. Mai era și un foișor de
Casa memorială „Ciprian Porumbescu” () [Corola-website/Science/320897_a_322226]
-
scop întărirea sângelui subțiat al familiei moșierului cu sânge proaspăt, sănătos, de la țară. În anul 1917, pe când mergeau pentru câteva zile la moșia Mănești din județul Argeș, ei opresc pentru a mânca la o cârciumă din satul Vărzari. Aflat în cerdacul cârciumei, Puiu observă o horă la răspântie și se prinde în joc la Ciuleandra cu o fată de 17 ani pe nume Mădălina Crainicu. Tatălui îi place fata și la întoarcerea de la moșie oprește la Vărzari și se duce acasă
Ciuleandra (film din 1985) () [Corola-website/Science/320403_a_321732]
-
inscripție aflată pe o friză de icoane aflate pe peretele despărțitor: "„s-au mărit Dumitru Sosnovici paroh, 1825”". Extinderea bisericii se pare că nu a fost suficientă. Unii autori consideră că în anul 1853 s-a adăugat actualul pridvor cu cerdac deschis. Dimpotrivă, alți autori (printre care și Gh. Bratiloveanu și Mihai Spânu, autorii monografiei "„Monumente de arhitectură în lemn din Ținutul Sucevei”", publicată în 1985) afirmă că în 1853 s-a adus în sat o nouă biserică, care data tot
Biserica de lemn din Horodnic de Sus () [Corola-website/Science/317136_a_318465]
-
al Moldovei și Bucovinei a reînființat Mănăstirea Coșula, aducând aici călugări care să se ocupe de refacerea vieței monahale din acest complex monahal medieval. În 1996, a fost finalizată construcția a două construcții de zid cu rol de chilii, cu cerdacuri largi. La 100 m nord-vest au fost construite anexele gospodărești. Au fost renovate clădirea arhondaricului și cea a stăreției. Biserica a fost construită după planul simplu, treflat, caracteristic multora dintre monumentele bisericești înălțate în vremea lui Ștefan cel Mare și
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
soția vistiernicului Matiaș, ctitorul bisericii. Casa egumenească din curtea Mănăstirii Coșula datează din secolul al XVII-lea și este catalogată ea-însăși ca monument istoric. Ea se află la 50 m nord-vest de biserică și este compusă din două nivele, cu cerdac la etaj, coloane la parter și beci la subsol. Ca urmare a lipsei de interes din parte autorităților locale din perioada regimului comunist, ea a început să se ruineze. Deși reprezentanții Ministerului Culturii au introdus casa pe lista prioritară a
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
cu trăsături specifice, care însă nu înlătură tradiția în totalitate, urmărind atingerea unei valori estetice superioare în consonanță cu gusturile celor care le întemeiază. Ele sunt prevăzute cu prispe care le încadrează de regulă pe două laturi, majoritatea având și cerdac cu stâlpi ornamentați, dintre motive, cele mai prezente fiind cele geometrice. Existența șurilor mari, într-o măsură mai redusă astăzi, trimit către spațiul transilvan. Interioarele din Somușca arată la rândul lor preocuparea pentru frumos a locuitorilor, remarcându-se printr-o
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]