370 matches
-
un real ascendent al Fecioarei Maria asupra lui Hristos. Cea care este "supt bezne mai strașnică și mai înfricoșată asupra dracilor decât toți sfinții"15 se va înălța la cer cu trupul, a treia zi după adormire, "ca împărăteasă a ceriului și a pământului, carea vine să lăcuiască den a dreapta împăratului Dumnezeu".16 Autoritatea Maicii asupra Fiului ei o egalează, în folclor, pe aceea a Tatălui. Maica Domnului îl ceartă pe Hristos că s-a lăsat răstignit pentru o lume care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
variantă de exploatare a lui drept formă de cunoaștere deplină a lumii, în toate ipostazele ei, într-un fel de împărtășire simbolică, prin intermediul celor cinci simțuri, cu tainele lumii divine. "Floare pré înfrămsețatî și dulce mirositoare adusă den raiul vederei ceriului" cartea provoacă la un exercițiu cognitivo-senzorial unde "măna [...] grabnică îmblătoare", în concert cu mintea, aducând cartea-floare și așezând-o în fața cititorului, oferă prilejul acestui banchet senzorialo-sapiențial ce surprinde ritualul apropierii și aproprierii cuvântului scris prin concertarea simbolică a mirosului " și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
exercițiu cognitivo-senzorial unde "măna [...] grabnică îmblătoare", în concert cu mintea, aducând cartea-floare și așezând-o în fața cititorului, oferă prilejul acestui banchet senzorialo-sapiențial ce surprinde ritualul apropierii și aproprierii cuvântului scris prin concertarea simbolică a mirosului " și mirosiți întru ia mirezma ceriului", gustului "și cu aceia îndulciți sufletele voastre cu dulciața fără sațiu", văzului "și cu vedéria frămseției, veseliți ochii cei înțelegători". Lectura, însă, cum era de așteptat, mizează pe o sublimare a simțurilor, prin receptarea lor prin excelență în cheie spirituală
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
symboles, Le Livre de Poche, Paris, 1996, pp. 153 și urm. 6"Polata lui Hristos s-au făcut tină și putoare porcilor, scaunul lui Dumnezeu ședére pierzării, sora îngerilor supt ascultarea dracilor și acesta ce zbura ca o porumbiță la ceriu să târăște ca șarpele pe pământ" Antim Ivireanul, Învățătură pentru taina pocăinții Didahii, în Opere, ediție de Gabriel Ștrempel, Editura Minerva, București, 1997, p. 310. 7 Nic. Densușianu, Vechi cântece șt tradiții populare românești. Texte poetice din răspunsurile la "Chestionarul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
necunoscută. 54 Neatestat în dicționare, este inclus într-o viitoare notă lexicală. 55 De exemplu: "În pieptul lui Decebal flăcăra vifor turbat" (Decebal, în "Convorbiri literare", III, 1896, p. 3.), "Luna pribegește singură pe marea cea fără margini a bolturilor ceriului" (Tuhutum, în "Convorbiri literare", IV, 1870, p. 155), "Un cântec... așa de limpede, așa de moale, așa de smălțat tremura prin aerul nopții..., topea coaja tăriei bătainice și-ți îndulcea și îmblânzea inima" ( Decebal, loc. cit. p. 5) 56 La
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
își ie drumul în zbor”) și interjecțiile predicative ("zbrr!”, "haț!”) dau oralitate, vivacitate și mișcare textului. Prezența inversiunii verbale în operele literare dă frazei o nuanță arhaică și un ton ceremonios: "Deci timpul sosit-a... Semne s-au ivit pe ceriu...”( A.Russo - Cântarea României) Nu numai substantivul și adjectivul au funcție de epitet, ci și adverbul, atunci când, caracterizând o acțiune sau determinând un adjectiv ori o interjecție, sporește încărcătura afectivă a operei. În reportajele lui Geo Bogza, care surprind o multitudine
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
în coajă! Desfundăm drumurile! Rupem podurile! Secăm apele! Spurcăm fântânile cu hoituri! Pârjolim grânele, fânețele! Le săgetăm dobitoacele de povară cu săgeți otrăvite cu venin de năpârcă, cu zeamă de cucută, să rămână în drum cu bombardele ce sparg "Catapeteasma Ceriului"! Împroșcăm, săgetăm cu șomoioage de foc pânzele corăbiilor ce urcă pe Dunăre, harabalele ce cară silistrăria cu iarbă de pușcă, chervanele grele de merinde! Ștefan se oprește să-și tragă sufletul. Trăsni-i-ar!! Dar-ar-ciuma-n ei să dea!... Formidabil! Fantastic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de cazi, Doamne ferește vin după tine! Vin! Ce-ți trece prin cap? mormăie el încruntat. Da! Am jurat! strigă Voichița. I-am spus și Sfintei Fecioare!... Din cel mai înalt turn al cetății, îmi voi lua zborul spre... spre înaltul Ceriului! Și vom fi împreună până la sfârșitul veacurilor! Împreună! Am jurat! Voichiță! se răstește el sever. Ce gânduri nebune-s aistea? Voichița îl vedea tulbure prin lacrimile ce stăteau grele să se prăvălească. Și eu?! Eu ce să fac?! Eu cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Poți să te îmbraci după modă. În locul nădragilor acelor roși, să pui un pantalon elegant, botine de glanț, un bonjur făcut după jurnal ca toată lumea bine educată, ș-atunci aș putea suferi viderea d-tale, dar în halul acesta, o, ceriule! mă sparii!“; „Ei!... geaba, geaba!... cât îmi bat eu capul să-l mai cioplesc... să-l mai chilesc... pace! îi stă rugina de-o șchioapă la ceafă.“ Replica masculină se auzea rar și înfundat, părând să se adreseze nu femeii
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
care a fost invitat, mia fost clar că numai autentic nu este. De altfel, aveam anumite bă nuieli de dinainte, de când îl văzusem pe la diferite manifestări sau la propria lui emisiune, pe careo are tot la TVR Cultural, La porțile ceriului. Miera destul de suspect că un tip care trăiește la oraș poartă cu ostentație o pălărie țărănească și se străduiește să vorbească numai în regionalisme. Apropo de vorbirea lui „țărănească“, am văzut la un moment dat în emi siunea lui o
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
adăugându-se indicația/ interdicția tărâmului sacru, prezentă în basme și în balada Antofiță a lu Vioară I (11). Pescarul senior a parcurs și el ritualul sacrificial, ceea ce susține ideea că interdicția este de fapt un model pe dos: „Cât din ceriu până-n pământ,/ Atât Vidrosul de adânc,/ Furisitul n-are fund!/ Odată că l-am vânat,/ Numai eu că am scăpat,/ Toți nevodarii c-am înecat” (Celei - Gorj)327. Adeseori fiul solicită straiele de mire; valoarea rituală a acestor veștminte, folosite
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întors cu capetele în sus”. În balada Soarele și luna, I(1), astrul diurn își pețește sora (aflată în timpul țesutului), fapt ce conduce la o cosmogonie: apariția „ochiului de noapte al lui Dumnezeu”: „Dumnezeu îns-o scotea/ Și sus pre ceriu-i punea:/ Pre Soare la răsărit,/ Iar pe Lună la sfințit -/ Lumea să o vederească/ Mai mult să nu se-ntâlnească” (Maidan - CarașSeverin). Crearea aștrilor prin jertfă umană constituie un topos cu răspândire universală; imaginarul arhaic românesc are un echivalent
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pi tă nu mă ai” (Mara - Maramureș). Basmul Cionușotca îmbină motivul răpirii cu cel al leagănului de mătase, care separă fecioara de pământ: „... cine a venit și i-a furat prima fată și i-a dus-o tomna pă-naltul ceriului, într-un leagăn de mătase” (Scheiu de Sus - Dâmbovița). Prezent cu deosebire în colindele de fată mare, unde se asociază cu magia cusutului și a cântecului, leagănul are aici o funcție rituală similară cu turnul în care sunt închise tinerele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
legătură tainică cu ciuta și feciorul. Orațiile de nuntă dezvăluie continuitatea rituală a urmăririi sub forma alaiului de nuntă pornit spre casa miresei, pe un traseu ce coboară din uranian: „Ș’alergarăm de venirăm,/ Munțâ cu brajii și cu fagii,/ Ceriu cu stelele,/ Câmpu cu florile,/ Dealu cu podgorile;/ Vălcelili cu viorelile,/ Satile cu fetile./ Când bătu soarli de sară,/ Ieșirăm la drumu-al mare/ Și deterăm de-o urmă de fiară,/ Și stătu toată oștirea’n mirare./ Unii zâsără că ie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
devine soția lui Pătru și ca răsplată pentru abilitatea lui, îi face un fecior cu stea luminoasă în frunte și îl părăsește printrun „ochi” între lumi: „Oglinda-n mână mi-o lua/ Și-n oglindă se uita,/ Și-n slava ceriului zbura”. Natura dublă a mamei lui Pătru este din nou sugerată de anticiparea pierderii, sfatul încălcat de erou fiind și aici motorul ce dă naștere călătoriei. Înainte de plecare, zâna îi sugerează localizarea tărâmului nimfelor, de unde vine: „Unde cântă paiele/ Ș-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care se cântă numai afară la geamul caselor în care sunt fete, «D-ale cui s-aceste case», «în cea casă-n cornu mesii» ce se cântă numai în casele în care ceata e invitată înăuntru la masă, «Pe seniniul ceriului» care se cântă la gazda cu oi multe și care are măcar o fată și un fecior, «Cunună Sfântă, domn din Ceriu», «Scoală domn bun» care se cântă la fereastra gazdei, numai după miezul nopții, «Florile-s dalbe» care de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cornu mesii» ce se cântă numai în casele în care ceata e invitată înăuntru la masă, «Pe seniniul ceriului» care se cântă la gazda cu oi multe și care are măcar o fată și un fecior, «Cunună Sfântă, domn din Ceriu», «Scoală domn bun» care se cântă la fereastra gazdei, numai după miezul nopții, «Florile-s dalbe» care de asemenea se cântă numai la fereastră. Colindele cetelor de feciori din Oprea au fost culese de noi încă din anii 1970 de la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
alte multe colinde, adevărate bijuterii ale creației populare locale, din care ne mulțumim să amintim numai căteva titluri : «Ajunul», «Sara-i mare», «Boerii s-o adormitu», »Scoală, scoală tu domn bun», «Maria lui Crai», «Nu te fată, spăimântară», «Pe seninul ceriului», «A Frâncului» 4. Șezătoarea fetelor în seara Anului Nou. In seara cumpenei dintre ani, fetele satului se adunau la o gazdă din timp tomnită, unde printre multe altele, ajutate de femei mai în vârstă, cu experiență de viață, făceau fel
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de mila lui Dumnezeu Domn și oblăduitori a toată Țara Rumânească, „o prefață-dedicație” către domnul protector, și una, Cătră de bine voitoriul cititori, text în care satisfacțiile lumii pământești - între ele și întocmirile politice - sunt asemuite unor „mirodii” care „numai ceriului gurii dau pre scurt gust și plăcere”, ele ascunzând însă, vremelnic și înșelător, o deșertăciune funciară. Doar cele spirituale sunt veșnice - după cum destinate ținerii minte se înfățișează și inițiativele menite „folosului de obște”, concept drag umaniștilor epocii brâncovenești -, celelalte „ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
pănă la 8 april același an, când se proclamă plebiscitul prin care Principele Carol de Hohenzollern fu ales cu consimțimântul său Domn României, întreaga națiune pluti într-un întuneric. Dar atunci, ca prin farmec, s-au râsipit nourii ce acopereau ceriul patriei, lumină mare s-a făcut dinaintea ochilor noștri, căci de astă dată se împlinise pe lângă Unirea țărilor și cea din urmă dorință a divanurilor ad-hoc: Domniia străină ereditară. Mare și nesfârșită a fost bucuria în toată țara, când s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
râdeau munții, se strâmba luna, crâșneau din dinți plăieșii, arcașii, pușcașii și se zbuciumau a peire, parcă-i vânturau ielele, și s-ar fi zbuciumat așa cât lumea, dacă năprasnic un fulger născut din senin n-ar fi spintecat bolta ceriului din miazăzi în miazănoapte, lăsând să se întrevază un moment în lumini de curcubeu strălucitoarea figură a lui Ștefan cel Mare, după care apoi se auzi un trăsnet înfricoșat, prelung, de mii de ori repetat care a zguduit în adâncuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
miazăzi în miazănoapte, lăsând să se întrevază un moment în lumini de curcubeu strălucitoarea figură a lui Ștefan cel Mare, după care apoi se auzi un trăsnet înfricoșat, prelung, de mii de ori repetat care a zguduit în adâncuri și ceriul și pământul. Atunci munții, luna, stelele s-au oprit în loc de spaimă, plăieșii, arcașii, pușcașii au dispărut în tainițele lor ca prin farmec, iar noi câteșipatru musafiri ai ruinelor am sărit arși în picioare neștiind ce se petrece. ............................................................................................................................... O piatră enormă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un balaur asupra noastră și ne-a închis vederile din toate părțile, de mai nu ne puteam distinge între noi. Apoi nourul a trecut lăsând pe mantalele noastre o pătură subțire de țurțuri de gheață; am întrevăzut câteva minute albastrul ceriului și alt nour proaspăt, mai negru, mai posomorât, năvăli asupra noastră sub care iarăși ne făcurăm nevăzuți; apoi un al treilea, un al patrulea și așa necontenit la scurte intervale unul după altul, parcă ceriul înadins ordonase batalioanelor sale de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am întrevăzut câteva minute albastrul ceriului și alt nour proaspăt, mai negru, mai posomorât, năvăli asupra noastră sub care iarăși ne făcurăm nevăzuți; apoi un al treilea, un al patrulea și așa necontenit la scurte intervale unul după altul, parcă ceriul înadins ordonase batalioanelor sale de nouri să dea asalt asupra noastră, ca să ne împiedice de a ne bucura de mult lăudata priveliște și să ne și ude pe deasupra. Dac-am văzut așa, am stat acolo cu mantale și șaluri în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
des Quatre Cantons nu-i decât o zvârlitură de băț; de acolo ne-am îmbarcat într-un vapor pe lac, pentru a ne duce la Lucerna. Ce frumos e lacul des Quatre Cantons! Pe când cel de Geneva e albastru ca ceriul, acesta e verde ca smaraldul. Deși ceva mai mic, cu brațe care alunecă în diferite direcțiuni prin strâmtori de stânci, e însă mai pitoresc decât cel dintăi, pentru că încadrat între munți mult mai mari și mai variați ale cărora păduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]