371 matches
-
miazăzi în miazănoapte, lăsând să se întrevază un moment în lumini de curcubeu strălucitoarea figură a lui Ștefan cel Mare, după care apoi se auzi un trăsnet înfricoșat, prelung, de mii de ori repetat care a zguduit în adâncuri și ceriul și pământul. Atunci munții, luna, stelele s-au oprit în loc de spaimă, plăieșii, arcașii, pușcașii au dispărut în tainițele lor ca prin farmec, iar noi câteșipatru musafiri ai ruinelor am sărit arși în picioare neștiind ce se petrece. ............................................................................................................................... O piatră enormă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un balaur asupra noastră și ne-a închis vederile din toate părțile, de mai nu ne puteam distinge între noi. Apoi nourul a trecut lăsând pe mantalele noastre o pătură subțire de țurțuri de gheață; am întrevăzut câteva minute albastrul ceriului și alt nour proaspăt, mai negru, mai posomorât, năvăli asupra noastră sub care iarăși ne făcurăm nevăzuți; apoi un al treilea, un al patrulea și așa necontenit la scurte intervale unul după altul, parcă ceriul înadins ordonase batalioanelor sale de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am întrevăzut câteva minute albastrul ceriului și alt nour proaspăt, mai negru, mai posomorât, năvăli asupra noastră sub care iarăși ne făcurăm nevăzuți; apoi un al treilea, un al patrulea și așa necontenit la scurte intervale unul după altul, parcă ceriul înadins ordonase batalioanelor sale de nouri să dea asalt asupra noastră, ca să ne împiedice de a ne bucura de mult lăudata priveliște și să ne și ude pe deasupra. Dac-am văzut așa, am stat acolo cu mantale și șaluri în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
des Quatre Cantons nu-i decât o zvârlitură de băț; de acolo ne-am îmbarcat într-un vapor pe lac, pentru a ne duce la Lucerna. Ce frumos e lacul des Quatre Cantons! Pe când cel de Geneva e albastru ca ceriul, acesta e verde ca smaraldul. Deși ceva mai mic, cu brațe care alunecă în diferite direcțiuni prin strâmtori de stânci, e însă mai pitoresc decât cel dintăi, pentru că încadrat între munți mult mai mari și mai variați ale cărora păduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
strălucesc râuri, lacuri, sate, târguri unde se mișcă și se răsfață furnicarul omenesc, unde cresc flori și plante tropicale, pe când sus pe vârfuri totul e mort sub giulgiul cel de gheață. Iată acum soarele că se scoboară strălucitor pe scările ceriului, aprinzând în jurul lui fel de fel de lumini, care, reflectându-se pe ghețuri și zăpezi, poleiesc nenumăratele vârfuri de munți cu fel de fel de culoare. E o adevărată feerie, o sărbătoare a naturei în care parcă și ceriul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
scările ceriului, aprinzând în jurul lui fel de fel de lumini, care, reflectându-se pe ghețuri și zăpezi, poleiesc nenumăratele vârfuri de munți cu fel de fel de culoare. E o adevărată feerie, o sărbătoare a naturei în care parcă și ceriul și pământul s-au unit să glorifice pe falnicul luceafăr al zilei în momentul îndrumărei sale spre ceielaltă față a pământului. Am avut norocul rar să privesc această neînchipuită scenă a asfințitului de la început pănă la sfârșit, căci nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
strop de nour care să-i micșureze frumusețea. Apoi încet, încet umbrele nopții se ridicau din văi spre vârfuri, și când cea din urmă rază de diamant, cea din urmă scânteie de rubin s-au stins de pe culmi și de pe ceriul acum înstelat, m-am retras cu sufletul și cu ochii plini de farmecul acestei priveliști dumnezeiești. Ciudat!... Niciodată n-am avut simțimântul izolărei, al înstrăinărei de orice legături omenești, niciodată nu m-am simțit mai dus, mai pierdut în haosul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lume dispărută; ca o poveste fantastică născută din pătura vremurilor, care-mi redeșteaptă primele vibrări ale inimei mele feciorești. Apoi mai târziu, după ce am ieșit din pelincele copilăriei și îmi puteam cu mândrie răsuci mustețile ce se ridicau spre bolta ceriului a război, am căzut din nou, de-a binele și de mai multe ori, în mrejile dragostei, prins rând pe rând de ochi negri, verzi și albaștri între care, de bună samă, preferam totdeauna pe cei ce mă stăpâneau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care a fost invitat, mia fost clar că numai autentic nu este. De altfel, aveam anumite bă nuieli de dinainte, de când îl văzusem pe la diferite manifestări sau la propria lui emisiune, pe careo are tot la TVR Cultural, La porțile ceriului. Miera destul de suspect că un tip care trăiește la oraș poartă cu ostentație o pălărie țărănească și se străduiește să vorbească numai în regionalisme. Apropo de vorbirea lui „țărănească“, am văzut la un moment dat în emi siunea lui o
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de urechi” și să-l „dez-amuțească de gură” pe bolnav <endnote id="(184, pp. 350- 351)"/>. Maica Domnului era chemată În ajutor - pentru a vindeca simbolic fetele - la scăldatul magic practicat În dimineața zilei de Înviere : Maica Domnului, Din poarta ceriului [...] La mine s-a coborât [...] Viderile mi le-a dat. Cu ochii văd, Cu urechile aud Și cu gura pot grăi... <endnote id="(113, II, p. 164)"/>. Și tot Sfânta Maria era cea invocată În descântecele de deochi (de potcă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mijlocul secolului al XVII-lea -, regele Solomon „au aflat firea a tot ce iaste În lume, a oamenilor, a dobitoacelor, a păsirilor, a gadinilor, a peștilor, a ierbilor, a jivinilor și a câte știm că sunt În lume pe supt ceriu și pre pământ și În ape, toate cu Înțelepciunea sa le-au aflat, care Înțelepciune-i era dată de la Dumnedzău. Așijderea și planitele și crângurile și toată tocmala ceriului și de supt ceriu știa și cum va lega pre diavoli
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jivinilor și a câte știm că sunt În lume pe supt ceriu și pre pământ și În ape, toate cu Înțelepciunea sa le-au aflat, care Înțelepciune-i era dată de la Dumnedzău. Așijderea și planitele și crângurile și toată tocmala ceriului și de supt ceriu știa și cum va lega pre diavoli și cum Îi chema pe numele lor și toate vrăjile. Așijderea toate leacurile și toate doftoriile și toate ierbile, care de ce leac era” <endnote id=" (20, p. 224)"/>. În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
știm că sunt În lume pe supt ceriu și pre pământ și În ape, toate cu Înțelepciunea sa le-au aflat, care Înțelepciune-i era dată de la Dumnedzău. Așijderea și planitele și crângurile și toată tocmala ceriului și de supt ceriu știa și cum va lega pre diavoli și cum Îi chema pe numele lor și toate vrăjile. Așijderea toate leacurile și toate doftoriile și toate ierbile, care de ce leac era” <endnote id=" (20, p. 224)"/>. În plus, În legendele talmudice
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în coajă! Desfundăm drumurile! Rupem podurile! Secăm apele! Spurcăm fântânile cu hoituri! Pârjolim grânele, fânețele! Le săgetăm dobitoacele de povară cu săgeți otrăvite cu venin de năpârcă, cu zeamă de cucută, să rămână în drum cu bombardele ce sparg "Catapeteasma Ceriului"! Împroșcăm, săgetăm cu șomoioage de foc pânzele corăbiilor ce urcă pe Dunăre, harabalele ce cară silistrăria cu iarbă de pușcă, chervanele grele de merinde! Ștefan se oprește să-și tragă sufletul. Trăsni-i-ar!! Dar-ar-ciuma-n ei să dea!... Formidabil! Fantastic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de cazi, Doamne ferește vin după tine! Vin! Ce-ți trece prin cap? mormăie el încruntat. Da! Am jurat! strigă Voichița. I-am spus și Sfintei Fecioare!... Din cel mai înalt turn al cetății, îmi voi lua zborul spre... spre înaltul Ceriului! Și vom fi împreună până la sfârșitul veacurilor! Împreună! Am jurat! Voichiță! se răstește el sever. Ce gânduri nebune-s aistea? Voichița îl vedea tulbure prin lacrimile ce stăteau grele să se prăvălească. Și eu?! Eu ce să fac?! Eu cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
închinată Aurorei, femeia care avea să-i devină parteneră de viață, fapt ce este lesne de dedus din versul final: Am iubit odată-n lume Nopțile și luna lor, Mă munceam ca să dau nume Feliurite stelelor. Adorat-am în viață Ceriul mândru-nseninat; A amorului dulceață Sufletul mi-a fermecat. Și acum făr’ de iubire Aș petrece numa-n chin; De aceea-n fericire „Aurorei” mă închin.185 Dar nu s-a oprit numai la poezie, ci a avut și creații în
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
exaltare lirică și face Fecioarei un elogiu franciscan desfășurat într-o cadență fastuoasă ca o coadă de păun: " Aleasă este cu adevărat ca soarele, pentru că este încununată cu toate razele darurilor dumnezeiești și strălucește mai vârtos întru celelalte lumini ale ceriului; aleasă este și frumoasă ca luna, pentru că cu lumina sfințeniei stinge celelalte stele; și pentru marea și minunata strălucire, de toate șireagurile stelelor celor de taină se cinstește ca o împărăteasă; aleasă este ca răvărsatul zorilor, pentru că ea a gonit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
origine populară: Lumii cânt cu jale cumplită viață, cu grije și primejdii, cum iaste și ața... Fum și umbră sunt toate, visuri și păreare, ce nu petreace lumea? și în ce nu-i cu dureare? Spuma mării și nori supt ceriu trecător... Punctul vital îl formează trecerea psalmodică a împăraților: Unde-s a lumii împărați? unde iaste Xerxis? Alexandru Machidon? unde-i Artaxerxis? Avgust, Pompei și Chesariu? Ei au luat lumea, pre toți i-au stins cu vreame, ca pre niște
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
moriu... de nu te-oi iubi... simulări de leșinuri și nebunii orientale și tot atât de occidentale (langueurs, défaillances, fureurs, transports), artificioase și simetrice: Simtu-te că vii? tremur peste fire; De te văz, mă pierd... și-mi ies din simțire. Gurița deschizi, ceriul se deschide; De mână mă iai, foc simt că m-aprinde!... În brațe mă ții, fulgeră văzduhul... La sînu-ți mă strângi, caz și îmi dau duhul!... De esența petrarchismului sunt lunga durată a iubirii înregistrată odată la numărul mistic nouă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Istoria patriei se evoacă în viziuni enigmatice întrerupte de aforisme și sentințe terifiante, nelipsind lamentațiile, vederea pământului făgăduinței, marile bestii simbolice și apocaliptice: "...colo... departe... unde soarele se vede așa de frumos... unde câmpiile sunt strălucite și pâraiele răcoroase... unde ceriul e dulce, unde pământul e roditor și giuncele sunt albe... copii, acolo e țara!..." Poemul în întregul lui, cu toate bunele intenții, rămâne fals. În schimb, în proza memorialistică, Al. Russo și-a însușit până la virtuozitate maniera clasicilor târzii, a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu hățuri coperite cu ținte de argint, păzind un aer grav vrednic de un magistrat." Intriga sentimentală cade pe plan secundar. Esențial e stilul wertherian al melancoliei: "Mă simțeam foarte trist. Voiam să plâng și nu puteam. Am deschis fereastra. Ceriul era turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el..." Umoarea sumbră a eroului e comentată de tunete. Salonul are un aspect funerar grandios: "Părea că mă aflam într-un salon îmbrăcat în doliu unde ardeau două mari policandre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din franțuzește. "...să te îmbraci după modă. În locul nădragilor acelor roși, să pui un pantalon elegant, botine de glanț, un bonjur făcut după jurnal ca toată lumea bine educată, ș-atunci aș putea suferi viderea dumitale, dar în halul acesta, o, ceriule! mă sparii!", în sfârșit, cum o caracterizează Drăgănescu, eroul piesei: "O alcătuire de toate ridiculele trecute, prezente și viitoare, o fată bătrână și nebună, care-și închipuiește că nebunește pe toți bărbații și socoate că nu-i poți zice bună-dimineața
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
oamenilor, nu pentru că aveam rude acolo. Sărut mâna doamnei și vă Îmbrățișez pe amândoi, Ion Olteanu 7 București, 7 aug. 2001 Dragă doamnă și dle Eugen Dimitriu, Mă bucur mult de lumina care mi-a trimis-o Sfântul Dumnezeu din ceriu. În dimineața aceasta mi-am notat un gând, venit seara trecută, Înainte 679 de a mă culca, anume: să-mi scriu eu o mică prefață la volumașul de povestiri, la care lucrez de câțiva ani buni. Se apropia amiaza, când
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Este al vieții. Un singur cronicar s-a oprit la textul mottourilor mele. Poate a fost grabă, poate dezaprobare, cum, Într-o eră atomică, sprijin În credință? DA. Acolo mi-am găsit din nou limanul puținei mele Înțelegeri și mulțumesc Ceriului că m-a ajutat: „Dumnezeul speranței să vă umple de toată bucuria și pacea, pe care o dă credința, pentru ca prin puterea Duhului Sfânt, să fiți tari În speranță” (Sftul Apostol Pavel, Scrisoare către romani, 15, aliniatul 13). Această lumină
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de mila lui Dumnezeu Domn și oblăduitori a toată Țara Rumânească, „o prefață-dedicație” către domnul protector, și una, Cătră de bine voitoriul cititori, text în care satisfacțiile lumii pământești - între ele și întocmirile politice - sunt asemuite unor „mirodii” care „numai ceriului gurii dau pre scurt gust și plăcere”, ele ascunzând însă, vremelnic și înșelător, o deșertăciune funciară. Doar cele spirituale sunt veșnice - după cum destinate ținerii minte se înfățișează și inițiativele menite „folosului de obște”, concept drag umaniștilor epocii brâncovenești -, celelalte „ca
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]