1,453 matches
-
des căzând pe calea din traiul tumultos... Și totuși, Domnul meu, ce har mi-ai dăruit Să mă cuprinzi la Pieptu-Ți...să știu că sunt iubit... Da...voi striga spre ceruri...spre oameni voi striga: "Isus e Domnul Slavei și Cetățuia mea!" Sunt eu... Un pumn de țărână...aceasta sunt eu... Un vis ce se frânge când drumul e greu... Sunt gândul ce zboară spre plaiul dorit Ființa ce Doamne, atât ai iubit... Sunt umbra ce-aleargă prin viața de chin
OMAGIU DIVIN 13 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379780_a_381109]
-
pătruns de ceea ce îi spunea Andersen: o țară, oricât de mică ar fi ea, prin ele, nu prin tăria spadei și prin tendințe acaparatoare, poate deveni puternică și respectată. De la castelul Kronborg din Helsingor, am poposit la Hilerod, în fermecătoarea cetățuie Frederiksborg, înconjurată de apa limpede și adâncă a unui lac. Această construcție a fost ridicată în anul 1560, din inițiativa lui Frederik al II-lea, și era reședință pentru odihnă în vreme de pace și adăpost atunci când țara era invadată
MICA SIRENĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362158_a_363487]
-
strivim unul pe celălalt într-un sărut... Un sărut lung-prelung, greu de spus dacă venea de la Dumnezeu ori de la rivalul Său...” Inima studentului însă este încercată nu numai de iubirea pentru frumoasa grecoaică. Clujul, orașul văzut de sus de pe dealul Cetățuii îl va îngenunchea pentru totdeauna și-l va obliga să îi jure iubire veșnică, o iubire ce nu o va trăda niciodată, mărturie fiind paginile scrise după atâția ani, care deși urmează toate caracteristicele prozei, îți face sufletul să vibrezela
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
și-acum cu alb, nici mai mult nici mai puțin decît: "Trăiască Partidul Comunist Român". O căldare cu văcsea și-o bidinea ar fi suficiente pentru trezirea din visul atît de dulce, visat pînă mai ieri de marele mastodont de sub Cetățuia. Dar de ce, vorba aia, să mă bag. S-ar putea ca lozinca să fie, acolo, mă rog, o opțiune politică, o nostalgie după trecute vieți de doamne și domnițe (peceriste și pedeseriste). Totuși, totuși: o căldare și-o bidinea ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zbîrciurile și celulitele "românilor verzi". Mai e o speranță: că bila rasă și cercelușată nu va clona într-atît încît să defilăm cu celălalt distih: "Țicniți au fost, țicniți sînt încă/ Și-or fi cît neamul țicni..." 10 mai Urcat la Cetățuia, în paradisul priveliștii, ochii îți cad pedeapsă! pe monstrul părăsit al C.U.G.-ului. Pentru că monstru a fost și în gîfîiala lui de început, monstru e și acum, mai ales acum, uitat aici, blestem industrial orașului-lumină. Rod întîrziat al dezordinii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dej și Ceaușescu au fost executorii testamentari ai jalnicei utopii. (Apropo: referințele ultimilor ani au în vedere doar sinistrul interstițiu al pantofarului, fiind tot mai mult uitat celălalt, al ciocănarului, ce a transformat țara în lagăr de exterminare.) Ciclopul de sub Cetățuia, al cărui ochi s-a scurs în smîrcurile de la poale, zace acum (ruginit memento înspăimîntător) în soarta lui previzibilă: emanație a minții unor golani ai istoriei românești, trădători, neinstruiți, criminali. Pînă și foișorul de sub zidul cetății, destinat a-i fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale Stînca stă înfiptă resemnat în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologic-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa barului și, vărsînd ritualic doi stropi din vișinată de sufletul hulitului acum Ilici, îmi aprind Kentul de rigoare și mă surprind răspunzînd cuiva, la salut, cu un zdravstvuite absolut țicnit. La drum! Țintă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
omul este existență eteronomă; dându-și sieși legea, având astfel putința acțiunii din datorie, în lumea inteligibilă, omul este ființă autonomă. "Kant distinge spune Ion Petrovici pe lângă eul nostru transcendental, cu puritate morală neprihănită și un eu empiric, o puternică cetățuie egoistă a sufletului nostru preocupată numai de fericirea individuală"65. Dar, date fiind acestea, cum comunică cele două instanțe ale unității umane de existență? În ipoteza năruirii acestei unități datorită plasării celor două "părți" sub legislații mundane diferite, însuși proiectul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Studii. Literatură, estetică, filologie, pref. B. P. Hasdeu, București, 1904; „Marin Gelea”. Roman de N. Petrașcu, București, 1906; L’Influence des romantiques français sur la poésie roumaine, pref. Émile Faguet, Paris, 1909; L’Ancienne versification roumaine (XVII-XVIII siècles), Paris, 1909; Cetățuile lui Negru Vodă și a lui Țepeș, București, 1910; Tocilescu, București, 1912; Hasdeu și Tocilescu, București, 1913; Istoria literaturii române moderne, I-II, București, 1913-1916; Lenea, București, 1914; Poezia munților, București, 1916; Studii și portrete literare, îngr. și pref. Ion
APOSTOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
rămas în văi și au cooperat cu alogenii. Năvălirile barbare au provocat "bejenii" și momente de panică, dar nu s-a produs un transfer de populație de la câmpie la munte. În anumite zone românești de la începutul evului mediu existau "cetățile" Cetățuia (84 cu acest nume), Grădiștea (80), locuri de adăpost, cetăți țărănești pentru vremuri tulburi. Acestea nu erau fortificații lipsesc armele din incinta lor ci mai ales locuri de adăpost pentru oameni, pentru animale, unde se depuneau vasele (oale) cu produsul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în secolele XI-XII. Urmele creștine, o cruce pectorală și un sigiliu de plumb cu inscripții, sunt indicii ale existenței unei episcopii și a unui episcop în așezarea de la Dinogetia-Garvăn, poate sub jurisdicția mitropoliei de la Dârstor. Și la Niculițel, pe dealul "Cetățuia" (jud. Tulcea), s-a aflat o bisericuță, datată în secolele XI-XII, cf. monedelor și ceramicii descoperite-se pare că era o așezare mânăstirească, potrivit denumirii Mânăstiriște. Poate aici, la Noviodunum (Isaccea), a fost scaunul lui Satzas-Saccea. Mitropolia Vicinei Numeroasele episcopii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și mutilat (orbit) de împăratul Anghelos. Pentru că "vlahii și cumanii" continuau să provoace dificultăți Imperiului, în 1190, Isaac Anghelos a pornit din nou împotriva lor. El a pătruns în zona muntoasă a Munților Haemus, dar fără succes, căci a găsit "cetățuile și micile orașe din munți înconjurate de întărituri puternice, ziduri și turnuri" (Choniates, p. 561-562, în Fontes, III, p. 269). În toamna 1191, împăratul a plecat spre Philipopol, în direcția regiunii balcanice apusene, tulburate acum nu numai de români și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o repliere tactică, au revenit după câteva zile și au distrus-o (Ibidem, p. 45-46, 85-86). Alte grupuri de călăreți mongoli au străbătut teritoriile est-carpatice (Moldova), înaintând de-a lungul (pe văile) Prutului și Siretului-acum a fost distrusă se pare cetățuia de la Bâtca Doamnei, lângă Piatra Neamț, care supraveghea Bistrița mijlocie. O însemnată grupare mongolă a urmărit atacarea Episcopiei cumanilor, situată în regiunea de curbură a Carpaților (Vrancea). Comandantul armatei mongole care a acționat aici era Bochetor, cu o poziție înaltă în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Maramureșului. Tradiția istorică asociază acțiunea lui Dragoș îndeosebi de regiunea de nord-vest a țării, unde toponimia îi evocă numele și faptele. Potrivit legendelor locale, el ar fi ridicat o biserică de lemn la Volovăț, unde a și fost îngropat, o cetățuie de pământ, a întemeiat orașele Baia și Siret, a construit bisericile de piatră de la Siret și Mirăuți, și cea din lemn de la Boureni. Este greu de spus dacă el și-a stabilit reședința la Baia sau la Siret. În lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Și de coarne îl apucă, i se uită-n ochii-i drept, Ca pe-un miel îl îngenunche și îl mângâie pe coamă. 6 2254 CENUȘOTCA PERSOANELE SOCOL UDRIȘTE SABĂU GLIGA TOADER LUPĂȘTEANU fost vornic de poartă și stăpân pe cetățuia Moara Guzganilor BOGDANA CRĂCIUNA fetele lui TUDORA ANGHELINA numită CENUȘOTCA, {EminescuOpVIII 121} fata lui Ștefan Murgul, fost pârcălab al Cetății-Albe, orfană în casă la TOADER LUPĂȘTEANU DAN VOIEVOD fecior domnesc din neamul Mușatin ISAC DIN BESERICANI cititori în zodii PEPELEA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cei tineri obiceiurile fațarnice... Cei bătrâni era altfel. ARB[ORE] Și n-ai putut afla... MAIO Afla, nu! Ghici, poate. În apropiere de-aicea, pe malurile mării... ARB[ORE] Cum? MAIO Pe malurile mărei se zice c-ar fi o cetățuie neagră... N-am văzut-o... De când a fost pe-acolo se știe c-a căzut într-un fel de nebunie întunecată și tăcută. Alții spun cumcă moșu-său Petru Rareș s-ar fi tăvălind pe-aicea în straie rupte de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-său Petru Rareș s-ar fi tăvălind pe-aicea în straie rupte de pescar... c-ar fi pusnicind pin niște ruine, c-ar fi îmblînd noaptea cu vrăji pe țărmii mării... Mai știi! Om învățat, Petru Rareș... Poate că toate, cetățuia și locuitoarea ei; nu sânt decât vrăji de-ale lui, închegări ale văzduhului..... ARB[ORE] Și locuitoarea ei" zici tu, Maio? MAIO Da! Se zice că-i albă și frumoasă ca o zi cu soare... Știu eu?... Când am auzit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e?... Fiica mea cea bolnavă, pe care am adus-o aicea să facă băi de mare, pentru că-i bolnavă. Știi tu a cui e acel cuib de piatră ce stă risipit, cu ochi mici și negri, pintre // stâncile sfărmate? E cetățuia din care vegheam ca un vultur asupra Mărei Negre când, pe vremea lui Ștefan, D-zeu să-l pomenească, turcii luase Chilia și Cetatea Albă. Ai privit și tu prea adânc în ochii sărmanei mele fete... dar, în orce caz
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oare*? [ALTUL] Prea-l mișcă greutatea Ce-o ia pe al lui umăr... E-un mare Domn. * [UN GLAS] Ei, domnișorul Cornea a căzut lesne, Măria Ta? [PETRU] (zîmbind) Cum? S-au ridicat poporul din Suceava cu șoltuzii, Grămădiți în cetățuie și pe crestele cetății; A-nceput să strige singur: "Jos cu Cârnea or cu Ciornea", {EminescuOpVIII 196} Cum rămase din vechime obicei moldovenesc, Vesel să îngroape Domnii și tot vesel să-i ridice...! Inimi bune moldovenii, cam ai dracului, dar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
folos în anii 1188 și 1190. Abia se disprimăvărase anul următor (1188) când împăratul și plecă din nou în campanie, acuma însă din capul locului cu și mai puțină izbândă decât în anul trecut. Trei luni împresură în zadar mica cetățuie Lovițos, deși nu lipsi de a-și da toată osteneala pentru a o lua și în totului tot se alese numai cu câștigul că prinse pe soția lui Asan și că primi ostatic pe fratele al doilea al acestuia, anume
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
orașele și ținuturile cucerite. Împăratului Vatatzes i se cuveniră orașele Kalliupolis, Madyta și toată peninsula care intră în mare în forma unei limbi de pământ, apoi locul întărit Kissos și regiunea până la Marița, în fine muntele Gano cu o mică cetățuie; iar Ioan Asan primi toată țara răpită de la inamic care se întinde la nord peste regiunea citată până acum. Amândoi principii își întinseră pustiitoarele excursiuni până sub zidurile Constantinopolei, grămădiră rău pe latini și băgară mare spaimă în ei. Când
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în privința pericolelor, „va gusta din mierea bondarilor” și, însoțindu-se cu aceștia, nu va putea să se abțină de la dorințe dăunătoare. Din nou avem de-a face cu posibilitatea ratată de a lupta împotriva unei părți rele din suflet. Astfel, „cetățuia sufletului tânărului”, golită de învățături și ocupații frumoase, va fi câștigată de cuvinte și opinii mincinoase, el va suferi o inversare de valori decisivă, va numi sfiala - neghiobie, cumpătarea - lașitate, iar sfruntarea - bună educație, lipsa de stăpânire - libertate, desfrânarea - mărinimie
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Și... noi poate nu vedeam așa departe că eram mai tineri, dar preotu’ a spus „cînd pornește trenul, trecem pe lîngă biserica noastră, sînt numa’ 5 minute pînă la noi, și cîntam cîntecu’ asta [titlul În limba germană], adică „O cetățuie tare este bunul nostru Dumnezeu”, ne va scăpa și de necazu’ ăsta care a dat peste noi. Cu acest cîntec am pornit În lume, și această putere care mi-a dat atuncea acest cîntec am Învins acești 5 ani. Una
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
veșnic pierdutul său prieten „gheneralu” Argu, ajuns vestit pentru izbânda împotriva turcilor. Încercând să revină la „timpul pierdut”, unde rămăseseră Argu și Militina, Polițion se îndrăgostește pe drum de o altă frumoasă, anume Asârie, „fată a unui popă” dintr-o „cetățuie a împărățâii Endiei”. La diferite „adunări” la care participă doar de dragul Asâriei, Polițion încearcă zadarnic să fie singur cu dânsa, ca să vorbească: „Iată de unde e politica, începerè sa. Polițion era adevărat deplinu politicos acelor vremi și unii socotesc că numele
ISTORIA LUI POLIŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287629_a_288958]
-
ai Craiovei, dar complotiștii l-au prins la Râmnicu-Vâlcea și l-au decapitat, împreună cu fiul său mai mare, Vlad, rod din prima căsătorie. Fapta, petrecută la 2 ianuarie 1529, ar fi avut loc chiar în biserica Sfinții Arhangheli de pe dealul Cetățuia, sub privirea înspăimântată a preotului (complotiștii nu au dat înapoi în fața sacrilegiului; Mihnea cel Rău a fost ucis pe treptele unei biserici [catolice, e drept] din Sibiu, când ieșea de la liturghie și era în preajma Episcopiei din Râmnicu-Vâlcea80 (sau în oraș81
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]