378 matches
-
disperat să-și confecționeze, în grabă, o ascendență cât mai ilustră). Și, dacă tot am pomenit un personaj din secolul al XVIII-lea francez, merită să ne mai amintim un bon mot al doamnei de Coislin, înregistrat cu fidelitate de Chateaubriand: fiind avertizată, pe patul de moarte, de mai mulți binevoitori că sfârșitul nu-i vine decât celui care-și pierde atenția, descendenta primului marchiz al Franței a răspuns că se teme că are un moment de neatenție. Mutatis mutandis, profit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Greenwood Press, 2002. 31-36. Penner, Jonathan, Steven Jay Schneyder, Paul Duncan (éditeur). Le cinéma d'horreur. Hong Kong, Köln, London, Los Angeles, Madrid, Paris and Tokyo: Taschen, 2008. Perez, Hertha. Ipostaze ale personajului în roman. Iași: Ed. Junimea, 1979. Perpessicius. De la Chateaubriand la Mallarmé. Antologie de critică franceză literară. Ediție îngrijită și postfață de Dumitru D. Panaitescu. Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 1976. Petrescu, Cezar. Aranka, știma lacurilor. Nuvele fantastice. Ediție îngrijită și postfață de Aureliu Goci. București: Editura 100+1 Gramar, 2002. Petrescu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a „vechilor noastre calendare”. În 1924, sub genericul Pagini dezgropate, poate fi citit un articol al lui G. Coșbuc având ca temă Simbolurile erotice în poezia populară. Volumul din 1927 conține tălmăciri din notele de călătorie în Canada ale lui Chateaubriand, iar în 1930, Constant Tonegaru semnează proza O înmormântare la bord. Interesul major îl reprezintă însă analizele de bilanț anual al vieții dramatice (artiști, spectacole, rezonanțe în presă) întreprinse de George Horia. Alți colaboratori: Grigore Trancu-Iași. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285263_a_286592]
-
în care figurează Victor Hugo, Henri Bosco, Edmond Jaloux, Paul Claudel, René Lalou, D. H. Lawrence ș.a., dar și Geo Bogza. În textele scriitorului francez monograful descoperă influențe din poezia lui Homer, Hesiod, Vergiliu. Ca repere critice, se folosește de Chateaubriand, Van Thieghem, Tudor Vianu, din ale căror lucrări citează. În portretul omului și artistului rețeta de tip tradiționalist a demersului critic este înlocuită cu unghiul de abordare evocator-exegetic și cu dialogul comparatist. Ca traducător, S. a selectat scrieri de Ugo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289555_a_290884]
-
criteriul adevărului documentat, li se adaugă scrieri precum cele ale unui André Maurrois, bun specialist în literatura engleză ("Ariel ou la vie de Shelley") și nu numai, teoretician al "vieți romanțate", (a se vedea și "René ou la vie de Chateaubriand"). În Germania genul a fost ilustrat de Stefan Zweig, Emil Ludwig sau Thomas Mann. La rândul său, Romain Rolland oferă o "Vie de Michel-Ange". Biografia, iluminată de rigoarea și probitatea autorului, focalizează relatarea pe un individ ca depozitar al unei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
învăluindu-i trupul, totul era atât de viu, încât până și îngerii o adorau, - aflasem - ducând-o cu toții zi de zi în ceruri să asculte un concert... Puțin timp după aceea, ca un făcut, dădui de prietena fidelă a lui Chateaubriand, de madame Récamier a lui David (Gérard). Întinsă pe canapeaua celebră ce avea să dea numele mobilei ilustre, ea surâdea cu o fină intenție intelectuală, desculță, cu gleznele, cu tălpile picioarelor, goale, cea mai greu de pictat parte a trupului
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
măcar din- tr-o nară dezgustată; vedem impostura și ticăloșia și zîmbim frumos ca la întîlnirea celor mai bune cunoștințe" (I.L. Caragiale). * "Lumea actuală, lipsită de o autoritate consacrată, pare plasată între două imposibilități: cea a trecutului și cea a viitorului" (Chateaubriand). * "Excesele libertății duc la despotism, dar excesele tiraniei nu duc decît la (altă) tiranie; aceasta, degradîndu-se, ne face incapabili de independență" (idem). * Sinceritatea e un simplu instrument. Dar ce instrument! * "Banalitatea, crunta banalitate a răului" (Hannah Arendt). Dacă Răul e
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
Literaturen Mittel- und Osteuropas, concentrează în jocul de cuvinte: "Fremde Arme - arme Fremde" ("Brațe străine - străini sărmani") principalele teme prezente ca experiențe istorice ale "țiganilor": sărăcia și străinia. Cercetătorii ajung la concluzii destul de amare: dacă la autori apuseni precum Byron, Chateaubriand, Borrow, Karl May, Hugo, Gautier, Mérimée ș.a. apar figuri mândre, cu spirit eroic, în spațiul sud-est-european determinante sunt cerșetoria, sărăcia, robia. În Austria, unde însuși poetul e definit ca "țigan" ( Kugler, Lenau), iar "țiganii" sunt văzuți ca maeștri ai muzicii
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
politică și gazetărie, a fost legat de cercul de la „Viața românească“. Poezia sa este marcată de mizantropie și singurătate. Între 1964 - 1965 a fost președinte al Uniunii Scriitorilor. Vineri, 4 iulie Romantism În anul 1848 a murit François-René, viconte de Chateaubriand, unul dintre cei mai faimoși reprezentanți ai romantismului francez. Orator politic și publicist, a exercitat o mare influență asupra literaturii franceze de la început de secol 19. Printre operele sale mai cunoscute se numără „Atala“, „René“ și „Memorii de dincolo de mormânt
Agenda2003-26-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281173_a_282502]
-
însuși, descris și caracterizat cu o constantă obiectivitate) rămâne interesant. E o figură acest cărturar care își redactează notițele în baia de hotel, iar în avion citește eseul despre rugăciune al lui Urs von Balthasar ori Geniul creștinătății al lui Chateaubriand. Seara, înainte de culcare, după whisky-ul burghez de rigoare, merg de minune cuvintele încrucișate și lecturile din Chamfort. Are oroare de moda punk, de actele "casvidemonice" ale hippioților, de graffiti, și este încântat de lumea engleză, unde ordinea și libertatea
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
fel de neputințe, limite, infirmități. Însuși jurnalul i se pare o specie slabă, "indiferent de nivel" (o autominimalizare ce se extinde primejdios, contaminînd conceptul), spre deosebire de autobiografie, care ar fi o specie tare ce a dat un Saint-Simon (ca precursor), un Chateaubriand, un Goethe, un Céline, un Henry Miller, un Thomas Wolfe, un Proust. La umbra acestor stejari ai organicității creatoare, diaristul nostru se percepe fragmentat, supus începuturilor ratate și mereu repetate, jocului chinuitor al instantaneului, neconcludent, oscilînd între o astenie de
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
vară: convorbiri cu Ioana Berindei (Ed. Compania, 18,89 lei); Ana Selejan - Trădarea intelectualilor. Reeducare și prigoană (Ed. Cartea Românească, 29,50 lei); Dora Pavel - Captivul (Ed. Polirom, 19,99 lei); Alina Mungiu-Pippidi - Evangheliștii (Ed. Cartea Românească, 16,50 lei); Chateaubriand - Memorii de dincolo de mormânt. Anii tinereții (Ed. Mondero, 13,65 lei); Paul Bailey - Kitty și Virgil (Ed. Minerva, 10,90 lei); Adam Horowitz - Gafe epocale din istoria afacerilor (Ed. Codecs, 29,99 lei); Daniel Cristea-Enache - București Far West: secvențe de
Agenda2006-07-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284757_a_286086]
-
de spus. Singurul stângaci pe care îl citează în textul de regrete e Mao. Nici de ororile revoluției culturale să nu fi auzit, la cam tot atâtea decenii distanță câte îl despart de entuziasmul stârnit de revoluția cambodgiană? Biografia lui Chateaubriand Jean-Claude Berchet a publicat recent o nouă biografie a lui Chateaubriand (1768-1848) în 1000 de pagini, apreciată de comentatori drept excep- țională. Două lucruri rețin atenția. Mai întâi, chiar faptul că scriitorul francez a traversat una dintre cele mai agitate
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
regrete e Mao. Nici de ororile revoluției culturale să nu fi auzit, la cam tot atâtea decenii distanță câte îl despart de entuziasmul stârnit de revoluția cambodgiană? Biografia lui Chateaubriand Jean-Claude Berchet a publicat recent o nouă biografie a lui Chateaubriand (1768-1848) în 1000 de pagini, apreciată de comentatori drept excep- țională. Două lucruri rețin atenția. Mai întâi, chiar faptul că scriitorul francez a traversat una dintre cele mai agitate și complexe perioade din întreaga istorie a țării sale. Născut sub
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
octogenar, în anul celeilalte Revoluții, din 1848, după ce trăise Restaurația Bourbonilor. Breton de origine, provenea din părinți opuși ca fire, o mamă plină de umor și de voioșie și un tată sumbru și sever. Al doilea lucru este obiceiul lui Chateaubriand de a se zugrăvi pe sine în multe dintre personajele sale, determinându-i pe biografi să încerce să distingă între adevăr și fantasmă, între personalitatea reală a scriitorului și aceea imaginară din opere. Salafiștii tunisieni și cultura După Egipt, iată
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
întâmplările narate, în centru se află omul: membrii familiei, personajele întâlnite de-a lungul vieții, prietenii și colegii. Scrisă la încurajările lui Timothy Garton Ash, cartea reprezintă încercarea unui om care știa că va muri - în acest sens, conceptul lui Chateaubriand, „memorii de dincolo de mormânt”, e ilustrat la modul propriu - de a face bilanțul propriei vieți. E un demers în linia tradițională a recapitulărilor, a „dărilor de samă” pe care oameni de litere, artiști, politicieni sau chiar indivizi oarecare au simțit
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
din cauza editorului, distins profesor universitar. Dar nici el nu poate face minuni contra situației actuale a editurii românești, neomenește lipsită de mijloace financiare, de când Ministerul Culturii și-a revelat incapacitatea de a mai acorda subvenții. Cartea mea cuprinde eseuri felurite: Chateaubriand, Dostoievski, Prosper Mérimée, Balzac, André Gide și alții, dar și comentarii despre autori români. - Mă obsedează o întrebare căreia nu i-am găsit locul decât aici, spre finalul interviului. M-au impresionat paginile din Familia scrisă în care descriați supliciile
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
un chef pe cinste la Bâlea, ca să sărbătorească „codul galben”. Altă lume și alt om Citim cu plăcere în DILEMA VECHE (nr. 467, 24-30 ianuarie) paginile dintr- un „caiet vechi”, unde Andrei Pleșu conspectează „amănunțit” Le Génie du Christianisme de Chateaubriand: „Lumea și omul se strică prin dizarmonia crescândă a ansamblurilor. Ordinea structurală devine tensiune și ruptură. În cazul omului: rațiunea și inima, date constitutive ale lui, intră în disjuncție. Cu cât insul e mai «civilizat», rigoarea lui morală se relativizează
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
Debray revine în actualitate cu o carte, Moderne catacombe, omagiu Franței literare, în care se revendică de la o generație (e născut în 1940) și o cultură ieșite din scenă: „De ce, se întreabă el în cuvintele un pic patetice ale lui Chateaubriand, mi-a fost dat să supraviețuiesc secolului și oamenilor cărora le aparțin prin datele vieții mele? De ce nu m-am prăbușit laolaltă cu contemporanii mei, ultimii dintr- o rasă epuizată? De ce am rămas singurul care să le caute oasele în
Catacombele lui Régis Debray () [Corola-journal/Journalistic/3975_a_5300]
-
în anii 2000 partea esteților: „La ce servește literatura? La nimic și tocmai asta o face cu adevărat utilă. Acest nimic este omenescul. La ce servește un frison? O emoție? O plăcere? La ce servește Bach?” Nu numai umbra lui Chateaubriand se lasă asupra lui Debray, dar și aceea a Doamnei De Staël.
Catacombele lui Régis Debray () [Corola-journal/Journalistic/3975_a_5300]
-
și a conștiinței fericirii interzise. Intelectualul-filosof distruge dogmele, prejudecățile, schemele de gîndire și idolii mentali într-o societate infectată de mediocritate și supunere ideologică". Așa a fost cu Socrate, cu Galilei, cu Giordano Bruno, cu Voltaire, cu Victor Hugo, cu Chateaubriand, cu Zola, cu Soljenițîn. De reținut nuanța cvasireligioasă pe care o acordă Bujor Nedelcovici apostolatului intelectual: "Tot ce se manifestă nu este decît o aparență care ascunde o esență. Trebuie spartă coaja pentru a privi sîmburele! Trebuie privit abisul pentru
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
numaidecât. Savuroase sunt și textele despre bibliotecari și biblioteci celebre, despre literatura apocaliptică și vestul american, despre cărțile de călătorii; un loc aparte îl ocupă francezii „vechi”, nefiind entuziasmat de urmașii lor din secolul trecut. Cititorul nostru rămâne îndrăgostit de Chateaubriand, de Balzac, Baudelaire și Hugo (cel din Notre-Dame), ca și de poezia franceză de secol XVI. Concluzia e sugestivă: „Zăbovești cu plăcere în acest univers imaginar plin de eleganță, de bune maniere, de politețe spirituală, de jocuri” (Francezii mai vechi
Lecturi complementare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2813_a_4138]
-
tipologia eroului romantic. Prin structura sa compozițională, de roman epistolar, Manoil adapta la noi modalitatea romanului practicat în epoca preromantismului și în prima perioadă a curentului romantic, de Goethe în Suferințele tânărului Werther, de Jean-Jacques Rousseau în Noua Eloisă, de Chateaubriand în René. Modelul lui Dimitrie Bolintineanu a fost, desigur, romanul epistolar al lui Goethe, pe care îl cunoștea bine, amintindu-l chiar în Manoil: ,Cum o văzui, făcui planul de a mi-o face metresă. Am înțăles că ea nu
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
viață, conștiinciozitate în studii, nu există aproape deloc. Preocupările? Păi nu prea au, mai niște cumpărături la "Meli Melo", mai o nevoie de un costum de baie. Nici cultura nu prea pare a le preocupa, pînă la o discuție despre Chateaubriand, care pică puțin din cer, pe fundalul de care vorbeam înainte. Iar se frizează un pic limitele plauzibilității, mă îndoiesc că această generație are habar de Chateaubriand. Nu că ar fi incultă, din contră, dar nici interesată de această zonă
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
Nici cultura nu prea pare a le preocupa, pînă la o discuție despre Chateaubriand, care pică puțin din cer, pe fundalul de care vorbeam înainte. Iar se frizează un pic limitele plauzibilității, mă îndoiesc că această generație are habar de Chateaubriand. Nu că ar fi incultă, din contră, dar nici interesată de această zonă a culturii. Nici mediul familial nu le prea determină, părinții subzistînd în special în zona obligațiilor sociale. Iar chestia care chiar m-a surprins post factum (vizionare
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]