670 matches
-
mi s-au perindat prin față ca Într-un film: un bar imens, iluminat cu neoane, care se făcea mai mare și tot mai mare, pînă cînd străzile, traficul și lucrările de reparare a străzilor erau Înglobate În el; o chelneriță ducînd un craniu pe o tavă; stele pe cerul senin. Impactul fizic al fricii de moarte; blocarea respirației; oprirea sîngelui. Am ațipit și m-am trezit cu o tresărire de frică. În dimineața următoare am vomitat și m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
metalice, acoperite cu piele galbenă, lăcuită, se-ntindea pe o latură a Încăperii pînă la tonomat. Mesele erau aliniate pe peretele opus barului. Scaunele rămăseseră demult fără capetele de cauciuc de la picioare și scoteau un sunet ascuțit și Înfiorător cînd chelnerița le dădea la o parte ca să măture. În spate exista o bucătărie, În care un bucătar șleampăt prăjea totul În grăsime rîncedă. La Lola’s nu era nici trecut, nici viitor. Locul era o sală de așteptare. Stăteam la Lola
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
se descurce cum pot. Așteptând ca cele două bătrâne să iasă din restaurant, numai pentru a putea vedea încă o dată privirea celorlalți, răsfoiesc distrat un pliant de prezentare a stabilimentului, uitat pe afară. Un grup rock în plină explozie, o chelneriță cu tricou și podoabă capilară roz și multe reclame de bucătărie, de genul „Muzica din farfurie”, „Papilele din farfurie”, „Halba, micii și desertul”. Doi tineri, el și ea, cu părul savant coafat, tipul rasta, ies din restaurant cu două pahare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu chelnerul care le încarcă fără rușine nota de plată, ca să-i iasă și lui 500-1.000 de lei pe zi asta pe Litoral, fiindcă în alte localități se mulțumesc și cu mai puțin. Astea mi le-au confirmat o chelneriță și un chelner care mi-au și explicat totul. Fiecare chelner trebuie să-i dea responsabilului de restaurant partea lui din câștig, iar acesta, la rândul lui, șefului ș.a.m.d., până sus, că altfel nu mai pupă el nici
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
azi, pentru că se poate răzgândi, acolo deci are acum iarna vreo două mămăi prin apartament. - A, de-aia nu mai mergi tu acasă la femeia ta? S-o înfiezi, Pifule! Nu are timp să-mi răspundă, pentru că se ceartă cu chelnerița. Ți-am zis să ne lași morții acilea? Ca și cum are de gând să contabilizeze ceva, nu o lasă pe aia să strângă sticlele de bere. Parcă vrea să măsoare, să facă analogii și apoi să tragă niște concluzii. I-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
are de gând să contabilizeze ceva, nu o lasă pe aia să strângă sticlele de bere. Parcă vrea să măsoare, să facă analogii și apoi să tragă niște concluzii. I-a plăcut matematica în liceu. Uite că l-a înțeles chelnerița asta jegoasă și el sărută protector una dintre sticle. Picolițe jegoase cu negru sub unghii. Tot aici, într-o toamnă, mâncam cu R.T. la o masă. A vrut el să mâncăm ceva împreună. Și a rămas o jumătate de pâine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de atracție al satului. Treptat, satul trecuse în zona nouă a orașului, până când ajunsese înăuntrul sectorului comercial al acestuia. Trei minute i-au trebuit lui Marriott ca să ajungă la braseria Mătușii Mary. Se instală comod la masă și, când veni chelnerița, o întrebă: - A venit Judith? Fata clătină din cap încruntându-și puțin sprâncenele, ezită și apoi spuse: - Scumpule, știi prea bine că domnișoara Judith nu mai mănâncă la noi. Marriott zâmbi, dar era supărat pe el însuși. Întrebase de Judith
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
puțin sprâncenele, ezită și apoi spuse: - Scumpule, știi prea bine că domnișoara Judith nu mai mănâncă la noi. Marriott zâmbi, dar era supărat pe el însuși. Întrebase de Judith pentru că, ei bine, nu putea să se hotărască pentru ce motiv. Chelnerița schimbă subiectul: - Cum te simți după spectacolul de aseară? - Bine. Fata se miră. - Cu siguranță că te-a făcut să-ți dai aere pe aici. Chicoti. Pentru moment, am crezut că are de gând să te facă să-ți dai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
lui Judith și nu dorea ca simpla prezență a lui Pete să-l deranjeze. Asta nu că i-ar plăcea -își spunea - să-și facă griji. Totuși, simțea nevoia să poată reflecta la anumite lucruri. Oare ce vroia să spună chelnerița de la braseria Mătușii Mary - se întreba el - când susținea că știu că Judith nu mai mănâncă acolo? Până atunci nu-i trecuse prin minte că nu știe motivul. Se simțea la un pas de descoperire. Chiar înainte de ora unsprezece, neținând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
scrumieră mică de cristal fusese proiectată în ecranul televizorului, se aplatizase și se lipise de el ca o rozetă cu multe raze. Numai masca era neclintită. Am fugit jos în stradă. Lângă blocul nostru era un restaurant cu autoservire, iar chelnerițele, care stăteau în spatele tejghelei, purtau halate albe. Când am coborât, prima imagine care mi s-a înfățișat a fost un șir de femei în alb, cu bonete albe, îngenuncheate în stradă, care se închinau și-și făceau întruna cruce. Pentru
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de intrare și ne-am plimbat prin castel. După aceea, ne-am oprit pentru un ceai și o gustare. Ministrei îi era sete, așa că a cerut un pahar de apă, dar a mai vrut unul. În mijlocul conversației, a oprit o chelneriță și i-a spus două cuvinte simple "more water", ciocănind paharul gol cu degetul, înainte de a continua să vorbească cu noi. M-am uitat la expresia chelneriței. Nu auzise "vă rog" sau "mă scuzați", iar ministra nici măcar nu încercase să
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
pahar de apă, dar a mai vrut unul. În mijlocul conversației, a oprit o chelneriță și i-a spus două cuvinte simple "more water", ciocănind paharul gol cu degetul, înainte de a continua să vorbească cu noi. M-am uitat la expresia chelneriței. Nu auzise "vă rog" sau "mă scuzați", iar ministra nici măcar nu încercase să o privească direct. Ministra nu a avut intenția de a ofensa. Spre uimirea mea, paharul a fost umplut. Ministra a fost bucuroasă să bea o gură, dar
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
ai săi, ideea că nu-ți poți face un viitor în România, aceasta este adevărata tragedie prin care trece societatea românească. Țara încă sângerează. Întrebați-i pe muncitorii din Constanța unde se află copii lor: ei lucrează ca zugravi și chelnerițe în Europa Occidentală. Întrebați-i pe intelectualii din București unde se află copii lor: ei studiază în Anglia, Franța sau la New York. Țara sângerează. 8. Ce impact a avut procesul de integrare în UE asupra României și a Europei de
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
pentru cei care au lacune de cultură generală : cazul lui John Wayne Bobbitt este unul real și a fost dat la știri, acum cîțiva ani, de toate televiziunile. / O călărire în zori De fiecare dată cînd trecea pe lîngă el, chelnerița îi dădea una cu ciocănelul de jucărie la șliț. Era un ciocănel de plastic, cu burduf, din acela care face „piff“. Marea găselniță a barului ăstuia erau chelne rițele cu patine în picioare. Nici un alt bar sexy nu mai era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Cu balcoanele împungînd vitejește și cu fustițele flutu rînd în vînt peste popourile lor rumene și încordate, fetele ăstea făceau toți banii. Zburdau încoace și-ncolo ca niște juninci urmărite de tăurași focoși. Ei le urmăreau doar cu privirile... „Piff !“ Chelnerița asta era dată dracului ! Pusese ochii pe el. și era bunăăă, foc ! Dădea rotocoale largi printre mese, se mai oprea pe la vreun client, mai ducea o comandă, și de fiecare dată cînd trecea pe lîngă el îi dădea cu ciocănașul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
te desprinzi de tejghea. și asta, deși berea e harnică și se adună repede la vezică. „Piff !“ Prohabul îi stătea să pocnească. Adevărul e că avea o rangă cum puțini bărbați o au (poate că de aceea îl și remarcase chelnerița). și acuma, în plus, drăguța era și în poziție de drepți, la datorie. Stătea rezemat de bar și privea triumfător către ceilalți, care erau așezați la mese. Din cînd în cînd, trăgea cu coada ochiului către șliț, să vadă în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
trăgea cu coada ochiului către șliț, să vadă în ce stadiu mai sînt lucrurile. și lucrurile erau Ooo.K. „Piff !“ și dînsa, drăguța de ea, se învîrtoșa și mai tare, ca un boa constrictor, căruia nu-i rezistă nimic... „Piff !“ Chelnerița făcuse o piruetă și se întorsese pe neașteptate. Trecea pe lîngă el și, cînd se aștepta mai puțin, îi frigea una, așa, ca din întîmplare. Nici nu-l privea. Sau cel puțin nu lăsa să se vadă. (îl privise ea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
majo retă meseriașă ! „Piff !“ încă o învîrtoșare, și ultima. Barosul lui era încordat la maximum - beton, ce mai ! și aștepta ciocănelul ăla jucăuș. „Piff !“ Așa !... Mamă, ce presiune ! Pe de o parte berea, pe de alta barosanul. „Piff ! Piff ! Piff !“ - chelnerița se oprise în fața lui și își făcea meseria. El se lăsase pe spate, pe tejghea, și capul începuse să-i vuiască, de parcă s-ar fi culcat pe ape. Așa, nu te opri ! „Piff ! Piff ! Piff !“ în curînd, zăgazurile aveau să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
către alte subiecte... După ce s-a terminat cu autografele, am fost invitați de A.I. Calimandric („Calamandrîc”, în rostirea comică a Profesorului) la bufetul Hotelului „Dumbrava”. Avea aerul că a aranjat acolo o recepție, dar după ce ne-am așezat la mese, chelnerița ne-a spus că n-are „strop de vin”, lucru greu de crezut. În timp ce A.I.C. se fîțîia pe la ghișeu jucînd scena perplexității și indignării, invocînd numele unor șefi județeni „dă partid și dă stat”, Neagu s-a și întors
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
este biserica, veche, cu un altar minunat ce te îmbie la rugăciune, ca și muzica ce se aude în surdină. Am norocul de a întâlni persoane cunoscute deja. Ies apoi să mănânc la un restaurant unde mă surprinde agilitatea - unei chelnerițe scunde, tinerică, cu un păr bogat, lung, prins la spate. Pare o copilă, dar la o privire mai atentă observ că are verighetă în deget. Este o româncă din Brașov și de patru ani este aici. îmi spune că în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
a părăsi sălile de mașini în timpul așa zisului „repaos”. Le vezi atunci dormind îngrămădite, claie peste grămadă prin colțuri, până ce semnalul neiertător le cheamă iarăși alături de mașinile veșnic în funcțiune... Dar în câte industrii și bresle nu lucrează femeile noaptea. Chelnerițele, garderobierele, femeile de serviciu - iată o altă armată de muncitoare pentru care, însă, munca de noapte reprezintă nu numai o primejdie fizică, dar și una morală. De asemenea, în industriile periculoase și insalubre, munca feminină este generală. Cum pot suporta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
în acest film dărâmător ca o dinamită cu gaz ilariant care este debutul lui Corneliu Porumboiu în lungmetraj este diminutivul. E ca și cum te-ai duce la un restaurant, ți s-ar aduce meniul, n-ai înțelege nimic și ai chema chelnerița ; ea ți-ar explica : Avem ciorbiță de văcuță, tocăniță cu ciupercuțe, fripturică cu cartofiori prăjiți...”. înlocuiți felurile de mâncare cu o revoluțică fiartă la foc mic și aveți modul de preparare al umorului uriaș care dă în clocot în acest
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
târziu, când autobuzul a dispărut. M-am gândit și la zilele când formele obiectelor din jur devin un supliciu pentru mine: mă așez la masa din stradă a unei cafenele; masa e rotundă. Deasupra mea strălucește un soare rotund. Vine chelnerița cu o cârpă umedă și șterge masa. Tava chelneriței e rotundă, la fel și cataramele de la pantofii ei, brățara, ceasul de la mână. Nasturii de la bluză - rotunzi; pupilele căprui din albul ochilor ei - la fel. Pe jumătate amuzată de rotunjimile acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la zilele când formele obiectelor din jur devin un supliciu pentru mine: mă așez la masa din stradă a unei cafenele; masa e rotundă. Deasupra mea strălucește un soare rotund. Vine chelnerița cu o cârpă umedă și șterge masa. Tava chelneriței e rotundă, la fel și cataramele de la pantofii ei, brățara, ceasul de la mână. Nasturii de la bluză - rotunzi; pupilele căprui din albul ochilor ei - la fel. Pe jumătate amuzată de rotunjimile acestei zile, comand o înghețată, și-mi trece prin cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mână. Nasturii de la bluză - rotunzi; pupilele căprui din albul ochilor ei - la fel. Pe jumătate amuzată de rotunjimile acestei zile, comand o înghețată, și-mi trece prin cap că forma ei sferică va fi, desigur, în ton cu ziua. Când chelnerița sosește cu înghețata, iată că și cupa în care mi-o aduce e rotundă, la fel și paharul cu apă, rotocoalele umede pe care le lasă pe masă. Unghiile îmi sunt rotunde. și, până la urmă, chiar și monedele cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]