1,541 matches
-
ca ele unde să zboare și unde să se oprească. Visa să zboare în urma vapoarelor sau departe în zare. Fără să-și dea cu adevărat seama, începu să imite bătăile de aripi ale albastro- șilor. Boțmanul îl văzu întâmplător și chicoti, căci Isac nu-și dezlipise picioarele de pe punte... Traducere realizată de studenții din anul II ai secției de Neerlandeză a Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București, sub coordonarea asist. drd. Alexa Stoicescu Copyright versiune originală: Editura De
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
învăluit îndelung cu privirea ca să le deslușesc gândurile ca să le ghicesc chipurile. Când au plecat am văzut pur și simplu aerul dimineții intrându-mi în piept ca un cuțit alb și prelung azvârlit de aproape. Și chipurile lor încă dansau chicoteau jur împrejur în lumină inexistente și calde. Tocmai te-ntorci dintr-un ținut ambiguu. Parcă te-ar fi aruncat o mână de brută din duba poliției municipale pe pavajul unui cartier mizerabil. Poate ai făcut autostopul și doar te întorci
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
cădea în prăpastia uimirii de sine. Și erau mulți amuțind de-nfricoșarea de-a rămîne doar unul din tufișuri obscure ar fi apărut vreo dihanie ațîțată de hărmălaia atroce a grupului fratern încît ai fi zis că se îndreptau spre infern. Chicoteau pe ascuns strivind între dinți crenguțe crude din copacii cuminți și așa înaintînd pe cărare spre închinare ramuri de alun îi binecuvîntau a întîmpinare iar pe unde cărarea urma prin vreo desimne li se trezea în minte cuvîntul din vechime
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
Căpitanul Opujić era însoțit de o fată cu niște ciudate înflorituri sure în pletele ca pana corbului, atît de pieptoasă că se putea mușca singură de sîni. O chema Dunja. Cum îi văzu pe Jerisena și pe tînărul Opujić, Dunja chicoti la cel de-al treilea pantof care atîrna la gîtul Jerisenei, iar pe Sofronije îl întrebă de rană. Așa că Jerisena înțelese că fata care îl însoțea pe căpitan era una din acele farmazoane pe care tatăl i-o trimisese fiului
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
decolteul adînc avea pe sîni alunițe false parfumate, iar orificiul din scoica urechii era dat cu cîrmîz. La celălalt braț al căpitanului Opujić era un tînăr în uniformă de husar, cu o splendoare de păr ondulat. La vederea lor, Dunja chicoti în mînecă, iar clopoțeii de la pernița albastră a invitatei căpitanului clincheniră. Atunci se auzi căpitanul Opujić rostind cu o voce schimbată un fel de litanie: Străbătut-am întinderile înaintemergătorului/ în scîrbele mele/ Și nicăieri n-am aflat adăpost,/ acoperiș n-
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
grădină, din spatele pomilor s-a ivit o frumusețe. Ea nu-l observase, stătea tristă la poalele unui măr și ofta. „De-aș știi și eu ce-o hi hrumos în lume! Hrunzele copacilor, hreamătul vântului nu-ș decât povești.” Grigore asculta chicotind la vorbelele stâlcite ale fetișcanei. Ea se tolăni visătoare și mușca cu pofta aceea cu care mușcă fete din poamele dulci și zemoase. Ofta uitându-se la lună, neplină încă. A doua noapte Grigore o salută respectuos pe străină, iar
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
Dom' director se apropie tiptil. Zâmbește fericit cu gândul la ceea ce mintea sa pritocește. Gândește în perspectivă adică. ŤPardon, pardon, io n-am claxon!ť Într-adevăr, nu are claxon. Doamnele profesoare se sperie puțin, apoi supralicitează spaima inițială. țopăie, chicotesc, ca și cum s-ar feri de un șoarece. ŤVai, dom' director, se poate, nu știați că sufăr cu inima?ť Dom' director râde și el, apoi se încruntă brusc și devine sobru. Aproape sumbru. ŤHai mai repede! Unde-ați stat atâta
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
existat un anunț al lui Ponta. E o chestiune de verb, zic filosofic precauții. Sau, cealaltă sintagmă preferată a pesediștilor, mândri de apartenența lor politică - "Partidul va decide!". Înainte să-l văd pe Victor Ponta pe scena de la Romexpo sau chicotind în sală, în timp ce lideri ai Stângii îi invocau în chip providențial candidatura la prezidențale, l-am zărit din autobuzul 331. Îmi zâmbea dintr-un afiș imens proptit în fața Casei Presei. Nu, Ponta nu candidează la europarlamentare. E ceea ce analiștii ar
REPORTAJ din culisele reuniunii PSD: Ce spun delegații despre Schulz, asistentele lui Mazăre și Ponta la Cotroceni by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/30841_a_32166]
-
salată; știa tot ce se poate ști despre amestecul băuturilor; cânta la vreo șase instrumente muzicale și era prima persoană, sau poate că ultima, care se pricepea să prăjească brânză în fastuosul cămin italienesc. Până și slujnicele, care îl disprețuiau, chicoteau la glumele lui, iar servitorii, care-l detestau, zăboveau prin preajmă ca să-i asculte poveștile. Într-adevăr, casa nu fusese niciodată atât de plină de viață ca acum când o însuflețea el - ceea ce-i dădea mult de gândit lui Orlando
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
cînd așteptai viața cu momentul prielnic (kairos pentru vagabonzii care se imaginează călătorind doar fiindcă locuiesc în vagoane abandonate pe linia moartă) sigur că ești înspăimîntat și gata să asiști în efigie la propria-ți dispariție dar în același timp chicotind fiindcă tocmai scoți din mînecă șiretenia uitării bine plasate
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/10840_a_12165]
-
vis, într-o secție de votare, unde pun și eu o ștampilă pe ce cred. Îmi scot căștile de pe urechi și încep s-aud iar ciripeli. Aud niște bunici care zic ceva de plecat la Vama Veche, pare o poantă, chicotesc scurt oamenii, în grup, și ies din scenă. Poate e de la vot, îmi răsună corul în cap - poate cine voteaza face și glume bune despre litoralul românesc, cine sunt eu ca să judec simțul umorului? N-ascult melodia până la capăt, mă
Eu cu cine trebuie să votez? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18930_a_20255]
-
El dă s-o pupe din nou. FACEBOOKISTA: Stai să punem și-o poză. Ia vino-ncoace. Îl trage pe el aproape, cu buzele țuguiate, ca și cum s-ar pupă, și face o poză. FACEBOOKISTA: Așa, stai s-o postez. Gata. (chicotește) Mama, ce tare e! De-abia aștept să văd ce o să zică ăștia. El o trage aproape și dă din nou s-o pupe. FACEBOOKISTA: (îl respinge) Stai, mă, putin, să vedem dacă zice cineva ceva. Se uita-n telefon
Cum fac dragoste facebookiștii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19135_a_20460]
-
și, luând o bucată de turtă din coșul de paie, o întrebă jovială pe Climene: - Așa deci, ia povestește-ne, tu, de ce e în stare un soldat akkadian?! Climene parcă atât și aștepta. Începu să povestească pe nerăsuflate totul... Amazoanele chicoteau, făcându-și cu ochiul. Nici nu observaseră când au rămas singure în crâșmă. Toată lumea se grăbea să plece, unii spre munți, alții spre mare. Trebuia să se organizeze și ele, așa că Talestri le întrerupse conversația, amintindu-le, că, pe la amiază
CLIMENE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349231_a_350560]
-
atlet ducea spre mare tolba cu chibrituri arse, Auzise că prin valuri se tot plimbă storuri trase. Ar fi vrut să-și cearnă crezul peste ziduri de răcoare, Avea cerul mărturie și-n ochi soarele-răsare. Poate a plecat când norii chicoteau din șapte arte Ori săreau din stâncă-n vale răscolind izvoare moarte. Orizontul se trezise înainte cu un ceas: Să nu uiți, în șoaptă-i spuse, să mă-nchizi într-un popas! Pe de-o parte treceau lespezi albe cât
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349234_a_350563]
-
dacă ai nu. cineva îți stă în cale. nu te întorci ridici o piatră o strângi în pumn te tai ușor în centrul palmei. doare. nu-i nimic. trece pleacă acel ceva din calea ta în spate simți umbrele cum chicotesc poate chiar le auzi pășești. înainte. nu fugi. zâmbești dai bună dimineața măcar pantofilor sau bocancilor șireturile te salută și se desfac o nouă zi un nou prânz un nou spectacol de circ seara întorci foaia plăcinta este gata nu
ÎNNODARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384561_a_385890]
-
-o. Aceasta s-a oprit, privindu-mă cu ochi temători. Am vrut să mă aplec să o mângâi, însă nu am mai apucat, căci cineva venind pe neașteptate, din spate, mi-a acoperit ochii cu palmele și m-a întrebat, chicotind: - Ghici, cine este? Corina Diamanta Lupu București 19 noiembrie 2014 Referință Bibliografică: LOGODNICUL MEU, FRED (IV) / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1419, Anul IV, 19 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Corina Diamanta Lupu : Toate
LOGODNICUL MEU, FRED (IV) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384615_a_385944]
-
din cutia cu bijuterii. De această dată își puse mai mult de un sfert din conținut la gât, pe mână, degete și la urechi. - În unele părți ale lumii se pun podoabe și la picioare! - glumi bărbatul. - Da? Atunci, fie! - chicoti femeia și-și împleti câteva lănțișoare de aur pe glezne. - La asemenea bijuterii îți trebuie o rochie aleasă! - O pun pe cea nouă? - Nu dragă! În furou și cu zorzoanele astea de aur pe tine arăți minunat! - și o cuprinse
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
murise domnul Stoian. Vestea, deși nu era neașteptată pentru că omul bolea demult, o luă totuși prin surprindere. Încă cineva care își închisese ultima pagină a cărții vieții... Înmormântarea va fi poimâine” - adăugase cealaltă și apoi tăcură amândouă până la destinație. Destinație? - chicoti zeflemitor gândul... Când intrase în capela în care mai erau două sau trei persoane, cu florile sale preferate - crizantelele aurii - în mână, privirea îi rămase fixată asupra fotografiei așezate pe marginea sicriului. Din ea, zâmbea un chip luminat din plin
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
fan al filmelor coreene, de la militarii Forțelor Speciale ale peninsularilor coreeni sudici. Râseseră pe seama lui, dar o făcuseră în ascuns. N-avuseseră curaj a se manifesta direct. De ce? Fiindc-avea el ceva nedeslușit pentru ei, ceva ce le impunea. Mai chicotiseră un timp ș-apoi uitaseră, dar nu de tot. Dacă ăsta chiar ar vrea s-ajungă în rândul Forțelor Speciale? Mai știi?! Și luară aminte încă o dată la unicitatea camaradului. Fără să-i mai contorizeze și abaterea la zi, Șefu
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
bea un ceai, se mirară trimițându-și ocheade îndelung. Îi încurcă și mai mult când Antonel îi raportă lui Șefu’ că-ncepe acțiunea. Ce-ce acțiune?! se trezi bâlbâindu-se unul. Intrând într-un joc, parcă început de Antonel, Șefu’ chicoti, chipurile ca pentru sine Secret! Acțiune confidențială! Replica îi scoase din sărite pe toți. Iritați din cale-afară se-ntrebau fiecare în felul său Ce? De când o așa coaliție între cei doi? Pesemne Șefu’ a mirosit cumva sorgintea specială a subordonatului
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
în inima mea... simțeam că rămân singur pe pământ, fără rădăcini, ciutura stelelor se vărsa peste acea noapte haotică, sufletul lui zbura spre ceruri pios, ca o pasăre, am simțit un cântec înjunghiat în care sclipesc pumnalele, inefabila târfă, moartea, chicotea în prejma mea,revăd și astăzi întunecatul decor, tot pământul era împânzit de semnele ei, asta e istoria omului, mi-am zis, praful îngrămădit de un mic vânt care se întețește, dincolo de pulbere nimic, a luptat la cotul donului și
POEMUL DESPĂRŢIRII DE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382653_a_383982]
-
ea dornică să vadă „noutățile”. Atmosfera salonului se însuflețise ca într-un târg; se fluturau prin fața ochilor curioși modelele de pijamale, de chiloți și maieuri, se precizau prețurile, un model mai sexi era zvârlit către o pacientă rubicondă care protesta chicotind, acompaniată de râsetele su subânțeles ale celorlalte. „Iarăși te găsesc pe aici, Vasilico? - tunase o voce ca de sergent major, adresându-se după toate aparențele vânzătoarei și aceasta, luând o mină spăsită îi răspunsese cu un glas plângăcios: „ ce să
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
mare. Inima a început să-mi bată tot mai puternic și atunci am auzit: - Ție, Doino, ți-l dau pe cel mai mare, pentruca îl meriți într-adevăr, și în plus, pentru... „suflat”! Toți au început să râdă și să chicotească, fiindcă știau că eu ajutam, „suflându”-le, tuturor celor care n-aveau habar de lecție atunci când erau ascultați la tablă. Dar și Grubea știa asta și mă certa câteodată. Au fost zece elevi cu media 10 (număr semnificativ oare?) și
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
tare supărat că nu i-ai făcut băiat, dar ce fetiță frumoasă ai. Mă duc că am ceva treabă-n grădină... și se facu nevăzută. Magdalena se așeză pe salteaua de paie și-și alăptă copila. Fetele năvăliră pe poartă chicotind vesele. -Mămică, ai venit acasă?... ea este sora noastră?...cum o cheamă? - O cheamă Ana și e surioara voastră... apoi se apleacă și-și îmbrățișează cu drag fetele. -Mi-a fost dor de voi... spuse cu tandrețe și le rugă să
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
bombăn. Am răsfoit toate filele fără frică, privind la ele nepăsător. Până m-a surprins soră-mea și prietenele ei. Văzându-mă cu nasul vârât în filele cărții și cu ochii holbați la misterioasele semne-vrăjitoare: - Ce faci, mă, aici? Au chicotit hoțoaicele spioane. - Nu se vede? Am făcut eu pe interesantul. Uite-așa mi-a ieșit vorbă că mie îmi plac cărțile, că am să ajung un mare cărturar și alte farafastâcuri de-astea. Fără niciun temei. Vorba e că părinții
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]