284 matches
-
cu o energie strălucitoare pe fața-i încă tânără, îl opri: ― Stai, moș Lupule, ține-ți firea! Păi dacă o întoarcem așa, nu mai cumpărăm noi pământ pînă-i lume! Că atâția bani n-om strânge niciodată să-i avem la chimir, ca să-i vărsăm pe masă când or porunci boierii. Apoi dumneata, că ești bătrân, pomenit-ai vreodată una ca asta?... Cine vrea să vândă te mai îngăduie, te mai înlesnește, nu te strânge de gât cum crezi dumneata, moșule! Cârciumarul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu dușumea și tavan, cu geamuri, cercevele și pervaz, acoperite cu peră dele. În bucătărie se află soba și niște rafturi pentru farfurii. În dormitor, un pat cu saltea, eventual un divan, și dulapul cu fote, marame, năframe, dar și chimire. În spatele casei se mai află hambarul cu acaretul și tot felul de alte angarale. Am uitat ceva ? Casă, mîncare, bîrfă... Toate țin de spațiul domestic atribuit/impus femeii. Pe urmele acestor cuvinte și lăsînd imaginația să zburde dincolo de ele, se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
blid de linte, cum se spune. Atunci mă pot baza pe dumneata, fiindcă alții, după cum ți-am spus, vin și pleacă. Te trezești fără oameni tocmai când îți crapă măseaua în gură. Toaibă a luat banii, i-a pus în chimir și a pornit spre casă, nu înainte de a trece pe la o brutărie aflată în drumul lui, de unde a cumpărat pâine, și pe la o dugheană de peste uliță, de unde a cumpărat bomboane. „Să-i îndulcesc sufletul Marandei măcar cu atâta” - gândea în timp ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
are să fie mai ușoară și leafa mai bună. Marți dimineață să vii la mine, să-ți spun ce ai de făcut. 144 Am înțeles. În săptămâna aceea i-a fost parcă mai ușor și vineri a avut ce pune în chimir. Și-a făcut socotelile, a trecut pe la brutărie, pe la drogherie și pe la alte dugheni, umplându-și traista cu de toate... Drumul spre casă i s-a părut mai greu de astă dată. Când a intrat în sat, lămpile erau aprinse
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Simțea că ceva îl înalță, îl ridică pe aripi nevăzute și îl duce într-o poiană năpădită de soare și de flori... Din umbra stejarilor falnici ce străjuiesc poiana se desprinde un flăcău mândru îmbrăcat în cămașă albă ca neaua... Chimirul lat și ghintuit îi înconjoară mijlocul subțire și mlădios. Când ajunge în plină lumină își desface brațele și râzând aleargă spre el rostind vorbe pe care încă nu le aude, dar parcă le pricepe, culegându-le de pe buzele flăcăului... „Tată
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
moartă... Dânsa se-nchircește, se-nnăsprește- Ca un trunchiu uscat cu noduri pe isvorul mort plutește. 575Și acum se sfătuiră veseli ei și bucuroși Ca fărtatul lui să iee Fata - mpăratului Roș. Se gătiră omenește cu ițari și cu cojoc, Cu chimirul plin de galbeni, încinși bine la mijloc Și pe drumuri părăsite ei se iau și se pornesc 580Și trecând pintr-o pădure din ținutu - mpărătesc, Din tufari cu crenge grele el s-apucă să adune În basmaua pistruită ca o mână
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mâncați Căprioare să vânați, C-o dulceaț-așa de bună Care ține - o săptămână. 287 {EminescuOpVI 288} {EminescuOpVI 289} {EminescuOpVI 290} Și prin munții Carpați Avem și ciocoi bogați, Voi cu mine să-i călcați, Raza armelor să le - arătați, La chimir bani să băgați. Când din casă vom eși Și pe drum vom întîlni Săraci, femei și bărbați Cîte-o liră să le dați, De poteră să-ntrebați, Potera să mi-o aflați, După dânsa să plecați, Cot la cot să mi-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
geamuri, văzură fotografiile. Pe bucăți mici de carton subțire erau chipuri necunoscute: negustori grași, în haine croite bine, neveste cu pălării înalte, copii pe blăni de urs, goi și dolofani, ofițeri cu șepci și decorații, țărani în cămăși lungi, cu chimire, precupeți mândri, ceferiști și tramvaiști. Caii băteau nerăbdători din copite pe pietre. Intrară. Întâi nașul, care cunoștea pe neamț, nașa, ajutînd-o pe Lina să urce scările, și ginerele. Fotograful îi pofti pe scaune. Era străin, se vedea bine, abia înțelegeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plecau la trei noaptea dintr-acolo, pe la începutul amiezii ridicau drumul de bârne al camioanelor. După ce se însuflețeau cu rachiu, străbăteau Grivita în goană, bătând burțile cailor, și se opreau pe la casele oamenilor cu stare, deșertau bidoanele, ascundeau banii în chimirele late de piele și până la căderea serii erau la drumul jumătate. Sâmbăta, încărcau 77 faietoanele cu pânză pentru neveste și ibovnice. Se jucau cu miile. Totdeauna veseli, umpleau prăvălia, glumind cu Stere. Alde Cristu, ăl mai pișicher, un hoțoman și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înveselea Paraschiv văzîndu-i așa proști. Să mai fi avut un sac . de vânzare, că țăranii erau ca oile: până puca să cumpere unul, că pe urmă curgeau! Când terminau sacul, o ștergeau prin mulțime, după ce le mai umbla Gheorghe prin chimire. Noaptea trăgeau la cîte-o casă de văduvă. Băteau la geam. - Cine-i? -Noi, lele! - Care voi? - Negustorii de la București. - Și ce-oți vrea? - Deschide. Deschidea văduva. - Vrem să dormim la noapte. - Oliu, tocmai la femeie singură? Că mă râde lumea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și soacre mari! Mașina de băgat ața în ac, un leu, un leu! Și învîrtea între degete o sârmă răsucită și o ață. Asta era momeala. Se apropiau lelițele și cîrțanii. Se zgâiau la degetele lui. Oacă le umbla prin chimire. Tot au mai scos câte ceva, mărunțiș, acolo. Au tras cu urechea, au privit în dreapta și-n stânga. Oameni cu bani. Numai grânari. Loc de tîlhăreală. Pe șoseaua Alexandriei treceau zi și noapte căruțe și sănii pline cu saci. În zori
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-a tras un foc spre cer. Caii din fată s-au speriat și-au răsturnat săniile. Din mestecăniș, au sărit ceilalți cu pari în mână. - Ho! a strigat Nicu-Piele. Mierliseră negustorii. - Banii! a zis Oacă. Florea le-a descheiat chimirele, le-a deșertat băierile și când le-a strâns sutele în nădragii lui, Sandu-Mînă-mică a lovit caii, și săniile au luat-o razna pe câmpul întins și nesfârșit. În urmă, hoții râdeau cu munile pe burtă. - V-a plăcut? i-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
existenței În care „se năpustesc caleștile visului” și „promontoriile somnului În prăvălire”; viziune din nou caleidoscopică mozaicală, marcată și programatic („Prin creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă Încing ca un chimir”, „Adun toate Înfățișările lumii sub cristalul pleoapei” etc.), pe orizontul căreia capătă contururi de o relativă precizie doar cîteva „tablouri” - precum cel al tipografiilor scufundate Într-o atmosferă solemnă, de acvariu amorțit: Acum În tipografii mașinile dorm ca niște pești
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
diamantul inimii taie ferestrele nevăzutului”, „Privește: În părul ceasului deznădejdea n-a rupt panglicile izvoarelor”, „Prin creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Dau de perete porțile sîngelui / Toate zgomotele universului sună mă Încing ca un chimir”... Spațiul privirii devine astfel un loc de trecere, Întotdeauna deschis, receptiv, gata să primească În fiecare clipă noi Încărcături de imagini: „Și-n ochi revin corăbii cu-o-ncărcătură nouă” - citim În Zodiac, V, după ce Încă din primele versuri ale
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
citim, bunăoară, În Ulise; iar În Brățara nopților dăm peste variante ale aceleiași năzuințe de Însumare a tuturor Înfățișărilor lumii: „Prin creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă Încing ca un chimir”, „Adun toate Înfățișările lumii sub cristalul pleoapei”, „dar În pupilă ca-ntr-o deltă se revarsă fluviile tuturor făpturilor / În pupilă fulgerul Întîlnește zmeura / Pupila pune pe dinăuntru o fundă de culoarea nufărului / Și toamna aduce brocartele și panopliile ei
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și topoarele în mâini și să se posteze la intrările Parlamentului, stau cu zilele la rând ca să vadă moaștele știu eu mai cărui sfânt adus de aiurea, de către popii acestei țări, nu cu gândul la binele obștei, ci pentru îndestularea chimirului propriu. Și uite așa e Bucureștiul zilei de azi, pe de o parte credincioșii, stând răbdători în frig cu ochii la cer și lumânări în mâini, pe de alta popii burduhoși, râgâind de sănătate, cu mâinile întinse după parale, iar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cap, brâu și bete. Toate piesele sunt bogat ornamentate, multe din ele fiind decorate cu paiete și mărgele. Costumele bărbătești sunt mai simple, fiind compuse din ițari din cânepă sau lână, cămașă simplă sau cu fustanelă, pieptar, brâu și uneori chimir. Sunt expuse și piese de același fel grupate în aceeași vitrină - peștimane, androcuri, cămăși, ștergare de cap, marame din borangic, dar și bundițe, pieptare, sumane. Toate piesele expuse vorbesc despre priceperea și gustul pentru frumos al femeilor și fetelor din
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
luni de vacanță, deoarece se retrăgeau la casa părintească și, după o perioadă destul de lungă de pendulare între focul din vatră întreținut cu vreascuri și fundul grădinii, se întorceau și cu ceva provizii, poate și cu ceva gologani puși la chimir, iar la întrebarea stereotip: Unde a-ți petrecut vacanța?" răspunsul era unul și același: "În R.F.G." (pentru neavizați "R.F.G. = refugiu în fundul grădinii") Cu toate aceste mici neajunsuri materiale, comune tuturor celor ce lucrau cu condeiul, ca toți ceilalți, și soții
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
livrare poate fi explicată prin faptul că toate aceste „unități socialiste” erau și ele, la rândul lor, angrenate în stufoase planuri la export or, pe atunci, prioritatea priorităților era exportul fără de care Ceaușescu n-ar fi putut strânge bani la chimirul vistieriei statului în vederea realizării altor planuri „mărețe”. Întreprinderea de confecții din Bârlad avea exact aceleași probleme. Unul din cei mai mari producători de cămăși din țară, avea restanțe față de firmele: „Garment’s”, „Frankel”, „Nissel”, „Stripe chloting” și „Nilts traders” din
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
părintele Vasile a trimes să-i aducă basmaua cea roșă cu patrafirul, cartea și celelalte scule ale sfinției sale. A binecuvîntat turma frumos s-ajungă cu bine la iernatic și-n primavară să sporească. Cel cu căciula brumărie a scos din chimir ș-a plătit, rămînînd părintele Vasile tare mulțumit. După aceea, într-un tîrziu, s-au sculat ș-au dat poruncă de plecare. -Cine a dat porunca? -Tot acel cu căciula brumărie. Acela avea două părți din oi, și ceilalți numai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pe urmele băiatului. Cu tîmplele vîjîind răzbi în frîntura de mal, în lătratul ascuțit și întărîtat al cîinelui. Gheorghiță svîcnea în plîns cu ochii acoperiți de cotul drept înălțat la frunte. Oase rupte, cu zvîrcurile umede, albeau țărîna. Botforii, tașca, chimirul, căciula brumărie erau ale lui Nechifor. Era el acolo, însă împuținat de dinții fiarelor. Scheletul calului, curățat de carne, sub tarniță și poclăzi, zăcea mai încolo. Femeia răcni aprig: -Gheorghiță! Flăcăul tresări și se întoarse. Dar ea striga pe celălalt
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Lângă domn, în picioare sta Ștefan, îmbrăcat ca un călăreț oarecare cu pantaloni negri, cizme cu pinteni de argint, cămașă din tort neînălbit și, peste ea, un ilic din aba de lână seină cusut cu fireturi din mătase neagră. De chimirul lat, bătut cu ținte de argint și de aur, avea prins un paloș scurt, mai degrabă un pumnal cu teaca de o lucrătură cu pietre prețioase de toate culorile și de toate mărimile. Lângă Selin, tot în picioare, sta Toma
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bani. Ce mai noutate! Parcă avusese vreodată!? Parcă îl auzise cineva spunând, chiar dacă avea brâul plin (și se întîmplase să-l aibă) că are? N-am! Asta parcă chiar și gândea în clipa când mâna lui pipăia miile foșnitoare în chimir. Că să mă duc și eu la noroc, continuă el, intru la școală și spun că n-am acuma bani de taxe și de internat, dar că voi avea, o să primesc de-acasă și să stau și eu cât m-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cap și în cui o atârna. De sclipește-n noapte frumoasă și roșă - un fulger Încremenit în nori. Cojocul l-anină El de cuptor... ciubote descalță și negrele-obiele, Cât două lanuri arate le-ntinde la focul Gheenei Să se usuce... Chimirul descinge și varsă dintr-însul Galbeni aprinși într-un vechiu căuș afumat de pe vatră, Mare cât o pivniță... -N patu-i de pîclă-nfoiată, Regele-ntinde bătrînele-i membre și horăește. Până-n fundul pământului urlă: peștere negre Și rădăcinile munților mari se cutremură
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pietrărie ori Păun... În ușa hanului se ivesc doi cotiugaragii. Își scot cușmele cu bună cuviință, caută din ochi un loc potrivit și se așează la o masă cioplită cu meșteșug din lemn de paltin. Din obișnuință, fiecare își pipăie chimirul, pentru a se încredința că crăițarii sunt la locul lor. Hangița știe pentru ce au intrat și pe dată le așează dinainte, fiecăruia, câte o ulcică cu vin. Cotiugaragiii nu se grăbesc să bea vinul. Întâi privesc lung și cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]