229 matches
-
trupului său.” Dispariția sultanului a sfârșit prin a deveni cunoscută, dar Terken se justifică lesne: cea dintâi grijă a ei a fost aceea de a-i ascunde vestea dușmanului, atâta vreme cât armata și curtea se aflau departe de capitală. În realitate, Chinezoaica a câștigat timpul care-i era necesar pentru a-și instala fiul pe tron și a lua ea Însăși frâiele puterii. Cronicile din epocă nu se Înșeală asupra acestui aspect. Vorbind de trupele imperiale, ele spun, de acum Înainte, „armatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de trupele imperiale, ele spun, de acum Înainte, „armatele lui Terken Hatun”. Vorbind despre Isfahan, ele precizează că aceasta este capitala lui Hatun. În privința numelui sultanului-copil, el avea să fie aproape uitat, nu va fi amintit decât ca „fiu al Chinezoaicei”. Împotriva sultanei se ridică, totuși, ofițerii din Nizamiya. Pe lista lor de condamnați, Terken Hatun se află pe cea de-a doua poziție, imediat după Malik Șah. Fiului celui mai mare al acestuia din urmă, Barkyaruk, În vârstă de unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și cu un ied albastru la picioare. Și nici cățeii de porțelan care râdeau lătrând, peștele de sticlă și el râdea în tăcere, stră-stră-străpisica celei din prezent, o birmaneză mofluză, râdea posac, stră-stră-strătrandafirul celui de-acum se înroșise de râs, chinezoaicele râdeau subtil, chicoteau vrăbiuțele de-atunci, cele de acum sunt moarte, pufneau, încercând să se abțină, familiile străvechi din pozele de pe pereți se-necau, sughițau, mârâiau cu gura deschisă larg într-un colț sau interior, fosta rățușcă de lut ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
diabetul... - Depresie pe dracu! Te-ai dat și la ea? - Ești nebună... - Asa, înjură-mă, boșorogul dracului! Unde pleci? Unde? Ușa trântita zguduie clădirea. Îmi vine să îmi mușc mâinile... Plâng scrâșnit, bărbătește. Mă fac că nu o văd pe chinezoaica, patroana blocului... Klick. Dinspre mal se aude fâsâitul valurilor murind în nisip. Undeva o trompeta țipă răgușit o melodie pe care nu o pot recunoaște. Dau încet și ritmic din brațe. O pot lua spre larg, spre nesfârșit. Așa cum a
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
lemne. Îi pup pe toți, le mulțumesc și apuc vârful oiștei cu vigoare. O trag așa, înhămată ca o vietnameză mică și obidită, fără să știu prea bine de ce mă compar cu o vietnameză la ricșă, și nu cu o chinezoaică. Orbecăi pe Triumfului, mă împiedic de vreo două ori pe Eroilor, gata să-mi rup gâtul, intru în sensul giratoriu fără să mă asigur, iar o Dacie aproape dă peste mine. Frânează brusc, roțile scrâșnesc pe asfalt, șoferul deschide portiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ca o panoramă albă-strălucitoare. I-am privit cu nesaț. Marco, lângă mine, mi-a spus numele fiecărui vârf mai proeminent și-a fiecărei ape care șerpuia-n zare. L-am lăsat să converseze cu o româncă însoțită de prietena ei chinezoaică, foarte dornice să ne pozeze aflând că suntem scrii tori, și am înconjurat terasa ca să ajung la pano rama orașului. Și-acolo m-am trezit, singur pe toată latura din spre oraș a terasei, în fața ființei din muzeu! Era lipită
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
bolnave. Să analizăm un caz concret de vindecare realizată în mod exclusiv prin respirație. Întâmplarea avut loc în Taiwan, unul dintre puținele locuri din lume în care respirația încă mai este prescrisă și practicată ca terapie. Doamna Yeh Pu-sheng, o chinezoaică din Taiwan care fusese profesoară la o școală din SUA timp de mulți ani, a fost diagnosticată de medicii ei americani ca având o formă avansată de cancer uterin. I-au făcut o operație dificilă, pentru a-i îndepărta țesutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Iocasta hotărî să nu intervină în seara aceea. Va trebui totuși să vorbească cu Gilles cât de curând. Fata indiană, Kamala, nu era în camera ei. Madame Iocasta își aminti de prezența unui oaspete special în camera alăturată, în patul chinezoaicei contorsioniste Lee Kok Fook. Contele Cerkasov solicitase compania celor două doamne favorite ale sale și, în timp ce doamna contesă Cerkasova dormea neștiutoare în patul ei, cele două maestre în arta orientală convingeau sângele aristocratic al prostovanului de conte să curgă cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să producem o echipă care să reflecte diversitatea culturală adoptată la EMF, spune el. Așa că trebuie să-ți spun că echipa va fi formată din tine și gălbejita aia mică de la departamentul de cercetare. —Poftim? —Moma, nu? —Momo nu e chinezoaică. E din Sri Lanka. În fine, dă el din umeri. Mie mi se pare destul de-al dracului de diversă. —Rod, pur și simplu nu se poate. Momo nu are nici un pic de experiență. Nu se poate să ... Șeful meu strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
superbă vietate amețită. Odată, când eram deja adult, fiind anesteziat cu eter pentru o operație de apendicită, m-am văzut, cu precizia unei gravuri, Îmbrăcat În costum de marinar, călare pe un fluture Emperor abia zămislit, Îndrumat de o doamnă chinezoaică, pe care am recunoscut-o ca fiind mama. În timp ce propriile mele organe vitale erau expuse, totul era minunat reprodus În visul meu: bucata de vată umedă absorbantă, rece ca gheața, apăsând capul lemurian al insectei; spasmele tot mai slabe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
încă nu se îmbătase. Îmi părea cunoscută fața ei, cu negul de sub nas, cu dunga aceea maronie fină, de piele arsă, de pe sprânceana dreaptă, cu privirea ușor încețoșată, ca și cum străbătea greu printre pleoapele abia întredeschise, fața ei de tătăroaică sau chinezoaică, zâmbetul persiflant. Mă concentram să mi-o amintesc, convins fiind că o mai întâlnisem undeva. — Poți să te holbezi cât vrei, chicoti ea. S-a terminat. Se dă pronunțarea și ce-o să mai scrii? — Scriam cu totul altceva, nu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încă pentru o noapte. Văzuți prin fereastră, păreau niște pixuri din piatră ceva mai mari. O termocentrală și un cunoscut combinat chimic în stânga; în dreapta un mare cartier de locuințe format numai din blocuri, ce nu se deosebesc între ele precum chinezoaicele în fața europenelor; toate cu parter plus patru etaje. Numai siluetele școlilor apar ceva mai scunde. În depărtare niște maluri abrupte, de după care abia se zăresc, suspendate între cer și pământ, întinse pe mai multe zeci de hectare, centre comerciale și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Și asta era adultă, dar diferența o dădea rasa. O rasă cu piele prea lucioasă, prea netedă. O piele aproape vâscoasă, cu o nuanță nedefinită, ciudată, indescriptibilă. Fu uimit să descopere că se simțea rasist. Albe, negre, cu părul roșcat, chinezoaice, vietnameze, japoneze... Se culcase cu toate și n-a simțit niciodată nici cea mai mică repulsie; nu i-a trecut niciodată prin cap gândul că ar fi diferite. Țara lui era plină de rasiști. El însuși era în ceea ce privește relațiile dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Mă refeream la băutură. N-avem. Suntem antialcolici! Poate c-aveți dumneavoastră, fără să știți, oarece tărie prin sac. Că văd c-ați adus și sacul ăsta care seamănă izbitor de roșu cu sacul în care au găsit-o pe chinezoaica aia din o mie de bucăți. Cunoașteți? Cunoaștem și chiar am aici ceva... Urmează o chestie atât de suspăncită că e cazu’ să dați afară din camera de lectură copiii, pisica birmaneză și gunoiul. Individul numit cu un singur nume
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
transportați nu se-ntorc niciodată. Alții gălbejiți scriu scrisori, zic totu’ e bine. Minunat. — Felu’ Ăsta de gălbejiți nu Înțeleg scrie. GĂlbejiți care pot scrie, toți bogați. Nimic mîncat. Trăit cu orez. O sută de mii gălbejiți aici. Doar trei chinezoaice. — Cum așa? Nu lasă guvern. — A dracu’ situație, Îi zic. Faci afacere el? — Poate. — Afacere bună. Mai bună ca politică. Grăma’ de bani. Multe afaceri. — Ia o sticlă de bere. — Tu nu mai Îngrijorezi? — Sigur că nu, Îi zic. Grăma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să fiu mai atent, să intru în joc și să scriu tot ce se petrecea, se discuta, se făcea, desfăcea și refăcea...] Dragoș-Sebastian de 3 ani avea o papușică - mică de tot, dar frumoasă și colorată, ca un fel de chinezoaică. Tatăl lui i-o dăduse și-i spusese că o cheamă Mihaela-Cosânzeana. Mama lui Dragoș, pe care o chema întâmplător tot Mihaela, protestase la început, dar apoi se afundase în treburile ei zilnice... Dar nu a trecut prea mult timp
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
îl înapoia. Ori poate că Ionuț i s-a părut un nume de copil, ce idee să dai unui prunc chiar nume de prunc, de parcă n-o să crească niciodată, un nume strâmt și răsfățat, precum pantoful de lemn pentru piciorul chinezoaicei. Pentru ei era un necunoscut pentru care evenimentul cel mai notabil din viață fusese, probabil, întâlnirea cu caldarâmul care oprise avântul celor cinci etaje de cădere. „De ce crezi asta ?“, întrebase Pantelimon, așezându-se și trecându-și moneda de argint peste
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în jos, ca și cum ar studia firele de iarbă din pădure. E un bărbat solid, cu trăsături dure. După o clipă se întoarce spre mine. Mă aștept să vorbească, dar nu o face. În cele din urmă, mă întreabă: Nu ești chinezoaică, nu-i așa? Ochii lui sunt ațintiți spre picioarele mele, care sunt lăsate libere, neînfășurate. — Nu, domnule, îi răspund. Sunt manciuriană. — Câți ani ai? Cincisprezece? — Șaptesprezece. El dă din cap. Ochii lui continuă să se plimbe în sus și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
diamante și are brodate flori de lotus, prun, magnolie, mâna lui Buddha și piersic. Părțile laterale ale pantofilor sunt pline de simboluri aducătoare de noroc și longevitate, de pești și fluturi. Fiind manciuriene, noi nu ne legăm picioarele așa cum fac chinezoaicele, dar nici nu vrem să pierdem prilejul de a fi la modă, motiv pentru care purtăm pantofi-platformă, cu talpa foarte înaltă. Calitatea acestora este de a ne face picioarele să pară mai mici, precum cele ale chinezoaicelor. Picioarele încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
picioarele așa cum fac chinezoaicele, dar nici nu vrem să pierdem prilejul de a fi la modă, motiv pentru care purtăm pantofi-platformă, cu talpa foarte înaltă. Calitatea acestora este de a ne face picioarele să pară mai mici, precum cele ale chinezoaicelor. Picioarele încep să mă doară. Trecem prin luminișuri înconjurate de bambuși și copaci mai mari. Cu fiecare cotitură, cărarea devine mai îngustă și treptele mai alunecoase. Eunucul-șef Shim ne zorește, și toate fetele încep să gâfâie. În momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împăratului și am devenit o concubină la fel ca și ea. Îi fac complimente lui Nuharoo pentru frumusețea și norocul ei și o întreb dacă îi vin bine pantofii. Răspunsul ei mă surprinde: — Majestatea Sa le-a asigurat prin testament chinezoaicelor sale palate, pensii și servitori. Mă uit în jur, temându-mă ce s-ar întâmpla dacă Majestatea Sa ar auzi asta, însă el a adormit. Nuharoo împachetează la loc pantofii în piersică și trimite un eunuc să pună cutia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În afara seducției exercitată de aceasta. Dar nu insistă În confesiune, ci, pentru a semnala evaporarea vrăjii erotice, descrie lichidul sleit al unei beri pe care, În urmă cu cîteva minute, Înainte să sune telefonul, o sorbea cu nesaț alături de frumoasa chinezoaică. Momentul de evadare din fugă - atunci cînd Îi lași pe ceilalți să alerge singuri, tu ai ieșit, te odihnești sau pur și simplu nu mai crezi În fugă - este momentul În care lumea se spațializează și devine geometrică, În care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dizolvă zahărul, apoi se dă deoparte. După ce s-a răcorit, compoziția se așează în foi de un centimetru grosime, se lasă la presat cel puțin o oră, apoi se taie sub formă de romburi. Se folosesc foi de napolitană. PRĂJITURA CHINEZOAICĂ 200 g zahăr se freacă cu 200 g unt sau margarină, se adaugă 140 g nuci măcinate, 50 g cacao, după care se adaugă 6 linguri de făină, un praf de copt și 6 albușuri bătute spumă. Se pune la
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
dizolvă zahărul, apoi se dă deoparte. După ce s-a răcorit, compoziția se așează în foi de un centimetru grosime, se lasă la presat cel puțin o oră, apoi se taie sub formă de romburi. Se folosesc foi de napolitană. PRĂJITURA CHINEZOAICĂ 200 g zahăr se freacă cu 200 g unt sau margarină, se adaugă 140 g nuci măcinate, 50 g cacao, după care se adaugă 6 linguri de făină, un praf de copt și 6 albușuri bătute spumă. Se pune la
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
nevoie de caracter. O știre BBC, care, dacă n-ar fi, în realitatea ei, lugubră, ar suna mai degrabă absurd-comic. Ferească Dumnezeu de-așa absurd și de-așa comic! Pentru ce credeți că e schingiuită și omorîtă în închisoare o chinezoaică? Pentru practicarea ("subversivă") a "respirației adînci". Punct. Apropo de schingiuiri. Parcurg în "R.l." un eseu extrem de savant. Nu credeam că tortura, cu nelimitatul ei ambitus, se poate oferi, ca subiect, pentru speculații atît de docte. Lucrul se întîmplă ca atare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]