1,084 matches
-
realități. Mie, invers, ficțiunea mi se părea că... era,... dar că nu exista; așa cum îl vedeam eu de pildă pe nea Radu, brutarul, când ne aducea nouă pâinea caldă învelită într-o rogojină, în căruța lui trasă de un cal chior. Mai târziu, ficțiunea nu mi se mai păru decât o întâmplare petrecută cu adevărat, însă ticluită, răstălmăcită, cei mai mari mincinoși fiind scriitorii. Dar mama, însăși, cu imaginația ei, n-o fi avut și ea un har ascuns de romancieră
"Dacă mama arată cum trebuie..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10965_a_12290]
-
așa cum este el imaginat de poetă în secțiunea Nu e timpul fato: "Bucureștiul prin care te plimbi fără nimic pe sub fustă/ bucureștiul cu cruci albite și dumnezeu pitic lingîndu-și rănile/ bucureștiul decojind succesiv foițele de ceapă de pe cupola bisericii/ babele chioare îmbrîncindu-și colivele pentru soldații lor roșii/ morți la datorie cu darabalele atîrnînd cuminte între pulpe toaca lucioasă/ (...)/ sfîntul altar se crăcănează drept pe mijloc țeasta ți se crăcănează drept pe mijloc/ nu poți nici măcar să arunci mîncarea uitată cu zilele
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
dincolo i-a surâs amar”). Asumându-și privirea balcanicului, căutătoare de simboluri și povești ascunse, Lidija Dimkovska nu renunță la filtrul rațiunii („Poetul - din străinătate - observă cu șiretenie paharul meu banal; /eu pot să-mi filtrez propria viață, separând apa chioară”, Apă chioară). Simbolurile rămân, însă mascate de foarte multe cuvinte - atât de multe, încât traducătorii (o elită de poeți-traducători, unul mai talentat ca altul) abia fac față cu păstrarea inteligibilelor („Pentru toate e nevoie de o cheie, numai pentru conștiință
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
a surâs amar”). Asumându-și privirea balcanicului, căutătoare de simboluri și povești ascunse, Lidija Dimkovska nu renunță la filtrul rațiunii („Poetul - din străinătate - observă cu șiretenie paharul meu banal; /eu pot să-mi filtrez propria viață, separând apa chioară”, Apă chioară). Simbolurile rămân, însă mascate de foarte multe cuvinte - atât de multe, încât traducătorii (o elită de poeți-traducători, unul mai talentat ca altul) abia fac față cu păstrarea inteligibilelor („Pentru toate e nevoie de o cheie, numai pentru conștiință nu,/ dotată
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
să vorbesc, sunt prins. - Cu ce ești prins? - Știi tu, cu aparatul... - Ce ți-a mai făcut? - Nimic. Îl caut. - A!, da.” Prevăzut cu lanternă, că se întunecase, ies din nou în stradă. Refac întregul parcurs. Lanterna aruncă o lumină chioară, în zadar. Întors acasă, caut o bucată de vreme pe unde mai căutasem, caută și T. Nimic de făcut. Calculăm de câte drumuri am făcut rost, cât va costa un alt aparat. La urmă, spunem: asta e! Dau să pun
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3097_a_4422]
-
împrejurarea că un asemenea rebel a putut supraviețui își are cauza în altă parte: fiind magistrat, Olteanu cunoștea psihologia, metodele și regulamentul gardienilor, fostul procuror știind să apese tocmai pe acele pedale care îi intimidau pe anchetatori și paznici. Un chior îndărătnic reușise să le vină de hac cerberilor. Detaliul pare neverosimil, dar chiar așa s-a întîmplat. În clipa cînd a fost eliberat, gardienii au răsuflat ușurați: scăpaseră de o pacoste, de un apucat pe care, în ciuda măsurilor drastice de
Invalidul inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4116_a_5441]
-
banditule?» Ghinionul lui, norocul meu, eram epuizat complet, dar aveam o flegmă pe gît și l-am scuipat în față cu toată flegma.“ (p. 57) Gardienii îl pun din nou în pat și îl bat pînă la leșin, dar degeaba. Chiorul nu se dă bătut și pace bună, ținîndu-se țeapăn și sfidînd frica. Și fiindcă mizeria, bolile și bătăile nu-l răpun, autoritățile încearcă în patru rînduri asasinarea lui, înscenîndu-i evadarea de sub escortă spre a-l împușca, otrăvindu-l de-a
Invalidul inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4116_a_5441]
-
fi împroșcată cu noroi de adversarii săi, al căror număr sporește geometric cu fiecare săptămână. Va rămâne în analele infamiei ignobilul serial al lui Radu Călin Cristea, debutând sub auspiciile antisemitismului (homo brucanus) și încheindu-se, fâsâit, ca o lumânare chioară, înecată puturos în propriul său spermanțet. Autor al unei singure cărți monografice (și aceea apărută acum vreo treizeci de ani), Radu Călin Cristea e doar unul din invidioșii ulcerați cărora li s-a năzărit că pentru emascularea lor culturală de
Al treilea val by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3852_a_5177]
-
lipsit de fler în ceea ce privește construcția unei fraze, numai că textele lui sunt cât se poate de goale și gratuite, nu vădesc nici vreo construcție complexă, nici o simbolistică aparte. Savurând un pic de Kafka instant ai senzația că bei o apă chioară fierbinte, burdușită cu arome identic naturale. Dar care, în pofida oricăror eforturi, tot o apă chioară rămâne.
O apă chioară by Răzvan Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/4176_a_5501]
-
de goale și gratuite, nu vădesc nici vreo construcție complexă, nici o simbolistică aparte. Savurând un pic de Kafka instant ai senzația că bei o apă chioară fierbinte, burdușită cu arome identic naturale. Dar care, în pofida oricăror eforturi, tot o apă chioară rămâne.
O apă chioară by Răzvan Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/4176_a_5501]
-
Simona Tache Pe catavencu.ro, mai exact aici. Mie mi s-a părut adorabilă intervenția împușcatului în lăbuță, Azorel Vântu. UPDATE: Și personajele care-au dat “like”-uri (pe care eu, chioară fiind, le-am văzut mai târziu) sunt haioase.
Învăţăturile lui S.O. Vântu către golănaşul lui, N. Popa by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18773_a_20098]
-
aici: frecați în gură două lingurițe de ceai de salvie și o jumătate de linguriță de sare de mare. Herpes la gură? Tinctură de Echi-naceea și sînteți ca nou. Nu vedeți ieșirea din criză? Nu, nu sînteți orb și nici chior. Neghina mărunțită și frecată în apă de ploaie e numai bună. I se spune, popular, și „sparge ochelari“. Dar sînteți sigur că vreți să vedeți mai bine? A fost o întîlnire la Snagov cu jupînul și s-a lăsat cu
Un platouaş de recomandări by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18780_a_20105]
-
forțați să asculte comentarii de genul: ‘Incredibil, ai văzut ce mișcarea circulară cu burețelul pentru scrub a băgat față aia din Spania?’ sau ‘N-a fost, dom’ne, nici un fel de ouț când a întins fardul de pleoape - a fost chior arbitrul!’. În vederea unui astfel de campionat, mă gândesc că ar fi bine să ne punem serios pe antrenament. Așa, o să avem și noi de ce să tăiem firul în patru la probele speciale (‘aplicare gene false fir cu fir’, ‘întins părul
Campionatul mondial de machiaj by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18994_a_20319]
-
Simona Tache Mi-a povestit bunica mea, aseară, o fază simpatică. Aveam vreo 4 ani și ei tăiaseră un berbec chior, din care făcuseră pastramă, cârnați și nu mai știu ce alte bunătățuri. Și era toată familia adunată în jurul bucatelor și se înfrupta, numai eu mă țineam departe. - Hai, tataie, să mănânci cu noi, că e tare bun!, m-a invitat
Eu și berbecul chior by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19120_a_20445]
-
alte bunătățuri. Și era toată familia adunată în jurul bucatelor și se înfrupta, numai eu mă țineam departe. - Hai, tataie, să mănânci cu noi, că e tare bun!, m-a invitat bunicul. - Lasă-mă-n pace, nu mănânc din berbecul ăla chior. Tu n-ai văzut ce urât era? - Dar nu mai e, tataie, berbecul aici, sunt cârnați, e pastramă... - Nu mănânc berbec chior și gata. Lăsați-mă-n pace! Și “NU” a rămas. Știu, în America aș fi putut să fac
Eu și berbecul chior by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19120_a_20445]
-
noi, că e tare bun!, m-a invitat bunicul. - Lasă-mă-n pace, nu mănânc din berbecul ăla chior. Tu n-ai văzut ce urât era? - Dar nu mai e, tataie, berbecul aici, sunt cârnați, e pastramă... - Nu mănânc berbec chior și gata. Lăsați-mă-n pace! Și “NU” a rămas. Știu, în America aș fi putut să fac pușcărie pentru grava discriminare (adică, cum, un berbec chior nu e la fel de mâncabil ca unul cu ambii ochi??? ), dar asta e povestea
Eu și berbecul chior by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19120_a_20445]
-
nu mai e, tataie, berbecul aici, sunt cârnați, e pastramă... - Nu mănânc berbec chior și gata. Lăsați-mă-n pace! Și “NU” a rămas. Știu, în America aș fi putut să fac pușcărie pentru grava discriminare (adică, cum, un berbec chior nu e la fel de mâncabil ca unul cu ambii ochi??? ), dar asta e povestea și mie mi s-a părut haioasă. Voi ce povești despre voi-copii aveți în tolbă?
Eu și berbecul chior by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19120_a_20445]
-
mumii egiptene complet deshidratate cu aceea a unor oameni vii. Între timp, specialiștii au perfecționat măsurătorile și concluzia s-a schimbat: suntem 60-70% apă. Cum ar veni, la un organism de 65 de kilograme, vreo 41 de kilograme sunt apă chioară. Deci dac-o cântărești pe Kate Moss și scazi apa, îți rămâne cam echivalentul unui pui pirpiriu. Cu alte cuvinte, dacă apă suficientă nu e în corpul nostru, nimic nu e. Se rupe filmul și nu mai funcționăm. Fără mâncare
Castraveții nu pot bea ceai, oamenii, da by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19161_a_20486]
-
fiind de Gerard. O fată frumoasă la față, dar cu ochii foarte bolnavi, adusă de frați la trupul sfântului, cum îl atinse cu mâinile, își redobândi de îndată lumina ochilor. În raclă fiind, Gerard i-a redat văzul unui preot chior. Una dintre fostele soții ale lui Ahtum, care pătimea de friguri și pe care chiar Gerard o botezase, de cum veni la mormântul lui și-i sărută mantia, se însănătoși. Un copil mușcat de șarpe, grav bolnav, de cum ajunse la mormântul
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
Zoli, una mare de tot... Zoli Kovacs și-a făcut norocul singur. A muncit de s-a spetit pentru a ajunge azi la o avere estimată la cinci-șase milioane de dolari. Totuși, pe vremea regimului trecut, a avut o dată baftă chioară... A câștigat la loz în plic o butelie de aragaz, nou-nouță, de culoare albastră, că pe atunci erau doar butelii albastre. Butelia valora cam cinci mii de lei. Erau bani mulți, că el avea o leafă de 2 000 de
Agenda2005-09-05-eveniment () [Corola-journal/Journalistic/283426_a_284755]
-
ieftină de lucru găsește aici ce-i trebuie: încărcători-descărcători de camioane sau vagoane, săpători de șanțuri, cărăuși sau hamali, aproape toți cu o geantă în care e strânsă toată viața lor mistuită de păcate și regrete tardive. Pentru o ciorbă chioară, o mâncare de fasole rămasă de ieri, uneori un rachiu de bucate, un „monopol”, rareori sau deloc un ban de pâine, obidiții sălășluiți în gară fac orice muncă. Doar că, astăzi, lui Doru Gherasim Hrib nu i-a surâs norocul
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
Știai că ai cei mai frumoși ochi din lume? - Da. - Iar cafeaua e excelentă! supralicitez. Unde ai învățat să faci o cafea atât de bună? Se desprinde din brațele mele cu delicatețe. - Alta, să știi, nu-ți mai fac! Sunt chioară de somn! O văd cum se strecură sub plapumă, las ceașca pe masă și o urmez, descotorosindu-mă de haine. Se lipește de mine înfrigurată. - Ești rece ca gheața! exclam. - E frig acolo, la infirmerie! Vreau s-o sărut pe
DRUMUL APELOR, 17 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384875_a_386204]
-
inadvertență terminologică și nici o împietate. 122. Nu mă interesează trecutul. De câte ori mă întreabă cineva când m-am născut, spun că într-unul din anii trecuți. 123. Treisprezece ani de închisoare... Aveam doar o hăinuță de pușcăriaș. Ne dădeau o zeamă chioară și mămăligă friptă. M-au bătut... M-au arestat acasă. Nici nu țin minte anul... Cînd m-au anchetat am leșinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
deși toate, pe tot pământul, urlă și plâng de zor. 25. Reperaj: „un bou breaz bârlobreaz", cu capul de om, elegant, îmbrăcat la costum și cravată, încercând să-nțeleagă din ce-i făcut un atom, perorează cu spor și apă chioară se-mbată. 26. Reperaj: zveltul palat crescut ca o liană-ntre palate, vopsit și-npodobit ca o regină ctitorită din culori, în negrele, netrăitele zile hidromelate, ascunde multe crime într-ale sale comori. 27. Reperaj: ogivele vechilor clădiri frivole, adultere, alcătuite
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > CORNELIU FLOREA - PAZVANGIII - DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL Autor: Corneliu Florea Publicat în: Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Mulți români au auzit de Pazvante-chiorul (Osman Pazvantoglu 1758-1809) dar puțini știu cum a jefuit el, cu pazvangiii lui, Țara Românească la
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]