641 matches
-
trebuia să îmi dea dea haina cât trăia !... Dreptate de om în necaz, care n-a-ntins niciodată mâna la cerșit. Știam că e dibaci neîntrecut la chiot și îl rugam să ne facă hatârul. - Hai Ciubucică, trage-ne un chiot așa cum știi doar tu ! - Nu prea mai poci, domnule ... - Haide, că facem cinste ! - Cinste aș face și eu, dac-aș avea ... - Nu-i de rușine un chiot ! - Atuncea dece râdeți ? - De proști ! - Și eu credeam că-s singur ... - Acuma trage
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
chiot și îl rugam să ne facă hatârul. - Hai Ciubucică, trage-ne un chiot așa cum știi doar tu ! - Nu prea mai poci, domnule ... - Haide, că facem cinste ! - Cinste aș face și eu, dac-aș avea ... - Nu-i de rușine un chiot ! - Atuncea dece râdeți ? - De proști ! - Și eu credeam că-s singur ... - Acuma trage-un chiot ! - Un chiot pe-o cinste ! Și neprivea cu înțeles deștept, apoi neferul mustăcea, se proptea în chicere, își umfla bojocii și-apoi făta un chiot
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
știi doar tu ! - Nu prea mai poci, domnule ... - Haide, că facem cinste ! - Cinste aș face și eu, dac-aș avea ... - Nu-i de rușine un chiot ! - Atuncea dece râdeți ? - De proști ! - Și eu credeam că-s singur ... - Acuma trage-un chiot ! - Un chiot pe-o cinste ! Și neprivea cu înțeles deștept, apoi neferul mustăcea, se proptea în chicere, își umfla bojocii și-apoi făta un chiot țapăn de s-auzea din Rucăr în Sătic ... O dată ... înc-odată ... subțire, gros, o șfichiuială-n scurt
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
tu ! - Nu prea mai poci, domnule ... - Haide, că facem cinste ! - Cinste aș face și eu, dac-aș avea ... - Nu-i de rușine un chiot ! - Atuncea dece râdeți ? - De proști ! - Și eu credeam că-s singur ... - Acuma trage-un chiot ! - Un chiot pe-o cinste ! Și neprivea cu înțeles deștept, apoi neferul mustăcea, se proptea în chicere, își umfla bojocii și-apoi făta un chiot țapăn de s-auzea din Rucăr în Sătic ... O dată ... înc-odată ... subțire, gros, o șfichiuială-n scurt și un
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
chiot ! - Atuncea dece râdeți ? - De proști ! - Și eu credeam că-s singur ... - Acuma trage-un chiot ! - Un chiot pe-o cinste ! Și neprivea cu înțeles deștept, apoi neferul mustăcea, se proptea în chicere, își umfla bojocii și-apoi făta un chiot țapăn de s-auzea din Rucăr în Sătic ... O dată ... înc-odată ... subțire, gros, o șfichiuială-n scurt și un lung de u-hu-huuuu ! Pe unde trebăluiau sătenii îi știau chiotul și își zâmbeau mirarea cu neputința de a se-ntrece cu neferul ... Noi
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
neferul mustăcea, se proptea în chicere, își umfla bojocii și-apoi făta un chiot țapăn de s-auzea din Rucăr în Sătic ... O dată ... înc-odată ... subțire, gros, o șfichiuială-n scurt și un lung de u-hu-huuuu ! Pe unde trebăluiau sătenii îi știau chiotul și își zâmbeau mirarea cu neputința de a se-ntrece cu neferul ... Noi hohoteam vârându-i pe ascuns câțiva bănuți și el, fără să ne privească zicea că o să fie de-amintire ... Cu capu-n pălăria roasă, cu oase-n
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
își trăia zilele numai în vise, în casa cu miros de putregai șl ud. Ciubucică a rămas în amintirea noastră ca un copil ce nu știa ce-i joaca, coțcar însăilat pe alții, drumeț fără vre-o țintă, rege de chiot, scaloi ce nu știa ce-i banul, deștept prostit de vremuri, soios la colț de masă, un trăitor de zile moarte, un nătărău cu suflet de copil. Cred că pe oameni nu-i chema în vis, că toți râdeau cu
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
din fața ușii, un băiețel de câteva luni, să fi avut vreo șapte-opt, dormea liniștit lângă o suzetă, ce-i scăpase din guriță, undeva lângă umăr. Părea atât de firav! Emanuela făcu un pas spre el când, un zgomot, ca un chiot, de undeva din spate, îi atrase atenția. Se întoarse brusc să vadă de unde vine zgomotul și înlemni... Doi ochi mari negri o fixau, de pe pătuțul din partea opusă a salonului, fără sa clipească. Un zâmbet ce furase parcă toată lumina Soarelui
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
anume, împodobită cu nemaipomenită mândrie, cu steaguri, cu slove de aur care spuneau numele locurilor, pe unde și-au lăsat românii oasele, apărând țara și biruind păgânimea. Când a fost în dreptul porții, oastea a fost primită cu o furtună de chiote, și atâtea flori au aruncat cei adunați, peste flăcăi și sub picioare în drumul lor, încât drumul le-a fost numai o floare. Primarul Capitalei s-a apropiat atunci de Domnitor, aducându-i pâine și sare, după obiceiul străbunilor, și
ZO ZI IMPORTANTA IN ISTORIA ROMÂNIEI de ION C. HIRU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357917_a_359246]
-
Acasa > Stihuri > Momente > COLIND ÎN ALB ȘI GRI Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 721 din 21 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului chiot alb de copii pe ulițele din sat în prima dimineață cu zăpadă a anului leru-i ler... ninsoare risipită pe străzi ceată de cerșetori debarcată în partea asta a orașului ne dați! fericiri și dalbe flori domn în cer domni pe
COLIND ÎN ALB ŞI GRI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358058_a_359387]
-
cu lumea și cu Divinitatea, fără a uita „rezumatul liric al întregii sale creații poetice” reprezentat de metafora revelatorie „eu nu strivesc corola de minuni a lumii. George Coșbuc o „fură” prin „vraja” poeziei lui, „tonică, optimistă, luminoasă”, un adevărat „chiot clocotitor de viața”, văzând în autorul ei un „poet al naturii și al omului de la tară, al exuberantei juvenile, al iubirii, al revoltei, al faptelor de vitejie” care „ne încântă și ne înnobilează sufletele” prin elogiul adus „eroului popular anonim
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE ARGINT A MEMORIEI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/357712_a_359041]
-
vecinul. Bate vântul prin scaieți. Țara arde. Un vrej răsucit de sărăcie se întinde peste garduri. Toată frăgezimea unui vis se dospește într-un borhot. Șiroind, timpul își pune trupul în clepsidră. Duhul ruinei bate tainic la porți. Într-un chiot al desfătării puhave, se întinde cuminte ceafa la jug. Toți pentru unu și fiecare pentru sine. Buzele sunt toarse pentru vorbe și vorba e ca o merindă vie. Până când ajunge în gura cu venin. Vorbim mult. Sporovăim cu pleoapele lăsate
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
demult am colindat/ De-mi petreceam vacanțele de vară!/ Fugeam pe covorașul înverzit/ Să caut fragi sau să miros o floare/ Ori mă opream s-ascult un ciripit/ Întins sub arborii cu frunza-n soare./ Iar codrul răsuna întinerit/ De chiote, chemări de bucurie./ Un pas... și râul lin l-am regăsit/ Cu apa-i rece, limpede-aurie./’’ Iată cum trec clipele vieții în poezia lui Aurel Vasilică:,, Ca ploaia de luceferi trec clipele vieții,/ Ca-n zările albastre al ciocârliei cânt
VA RECOMAND UN POET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359273_a_360602]
-
locul unde m-a înțepat..., cred că-nțelegi, Naie? Didina n-a mai auzit și ultimile cuvinte ale boierului și a alergat sfârâindu-i picioare: a deschis la perete porțile, țuști în cărioară și a dat bice cailor cu un chiot prelung. - Diii căluții mei!!!... Pandelică părea că-și mai căpătase calmul, iar "durerile" îl lăsaeră aproape complet, în timp ce Naie îl consola umplându-i pahar după pahar. Acum trecuseră la un vin roze din Dealu Viilor, care luneca pe beregată... asemenea
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
Iar uneori, evadarea, ocrotită de lumina îndoielnică a lumânării sau exotică a unei lanterne. Balaurilor nopții le secau puterile la prima atingere a cernelii cuibărite în sălașurile hârtiei și cădeau răpuși de bulgării de cuvinte contopite. Tăcerea era îngenuncheată de chiotele semnelor acelea leneș înșiruite. Iar la aprinderea festivă a policandrelor știute și ascunse, înfloreau alb certitudini, turmentând frici și nelinisti în solventul slovei. Și era cald si frumos si bine... Să poruncești zorilor să albească înainte de vremea răsăritului; să urmărești
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
se luminase, dar acest lucru nu a făcut decât să schimbe culoarea mediului care ne înconjura, din negru în gri. Vizibilitatea nu era mai mare de zece - cincisprezece metri în jurul nostru. Era o liniște totală. Din când în când scoteam chiote ca Tarzan, poate ne răspunde cineva. Nimic. Liniște, umezeală și o ceață care îți pătrundea în oase. Doar pescărușii se așezau lângă barca noastră, așteptând să le aruncăm ca de obicei peștii mai mici. Am aruncat ancora și am început
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360401_a_361730]
-
s-au părut extraordinar de lungi, dar în următoarele patru secunde, când „Volkuța” s-a repezit chiar în burta vrăjmașului, pe care l-a spulberat în zeci de bucăți (ținte ce mi-apăreau pe ecran) am izbucnit cu toții într-un chiot de veselie. - URA! VICTORIE! Următoarea rachetă, până la cea de-a șaptea, au lovit în plin țintele, iar în final am primit cele mai călduroase felicitări din partea comandantului nostru. - Bravo băieți! Extraordinar!... Ați lovit toate țintele în punctul zero. Fiind ultimii
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
model în orice situație s-ar afla, și va îndura orice privațiune în timpul serviciului militar, dovedind comportare civilizată, moralitate și respect desăvârșit în raporturile cu aliații din pactul de la Varșovia!”. O prind în brațe, o ridic de la pământ cu un chiot haiducesc și-i aplic un sărut înfocat pe buzele ei fierbinți, măr dogorit de soare, că suratele ei au început să bată din palme și să chicotească un „harașo!...” Xenia, nu numai că n-a zis nimic, sau să mă
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
dig și alergau de-a lungul lui, privind cum apa care se strecura printre pietrele mari, făcea mici golfulețe în care, printre razele de soare ce se scăldau în undele ei, se strecurau iuți și umbrele negricioase ale guvizilor. Cu chiote tot mai ascuțite, copiii săreau printre pietrele digului, aplecându-se, iscodind tot mai febril, însoțiți în joaca lor de șuieratul subțirel al vântului și plescăitul molcom al apei, simțind că sunt pe cale să descopere acea misterioasă ființă, al cărei miros
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
o înconjura, aerul încă mai păstra întipărită în fluida sa textură, contururile abia zărite ale unor lucruri, făpturi, întâmplări ce ar fi putut să fie, să devină, doar dacă potrivnică nu le-ar fi fost chiar ea... Și dincolo de tot chiotul și de toate sunetele celor ce deja ființau în jurul ei, uneori, urechea-i părea să audă și un suspin trist... Suspinul renegatului timp. * Început de tomnă aurie... Pe marginea ferestrei deschisă pentru razele încă pline de căldură ale soarelui, o
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
mai, clară, cu luna pe cer zămbind și milioane de stele strălucind mai frumos ca niciodată, îngănăndu-și razele ca într-un dans de îndrăgostiți. Fiind duminică noaptea spre luni, strada era înțesată de lumea care se întorcea veselă și în chiote de la balul organizat de Căminul Cultural al comunei, atmosfera fiind încărcată de emoție și bucurie. Sub acest firmament stelar și prin lumea gălăgioasă , o femeie își făcea loc, cu chiu, cu vai, ca să ajungă la dispensarul din comună, o frumoasă
EU ȘI DRUMUL MEU CĂTRE POEZIE … de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340268_a_341597]
-
fie zărit. În mijlocul pădurii, la un iaz, baba descălecă, își aruncă mantia neagră și straiele de pe dânsa rămânând în pielea goală, apoi își despleti părul după un ritual aparte. Urmăritorul crezu că vrea să facă baie, dar se înspăimântă de chiotele sale ciudate. Deodată femeia fu înconjurată de arătări hidoase cu cornițe și coadă. Speriat, omul leșină. Spre dimineață, femeia se întoarse la conac și, obosită după atâta dezmăț cu diavolii, se tolăni în pat ca să se odihnească. Prințul era îngrijorat
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
început să țină un soi de discurs. Evident, nu înțelegeam nimic din ceea ce spuneau, dar îmi puteam da seama că discursul era important pentru cei așezați, deoarece cu toții îi sorbeau fiecare cuvânt. La finalul discursului s-au auzit aplauze și chiote de bucurie, iar ceilalți tineri cu mantii au umplu niște bidoane cu apă din fântână și, trecând pe deasupra capetelor celor care stăteau jos, au răsturnat bidoanele cântând și râzând. La final, s-au mai spus câteva cuvinte iar după aceea
ce învățăm la trei luni după ce ne urcăm pe mese la banchetul de absolvire a liceului () [Corola-blog/BlogPost/338589_a_339918]
-
gândului lui.Poate “că vis al morții-eterne, e viața lumii-ntregi” (Mihai Eminescu, “Împărat și proletar”), sau “și din repaos m-am născut, mi-e sete de repaos” (“Luceafărul”) ? Ioan Baba ( Serbia) scrie “Venire și trecere”: “Ne ivim într-un chiot/ Ne ascundem într-o jale”. Sunt marcate cele două momente ale vieții: nașterea și moartea. Poetul Patrel Berceanu, “ascuns intr-o jale” în 2006, la 50 de ani, scria:”Mai înțelepți am fost când/ Am venit pe lume țipând/ de
Fifth International Anthology on Paradoxism () [Corola-blog/BlogPost/339655_a_340984]
-
gongul schimbării anului, sardele înghesuite pe patinoarul din fața primăriei. Atâta lume amasată, tineri mai ales, multi veniți de curând în Canada din toate colțurile lumii, care cumva vibrau împreună de importanță momentului. Era un vuiet al mulțimii în aer, niște chiote, un excitment, ceva ce n-am mai știut vreodată. Acolo, muzica și antren, pe o scenă festivă, care se termină cu un minut înainte de Anul Nou. Mulțimea începea și cântă în cor numărătoarea inversă a secundelor ultimului minut, si la
Toronto – Celebrarea Anului Nou () [Corola-blog/BlogPost/339607_a_340936]