511 matches
-
noaptea coșmaruri? Dacă Săvescu, un mărunt "aparatcik" nu a "excursionat" și s-a întors "de bună voie și nesilit de nimeni" acasă, acolo unde, ca un naiv, credea că îi e locul, de ce matale, cel cu frunze de laur la chipiu, n-ai pus stavilă, n-ai întrerupt șirul anchetelor și urmăririlor? Pierdeați un "obiect al muncii" voastre abjecte și vă pierdeați prin el și prin alții motivația că rațiunea nu pot să zic existenței voastre? De ce ați pierdut atâția ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe la 1890, în Italia, la Treviso, lângă Veneția, dar era de aproape un veac locatară în Rai și cred că o "chemare internațională" de-a ei de acolo era imposibilă. Pentru ce atâta deranj, tovarășe șef de UM 0625? Sub chipiul matale ornat cu lauri auriți nu mai existau și "neuroni benigni" sau planuri de acțiuni împotriva adevăraților dușmani ai României? Ce IQ ai matale, că nu ți-ai dat seama că poate fi o convorbire retransmisă peste Ocean? Unitatea specială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
evenimentul. Să-l fi înfățișat cel puțin pe băgărețul personaj în fața casei de la Ipotești (dacă o fi călcat vreodată pe acolo), sau lângă statuia Poetului, depunând cuviincios o floare... Nici vorbă însă de așa ceva! Fotografia îl înfățișa purtând acel imbecilizant chipiu fals proletar, oprit la marginea unui lan de grâu, înconjurat de câțiva „specialiști” și gazetari de curte, unii mai obedienți decât alții, cu nelipsitele carnețele în mâini, firește. O imagine pe care o mai văzusem, de sute și mii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
astăzi amintirea copilăroasă a lui „Zece Mai“, când mă țineam de ușa trăsurii regale Înhămate à la Daumont, cu alți gură-cască de pe stradă ca mine, la un pas de Vodă Carol I salutând În dreapta și În stânga cu un deget la chipiu și de „mama răniților“ veșnic surâzătoare, când treceau amândoi pe Calea Victoriei În mijlocul unui potop de lume venită din ma halale și pe sub arcurile cu lampioane venețiene iluminate cu lumânări; sau când, În loja regală de la Ateneu, regina Elisabeta cânta ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În nopțile astea, pe stradă, confidențele prietenului Geacă, cele mai crude, mai dezgustătoare și mai deprimante confidențe ce am auzit despre femei. Fiindcă prietenul Geacă s-a ținut de ele mult mai stăruitor decât mine, și-a purtat printre ele chipiul Într-o parte, cizmele Chantilly și cravașa lui de ofițer sedentar, reușind a se introduce În intimitatea alcovurilor femeilor snoabe din societatea bucureșteană, a actrițelor la modă și a curvelor de clasă mare, ca unul ce le patrona În localurile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
superior umanismului comunist”. În anumite zile anchetatorul era plictisit și obosit de atâtea întrebări; avea momente de liniște naturală și atunci profitam să-i fac un pic de învățătură morală zicându-i: „Și până când o să purtați cizme lustruite, galoane și chipiu chipeș, că eu numai cu atâta și asemenea satisfacție nu aș suporta viața și m-aș spânzura de mânerul de la broasca ușii!?”. Iar securistul îmi răspundea: „Nu-mi pun astfel de întrebări”. Ca să mă constrângă la declarații în anchetă, l-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dacă au o lege nouă care interzice catehizarea copiilor. Milițianul a răspuns: „Eu sunt legea!” Am răspuns: „Dacă d-ta ești legea, mâine voi întreba la Bacău și voi raporta, cum că o duminică înainte ai intrat în biserică cu chipiul pe cap, terorizând copiii”. Pentru moment lucrurile s-au calmat. Al doilea incident a fost în aceeași perioadă: rugându-ne în biserică, au dat peste noi patru indivizi, cerând să vorbească cu parohul; conduși la el, în cameră la paroh
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
alți termeni și anume: Ne mai trebuie Dumnezeu? - Și de aceea: Ne mai trebuie preot? Nu vedeți d-voastră ce urât sună asemenea întrebare pusă așa?! Ne mai trebuie?!!... Astăzi așa vedem că se întreabă lumea. Pun oamenii în cap „chipiul roș”, basmaua roșă la gât, și se întreabă așa, ca mai sus. Și atunci răspunsul? Mai trebuie Dumnezeu? Nenorociților! Copii fără tată! Crescuți prin buruiene! Răspunsul pentru voi nu poate fi altul și altfel de cât acela cum îl dădu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dacă te zbăteai puțin -, ținuse morțiș să meargă pe front, zicînd tot timpul că numai muierile stau acasă. Venise de cîteva ori în permisie (și rod al acestor permisii fuseseră cele trei fiice născute una după alta), apoi își luase chipiul și dus a fost ! Murise în timp ce striga : „înainte băieți ! După mine, băieți ! Nu vă lăsați, băieți !“. Daniel se simțea îmbărbătat, pentru că bunica reproducea cu mare fidelitate strigătele de luptă ale soțului ei. Apoi, într-un tîrziu, ea se potolea și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Ulterior, fiul devenit gândac descoperă o metamorfoză paralelă, tatăl conva- lescent, întreținut de el ca și ceilalți membri ai familiei, și-a redobândit brusc dignitatea și o statură aproape mar- țială după ce a primit serviciul de portar la o bancă. Chipiul și uniforma îi conferă atât dimensiunile statuare, cât și aplombul belicos care va costa viața lui Gregor Samsa. Intimidat, acesta contemplă de jos în sus cizma acestui tată statuar, cizmă care la rândul ei îi pare uriașă, metonimie pe care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
așa că lucrurile au luat-o iarăși razna: „Lam Întrebatu iar pe individu dacă el este Costachi Criste la cari nea răspunsu că se numește Grigori Topală și este de locu din Rusia”. După ce, probabil, s-a scărpinat bine sub chipiu, polițaiul continuase astfel: „Văzând că acest individu trimes sub numele Costachi Criste poartă numele de Grigori Topală și că este locuitor al Rusiei și că fimeia Nastasie Criste nul recunoaște de soțu, Îl Înapoiem Prefecturei pentru a regula de cele
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nesănătoasă deasupra capului său, de data asta rezoluția șefului instituției Însărcinate cu ordinea publică fusese mult mai drastică și realistă: „Se va comunica de urgență aseminea tablou”. Comisarul Holban, șeful Despărțirii a II-a, cu sabia lui Damocles fiind deasupra chipiului, a schimbat tonul fatalist al precedentei adrese și, punând osul la treabă cu agenții săi, a compus un cu totul alt răspuns prevăzut În adresa nr.400/15 aprilie 1877: „Cercetându pentru a constata câtu deposit de cereale se află
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Directorul Gh. Jarcău. La Împlinirea vremii m-am prezentat la examenul de admitere, nu fără emoții, căci era prima mea ieșire În oraș. N-a fost ușor, dar nici greu și În toamna anului 1937 am Îmbrăcat uniforma kaki cu chipiu și număr matricol auriu pe fond roșu, obligatoriu pentru toți elevii liceului, ca de altfel și pentru elevii tuturor liceelor sibiene, doar particularitățile chipiului și ale numerelor matricole făcând deosebirea dintre noi. Îndeplineam astfel ultima dorință a Bunicii Raveca: să
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
a fost ușor, dar nici greu și În toamna anului 1937 am Îmbrăcat uniforma kaki cu chipiu și număr matricol auriu pe fond roșu, obligatoriu pentru toți elevii liceului, ca de altfel și pentru elevii tuturor liceelor sibiene, doar particularitățile chipiului și ale numerelor matricole făcând deosebirea dintre noi. Îndeplineam astfel ultima dorință a Bunicii Raveca: să-și vadă, Înainte de a muri, nepotul În uniformă de licean. După câteva luni ne-a părăsit, dar sfatul ei de aur " Cine nare carte
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
obligatorie pentru toți elevii, cum se consideră astăzi și... trecând cu brio, În toamna anului 1941 am Îmbrăcat uniforma elevilor din cursul superior, echivalentul liceului de astăzi, respectiv culoarea fondului numărului matricol a devenit albastră ca și manșeta de la baza chipiului. Adolescența a intrat În drepturile ei. Mi-am impus un nou mod de viață și m-am implicat În toate acțiunile societății. Începutul Îl făcusem În anii anteriori. Numărul copiilor din sat, plecați la oraș a crescut continuu, deși greutățile
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
într-o uniformă impecabilă, strînsă pe corp, despre care se spunea că era lucrată de un croitor militar de la Berlin, ce avea meritul de a face elegantă ținuta de general înainte de 1914, un amestec dizgrațios de branderbugi împletiți, cu un chipiu bizar încrucișare nereușită de cască prusacă și șapcă poloneză, din care țîșneau, ca niște jeturi de apă, pene albe curbate și pompoane țepene ca niște perii de curățat sticla lampelor de gaz. După-amiaza, locuitorii Romei îl vedeau pe suveran, în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
după moartea regelui Carol I. Dorind să-mi citească o scrisoare pe care o primise de la regina Elisabeta, văduva acestuia, și pe care o pusese în buzunarul tunicii, suveranul o scăpă pe jos și, pentru a o ridica, își pierdu chipiul. M-am scuzat, fiind invalid de un picior, că nu-l puteam ajuta să ia scrisoarea și chipiul. "Mă aflu în aceeași situație ca dumneavoastră, îmi răspunse el, doar că la dumneavoastră este urmarea unui accident recent, în timp ce la mine
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
văduva acestuia, și pe care o pusese în buzunarul tunicii, suveranul o scăpă pe jos și, pentru a o ridica, își pierdu chipiul. M-am scuzat, fiind invalid de un picior, că nu-l puteam ajuta să ia scrisoarea și chipiul. "Mă aflu în aceeași situație ca dumneavoastră, îmi răspunse el, doar că la dumneavoastră este urmarea unui accident recent, în timp ce la mine, este congenital. M-am născut cu piciorul drept ca și mort, iar cînd trebuie să urc o scară
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ne arăta coca sa vopsită în alb și marele pavoaz ridicat în cinstea mea. Echipajul stătea aliniat pe punte pentru onor în timp ce, coborît de pe o canonieră a marinei noastre de război, acostată puțin mai departe, un tînăr locotenent, cu jugulara chipiului între dinți, agitat de o exaltare războinică și dornic să facă auzit glasul prafului de pușcă prin singurul tunuleț de pe distrugătorul în miniatură, voia din toate puterile să mă facă să spun că fusesem "maltratat", împreună cu toată Legația, și că
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
meteorologice, inexistent pînă atunci, întrucît în civilie era ajutor de astronom la Observatorul din Paris. Acesta, simplu ofițer, avusese îndrăzneala, auzindu-l pe general fixînd pentru a doua zi o misiune de recunoaștere aeriană, să intre în cercul sacrosanct al chipielor galonate și să declare operațiunea imposibilă, întrucît se anunța ceață. Deja, la acea dată, se admisese că Stefanik, Beneș și Osusky ar forma în ziua victoriei, un triumvirat, spre a conduce sub președinția lui Masaryk destinul Cehoslovaciei nou-născute. Iar Stefanik
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
timp după aceea, victimă a unui atentat comis de un descreierat), alături de care mergea legănat pe podeaua de scîndură amiralul lord Beatty, celebrul "atacator"176 al flotei germane în bătălia din Iutlanda, mască energică, luminată de un zîmbet larg, cu chipiul lăsat pe o parte, ca un marinar care rupe inimile fetelor la chefuri. Toată această mulțime de vedete locuia în diverse hoteluri luxoase etajate pe coasta muntelui, printre peluze, flori și palmieri. În ziua inaugurării, în decorul banal al unei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
căpăstrul, buzduganul, căciula și obiala ajung la erou și lasă dimensiunea sacrului stâng fără resurse magice, ceea ce provoacă, implicit, înflorirea vitalității în plan cosmic. Invizibilitatea este obținută, cel mai adesea, prin obiecte vestimentare ce se așază pe cap: comănac, potcap, chipiu, pălărie, căciulă, fes și mai rar prin ipostaze autohtone ale mantalei vrăjitorești, cum este lecrul o vestă, sau căpeneagul. Mantaua aduce deplasarea momentană, într-un basm cules din Fundu Moldovei, Suceava, haina aceasta fiind mai degrabă atipică pentru funcția conferită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
încadrez disciplinei militare. Refuz și-i spun că visez să fiu învățător într-un sat uitat de lume și de Dumnezeu, unde să nu dau seamă nimănui și că eu nu mă văd trăind la ordin și cu mâna la chipiu în fața superiorilor. Colonelul stăruie dar eu nu renunț la drumul meu, dându-i exemplu pe fratele său, directorul, care are casă, avere, o familie închegată și se bucură de respectul întregului sat. Nu-mi doream mai mult! Colonelul mi-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
al încăperii, grămădiți unul în altul, doi soldați nemți... Dacă-s înarmați? ne-a străbătut o întrebare nepronunțată. După ce ne-am convins că nu e așa, am observat că oaspeții noștri neașteptați erau mai mult neoameni: leșinați, bărboși, nespălați, fără chipiuri pe cap, cu un păr încâlcit , slabi de le curgeau oasele din piele a care le ținea loc de un fel de ambalaj protector. Fără să-i întrebăm ceva, am coborât repede dar silențios jos, unde tovarășii noștri dormeau fără
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
capătul unui podeț improvizat, când venind de la făgădăul din Streza cu intenția de a trece peste firul înghețat de apă al Bâlii dincolo, la el în Oprea, Andrei era așteptat de un pluton de jandarmi cu pene de cocoș la chipie, care au tras din armele lor, fără nici-o somație Andrei reușește să-și ducă la ochi arma de care era nedespărțit și să apese pe trăgaci. Încărcătorul lui însă, era gol. Unul din cei mai apropiați ortaci ai săi îi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]