323 matches
-
nostru real, în patru dimensiuni, începe mereu într-un uter. Doar prin aceste portaluri putem pătrunde, perpendicular, în lumea volumelor. Dac-am putea intra pe oriunde, am întîlni pretutindeni, pe stradă și-n case, sub pământ și între stele, fetuși chirciți, în diverse stadii de dezvoltare, pulsând lent ca niște peștișori, crescând, devenind nou-născuți. Am intra într-o cafenea și, în fumul de țigară ce se ridică lent, fractalic, către tavan, ar scânteia deodată, la doar o palmă deasupra ceștii noastre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și l-au rugat să vină, ceva nu era în regulă. S-a dus să vadă cum stăteau lucrurile în vagonul din față și i-a anunțat prin stație pe cei de la centru. Unii zăceau întinși pe jos. Eu stăteam chircit. Cu o mână îmi țineam geanta pe umăr. Cu cealaltă mână țineam capul fetei. Era inconștientă. Lacrimile îmi curgeau șiroaie, nu puteam să le controlez. Ca o cascadă. Câmpul vizual mi se îngusta. Ciudat era că, oriunde mă uitam, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mintea încă îmi funcționază. Ascult casete. ăsta e unul dintre puținele lucruri bune. Mi-am amintit că în limba coreeană există următoarele cuvinte: «Persoana care este lovită (majunnomu) își întinde trupul și doarme. Persoana care lovește (terunnomu) doarme cu corpul chircit.» Altfel spus, pe cel lovit îl doare trupul, însă pe atacator îl doare inima. Probabil că astfel de vorbe i-ar supăra pe cei grav afectați. Sunt tot felul de situații și de modalități de gândire. Acum pot să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
salvare, iar oamenii cădeau ca fulgii de nea. Pe trotuar. Am intrat un pic la metrou să văd ce se întâmplă. Am coborât două sau trei scări. Erau persoane care stăteau întinse cu capul pe scări. Unele stăteau întinse, altele chircite. Un observator căruia îi căzuse șapca pe jos striga sfâșietor: «Mă doare! Mă doare!» Un alt bărbat țipa: «Ochii mei! Ochii mei! Să facem ceva!» Habar nu aveam ce se întâmplase. M-am întos la suprafață și, pe lângă Banca Sanwa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
singur. Ca un mormânt, camera se făcea cu fiecare clipă mai obscură și mai strâmtă; noaptea mă înconjura cu tenebrele-i terifiante. Lampa fumega. Eram îmbrăcat în șubă și în aba, cu un fular în jurul gâtului, iar umbra siluetei mele chircite se profila pe perete. Umbra era mai puternică și mai clară decât corpul meu. Mai reală. Mi se păru că bătrânul negustor de mărunțișuri, măcelarul, doica și târfa de nevastă-mea nu erau decât umbre ale mele. Umbre al căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ridică mâna la nivelul bărbatului, Îl privi inexpresiv o clipă și apoi Îi trase un pumn În stomac: — Tacă-ți fleanca aia proastă, răcni el și dădu un genunchi ca să-și facă loc pe ușa adăpostului. Am pășit peste trupul chircit al bărbatului și l-am urmat pe Roșcovan Înăuntru. Am văzut un rastel lung pe care erau sprijinite vreo opt bărci și legat de el un bărbat dezbrăcat până la brâu. Capul Îi atârna În jos, iar pe gât și umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
e în regulă, apoi să iau mașina și să mă duc acasă, să opresc pe drum pentru o cafea, să descui atelierul și... Nu avusesem nici cea mai vagă idee ce urma să găsesc. Silueta care dormea cu spatele la mine era chircită, cu fața la adăpostul copacilor. M-am aplecat să scutur umărul dinspre mine și în acel moment tot corpul ei s-a clătinat și a căzut pe spate, scoțând un sunet ciudat. Am știut imediat că e moartă. Sunt unele lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
caracteristic sufletelor oamenilor simpli, care sunt pătrunse de simpatie și chiar de milă pentru orice condamnat, oricât de odioase ar fi fost faptele lui? Doar sentimentul vinovăției față de osândit poate conduce la atâta ură. Și arhiereul Theodosie aștepta cu trupul chircit ultima pericopă din seara aceea. Îi aștepta pe Ana și Caiafa să se îndoiască de ei înșiși, să se îngrozească la ideea că poate Iisus a fost chiar Mesia și că deci Învierea Lui este iminentă. Îi pândea pe cei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sfârșească totul. Dar de ce erau amândouă așa urâte! În ultima clipă, înainte ca buzele lui reci și trupul gigantic s-o înlănțuiască pe Ioana, asupra căreia se decise în final, observă lângă ea o altă ființă, mult mai mică, dormind chircită și cu gura larg deschisă. Era cineva care nu puțea, nu bolborosea în somn și nici nu avea trăsături respingătoare la prima vedere - și o primă vedere fu tot ce-i trebui străinului. Se repezi la ființa adormită și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
amintește, și ăsta e la grădiniță, ca să rămân cu ei trebuie să le demonstrez că nu-s, știe Bebe un test, hai în cazemată să vedem cât de șmecher ești, Bebe rânjește, intru în cazemată, cam nasol, trebuie să stai chircit, să nu te miști prea tare, altfel riști să se prăbușească acoperișu’, mă cam înțeapă și o creangă, oricum, barem sunt în cazemată, Bebe are ceva în buzunar, se caută, scoate chibrituri și un chiștoc de țigară cu filtru, be
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din miezul minții mele ar fi rămas pierdută undeva printre miile de fișe ale memoriei. Aș fi azi un bărbat cu o zare fără fisuri a conștiinței, ca o gheață prin care abia s-ar mai vedea, la fund, silueta chircită, patetică, a fostului visător. Da, doar prin Lulu am rămas în lumea de-atunci. Dar cum? în ce fel se leagă toate lucrurile astea? Pentru că mai simt că legăturile sânt oblice, că acolo, în obscuritatea de nepătruns unde se ating
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de mijloc cu o ață câte o lingură, cu care trebuiau să-m-pingă pe podea un ghemotoc de hârtie. Apoi le-au pus să vină în mers cât mai grațios dintr-un punct îndepărtat al terenului, în timp ce un "membru al juriului", chircit, privea printre picioarele lor, strigând "se vede Brăila!" sau "se vede până la Viena!" După ce le-au măsurat sânii cu cupa unui polonic și fundul cu un ceaun, a urmat proba de seducție. Un tip, ales cu multe râsete din asistență
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
inima și sexul, tot aș fi intrat. Și iată că de șaptesprezece ani stau în prag, disperat și cu pumnii strânși, implorând și amenințând, izbind în ușa stacojie cu umerii, cu palmele și cu fruntea, îngenunchind în fața ei și trîntindu-mă chircit, năclăit de lacrimi, pe linoleumul înghețat 158 al culoarului. în acea primă noapte de explorare a adâncurilor minții mele m-am smuls, cu un efort de voință pe care nu-l poți face decât o dată în viață, din fața ușii magice
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dalele de marmură, infim sub cupola plină de ecouri și umbre. Mă simțeam nesfârșit de singur, în creșterea aceea monstruoasă, de aluat, a corpului, și vedeam tot mai aproape fereastra circulară, ca un soare purpuriu, din vârful cupolei. Am crescut, chircit, până am simțit cu coatele, cu șoldurile, cu creștetul, pereții moi și elastici ai bolții. Și brusc, într-o încordare și-un țipăt ca de sfâșiere, am străpuns cu capul fereastra bolții și m-am trezit deodată afară; înaintam pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la loc pe nisip, am văzut cum din crăpătură se scurgea un fir subțire de sânge întunecat. Am tras geamul și am fugit de acolo. Ne-am mai venit în fire holbîndu-ne și chicotind la dioramele cu oamenii primitivi, negri, chirciți și goi în jurul vreunui foc de vreascuri. Deși erau goi, atributele virile ale oamenilor de Neanderthal sau de Cro-Mangon lipseau aproape cu desăvârșire, în schimb femeile se puteau lăuda cu niște săculeți mamari de toată frumusețea pe pieptul costeliv. Nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de pe masă plesnește și din el se ridică Himera, umplând camera cu țipătul ei de balaur, cu ghearele ei de leu, cu aripile imense de liliac. Se întinde triumfătoare deasupra ta, te umbrește cu totul, pe când tu, înfrigurată și brusc chircită, minusculă, continui să scrii cu îndîrjire: "nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
într-un vuiet confuz, privii în jur. Cu un palier mai jos, lângă ușa carcerei care nu mai fusese folosită în ultimii zece ani și de care atârna un lacăt ruginit, stătea Burkeviț. Era așezat pe scări, cu spatele la mine. Stătea chircit, cu coatele pe genunchi, cu capul în palme. Începui să cobor scările foarte încet și pe vârfuri, neluându-mi ochii de la spinarea lui. Era curbată ca o cocoașă - omoplații îi ieșeau în evidență ca niște obiecte foarte ascuțite vârâte sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
unei tristeți înfiorătoare care crește din cauză că nu dau de cocaină. Da, sigur că da, nu mai este cocaină. Au luat-o Mik și Zander. În cameră nu mai este nimeni. Nu mă așez, pur și simplu mă prăbușesc pe divan. Chircit, respir cu horcăieli, când inspir, mă ridic, când expir, cad, de parcă aș putea să sting focul disperării cu valul de aer care mă străpunge. Și doar un drăcușor hâtru, aflat undeva într-o tainiță adâncă a conștiinței mele, acela care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fluide, mlădioase. Când elementul de automatizare dictează comportamentul (cum zice Bergson despre comic, „mecanicul placat pe viață“, imprimat „în“ ea), interiorul abdică și dispare, astfel încât mișcările vii nu mai au substanță hrănitoare, se sterilizează și execută traiectorii frânte, paralitice, împiedicate, chircite. Și râsul explodează instinctiv, împins de această contradicție esențială. Fenomenul kenotic despre care vorbim, golirea de sine a interiorului, are astfel două aspecte: 1. aspectul steril al rigidității comice, când interiorul dispare, având un conținut alterat, și când se instalează
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
prin acel întuneric dureros dimprejurul lui, înainta, împins și târât de niște femei, spre locul unde așteptau cei ce aveau să fie duși la spital, scoțând gemete înfiorătoare. Picioarele mi se muiaseră și m-am sprijinit de un biet prunișor chircit, aș fi plecat, dar nu mai eram în stare, și cu mâinile ce să-mi astup mai întâi : ochii ? urechile ? Cei ce veniseră dinspre mahala în goană - bătrâni, copii, femei - îi strigau pe ai lor cu disperare și strigătele se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
avea întotdeauna câștig în fața filozofilor. Luciditatea nu are cotă bună pe piața cărții. Mă uit în depresia surorii mele ca într-o oglindă care mărește. Mă uit la ea și mă văd pe mine cel de acum o lună-două, torturat, chircit sufletește, cu punțile către exterior ridicate, cu dinții strânși, electrocutat de un frison care îmi zgâlțâie fără încetare ființa. Pentru că am suferit ca ea și pentru că mă recunosc în ea pot să simt mila, dorința de a ajuta și iubirea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cum stofa de lînă a fustei se prinde o clipă de kakiul pantalonilor lui. Biletul rămase În umbra ușii o secundă, și apoi, de parcă era mînat de o forță proprie, se scutură și alunecă. Urmă un moment de suspans. Stătea chircită și nu se uita În sus. Foarte bine, domnișoară! veni În cele din urmă răspunsul. Biletul Îi fu Înapoiat cu o gaură mică, și controlorul porni mai departe. Se ridică, se dădu un pas Înapoi și puse la loc biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fost milă de bieții flăcăi, așa că, înainte de a le duce de mâncare celor doi care plesneau de sănătate, mă ocupasem deja de prizonieri. Cel din pivniță, când i-am întins pâinea și slănina, n-a vrut să le ia, stătea chircit și plângea ca un țânc, le-am lăsat lângă el, pe un butoi. Pentru celălalt, închis în debaraua de la etaj, am bătut la ușă, dar nu a răspuns, am bătut iar nici un răspuns, țineam pâinea și slănina în brațe, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dragă: pe călăreț Îl face calul. Frumos spus: pe călăreț Îl face calul... Dar nu cumva prea-frumos spus? Ei și? De atâția ani, de-atâția, mama zace. Din pricina, mai cu seamă a picioarelor. Picioarele ei sprintene de altădată. Acum moarte. Chircite. Deformate. Micite. Poate că de asta: dansul, mereu dansul - de el Îmi aduc aminte. Dar poate că din aceeași pricină, calul - de care nu știu. Nu știam. N-am știut, dar, iată, știu. Țin minte caii de la Mana... O, caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în unele detașări se descoperea și vibrația unor lacrimi greu stăpânite: ...Amintiri scăpate de mult din cușca minții Și-ascunse-n codrii putrezi ai uitării Vin înapoi momite de holdele căinții Și-abia răzbat prin sita de zile-a-nstrăinării. Le-ntâmpină cu brațe chircite, fără vine, Un suflet mic și galben, uscat ca niște moaște. Cu ochi holbați trecutul se uită lung la mine, Uimit mă cercetează și nu mă mai cunoaște. (Sosesc codrii) Apăreau acum în poezia poetului muzicalitatea, modernismul timpului ivit, sonoritățile
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]