315 matches
-
cu un glas șovăitor. M-a apucat subit dorul de casă. Aș fi vrut să... - A nu, e prea periculos! îl întrerupse Grosvenor, încruntându-se. Dacă aș merge mai departe pe linia asta, unii dintre oameni ar ajunge să stea chirciți, ca în burta mamei... Dar acum? întrebă el apăsând pe încă o tastă, care declanșa un sunet ca un clinchet de clopoței. - Parcă aș fi iar copil și aș fi trimis la culcare murmură McCann. Tii, ce somn mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
bărbatu-meu îl cunoaște de pe când a studiat medicina - că acum s-a făcut chimist -, a criticat foarte mult felul în care se postește la noi și-apoi, de la Crăciun și până la Sfântul Ion oamenii se îndoapă, așa încât stomacul lor chircit de post se simte ca la asalt, bombardat cu bucate, a încercat să explice Agata, dar doamnele nu râseră deloc la gluma ei, preferau să vorbească mai departe despre Dan Crețu. Fiecare știa, de la servitori, alt detaliu demn de împărtășit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ei nu mai sânt în stare de nimic. Tu ești mai puternică decât toți." Cineva râdea pe stradă. Apoi râsul depăși ferestrele și dispăru. În odaie rămase doar frigul. Cerul de plumb topit se zgâia în spatele perdelelor. Priveau consternați trupul chircit. Moartea înnobilase trăsăturile lipsite de farmec ale Valericăi Scurtu. Vedeau pentru prima oară un chip liniștit de pe care zbuciumul, schimele crispate, ticurile se alungaseră. Melania Lupu strivi o lacrimă cu pumnul ei mic de copil. ― Sărăcuța! Ce destin... Sculptorul, căzut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fiind întinse pe spate, cu mâinile ușor îndoite din cot, de cele mai multe ori spre sau pe oasele bazinului, alteori așezate pe piept și abdomen sau întinse pe lângă trup. Excepție face scheletul din M43, așezat în firidă dinspre est în poziție chircită, orientat NE-SV. O situație asemănătoare se mai întâlnește și în necropola callatiană precum și în cea de la Piatra-Frecăței (jud. Tulcea). Într-un singur mormânt s-a găsit un schelet cu picioarele încrucișate (M17), iar alte situații identice au fost constatate
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
sale amintirea gustului buzelor ei. Hotărât lucru, acest Turgheniev mă face să fiu mai melancolic decât de obicei, exclamase Corto și aerul nopții marine îl învăluise, ca un sarcofag înmiresmat. În zilele în care în jurul său se murea, iar corpurile chircite ale soldaților erau asaltate de șobolanii voraci ce ieșeau din tranșee ca dintr-un canal hrănit de speranțe năruite și de lacrimi care nu încetează să curgă, Corto rămânea cu volumul de Nerval în fața sa, iar lumea înconjurătoare se îndepărta
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
distanță de ea și aproape că o atingea. Părul lui negru și des era mai ciufulit decât ieri, când îl văzuse aici, de parcă și-ar fi petrecut ultimele douăzeci și patru de ore trecându-și încontinuu mâna prin el. Și-l închipui chircit, doborât de durere, cu capul în mâini. Și asta înainte ca acest lucru teribil să i se întâmple mamei sale. Își adună gândurile. —Josnic, dar în același timp foarte prost. Imaginează-ți: un bilet de sinucidere scris la calculator. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
iată, intri, semeață ca o vestală, plăpândă și zgribulită ca muma pădurii - o, vedenie de iad care-mi dai fiori prin șalele mele centenare și-mi Înfiori pieptul cu mușcătura dorinței, o, mulatră superbă, instrument al pierzaniei mele. Cu mâinile chircite eu Îmi sfâșii cămașa de batist fin ce-mi Împodobește pieptul și cu unghiile mi-l brăzdez cu dungi sângeroase, În timp ce o arsură atroce Îmi incendiază buzele reci ca mâinile șarpelui. Un răget surd urcă din cele mai negre caverne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui n-apucă nici măcar să-i rostească numele. Naiv ce eram, credeam că am dus Marea Operă la bun sfârșit. Ca izbită de un vârtej, Încă o dată se deschide ușa magherniței și apare o făptură cu chipul livid, cu mâinile chircite pios pe piept, cu privirea fugind În toate părțile, ce nu reușește să-și ascundă natura, pentru că poartă hainele negre ale negrei sale Tovărășii. Un fiu al lui Loyola! — Crétineau! strig eu, indus În eroare. El ridică mâna Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
precursorul” Urmuz, trăsăturile genurilor clasice erau conservate în forme liliputane: „romanul în patru părți” Pîlnia și Stamate păstrează, în ciuda celor numai patru pagini ale sale, elemente romanești: complexitate narativă, intrigă ramificată ș.cl. Genul prestigios al epopeii supraviețuiește degenerat, hibrid și chircit, în Fuchsiada („poem eroico-erotic și muzical, în proză”), sub forma unei sinteze în miniatură: poem, epopee, fabulă, antiparabolă, roman concentrat. Mecanicismul are însă „morala” sa: existența însăși a devenit mecanică, stereotipă, comică, urmînd trasee „științifice”, „deterministe”. Pentru avangardiștii de la Contimporanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lovi în stomac și în genunchi cu mâinile și cu picioarele. Uriașul Gaston se chirci, gemând. — Oh, non, non... Tu m’a fait mal. — Ticălosule! Din cauza durerii cumplite, Gaston părea să fi uitat toată japoneza pe care o știa. Stătea chircit și suferea îngrozitor. Nishino l-a atacat și a doua, și a treia oară. Trecătorii priveau scena, încercând sentimente diferite: o milă teribilă pentru Gaston, dar și o plăcere amestecată cu dorința arzătoare de a vedea ce se întâmplă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și el același peisaj, probabil. Ba nu, Gaston a călătorit noaptea. Cred că era beznă când a trecut el pe-aici. Toată lumea dormea buștean, cu siguranță.“ Takamori și-l imagina pe Gaston în vagonul de noapte, cu picioarele-i lungi chircite incomod, ca să încapă în spațiul îngust dintre banchete. Probabil că a fost singurul care nu dormea. Oare la ce s-a uitat? A stat cu privirile fixate la stelele de pe cerul întunecat, așa cum mai făcuse o dată, când se uitau după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cândva atât de grațioasă, Încât Îi părea că ar fi reîncarnarea prințesei din Vacanță la Roma, și nu ar fi coborât nici măcar o privire asupra unei bone, născută și plătită, doar pentru a se ocupa de fetița lui. Camilla dormea chircită, În poziție fetală, cu un degețel În gură și un șoricel de cârpă sub braț. Un șoarece, nu un pisic sau un câine, sau un urs - un șoarece pentru că, tati, toți se gândesc să salveze pisoii și cățeii, dar cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
este aprinsă lumina. Agentul principal intră În ceea ce pare să fi fost camera unei fetițe, căci are pereții acoperiți cu tapet impermeabil roz pe care sunt Împrăștiate zâne și personaje din lumea lui Walt Disney. Pe podea, un corp alb chircit. Pare să fie Învelișul unei fantasme. E un capot. Grămada aceea de stofă fără viață Îi provoacă o neliniște surdă. Nu Îndrăznește s-o atingă. Se apleacă să analizeze ceva auriu care lucește pe mochetă. E un cartuș. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Înfășură pe Marie În el și o sărută tandru pe frunte. Era ora trei noaptea cînd țipătul Îl smulse de pe canapeaua unde În cele din urmă adormise. Lucas sări două cîte două treptele care duceau la mezanin și o văzu chircită, cu genunchii la gură, cu brațele adunate În jurul corpului, cu un aer rătăcit și lac de sudoare, bîiguind cuvinte fără șir: val... mare... roșie... sînge... luminile... nuuu... O luă În brațe și o legănă șoptindu-i vorbe liniștitoare. Încetul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ucidă cu pietre. Eram sfârșit de oboseală căci nu-mi dădeau decât o fiertură de ierburi, cât să nu mor Înainte de sorocul hotărât de Vindecătorul lor. Mi-era mereu sete, iar munții pe care Îi zăream erau prea Îndepărtați. Înțepenisem, chircit cum eram, prins de bulumacul ăla cu mâinile și cu pășitorii. M-am trântit pe o parte și am dat să Închid ochii când, am auzit zvon de voci venind dinspre sat. Păzitorii mei deodată se Îndreptară și Își ațintiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se aflau Vindecătorii cei mai vajnici și, câțiva dintre ei Încă țineau În mâini crengile pline de frunze cu care Îi acopereau vederii pe Dupna și pe Logon. Le-am făcut semn să-i arate vrăjmașilor noștri - amândoi legați și chirciți, prinși de bulumaci noduroși, slabi, nădușiți și abia răsuflând. - Îi știi? l-am Întrebat pe Scept. L-am văzut cum se Îndreaptă odată. Ochii i holbară și mai și, după care strânse din fălci de-am crezut că o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe masă. Un scaun. Intrarea în pivniță se face printr-un chepeng aflat în tavan. Din tavan coboară o scară. Un cui bătut în zid. O trompetă atârnată în cui. MACABEUS doarme pe o rogojină, într-un colț. PARASCHIV stă chircit, în prim plan. Spectatorii găsesc acest tablou la intrarea în sală. Din când în când, în timp ce-și ocupă locurile, de sus, de undeva de deasupra pivniței, se aud bubuituri și ecouri șfichiuitoare. Aceste sunete se întețesc pe măsură ce sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fii spânzurat! Iar eu am să te țin de picioare... MACABEUS (Își revine, râde.): Nu fi bleg. Nu ne caută nimeni. N-are cum să ne caute... (Îl prinde, fratern, de umeri.) Aici n-au cum... N-au cum... PARASCHIV (Chircit): Au făcut focul, au făcut focul... MACABEUS: S-au dus, au plecat... N-ai văzut c-au plecat? PARASCHIV: Poate că m-au pândit... Poate că era să mă împuște... MACABEUS: Cine să te împuște pe tine? De ce să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Poate că pierdusem speranța de a vă mai întâlni, da, poate că... Dar ceea ce-mi spuneți e cu totul fascinant... Și atunci, acele corpuri, oare sunt găsite... din când în când... pe câmpii... sau la marginea drumurilor... acele cadavre chircite... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Sunt camarazii mei, domnule. Sunt camarazii mei morți din cauza lipsei de ploaie. ȘEFUL GĂRII (Fals revoltat.): Dar e groaznic, e groaznic! Ah, dați-mi voie să vă spun... să vă spun ceva... despre mine... Vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ascunde capul în palme, se chircește.) Dumnezeu e nedrept. Noi, toți, trebuia să fim călători prin ploaie... De aceea ne chinuim așa... De aceea...! Noi am ajuns prea târziu, ne-m născut cu o secundă prea târziu... Asta e... (Rămâne chircit.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Frământat de o idee.) N-am știut. N-am știut nimic. Dar poate că mai e timp... HAMALUL (Din dispoziția sa.): Nu mai e... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu se știe... poate că mai e... HAMALUL: Nu. CĂLĂTORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
rău... după ce? Sau ți-e dor de fratele tău? Ce să-ți spun eu ție? Dacă te-ai rătăcit, ce să-ți fac? Trebuia sa te duci la fratele tău. Ți-e dor de el? Spune? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ascuns, chircit, prăbușit.): Da. IOANA: Am să-l caut, fii liniștit. Cum arată fratele tău? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E... așa... ca mine... IOANA: Ți-e frate geamăn, și ție, nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... IOANA: Bine, hai... du-te acum în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
societatea și deci îi apăram chiar pe ei, care erau p-atunci dezorientați, speriați poate de lupta de clasă și de uneltirile imperialiștilor. Oftă. Luă o crenguță uscată și începu să scurme țărâna. Atârnau de bățul acela câteva vișine stafidite, chircite. Rupse una și o mirosi. Parcă vroia să-i mai simtă amăgirea miresmei. - Erau dușmani căcălău, p’atunci, părinte. Și afară, dar mai ales aici. La politică partidul vroia să facă una, și la aplicare dușmanii sabotau totul. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spre port. Dincolo, pe malul celălalt, biserica își pierduse contururile. Părea doar un petec de negreală în sângeriul pogărât peste apă. - Nu știu ce este în noi, continuă el. Parcă mereu ne e teamă de ceva. Ne ascundem în noi, trăim mereu chirciți. Chiar și acum, tot feriți, cu ochii plecați, vinovați, de parcă noi am duce toate păcatele Lumii. Și în fond... Nu ducem decât fiecare povara câte unei minciuni. Nu știm cum să scăpam de ea. Sau nu vrem să ne mărturisim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sfârșească totul. Dar de ce erau amândouă așa urâte! În ultima clipă, înainte ca buzele lui reci și trupul gigantic s-o înlănțuiască pe Ioana, asupra căreia se decise în final, observă lângă ea o altă ființă, mult mai mică, dormind chircită și cu gura larg deschisă. Era cineva care nu puțea, nu bolborosea în somn și nici nu avea trăsături respingătoare la prima vedere - și o primă vedere fu tot ce-i trebui străinului. Se repezi la ființa adormită și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
scântei în toate direcțiile, iar casele de pe partea cealaltă a străzii rămaseră fără curent. Degetele Omului cu Tatuaj încercară să păstreze chiștocul de Camel între ele, ca pe o ultimă dorință, însă se destinseră brusc și țigara căzu între picioarele chircite. Tunetul care se făcu auzit în același moment păru un simplu gong care anunța sfârșitul unei alte reprize...” Merse către fereastră și trase colțul draperiei. Vijelia începu să se întețească, norii negri se prinseră într-o horă nebună, fulgerele se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]