1,204 matches
-
Dunării, căci macedoromânii n-au călătorit din Transilvania până în Pind. Românii s-au creștinat, noua credință primind-o în sudul Dunării, deoarece Dacia a fost părăsită înainte de Constantin cel Mare, când a fost legalizată religia creștină. Liturghia slavă și alfabetul chirilic, folosite de români atâta vreme (secole), respectiv până în secolele XVII și XIX, sunt o dovadă că ei s-au format ca popor în mijlocul slavilor sud-dunăreni, iar biserica ortodoxă românească era supusă arhiepiscopiei bulgare de la Ohrida. De aceea, în lipsa oricăror informații
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Dunărea de Jos ar fi existat cinci episcopii, inclusiv la Axiopolis. Organizarea bisericească adusă de restaurarea bizantină la Dunărea de Jos avea să atragă construirea unor noi lăcașuri de cult și întemeierea unor mănăstiri-inscripțiile descoperite sunt cu caractere grecești, chirilice și runice, ceea ce indică aspectul pestriț etnic al populației de la Dunărea de Jos. Biserici s-au mai ridicat acum la Dinogetia și Niculițel, iar la Păcuiul lui Soare s-au aflat numeroase obiecte de cult.10 Începuturile vieții urbane medievale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nr. 1-2, p. 84-92. Bănescu N., Vechiul stat bulgar și țările române, în AARMSI, t. XXIX, 1947, p. 261-296. Idem, Istoria Bizanțului, București, 2000. Bărbulescu I., Despre câmpul lui Dragoș, în Arhiva, 1921, nr. 1, p. 101-103. Idem, Începutul scrierii chirilice în Dacia, în Arhiva, 1922, p. 161-195. Bârzu L. și Brezeanu Șt., Originea și continuitatea românilor. Arheologie și tradiție istorică, București, 1991. Bârzu L., Continuitatea creației materiale și spirituale a poporului român pe teritoriul fostei Dacii, București, 1979. Bogdan I.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1991. Bârzu L., Continuitatea creației materiale și spirituale a poporului român pe teritoriul fostei Dacii, București, 1979. Bogdan I., Originea voievodatului la români, București, 1902. Idem, Despre cnejii români, București, 1904. Idem, De la cine și când au împrumutat românii alfabetul chirilic ?, în vol. Omagiu lui Titu Maiorescu, București, 1900, p. 585-594. Boldur A. V., Istoria Basarabiei. Contribuții la studiul istoriei românilor, vol. I, Chișinău, 1937. Bolșacov-Ghimpu A. A., Episcopi ortodocși din țările române în secolul al XIII-lea, în G.B., 1971
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
CUVÂNTUL MOLDOVENESC, gazetă apărută săptămânal la Chișinău - cu caractere latine și, în paralel (până în iulie 1927), cu chirilice - în perioada 1 noiembrie 1926-iunie 1940, august 1941-martie 1944. Director: Onisifor Ghibu, redactori: Iorgu Tudor, Mihail Minciună. Din octombrie 1927, intră sub conducerea unui comitet de redacție. Din mai 1929, publicația se numește „Cuvânt moldovenesc”, numerotarea anilor de apariție făcându
CUVANTUL MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286621_a_287950]
-
mondial „Foaie săptămânală pentru popor, organ de presă al Fundației Culturale «Regele Mihai I» (Regionala Basarabiei)”. C.m. a fost concepută ca „o gazetă pentru săteni”, urmând să dea cititorilor „hrană sufletească sănătoasă”. Conținutul numerelor duble diferă, cele tipărite cu caractere chirilice având drept scop în special „luminarea” populației rurale, familiarizarea cititorului din Basarabia cu literatura națională. Sunt publicate texte din operele scriitorilor Al. Donici, I. Creangă, V. Alecsandri, Anton Pann, Al. Vlahuță, G. Coșbuc, I. L. Caragiale, I. Agârbiceanu, Petre Ispirescu, O.
CUVANTUL MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286621_a_287950]
-
Chișinău, bisăptămânal, din mai 1913 până la 25 decembrie 1921, apoi neregulat, din 1932 până la 10 decembrie 1939. A fost editat, pe rând, de Nicolae N. Alexandri, Simion Murafa și Pan Halippa. Până la 1 decembrie 1920 a fost tipărit cu caractere chirilice. C.m. urmărea să reflecte cât mai larg și pe înțelesul oamenilor cu puțină știință de carte viața și problemele cu care se confrunta societatea, să contribuie la educarea spirituală a cititorilor și la răspândirea cunoștințelor practice. Orientării iluministe îi era
CUVANT MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286614_a_287943]
-
, gazetă politică și culturală apărută la Chișinău între 24 mai 1906 și 11 martie 1907 (79 de numere), cu litere chirilice. Este prima publicație din Basarabia în limba română, avându-l ca redactor-editor pe Emanuil Gavriliță. La început apărea de două ori pe săptămână (de regulă miercurea și sâmbăta), mai târziu periodicitatea ei a devenit neregulată. Din primul număr, colaboratorii gazetei
BASARABIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285665_a_286994]
-
București, 1904; Momente culturale, pref. Ilarie Chendi, București, 1904; Catalogul manuscriptelor românești (în colaborare cu Remus Caracaș și G. Nicolaiasa), I-II, București, 1907-1913, III, Craiova, 1931; Începătorii Academiei Române la 1866 și 1867, București, 1922; Album de paleografie românească (Scrierea chirilică) (în colaborare cu N. Cartojan), București, 1926. Ediții: Antim Ivireanul, Predice făcute pe la praznice mari, București, 1886; Dosoftei, Psaltirea în versuri, introd. edit., București, 1889; Vasile Alecsandri, Opere complete. Poezii, I-II, pref. edit., București, 1896; Coresi, Întrebare creștinească, București
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]
-
a legat c-un leg\m`nt fratern Fran]a [i Rusia-n aceea[i speran]\, }arule, ascult\ azi Rusia [i Fran]a Binecuv`nt`nd, cu-al t\u nume, sf`ntul nume patern! (n.tr.) 1 Cu caractere chirilice `n original (n.tr.). 1 Dreptatea celui mai puternic e `ntotdeauna mai tare. 2 - ... e `ntotdeauna CEA mai tare. 3 - O s\ v\ ar\t\m numaidec`t... (n.tr.) 1 „O arie exist\, o [tiu [i pentru ea A
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
medium unificator, atribuit în Europa tipografiei, revine aici televiziunii; fără îndoială, putem spune același lucru și despre Uniunea Sovietică. Dezvoltarea popoarelor și a limbilor oferă televiziunii rusești o funcție crucială de liant confederal suprem pe care literatura, școala și alfabetul chirilic nu o pot egala. În Franța, în Germania, în Anglia și oriunde în altă parte tipografia a creat prima audiență națională și a conferit națiunii rolul de tribunal al simțului și gustului. Surghiunind latina ca limbă a savanților, zdrobind dialectele
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
presă. Lenin se definea ca publicist ("Noi toți, teoreticienii, sau, aș prefera să spun în ceea ce mă privește, publiciști ai social-democrației...", Două tactici, 1905) în felul lui Cernîșevski și Herzen, care s-a expatriat la Londra pentru a căuta caractere chirilice, de negăsit în Rusia. În opoziție cu era brejneviană, mai bine organizată și deci mai puțin sîngeroasă decît autocrația țaristă, propaganda scrisă preceda și alterna cu propaganda prin fapt; și în Rusia, în 1880, profesia cea mai apropiată de cea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
MACARIE, ieromonahul (a doua jumătate a sec. XV - începutul sec. XVI), tipograf. Probabil călugăr sârb, M. a învățat meșteșugul tiparului la Veneția, de unde a revenit cu o tipografie cu litere chirilice la Cetinje (Muntenegru). După ce a tipărit câteva cărți bisericești între 1493 și 1495, ocupația turcă îl silește să fugă și ajunge într-un târziu în Țara Românească. La cererea domnului muntean Radu cel Mare, M. tipărește în slavonă un Liturghier
MACARIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287938_a_289267]
-
n. Danielopol), era dintr-o familie de negustori greci sau aromâni stabiliți în București. H.-R. și-a început instrucția în grecește, cu un dascăl Alexe, și abia la zece ani învață să citească românește pe o carte cu slove chirilice. La moșie citește Alexandria, numeroase legende religioase și populara carte a lui I. Barac, Istorie despre Arghir cel frumos și Elena cea frumoasă și pustiită crăiasă. Studiile grecești și le-a continuat la București cu călugărul Naum (poate Râmniceanu), apoi
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
puteau fi procurate în librăria pe care o avea (Cataloage generale de cărți românești, 1863-1875). Aici se tipărește „Amicul poporului” (sub redacția lui Visarion Roman din 1861 și a lui Gr. Sima al lui Ion din 1883), inițial cu caractere chirilice, apoi, între 1866 și 1878, cu scriere etimologizantă. Tot aici se editează Călindrelul (1866), cu scriere chirilică, cuprinzând articole despre viața plantelor și animalelor. F. tipărește numeroase cărți românești: V. Petri, Elementar sau Abecedar pentru școlile românești (1861, cu reeditări
FILTSCH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287005_a_288334]
-
tipărește „Amicul poporului” (sub redacția lui Visarion Roman din 1861 și a lui Gr. Sima al lui Ion din 1883), inițial cu caractere chirilice, apoi, între 1866 și 1878, cu scriere etimologizantă. Tot aici se editează Călindrelul (1866), cu scriere chirilică, cuprinzând articole despre viața plantelor și animalelor. F. tipărește numeroase cărți românești: V. Petri, Elementar sau Abecedar pentru școlile românești (1861, cu reeditări în 1862, 1864), At. M. Marienescu, Istoria română națională pentru tinerimea română (1861), nuvela Petru Rareș, principele
FILTSCH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287005_a_288334]
-
RSS Moldovenească. A fost alcătuit de Alexandru Cosmescu, Igor Crețu, P. Starostin, Ion Gheorghiță, redactori fiind Eugenia David, Pavel Darie, Leonida Iorga (Lari), Ion Vatamanu. Sunt publicate și analizate texte reprezentative din literatura străină, traduse în limba română (cu caractere chirilice). Tălmăcirile din Ovidiu, Horațiu, Petrarca, Boileau, Voltaire, Cervantes, Paul Valéry, Charles Perrault, Anatole France, Paul Eluard, Federico García Lorca, Rafael Alberti, Pablo Neruda, Miguel Angel Asturías, N.V. Gogol, A.S. Pușkin, M.I. Lermontov, Walt Whitman, Luigi Pirandello, Franz Kafka, Ernest Hemingway
MERIDIANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288092_a_289421]
-
și formula mesianică, a scris și poezii sociologizante pe temele zilei, dar în Ambasadorul Atlantidei (1996), unde domină umoarea neagră, sarcastică, lirica sa adoptă o turnură existențialistă, valorificând strategiile mitopoetice postmoderniste. SCRIERI: Zilele, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1977; Baciul mieilor chirilici, Chișinău, 1981; Lut ars, Chișinău, 1984; Darul vorbirii, Chișinău, 1985; Noițele, Chișinău, 1985; Ambasadorul Atlantidei, Iași, 1996; Două imperii, Chișinău, 1998; Helenice, Chișinău, 1998; Cetățile Albe, București, 1998; A fi în timp, Timișoara, 1999; Arena cu iluzii, Chișinău, 1999; Teoria
HADARCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
20 decembrie 1837, în prima zi a anului următor se tipărește întâiul cotidian românesc, avându-i redactori pe profesorii Florian Aaron și George Hill, iar ca editor pe tipograful și librarul Frederic Walbaum. Gazeta se imprimă mai întâi cu caractere chirilice, pentru a se folosi apoi, de la 9 iunie, alfabetul de tranziție. Era o întreprindere curajoasă, care își găsea un îndemn în existența „Curierului românesc” și o justificare în interesul tot mai pronunțat pentru viața politică autohtonă și europeană, pentru cultură
ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289347_a_290676]
-
aici mai rare. A scris și eseuri despre scriitorii clasici (Mihai Eminescu, V. Alecsandri, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu ș.a.) și despre limba literară. A contribuit la lansarea editării clasicilor români în Republica Moldova și la trecerea de la alfabetul latin la cel chirilic. A tradus mult, fără să exceleze: Hamlet de William Shakespeare, Cântecul șoimului de Maxim Gorki, Vladimir Ilici Lenin de Vladimir Maiakovski ș.a. SCRIERI: Poezii, Chișinău, 1947; Lumina, Chișinău, 1948; O zi neuitată, Chișinău, 1952; Doina mulțumirii, Chișinău, 1954; Intrare în
LUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287926_a_289255]
-
dar nu m-aș grăbi să elimin „amestecul” unor înrâuriri străine. Căci, iată, în „propovedaniia a cincea” („Când moare omul vestit sau destoinic, cu nume bun”), unde niște apoftegme latinești încheie semnificativ trei scurte disertații, aceste formulări sunt „transcrise” cu chirilice potrivit rostirii maghiare (să nu-l bănuim prea tare că nu le-a „simțit” și ale sale): „Virtuș poșt funera vivit” (p. 58)610, „Morș non eșt ultima linea rerum” (p. 59), „Școla cruțiș, școală luțiș” (p. 61). Ioan Zaba
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a stupilor, a viermilor de mătasă, a velnițelor, a pădurilor, cât și povățuiri pentru ferirea și vindecarea boalei”. Întreaga colecție, care merge până la jumătatea secolului, e mărturia că s-a ținut de cuvânt. O colecție În care, la Început, grafia chirilică Întunecă cuvintele bine puse la păstrare pentru Levantul lui Cărtărescu, iar titlurile Încep deja să aibă aspectul celor de azi. A ne plasa un moment În spațiul unor reviste care au fost citite cu frenezie, a trece rapid dincolo de zgura
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fragment din Cicero 5. Honigberger introduce un „tănâr artist (zugrav) englez” și descrie „operația arderii de vie a unei văduve, după legea braminilor”. Reprezentarea actului, totodată climaxul ritualului, am reprodus-o după un pictor flamand, Balthazar Solveyns. În păienjenișul literelor chirilice din Albina Încă se mai poate observa atitudinea net europeană a lui Honigberger, cel care, deși cunoaște și amintește pe larg legea brahmană, socotește că „rezultatul (e) priincios” când „englezul, carile sta În ceata privitorilor (...) au mântuit femeia”6. O
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
note de istorie românească generală și chiar versuri despre trecutul îndepărtat al românilor. A doua lucrare a lui S. este Gramatică românească sau Observații gramaticești asupra limbei românești pentru școalele normale și ghimnaziale (I-III,1833-1834), care, deși tipărită cu chirilice, lasă la vedere tendințele latiniste ale autorului, intenția de a schimba fizionomia limbii, ca în secțiunea consacrată etimologiei, unde dă liste întregi cu forme de neologisme pe care le vrea introduse după propriile idei lingvistice, fără să înțeleagă cât de
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
ardelenii atribuie poporului român origine pur romană, afirmând că dacii au fost fie exterminați, fie împinși spre nord; toți derivă lexicul românesc, sau măcar fondul principal de cuvinte, din cel latin; toți se pronunță pentru etimologism și pentru înlocuirea grafiei chirilice cu cea latină (Micu o adoptă de la început, tipărindu-și cu litere „străbune” Cartea de rogacioni pentru evlavia homului chrestin din 1779). Dar Petru Maior și Budai-Deleanu subliniază că româna provine din latina populară, nu din cea clasică, autorul Țiganiadei
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]