293 matches
-
această calitate, firma comercializează la preț de producător: placaje de marmură de Rușchița, diferite dimensiuni, travertin, andezit, calcar, placaje de marmură roșie, de Moneasa, blocuri masive, la cerere. De curând, firma este unic distribuitor în România al produselor germane „Akemi“: chituri, soluții de ceruit și adezivi, în special pentru lucrări de construcții. Societatea importă din Italia granit într-o gamă diversificată de modele și culori și oferă servicii de întreținere a pardoselilor de marmură și granit. Se pot obține informații la
Agenda2003-24-03-18 () [Corola-journal/Journalistic/281124_a_282453]
-
își are ziua lui Bat clopotele Maia crește-un cui în zidul plutitor de rai tehui Toiagul mov își are ziua lui Buzele-s moi și rupte-n asfințit Bat clopotele Maia și-s topit Prelins pe geamuri cercevea cu chit Buzele-s moi și rupte-n asfințit Bat clopotele Maia unde ești Picioarele atît de muierești în miezul clipei calde-ți bălăcești Bat clopotele Maia unde ești
Pentru cine bat clopotele, Maia? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15727_a_17052]
-
de nevastă-sa: — Măi băieți, vouă v-ar fi drag de ea? Noi cam dădeam din colț în colț. — Aia-i, nu v-ar fi, a cam bodogănit el. Păi cum să vă fie, mă, drag de balena asta? De chitul ăsta? Voi știți că asta vine din Biblie? Păi asta l-a înghițit pe Iona profetul. Eu sunt Iona ăla Își aici el ne măsura triumfător), iar ea mă înghite în fiecare noapte și a doua zi mă scuipă ca să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
duceau spre demisol. Pe tot culoarul vopsit în verde lumina un singur bec galben, nu mai puternic ca o luminare. De-a lungul culoarului, care cotea imprevizibil, se întindea, lângă tavan, o țeava de fier bandajată din loc în loc cu chit roșu și cânepă. Cămăruțe cu uși părând subțiri ca de carton se-nșirau în stânga și-n dreapta. La zgomotul pașilor mei se deschidea câte o ușă, de după care se căscau spații strâmte și calde, cu câte un bărbat doar în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
părul zburlit de vântul rece. Când a zărit-o, a rămas o clipă încremenit, apoi a dispărut de la fereastră. "A tropotit în jos pe scara-n spirală și s-a repezit către mine. M-a-mbrățișat, și am aspirat mirosul lui de chit roșu și câlți. Capul mi-era înghețat și dureros. Pielea inflamată îmi desena în minte o rețea de dureri liniare și dureri punctiforme. Mi-am sprijinit țeasta de pieptul lui, și așa ne-a găsit mama, care venea în grabă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ajun, înțesată de pelerini veniți din toate colțurile țării, nu aveai unde să arunci un ac. Străzile orașului erau năpădite până la sufocare cu lume din toată țara; maici și călugări cu bărbi cenușii lungi până la brâu, de pe la toate mănăstirile și chiturile din țară, împărțeau binecuvântări... Apăsat de gânduri și remușcări, cu inima grea. Iorgu se apropie sfios de un bătrân, bătrân preacuvios călugăr, cu barbă vineție lungă până la brâu. Află că era de la un schit din Munții Neamțului, și-i spuse
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
treptele de metal ale scăriței în spirală, ferindu-ne să ne atingem de pereții unși cu păcură și plini de panouri electrice. Se făcea din ce în ce mai întuneric pe măsură ce coboram pe scăriță. Am ajuns într-o sală lungă și îngustă, mirosind a chit și a cânepă îmbibată de rugină, unde se vedea o mățărie încîlcită de țevi de diferite mărimi, ieșind din pereți, cotind rotund pe după colțuri, pline de robinete și manometre. Pe jos, cimentul umed pâlpâia stins sub lumina strecurată printr-un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Iona, fiul lui Amitai, care trebuia să propăvăduiască în Ninive învățătura creștină. Pescarul refuză porunca divină, refugiindu-se pe o ambarcațiune, dar atrage după sine nenorociri, de aceea corăbierii îl aruncă pe Iona peste bord. Acesta este înghițit de un chit, în viscerele căruia meditează, pocăindu-se. Astfel, după trei zile și trei nopți, personajul este eliberat din burta balenei și revine la țărm, devenind apostol al creștinismului. întrebat dacă modelul biblic al pescarului Iona se constituie ca bază de inspirație
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
depersonalizării, în sensul negării a ceea ce este, printr-o voință exterioară lui, adeseori numită predestinare, se conturează ca primă treaptă în inițierea lui Iona, marcată inițial de pierderea identității, de neantizare: Aplecându-se peste acvariu, eroul este înghițit de un chit. Tabloul II prezintă interiorul unui pește, cu bureți, oscioare, alge, creând impresia unui fund de mare. Semiobscuritatea determină inițierea în cunoaștere, întoarcerea la forma primară a conștiinței, în care obiectele nu se pot distinge; subtextual, vizează negarea datului imediat, a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
mai era? Acolo în cofetărie? Doamne, Dumnezeule, ai un fix. Parcă mai fusese o femeie, nu mai știu bine. Ea pleca când am intrat eu sau a plecat când eu eram deja la masă. Avea în mână niște pungi de chit. Cineva a întrebat-o cât costă punga. Ea a spus cât costă. Cine a întrebat-o? Unul din cei doi liceeni? Nu, nu ei, un om. Deci dintr-odată cofetăria nu mai era pustie. Măi, să fie! Omul nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea un defect la picior, îl ținea țeapăn. A plecat și el foarte curând. Toți au plecat, s-au perindat în perioada cât am fost eu acolo. Nu eram prea atentă. Mă uitam pe fereastră. Femeia care avea pungile de chit în mână n-a cumpărat nimic. Inițial am crezut că sunt pungulițe cu ficat de pui. Pe urmă mi-am amintit dintr-odată de iarnă, de frig, deși nu era nici iarnă nici frig, m-am gândit că poate s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ciocolată, mă hotărăsc să iau tramvaiul până la aceeași Hackescher Markt, doar-doar voi putea evita întâlnirile apropiate de gradul al III-lea. Zis și făcut. Cochetul vagon galben își deșartă pântecul de călători întârziați și înfulecă un nou lot. În burta chitului, mă aflu și eu, un Iona cam amețit de sunetul prea puternic al filmului, dar, cum vă spuneam, esențialmente satisfăcut. Nu mai sunt locuri pe scaune, așa încât trebuie să rămân în picioare, agățat de bară. Mă las în voia activității
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
l-ai putea așeza și în biblia despre carne și desigur într-o carte despre suflet. E singurul om din pensiune cu care mă înțeleg din punct de vedere spiritual. Rudolf are treizeci de ani și trăiește între două femei. Chiți, îi zise „Dolfi”, și rostogolindu-și ochii bulbucați, schițează din buze un „o” roșu și pervers. Trupul ei e mic și plin, cu toate suprafețele rotunde, ca plămada crescută a unor cozonaci, și cu gropițe rămase ca urma unor apăsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
oprită să se răstoarne de un rânjet ce nu s-a întrerupt încă niciodată. Când Rudolf îi duhnește în obraz, o dată cu drojdia vinului și cuvântul „scârț”, Luiza îi răspunde, „Scârț, Rudolf”, rânjește și suge vinul din pahar, sărutându-se cu Chiți, în semnul unui acord tacit, în ceea ce privește împărțirea patului. A doua zi după orgie, clismele pentru dezintoxicarea lui Rudolf sunt administrate de amândouă femeile, venite în grabă ca la căpătâiul unui muribund. Rudolf locuiește în camera numărul patru. Pictează numai câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în roșu, iar florile cireșului par legate de crengile lui și parcă ar sta acolo doar ca să scoată efecte de umbre și lumini. În seria neagră a zilelor pierdute inutil, mi se usucă limba și trebuie să beau. „Dolfi”, geme Chiți pe covor, ca o purcea băută, - „Dolfi, vreau să-mi pictezi nudul”. Se așază turcește și pozează goală. Are mâinile mici cu degete scurte și groase ca niște cârnați. Din cel mic și borcănat, Chiți și-a scos într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trebuie să beau. „Dolfi”, geme Chiți pe covor, ca o purcea băută, - „Dolfi, vreau să-mi pictezi nudul”. Se așază turcește și pozează goală. Are mâinile mici cu degete scurte și groase ca niște cârnați. Din cel mic și borcănat, Chiți și-a scos într-o zi inelul cu piatra de câteva carate. „E al tău”, miorlăise dânsa, cu nespusă dulceață... „Am simțit întotdeauna repulsie pentru trântorii întreținuți de femei, îmi mărturisi Rudolf cu toată onestitatea de care îl cred capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
E al tău”, miorlăise dânsa, cu nespusă dulceață... „Am simțit întotdeauna repulsie pentru trântorii întreținuți de femei, îmi mărturisi Rudolf cu toată onestitatea de care îl cred capabil. Însă inelul nu mai putea cuprinde butoiașul de carne al degetului ei. Chiți insistă cu aprindere, demonstrându-mi fenomenul cu o logică de fier. Dar vai, în clipa în care l-am primit, am observat că din el se desface și alte inele, unul după celălalt, ca niște verighete de aur, destul de mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
logică de fier. Dar vai, în clipa în care l-am primit, am observat că din el se desface și alte inele, unul după celălalt, ca niște verighete de aur, destul de mici, ca să mai încapă vreodată în degetele butucănoase ale Chiții. „Bine”, mi-am zis, parfumându-mi carnea cu odicolonul ei, „voi fi și pește”. Cu prilejul ăsta, îmi spuse Rudolf, îmbătat de-a binelea, îmi vine în gând o fată tare bună la suflet, cumsecade și nițică târfă de hoteluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
apoi, moale și picior peste picior, în faimosul meu fotoliu, îmi vorbi despre proaspătul ei consort. Mai târziu, când își scoase cămășuța peste cap, tandra canalie mi se plânse că „idiotul a obosit-o îngrozitor...” ... Cu totul altfel se prezintă Chiți, urmă Rudolf, clătinându-se amețit. Pe o mână pistruiată are o pată de ficat. Semnele de bătrânețe trag linii categorice pe chipul creț și gălbejit, de-a lungul pleoapelor făcute. Dojana „pour un peu d’amour”, din privirile ei umezite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
familii de pietrari din partea locului, am învățat că în piatră loviturile greșite rămân așa pe veci, dacă nu sunt ascunse prin alte trucuri dibace. Astfel, ne petreceam ziua cu îndreptarea unor daune provocate de război, așadar cu cârpeli. Rețeta pentru chitul de piatră, care nu trebuie să fie nici prea gros, nici prea subțire, i-o datoram meșterului Singer, care mi-o încredințase la despărțire ca secret profesional ce se cerea păzit cu strășnicie. Dar în ceea ce privește arta, obiectul propriu-zis al foamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care eu apar ca un monstru biblic?“ Nu se știe de ce Subotin Împodobi substantivul „monstru“ cu un epitet atât de strălucit. Mahmureala Îl determina, probabil, să devină extrem de inventiv. „Pentru această creatură eu trebuie să fiu ca un fel de chit...“ Și, gândindu-se la aceste lucruri, lui Subotin Îi reveni În minte povestea prorocului Iona care fusese Înghițit de o balenă uriașă ce l-a ținut prizonier În pântecele ei vreme de trei zile și trei nopți În șir și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a amiciție și a pașnice intenții, utiliză formula cunoscută prin partea locului: Oameni buni cer găzduire, în fapt de seară. Mașina, albă ca laptele, cu un număr de înmatriculare mâzgălit în semne ciudate, a intrat pe poartă, legănându-se, precum Chitul mării, pe valuri și scârțâind strepezit, fiindcă, deși se ținea bine, cum se ține, sub sulimanuri, o cucoană mai trecută, totul era numai o sclifoseală: se vedea că, pe la articulații, o prindeau sărăturile bătrâneții. Abia aici, în curtea largă, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care parcă-i venea din străfundurile gâtlejului: Știi, dumneata? Dânsul e Profet! Vartolomei nu se miră decât în sinea lui, cugetările fiindu-i cam acestea: Apăi, că de asta mașina albă, cu gura zăbrelită, așa, cum se vede, îmi pare Chitul din Biblie: Chitul uriaș al mării, care l-a salvat pe Proorocul Iona, de la pieire sigură, mai întâi înghițindu-l din valurile sărate și apoi, lepădându-l, teafăr și nevătămat, pe un țărm de liman... Ca și flăcăul cel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
venea din străfundurile gâtlejului: Știi, dumneata? Dânsul e Profet! Vartolomei nu se miră decât în sinea lui, cugetările fiindu-i cam acestea: Apăi, că de asta mașina albă, cu gura zăbrelită, așa, cum se vede, îmi pare Chitul din Biblie: Chitul uriaș al mării, care l-a salvat pe Proorocul Iona, de la pieire sigură, mai întâi înghițindu-l din valurile sărate și apoi, lepădându-l, teafăr și nevătămat, pe un țărm de liman... Ca și flăcăul cel în straie tărcate, făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
uriaș, s-a vânturat un iz de motorină arsă, Vartolomei, inundat de o torențială mulțumire, visa la puterea unui sorb, cu o capacitate de gură de balaur din poveste. Nu l-a tulburat sosirea mașinii celei albe și bătrâne, precum Chitul, a lui Koșon cel tărcat, nici n-a băgat în seamă că nu mai avea tablele cu număr de înmatriculare mâzgălit, ci o inscripție cu numere și cu litere românești. În chip de Bine ați venit! dar fără să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]