13,837 matches
-
În libertate./ Crucile de lemn după câțiva ani/ Se lasă într-o parte și mor apoi și ele (...)/ Locul mormântului se șterge -// O iarbă sârmoasă se îndeasă pretutindeni/ Ca părul pe capul feciorilor în nopțile de iarnă;/ Când e plin cimitirul ochi de la un cap/ În celălalt se reia totul de la început:/ Groapa bunicului meu, peste groapa străbunicului meu,/ Tatăl meu, peste bunicul meu/ Și tot așa vechiul primar/ Peste străvechiul primar - vechiul popă/ Peste străvechiul popă,/ Vechiul sat peste străbunul
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
văd flori mirositoare,/ Aburul lor pătrunde în lucruri/ Până departe./ Cei care vin în trecere pe la noi/ Cu ceasurile îngropate în mâna stângă/ Și umerii plini de bătrânețe/ Se minunează ca în paradis.” În Ca în paradis, Ioan Alexandru prezintă cimitirul din satul natal în trei grupe de versuri: întâia privește peisajul de la o modestă înălțime, apropiindu-ni-l grabnic; am lăsat de-o parte mențiunea unor hoți de cruci, pe care autorul îi învăluie într-un romantism nemeritat: ,,și vin
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
mereu în surpare ale generațiilor, cu gropi noi săpate peste cele vechi. În ultimile opt versuri, imaginea se înalță din nou, la nivelul arborilor dar nu departe de florile mirositoare. O mărturie din afară este invocată pentru a dovedi frumusețea cimitirului sătesc, de care orășenii în trecere ,,se minunează ca în paradis”. Poemul meu favorit din creația lui Ioan Alexandru este Omul. Mai există altele, admirabile, dar pe care nu le găsesc în Imnele din 1973. Nu le aflu nici în
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
se opresc încremeniți toți călătorii/ Și de unde cad apele pustiite-n dosul lumii.” Versul ultim, oricât de întunecos: ,,Și uite-aici e moartea și-ntâii zori de zi”, cuprinde o grandioasă deschidere - înrudit cu versul inițial al ultimei strofe din ,,Cimitirul marin”: Le vent se leve!... Il faut tenter de vivre. Cascada apelor pustiite care cad ,,în dosul” planetei îl varsă pe Eu în univers, în lumina întâilor zori de dincolo de moarte. Chiar conținând pasaje demne de atenție, imnele ce închid
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
de zahăr și ulei ca printr-un purgatoriu de carne și oase prin tomberoanele blocurilor crăpate de cutremur și lăsate ca o amenințare continuă deasupra capului crăpăturile în zigzag din ciment păreau viețile noastre prin care puteai să privești iarba cimitirelor răscolite de buldozere vedeai ca la trapez morții prin aer ascultai cântecul greierilor încarcerați în sticlă la lumina licuricilor spânzurați cu șireturile soldaților uitați în pământ monumente împânzeau câmpul vizual și lentilele în spatele cărora eram îngrămădiți ca niște gladiatori așteptând
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
fecioare, cu toatele-i simțră mîna și mîngîierea, bălăcind cu degetele printre cotoarele lor... Și cu cît ereau mai bătrîne, cu atît le înveșmînta mai prețos și le acoperea de valtrapuri ca pe împărătese. Iar eu am gîndit că pe undeva, cimitirul și biblioteca se suprapuneau în preocupările lui comemorative, el ajungînd să privească arondismentul cu hoituri fix ca pe o bancă de date și biblioteca drept un cavou al memoriei. Mult apoi, cercetînd mai îndeaproape, am găsit Biblioteca Moștenitorului ca fiind
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
mă vede cum stau neaprinsă pe tortul cu frișcă nu-mi trimiteți flori nu exist în această lume n-am murit nu-mi trimiteți flori nu exist n-am murit mulțumesc comemorare acum scriu de parcă aș duce flori într-un cimitir peste gesturi peste cuvintele dragi s-a așternut rece o lespede scriu cum mi-aș face loc între literele gravate pe cruci stângace șterse pe jumătate nu eu nu am fost acolo n-am sperat n-am iubit n-am
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
Sorin Gârjan ...(mi-am pierdut capul... zilele... puținul avut!) lipsit sînt - iată! - de turma chiotelor/ de rîsul lor fugit de acasă ca un cîine care preferă lanțului asprimea unei ierni trăite în cimitirul gunoaielor/ care a știut să aleagă între golgota indiferenței și golgota gamelei cu lături prețioase și sigure! (patruzeci de ani au trebuit ca să treacă pînă să încetez să mai rîgîi după rugăciunea de seară ca după un desfrîu cu șampanie
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
a auzit o voce convențională de femeie: - Îți place? E mama lui Rakel. Am dat din cap. Portretul avea un secret, mă privea personal. Rakel o pictase pe mama ei din memorie. Celelalte tablouri creau alte iluzii: peisaje, străzi, incendii, cimitire, păsări cu fețe de oameni zburând peste frontiere supravegheate. Iluziile aveau darul de a purifica. Imaginile mi se păreau cuvinte, istorii, poeme spânzurate în aer. Deodată am remarcat că eram singură în sufragerie. M-am grăbit să-i ajung din
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
cu necunoscutul izvorît "din adîncul infinit al unei oglinzi", dar și o fantasmă, un produs al fanteziei creatoare, bunăoară imaginea sinelui și a altora ca personaje dintr-o poveste. Scrisul e traversarea unor zone secrete, a unor umbre iscate din "cimitirul trecutului", începînd cu aceea a însuși naratorului: Acuma reflexul meu e în această carte în care nu mi-e teamă să mă privesc. Un' anima vicina, independentă de mine, parcă, niciodată atașată cu adevărat de mine. Să o numesc, acuma
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
o ascendență franceză. În realitate, mama lui Eugen Ionescu, Tereza, născută Ipcar, aparținea unui neam evreiesc din România, vrejuit, cum spunea Mateiu, în Franța. Mihai Sorin Rădulescu a efectuat cercetări minuțioase în arhivele și bibliotecile din Franța, a bătut și cimitirele, spre a ridica un arbore genealogic al familiei Ipcar, nume rar în onomastica iudee. L-a aflat în Encyclopedia Iudaica (Ierusalim, 1971), greșit scris, Icard, iar pe urmă în Jewish Familiy Names and Their Origins, de Heinrich W. Guggenheimer și
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
În afara cuvintelor înscrise aici din interiorul său se aud parcă distinct cuvintele: a fost un om cum nu se nasc pe lume în fiecare zi, a fost un om între oameni. Înmormântarea a avut loc în ziua următoare decesului, la cimitirul Capucinilor, gardianul mănăstirii primind mila de 12 tari pentru îngroparea răposatului d. Nicolae Bălcescu - în groapa comună de la mănăstirea călugărilor capucini, unde diacronic au fost înmormântați mii de morți - într-o zi urâtă de toamnă. Soarta i-a fost la fel de
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
cu apă stătută. Dispăruseră arbuștii de leandru sădiți de o parte și de alta a lacurilor moarte. Dispăruse și stratul cu flori de sezon, dispuse într-un aranjament care încînta privirile vizitatorilor pe vremea copilăriei mele. Pășeam parcă într-un cimitir. Podoaba stațiunii, care era hotelul zidit în stil baroc, părea surpat. Măreția lui era vestejită de trecerea anilor, pe care edilii nu s-au străduit să o elimine. Un grup de muncitori se străduiau să înlocuiască plăcile deteriorate ale pavimentului
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
de vară pîrîuri de toamnă cascade de primăvară și ghețari strălucitori în iarnă și țîțele ei beau șampanii de mentă cu paiul de diamant sorbeau jar cu vătraiul jucau țurca pe stele și țîțele ei luminau pînă la ultimul oscior cimitirele bărbaților și-ale femeilor din care dintr-unul în alta și dintr-alta într-unul trupul meu și sîngele meu și mușchiul limbii mele au coborît pe pămînt și țîțele ei au pentru somnul meu scurt și pentru somnul meu
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
o, Ierusalime, Groapa cuvintelor vechi, cuvintelor noi, cuvintelor viitoare. Morminte așteptînd alte morminte. Acolo mi-am sărbătorit nașterea în urmă cu 48 de ani, toate au început fie în 1946 fie în 1948. Ospiciul german Sf. Carol din Transilvania lîngă cimitirul zidit al Templierilor se leagă de patruzecișișase și patruzecișiopt. Miri a văzut o dată un coșciug uriaș intrînd pe poartă plin cu comorile Templierilor, inclusiv Sfîntul Graal. Biserica Romană la numărul 46 pe Shiftei Israel. Și de jur-împrejur Israel, o țară
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
a sîngeroasei "revoluții" din România (pe care autoarea o scrie între ghilimelele ironiei - o ironie a soartei?). în ultima pagină a volumului - care va fi desigur urmat de altul, de altele - Gabriela Melinescu descrie o melancolică și meditativă plimbare prin cimitirul Norrakyrkogården, cu o oprire la mormîntul lui Strindberg cu crucea lui modestă pe care stă scris O, crux, ave spes unica (O, cruce, singura noastră speranță), și cu o revedere, în memorie, a ultimului "chip al lui René, atît de
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
păr argintiu la tâmple, privire de om deștept, vorba cumpătată etc. Nuuu, la mine nu se găsește nimic din toate acestea și dacă nu voi fi înmormântat undeva pe-un deal, într-un mormânt singur-singuratic, este cert că, într-un cimitir obștesc, mi se va pierde urma în mai puțin de șapte ani cu aglomerația asta de morți. Că, dacă mergem în ritmul actual cu natalitatea, nu peste multă vreme îi vom înmormânta și pe cei care se vor naște peste
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
de veac în București. Cu nasul său ca un clonț de pasăre și ochii albaștri sticloși, Horia Furtună îl scormonea pe Ion Marin Sadoveanu și împreună evocau alcătuirea vechii societăți bucureștene din relatarea modului în care fuseseră repartizate mormintele în cimitirul Bellu. Ascultam vocea adâncă cu inflexiuni dramatice a lui Tudor Vianu recitându-ne traducerea sa din Antoniu și Cleopatra de Shakespeare. Vocea hârșâită a lui Alexandru Philippide da drumul versurilor sale cu o anumită emfază. Chipul său exprima o liniște
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
o flacără eternă. Tot atunci a fost tăiat oculus-ul în tavan. Spre sfârșitul anilor ’80, la Bonn, în capitala Germaniei libere, proiectul unui memorial dedicat celor căzuți în războaie a stârnit dezbateri aprinse. Scandalul din jurul vizitei președintelui Reagan la cimitirul militar Bitburg, unde fuseseră înmormântați și membri ai SS, a înfierbântat și mai mult spiritele, iar proiectul n-a prins niciodată viață. Căderea zidului Berlinului i-a dat, însă, un nou suflu, iar cancelarul Kohl a avut ideea unificării celor
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
prima fraza - „sunt o doamnă, ce pula mea.” (Ioana Bradea, „Băgău”). Doar câteva exemple: ”Noapte bună, copii” de Radu Pavel Gheo - eroina devine actiță porno, lu un moment dat ne e povestit cadru cu cadru un film de-al ei. „Cimitirul” de Teleșpan - multe descrieri f. explicite de sex gay. „Combinația” de Dan Sociu - naratorul zice uneori „pizde” în loc de „femei”. Etc. etc. Chiar și lui Cărtărescu în „Orbitor” i s-au gasit și reproșat cuvinte obscene, deși sunt mult mai rare
Dragoste în vremea fofoloancei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82358_a_83683]
-
rămas bun de la Andreea o pot face duminică la capela Bisericii Sfânta Maria de pe strada Iani Buzoiani 1 (la baza podului Grant) ). Slujba de înmormântare va avea loc la biserica de lângă capelă luni la ora 12:00, iar înhumarea la Cimitirul Sf. Maria. http://www.youtube.com/watch?v=inx13j4NnQM
Scrisoare pentru Andreea by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82361_a_83686]
-
copyright. Poate că unul dintre ei va citi această însemnare și va lua aminte. Între timp, am dat peste două titluri “la zi” dintr-o importantă publicație românească: “Jobs a devenit ce nu-și dorea: cel mai bogat om din cimitir” - si “Cancerul bogaților a mai făcut o victimă: Steve Jobs”. Le-a semnalat cu consternare Florin Iaru, omul care mi-a pus pe birou primul Mac și căruia îi datorez fascinația pentru produsele Apple. No comment. Noroc că există Internet
Jurnalismul la Londra și la București by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82446_a_83771]
-
și mi se strânge inima. Cei care doresc să-și ia rămas bun, o pot face astăzi (luni), la ora 12 la biserică Sf. Constantin și Elenă din str Nerva Traian 18A. Înmormântarea va avea loc la ora 13 la cimitirul Metalurgiei. Ieri mi-ai trimis un mesaj pe care sperăm din suflet să nu fie nevoie să mi-l trimiți vreodată. La ora aceea trebuia să fiu deja pe drum spre un concert în centru, dar ceva mă oprise. Mi-
Rămas bun, doamna Banu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82413_a_83738]
-
de lemn într-o dimineață de duminică într-un sat de munte. Parada porților de lemn și a caselor monument pe portativul drumului principal din Viscri, Saschiz, Biertan. Liniștea tămăduitoare cu care te înconjoară mozaicul de cruci albe dintr-un cimitir de țară. Plapuma de ceață care plutește la firul ierbii pe o fâneața din Apuseni și aburii cafelei făcute la primus în fața cortului în acest decor de început de lume. Adrenalină unei traseu care-ți taie respirația pe cheile Râmețului
Geamantanul cu dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82445_a_83770]
-
bombă ecologică. Exploatarea arului se face cu cianură și prin dinamitarea munților din zonă. Din fiecare tonă de minereu se va extrage aprox. 1,56 gr. aur. Proiectul implică decopertarea a 4 masive muntoase, strămutarea a 900 de familii, 9 cimitire (or să le dezgroape morții), 8 biserici, etc.;ideea principală este că localitatea Roșia Montană va fi rasă de pa fața pământului. Cei ce consideră că România ar avea un avataj financiar din toate această afacere se amăgesc. Roșia Montană
Roşia Montană by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82654_a_83979]