548 matches
-
cu obiectivul. Aici, din nou, nu era vorba despre impuls, ci despre un soi de activitate inteligentă, chiar dacă ea era fără referire la obiective. Aceasta se întâmpla probabil atunci când cimpanzeul Sultan descoperea modul în care se combină două bețe. Doar cimpanzeul Philistine ar fi putut numi joaca sa cu bețele „impulsuri lipsite de sens”, pentru că nu au finalitate practică. Faptul că simpaticul maimuțoi a fost ajutat de un accident nu este important; important este cum se derulează acest experiment în care
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Philistine ar fi putut numi joaca sa cu bețele „impulsuri lipsite de sens”, pentru că nu au finalitate practică. Faptul că simpaticul maimuțoi a fost ajutat de un accident nu este important; important este cum se derulează acest experiment în care cimpanzeul prezintă reacția de insight. Köhler ne invită să acceptăm că și un accident poate conduce la o muncă inteligentă. Așadar, comportamentul lui Sultan când se juca de-a „pune bățul în gaură”, împreună cu nuielele de bambus, era exact același ca
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
inteligent „tehnica bățului dublu”, și în mod fericit accidentul s-a comportat ca un ajutor, lucru ce a condus imediat la „înțelegere”. Dacă totuși acestea sunt „prostii brute ale animalelor”, în studiile lui Köhler ele pot fi considerate dovezi că cimpanzeul efectuează activități inconștiente din care, din întâmplare, se pot naște soluții conștiente. Köhler însuși le-a identificat riguros. Cimpanzeul comite trei tipuri de erori: 1. Erori bune. În acest caz, animalul nu face o impresie proastă, ci mai degrabă una
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
imediat la „înțelegere”. Dacă totuși acestea sunt „prostii brute ale animalelor”, în studiile lui Köhler ele pot fi considerate dovezi că cimpanzeul efectuează activități inconștiente din care, din întâmplare, se pot naște soluții conștiente. Köhler însuși le-a identificat riguros. Cimpanzeul comite trei tipuri de erori: 1. Erori bune. În acest caz, animalul nu face o impresie proastă, ci mai degrabă una favorabilă, cu condiția ca observatorul să lase deoparte preocupările despre reușitele umane și să se poată concentra doar asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
rând, se dezvoltă tendința acestora de a apărea - în experiențe ulterioare; pentru situația respectivă, Köhler a indicat câteva fapte clare. Condițiile precedente unei asemenea greșeli par a fi starea de somnolență, epuizarea, frigurile și chiar excitația. De exemplu, când un cimpanzeu participă la un experiment pentru prima oară și nu poate atinge obiectul așezat în afara gratiilor, nu va avea nici un fel de „impuls accidental” să tragă cutia până la gratii și nici să o scoată. După repetarea frecventă a unei soluții originale
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
utilizat „metoda bățului” care sare - metodă pe care o stăpânea perfect în faza ei simplă; apoi, Chica a realizat o combinație între această metodă și aceea a ușii. Înainte ca ușa să fie folosită pentru prima dată în mod inteligent, cimpanzeii nu i-au acordat atenție. Pentru cel care vede pentru prima oară experimentele, discuția anterioară pare comică. Köhler își amintea, de exemplu, de felul cum a perceput o prietenă primul experiment din viața ei; ea nu și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
una peste alta, în direcția opusă, ca în experimentul anterior. Köhler nu a mai reluat experimentul și pe alte animale. Era inutil. După el, nu mai este necesar să subliniem că experimentele de acest gen redau informații mai bune despre cimpanzei decât obișnuitele teste cu animale. Köhler susținea că ar trebui înțeles ca un experiment simplu și clar întrucât conține întreaga problemă bine explicată. Este vorba aici despre o concepție metodologică marcată de fenomenologia husserliană îndelung contestată. Köhler (1925, p. 195
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
manieră ce pare „ne-fenomenologică”; și totuși, ea se bazează pe experimentele oarecum singulare, nerepetate obsesiv: „Cele două mișcări sunt: 1. Tragerea în direcția firului, un procedeu sensibil, a cărui punere în practică o dovedește Chica. Nici un om, darămite un cimpanzeu, nu poate ști dacă firul se va rupe de la cutie sau de la piatră. 2. Tragerea firului, sau continua pasare de la o mână la alta - în ambele cazuri, direcția corectă pentru a găsi soluția (vezi săgețile din diagramă). Nici un animal nu
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
un contract cu Michael Jackson prin care acesta a acceptat să i se extragă după moarte fluidele și lipidele din corp spre a fi înlocuite cu poliuretan și silicon. Astfel, megastarul american se va regăsi după moarte alături de iubitul său cimpanzeu Bubbles într-una dintre ipostazele terestre ale paradisului visat: Expoziția "The Body Worlds & Mirror of Time" de la Centrul O2 din Londra. În încercarea disperată de a-și păstra tinerețea, Michael Jackson și-a cosmetizat chipul. A sfârșit prin a arăta
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
40. De la ființe umane trecem la considerarea din punct de vedere moral a ființelor non-umane. Este drept că multe ființe non-umane au atât caracteristici și capacități, cât și vulnerabilități asemănătoare cu acelea ale ființei umane. Sunt binecunoscute comportamentele inteligente ale cimpanzeilor, gorilelor, babuinilor sau ale delfinilor, asemănător comportamentului unor copii mici, ceea ce înseamnă că dacă le acordăm un statut moral copiilor mici, atunci ar trebui să recunoaștem un asemenea statut și în cazul acestor ființe non-umane, cu atât mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
reguli, este o precondiție a gândirii conceptuale. Chiar dacă între intenționalitate și limbaj ar exista o legătură, stările mult mai simple precum durerea ar putea fi independente de limbaj. Ca dovadă în favoarea acestei teze, Singer invocă cercetările lui Jane Goodal asupra cimpanzeilor 202. De fapt, chiar și oamenii își exprimă sentimentele utilizând mijloace nelingvistice, specifice comunicării extralingvistice. Alt autor invocat de Singer este Michael Peters, cu textul său Nature and Culture din antologia lui Godlovitch, în care susține că semnalele de bază
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
probabilului". Astăzi, filosofia sa este demonstrată de matematica probabilităților. Îndoiala hiperbolică este demonstrată de fizica cuantică, un exemplu major fiind dualitatea corpuscul-undă și legea incertitudinii a lui Heisenberg. Neuroștiințele cognitive moderne se opun ideii carteziene despre absența gândirii la animale. Cimpanzeul, în lupta sa de adaptare și supraviețuire la condițiile naturii înconjurătoare, dezvoltă forme rudimentare de gândire, dovedite azi experimental. Cimpanzeul hominid, prin sunete izolate, care anunță colectivului primejdia, prezintă forme primitive de vorbire, care sunt procese de gândire. Genomul uman
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
dualitatea corpuscul-undă și legea incertitudinii a lui Heisenberg. Neuroștiințele cognitive moderne se opun ideii carteziene despre absența gândirii la animale. Cimpanzeul, în lupta sa de adaptare și supraviețuire la condițiile naturii înconjurătoare, dezvoltă forme rudimentare de gândire, dovedite azi experimental. Cimpanzeul hominid, prin sunete izolate, care anunță colectivului primejdia, prezintă forme primitive de vorbire, care sunt procese de gândire. Genomul uman (descoperit în anul 2000) dovedește asemănarea covârșitoare dintre genomul cimpanzeului și al omului, ele diferind cu mai puțin de 2
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
naturii înconjurătoare, dezvoltă forme rudimentare de gândire, dovedite azi experimental. Cimpanzeul hominid, prin sunete izolate, care anunță colectivului primejdia, prezintă forme primitive de vorbire, care sunt procese de gândire. Genomul uman (descoperit în anul 2000) dovedește asemănarea covârșitoare dintre genomul cimpanzeului și al omului, ele diferind cu mai puțin de 2%. Filmul Procesul maimuțelor, devenit oda darwininsmului, demonstrează cu succes această teză. În anul 1952 a apărut cartea lui Jean Marcel Bruller (pseudonim Vercors) Animalele pervertite (Les animaux dénaturés). Cartea este
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
archaea (celule lipsite de nucleu). Cântărește doar 200 g. Lederberg inițiază studiul genomic al microbiomului. Joshua Lederberg În anul 2011 revista Nature a publicat articlul lui Peer Bork49 care consideră microbiomul din intestinele omului ca un ecosistem comun oamenilor și cimpanzeului (și pe care-l numește "enterotip"). Enterotipul nu depinde de vârstă, de sex, de greutatea corpului sau de caracteristici alimentare specifice. Există trei categorii de enterotipuri. Tipul I conține cantități mari de bacteroide, tipul II conține Prevotela și tipul III
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
cea necodată, reprezintă 98% din genom. Ea are importante funcții în regularizarea expresiei genice, organizarea arhitecturii cromozomice și a semnalelor de ereditate epigenetică (în afara secvențelor genelor). Diferența genetică dintre ADN-ul diferiților indivizi este mai mică de 0,1%. Între cimpanzeii de tip bonobos și oameni diferențele sunt de sub 4%. Genomul uman, sau setul de gene, este conținut în cele 23 de perechi de cromozomi. În celulele germinative cromozomii se înjumătățesc în două jumătăți haploide, pentru a realiza cromozomii celulei germinative
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
schizofrenie, și anumite variații genetice. Studii comparative ale genomurilor regnului mamifer sugerează că aproximativ 5% din genomul uman a fost conservat de evoluție de-a lungul a 200 de milioane de ani. O diferență de aproximativ 1,06% separă genomul cimpanzeului de cel al omului. O diferență majoră între cele două genomuri este reprezentată de cromozomul 2 al genomului uman, care pare a fi rezultatul unei fuziuni a cromozomilor 12 și 13 ai cimpanzeului. Asistăm la o extraordinară pierdere a genelor
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
diferență de aproximativ 1,06% separă genomul cimpanzeului de cel al omului. O diferență majoră între cele două genomuri este reprezentată de cromozomul 2 al genomului uman, care pare a fi rezultatul unei fuziuni a cromozomilor 12 și 13 ai cimpanzeului. Asistăm la o extraordinară pierdere a genelor olfactive la oameni. Corporația Celera, fondată în 1998 ca unitate comercială a societății Applera, condusă de Dr. J. Craig Venter 82, președinte transferat de la Institutul de Cercetări Genomice. Corporația s-a ocupat de proiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
pentru alegerile, preferințele și valorile individului), cât și premise "aristocratice" (implicând competența vocațională, autocritică și apărarea opțiunilor, preferințelor și valorilor unei elite care are capacitatea de autorealizare). Demersul lui Cullen pentru argumentarea inconsistenței teoriei se întemeiază pe cercetările asupra primatelor (cimpanzei) realizate de Maslow la începutul carierei. Autorul își propune să demonstreze modul în care rezultatul studiului privind fenomenul de dominare la maimuțe a reprezentat fundamentul teoriei lui Maslow despre motivația umană. Astfel, nevoile de stimă și respect față de propria persoană
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
motivației umane, Maslow a pornit de la denumirea inițială de "sentiment de dominare" (dominance-feeling), apoi "nivelul ego" (ego-level) și în cele din urmă a ajuns la "respect față de sine" (self-esteem) (Cullen, 1997, p. 363). În organizații, dominația managerilor este similară dominației cimpanzeilor de tip fratern, responsabil, afectuos, încurajându-și subordonații să crească și să se dezvolte. În același timp nivelul de creștere al subordonaților este dependent, în ultimă instanță, de limitele potențialului cu care aceștia s-au născut, nu de comportamentul managerilor
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
ritmul de bază al evoluției genetice. De exemplu, gena FOXP2, a cărei mutație a fost depistată în cazul unei severe tulburări de limbaj, se pare că ar coda în varianta sa normală o proteină care diferă de varianta prezentă la cimpanzei în doi din cei 715 aminoacizi constitutenți, după cum afirmă Pääbo și colaboratorii săi (Enard et al., 2002); această variație, minoră pentru nonspecialiști, este totuși neașteptat de mare din punctul de vedere al genomicii comparative și al antropologiei evoluționiste, dată fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
divid mai mult și în cele din urmă generează mai mulți neuroni. Alte două gene implicate în diviziunea celulară, genele proteinelor CDK5RAP2 și CENPJ, au evoluat de asemenea rapid în speciația umană. Pääbo și colaboratorii săi au constatat că, în raport cu cimpanzeii, la specia umană cele mai mari variații în expresia genică au apărut la nivelul creierului, comparativ cu alte organe. Gu și Gu (2003) au confirmat aceste date, sugerând că modificările țin mai degrabă de intensificarea expresiei genice; rezultate similare a
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
date, sugerând că modificările țin mai degrabă de intensificarea expresiei genice; rezultate similare a obținut și un alt grup condus de Cáceres (Cáceres et al., 2003), care a arătat că din 91 de gene exprimate în cortexul cerebral la om, cimpanzeu și macac, 80% au devenit mai active la specia noastră. Unul dintre motivele pentru această intensificare a expresiei genice ar fi, din punctul de vedere al lui Sikela sau Eichler, prezența în genomul uman a unor extracópii ale unor gene
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
care au crescut de la o singură copie la șoarece la 212 cópii la specia umană. O genă specială din punctul de vedere al proliferării este MCG8902 după (Popesco et al., 2006) care de la patru cópii la macac și zece la cimpanzeu a ajuns la 49 cópii la om. Interesant este însă că segmentul principal al acestei gene, cu funcție deocamdată necunoscută, și anume șase copii ale unui segment de doi exoni (care codează un domeniu al unei proteine DUF1220, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
să joace un rol important în emergența unor gene noi. Un alt mecanism evolutiv pare să fi fost înlocuirea unui fragment al unei gene cu o parte aparținând altei gene. De exemplu, gena SIGLEC-11, prezentă și la om, și la cimpanzeu, a fost înlocuită doar în partea inițială cu un fragment al genei SIGLEC-16 - o genă duplicată din SIGLEC-11 în urmă cu 15 milioane de ani (Hayakawa, Angata, Lewis, Mikkelsen, Varki & Varki, 2005; Varki și Altheide, 2005). Noua genă umană codează
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]