714 matches
-
Heidegger. Rorty asimilează acest "pesimism" heideggerian cu postmodernismul, găsind că ar fi "mesajul final al Occidentului către lume" și conform căruia Occidentul "și-a epuizat posibilitățile", încât a sosit ora stingerii în grădinile sale moderniste și postmoderniste, cum ar zice cinicul Cioran. Desigur, calea deschisă rămâne pragmatismului. Rorty crede că mesajul heideggerian a prins și a sedus modernitatea deoarece discursul său atestă un talent extraordinar, restrângând imaginația la poezie și filosofie. Gânditorul pragmatic, însă, nu vede în Occident o aventură încheiată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
doar dacă am avea înțelepciunea de a pune avocații la muncă pentru a întocmi un proiect al unui cod cuprinzător pentru națiuni am putea trăi împreună în pace și totul ar fi bine în lume. Este greu de zis dacă cinicul sau snobul este de mai puțin ajutor, dar amândoi fac aceeași greșeală. Amândoi presupun că dreptul internațional este un subiect asupra căruia oricine își poate forma o opinie în mod intuitiv, fără a se obosi, așa cum se face privitor la
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ghinion, și asta nu e vina antrenorului, după cum nu e meritul antrenorului nici cînd echipa lui cîștigă în minutul 93. Tehnicianul poate fi pus în discuție doar cînd jocul e prost, iar la UTA asemenea momente au fost din belșug. Cinicii ar spune că patronii de la Arad puteau retrograda liniștiți și cu un antrenor domiciliat în țară, plătit cu 10 000 de dolari pe an, nu pe lună. Sau că printre tehnicienii români s-ar găsi destui pricepuți specialiști în salvări
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
din originalul rusesc sau mai șchioapătă în folosirea timpurilor, versiunile lui D. au meritul fidelității și o anume acuratețe. A mai tradus cărți de muzicologie, arhitectură, pedagogie, medicină. Traduceri: Upton Sinclair, Iubire, ed. 2, București, 1926; Arcadii Avercenko, Povestirile unui cinic, București, 1937, Manual pentru leneși, București, 1938, Serviciu prietenesc, București, 1939; A.P. Cehov, Bârfeala, București, 1939, Ghinion, București, 1945; Vl. Korolenko, Muzicianul orb, București, 1939; Vl. Nabokov-Sirin, Camera obscură, București, 1940; Mihail Arțâbașev, Familia Diki, București, 1941; Fenimore Cooper, Leii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286828_a_288157]
-
Umberto Eco sau Fowels demonstrează țelul ordinelor secrete de a induce adepților un sens al marilor conversii religioase. Johann Valentin Andrae descrie în opera sa ritualurile rosicruciene, dar cele mai sclipitoare pagini le întâlnim în capodoperele lui Rudolf Steiner. Numai cinicii cârcotași ar putea considera adevărata religie tradițională a lumii ca fiind o farsă, sau închinată unui fals Dumnezeu. Cercetători precum Knight și Lomas 586 demonstrează cu argumente miile de ani care stau în spatele ceremoniilor exo și esoterice pe care le-
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care n-au mare lucru în comun, cel mult impresia că sunt elevi, discipoli sau inși fascinați de figura și prezența unui pretins magistru al lui Platon. Ar fi cazul unor Aesehines, Antistene, Aristip, Euclid, Phaidon și al câtorva retori, cinici, cirenaici și megarici, care ar fi greu de înghesuit în aceeași rubrică în afara unei istorii a filosofiei concepute pe principiul hristic care face din Socrate un Mesia al ei, un fel de Iisus Hristos păgân începând de la care timpul se
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a ceea ce a fost, după toate aparențele mai ironist, mai nostim, mai misterios, mai puțin devotat cauzei inteligibile decât ne lasă tradiția să credem. Un straniu trio de contemporani îi asociază într-adevăr pe Socrate atenianul, Aristip cirenaicul și Diogene cinicul într-o figură de stil subversiv care are de câștigat dacă va fi disociată de magnetismul platonician. Asemenea Răstignitului, Socrate funcționează ca punct de referință și de ruptură. Înaintea lui, într-un același coș, sunt plasați Empedocle, Heraclit, Anaxagora, Parmenide
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dată - și, desigur, nici în tezele sale ori în dezvoltările plecând de la ele. Să mai precizăm că printre omisiunile notabile ale filosofului pasionat de justiție - mai degrabă ideală decât efectivă - pot fi remarcate patronimele lui Antistene, Diogene și ale altor cinici, la fel ca și cele ale lui Aristip din Cirene (cu excepția unei mențiuni semnalând absența lui în momentul morții lui Socrate) și ale altor cirenaici... Vrednic om, Platon! Independent de toate acestea, Democrit a supraviețuit. Chiar și în bucăți, pulverizat
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
1 Să-ți muști limba și s-o scuipi... Tot așa cum Hipparh pitagoricianul are un discurs vag inspirat din materialismul lui Democrit, Anaxarh - supranumit Preafericitul - este categorisit printre discipolii filosofului din Abdera, deși unii fac din el un sofist, un cinic, un pyrrhonian... Este adevărat că, pe atunci, nu exista aceeași manie a clasificărilor ca acum, iar un filosof își fabrica fără probleme mica lui gândire personală efectuând colaje din fragmente împrumutate din diferite doctrine. Fiecare prelua ceea ce prezenta interes pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
el materie de reflecție. Dată fiind pur și simplu reputația sa, ai trudi zadarnic căutând texte, pagini, lucrări sau mărturii utile pentru a trece dincolo de clișeele reținute de tradiție contra cirenaicilor. Acești filosofi importanți sunt puși în aceeași oală cu cinicii, arătați cu degetul ca niște măscărici, bețivi, petrecăreți, glumeți, tot ceea ce permite să se facă din ei niște comici, orice, dar în niciun caz gânditori. Aristip cu fustă, parfumat în agora, amator de bordeluri, el, unul dintre rarii filosofi a
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fi putut vorbi corect despre Aristip și ai săi dacă vreme de secole n-a existat o doxografie în limba franceză, până la cea stabilită de mine în 2002 în L’Invention du plaisir? Presocraticii, sofiștii, scepticii, epicurienii, stoicii și chiar cinicii dispun de ale lor, uneori încă de multă vreme, ca să nu mai vorbim de excelentele ediții de patrologie greacă și latină: despre cirenaici însă, nimic... Astfel încât reputația - deplorabilă, bineînțeles... - a anihilat dorința și voința de a face dreptate, care presupun
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
aceeași forță teoretică și aceeași încărcătură intelectuală ca și dialogului, tratatului și demonstrației, atâta vreme cât jocului de cuvinte, vorbei de duh, provocării, gesturilor li se va contesta puterea de a învăța ceva pe cineva, vom fi condamnați să nu înțelegem gândirea cinicilor ori a cirenaicilor. Pentru că aceștia, numeroși totuși, descind, în egală măsură ca și sofiștii sau materialismul abderitan, din filosofia presocratică: contemporani ai lui Socrate, formând o școală, o sensibilitate coerentă, ei ar putea figura alături de filosofii certificați de doctori și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
AL PATRULEA" Plăcerea dorinței împlinite: constelația cinicătc "Plăcerea dorinței împlinite \: constelația cinică" VIItc "VII" DIOGENE și capacitatea de „a te bucura de plăcerea filosofilor”tc "DIOGENE și capacitatea de „a te bucura de plăcerea filosofilor”" 1 Lătratul conceptului. Cirenaicii și cinicii împărtășesc un mare număr de poziții ideologice și filosofice. Pe fondul antiplatonician, ca și pe baza formei teatrale, subversive, vesele și ludice, ei sunt gratificați de-a valma cu aceleași anecdote care dovedesc înrudirea lor intimă. Distincția dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o lume a ideilor pure, viața lipsește atunci când triumfă fantomele, fantasmele și ficțiunile... Mai târziu, discipolul Diogene - zis „Câinele Regal” -, face varațiuni asemănătoare pe aceeași temă. De unde și anecdota filosofului cu felinarul, care a avut o contribuție importantă pentru reputația cinicului - dar și contra ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu traista pe umăr și toiagul în mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam mirosea, nu departe de butoiul - mai degrabă o amforă, butoiul fiind o
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la coarne și la silogism pentru a-și bate joc de practicile logiciene ale Marelui Dușman, să-și pună în picioare mănuși de box sau să iasă cu spatele din palestră pentru a demonstra excelența unei poziții filosofice, dar, pentru cinici, ca și pentru frații lor cirenaici, contextele ne lipsesc uneori și rămânem atunci doar cu spuma anecdotei. Or, toate acestea au un sens, iar povestea cu felinarul în mai mare măsură decât altele. Într-adevăr, Diogene caută mai puțin un
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care nu e niciodată cu adevărat foarte departe și în nici un caz inaccesibil. El pare să fie primul care născocește această filosofie înțeleasă exclusiv ca o medicină, o terapie a sufletului și a trupului. Evident, fragmentele lăsate de abderitani, de cinici, de cirenaici și de o mână de filosofi hedoniști nu sunt suficiente pentru a elabora o teorie coerentă și consecventă a filosofului-medic, dar ideea traversează ansamblul filosofiei antice - și persistă și după sfârșitul acestei lumi la câțiva gânditori pragmatici și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a rămas nimic despre aceste chestiuni totuși esențiale... Săpăturile arheologice arată incontestabil o suprafață foarte importantă, un cost ridicat și o vedere superbă înspre golful orașului Neapole. Dovadă că epicurismul nu este echivalent în mod obligatoriu cu sobrietatea integristă a cinicilor, de exemplu. De la amfora diogeniană până la vila lui Piso este o distanță considerabilă. Aceeași distanță ca între viața solitară a lui Diogene și exercițiul colectiv al lui Epicur... Grădina a fost amenajată grație unor donatori bogați câștigați de partea cauzei
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nicidecum nevoie să reactivăm fantasma platoniciană a filosofului-rege, e suficient să ne gândim la condițiile de posibilitate ale unui rege cât de cât instruit într-ale filosofiei (epicuriene, în speță!). Critica făcută de Philodem politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
De asemenea, câteva pagini consacrate lui Antistene. Despre Socrate însuși, a se vedea sinteza greu de depășit, dat fiind enciclopedismul ei, a lui Jacques Mazel Socrate, Fayard, Paris, 1987, precum și Pierre Hadot, Eloge de Socrate, Allia, Paris, 1998. * ** Memoria cinică. Cinicii dispun de doxografia lor grație valoroasei lucrări a lui Léonce Paquet Les Cyniques grecs. Fragments et témoignages, Ed. de l’Université d’Ottawa, 1975. Un excelent studiu universitar, foarte dens, al Mariei-Odile Goulet Cazé, L’Ascèse cynique. Un commentaire de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sclavă 214; supusă 214 Filosof ce anume îl definește 16-17; multiplicitatea definițiilor înainte de Socrate 50-51; filosof-medic 182-183, 200-201; filosof-rege 116, 175, 213, 247; și meditația 40; prieten al zeilor 238 Filosofi I. Din Antichitate Anaxarh - abderitan 77-78; și Alexandru 78; cinic 77; și familia 80; și gimnosofiștii 78; hedonist 79-80; și Nicocreon din Salamina 78; și puterea 78-79; sceptic 79-80; sofist 77 Anaximandru 186 Anniceris 123 Antipatros 123 Antiphon din Atena (sofistul) - și adevărul 92-93; și Aristip 113; și banii 87
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
157-158; și Eudoxos 156-158, 308; și Liceul 295; naturalist 131; și prietenia 260-261 Aristoxene 52, 123 Boethius 163 Carneiscos 220 Cicero - contra epicurienilor 245, 311; și plăcerea 121, 205; salvator al unor texte 224; stoicul 118, 223; și Tetrapharmakon-ul 183 Cinicii - contrasens 48; corpus 133; doxografie 127, 307 Cirenaicii - contrasens 48; doxografie 102, 127, 205, 306; existența 122 Crates 132 Demetrius Lacon 220 Democrit - și adopția 68; și banii 55; și călătoriile 54-55; corpus important 52-54, 305; și edificarea sinelui 66
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
statuie 221 Platon - și Academia 85, 141-142, 154-155, 180, 211, 224; și Antistene 53; și Aristip 10, 53, 103, 109-110, 122-123, 146, 148; și Aristofan 144, 185; aristocrat 85; și arta 201-202; și banii 85, 87; cetatea platoniciană 213-214; și cinicii 10, 53, 127-128; și cirenaicii 10, 53, 103, 127-128, 150; și Democrit 9-10, 52-53, 109-110, 150-151; și Eudoxos 154-155; și familia 214; și idealismul 12, 52; luptător 141, 146; și maniheismul 141; și materialismul 10, 109, 150; și mitul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
îngrădită de legea civilă 91; la Philodem 234-235; prezervată 234-235; stânjenită de dorințe zadarnice 197; contra supunerii 94; știrbită 95, 112, 119; și voință 286-287 Materialism abderitan și atomist 40-41, 49, 56, 57, 59, 71, 77, 84, 103, 109, 305; cinic 132-133; contrasens 263; epicurian 209, 313; materialismul lui Eudoxos 154; materialismul lui Lucrețiu 252-253, 263-267; materialismul lui Philodem 239; răspândire în lumea romană 225 atomism - căderea atomilor 265-267; contra existenței unei lumi nevăzute 38; contra nemuririi sufletului 38; la Democrit
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
200; contra epicurismului 241, 245; și înțelepciune 277-278; contra lui Lucrețiu 252, 257; pregătește creștinismul 27, 180; și trup 199-200, 179 Trup „Ce poate trupul?” 18-19; = suflet 60, 119, 134; în legătură intimă cu sufletul 187, 209-210; și arta 202; cinic 134-135; epicurian 173, 180, 200-201; filosofic 171, 173; care gândește 172-173; glorios 171; imanent 274; ocazie a mântuirii 200-201; medicație 174, 182; în pace 182, 202-203; procesul sufletului 63; „marea rațiune” 18; schizofren și pitagorist 60-61; ura față de trup 13
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu bani, de exemplu, controlul nostru ulterior este relativ independent de pierderea momentană. Se creează un tip de întărire generalizată (generalized reinforcer), deoarece multe întăriri primare sunt primite numai după ce mediul fizic a fost manipulat în mod eficient. Întrezărim aici cinicul „vis tehnologist” pe care Skinner l-a relatat pe șleau în Walden Two. După el, o formă de comportament „precurent” poate preceda diferite feluri de întăriri în diverse ocazii. Stimularea imediată de la asemenea comportament va deveni așadar o întărire generalizată
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]