382 matches
-
cameriste sumar îmbrăcate. Dar nu e așa. Sunt câteva gagicuțe în pantalonași, care dansează pe o scenă din spatele barului: tu stai și bei, în timp ce ele își expun țanțoșe marfa. Eu i-am dat-o înainte cu whiskyul, 3,50 dolari cinzeaca, împingând pileala în partea superioară, vestică. Mi-am lipit și paharul rece de obrazul care pulsa. Ajută sau, cel puțin, așa te face să crezi. E oricum o alinare. Trei fete evoluau pe scenă, acoperind tot spațiul tapetat cu oglinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dezmeticim cu o cafea. Nu mergeau totuși cafelele înainte de masă, așa că am luat câte două „Jamaica“. Romul acela cu corsarul cu eșarfă roșie, chior și privind spre o insulă cu palmier, pe fundalul unei etichete galbene care la a doua cinzeacă te face deja să simți chemarea nisipurilor cu enigmaticele mulatre gata să-ți atârne ghirlande de orhidee în jurul gâtului veșnic însetat. La „Podgoria“, după prima baterie, Matvei n-a mai rezistat. A izbucnit dintr-odată în plâns, cu capul între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
așa era legea. Intuiam că nu mai este iertare. Coboram și căutam cu privirea un local deschis. O votcă mi-ar fi limpezit gândurile. Închis peste tot. În față la „Gambrinus“ se strânsese ceva lume. Obișnuiții nerăbdători, glorioșii vânători ai cinzecilor hăituite de la prima oră. Abia la brutărie, la „Spicul“, era deschis. La dulciuri, n-aveau decât lichior de cafea. Una dintre cele mai mari rușini ale băuturilor naționale - lichiorul de cafea! Asta născociseră comuniștii spre a-i umili pe bețivanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
om avea cu ce ne uda măcar cerul gurii... Crâșmarul i-a întâmpinat cu bucurie, semn că nu-l dădeau clienții afară din crâșmă. ― Cu ce vă pot servi? Da’ mai întâi, bine ați venit și luați loc. ― Cu o cinzeacă de rachiu. Da’ poate ai un rachiu din care bei și matale, jupâne - a răspuns Dumitru. ― Ei, asta da comandă! Sigur că am un rachiu bun. Numai căăă... Care-i necazul? - a întrebat Dumitru. ― Că eu nu beau rachiu. Nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Dumitru s-a uitat poznaș la Todiriță... ― Apoi, măi vere, bun rachiu ai, da’ rar îl dai ... ―Auzita-i, jupâne, ce spune vărul meu? - a întrebat cu glas înalt Todiriță. ― Am auzit și, ca drept dovadă, poftiți încă câte o cinzeacă - a răspuns crâșmarul, cu vorba și cu fapta. Acum parcă nu mai aveau acea pornire de a goli cinzeaca așa repede. Ar fi vrut să stea mai mult de vorbă... ― Măi Todiriță, știi tu că parcă nu mai am răbdare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
jupâne, ce spune vărul meu? - a întrebat cu glas înalt Todiriță. ― Am auzit și, ca drept dovadă, poftiți încă câte o cinzeacă - a răspuns crâșmarul, cu vorba și cu fapta. Acum parcă nu mai aveau acea pornire de a goli cinzeaca așa repede. Ar fi vrut să stea mai mult de vorbă... ― Măi Todiriță, știi tu că parcă nu mai am răbdare? ― Despre ce răbdare vorbești, Dumitre? ― Până să ajung acasă. ― Ia mai gustă din cinzeacă și ai să vezi cum
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
acea pornire de a goli cinzeaca așa repede. Ar fi vrut să stea mai mult de vorbă... ― Măi Todiriță, știi tu că parcă nu mai am răbdare? ― Despre ce răbdare vorbești, Dumitre? ― Până să ajung acasă. ― Ia mai gustă din cinzeacă și ai să vezi cum îți vine răbdarea... ― Numai că, așa cum vine, așa se duce. Până nu pun piciorul în ograda mea, nu simt că sunt eu... ― Da’ tu crezi că eu nu-s tot așa? Numai că... vezi tu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cam de multă vreme - a răspuns Dumitru. ― Doar nu îți fi din cei care au fost concentrați. ― Chiar de aceia suntem - a vorbit Todiriță, cu fruntea îngândurată. ― Dacă-i așa, se cade să vă cinstesc din partea mea cu câte o cinzeacă, că nu-ți fi gustat rachiul de... multă vreme. Uite cum se adeverește vorba: oamenii buni se adună. Păi, am și eu un fecior care îi luat din primăvară. Îi dus pe granița dinspre unguri. Dare-ar Dumnezău să se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
jupâne. Trenul îi la ora unu și un sfert - a dat răspuns Dumitru. ― Apoi, gara îi colea la doi pași. Ia să vă aduc eu băutura, că vorba multă îi sărăcie curată. În timp ce spunea aceste vorbe, a umplut câte o cinzeacă. Când le-a așezat dinaintea lor, a vorbit, cu un oftat adânc: ― Beți de sufletul nevestei mele. S-o stins săraca în toamna trecută. Iaca îi anul.... S-au ridicat, au înclinat țoiurile și au lăsat să cadă picătura „de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
deie buzna peste noi? ― Mă tem că nemții își ascut colții. Da’ cine știe ce ne mai așteaptă? ― Eram noi destul de năpădiți de griji, da’ ce ne-ai spus dumneata pune capac la toate. Fii bun și pune-ne dinainte câte o cinzeacă cu rachiu - da’ din cel de soi - și câteva măsline, dacă s-au rătăcit pe la dumneata. ― Niște rachiu de soi oi găsi eu, da’ măsline... He-hei, de când n-o mai văzut Aizic așa ceva! ― Apoi rachiul băut fără nici un fel de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-i dau un pumn de ovăz. Pe urmă om gusta și noi din rachiu și din cine știe ce bunătăți ne-a mai da jupânul... Între timp, crâșmarul a adus niște pastramă, potrivit tăiată pe un fund de lemn și câte o cinzeacă cu rachiu: ― Poftiți și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului, cei doi au luat câte o așchie de pastramă. Întâi au adulmecat-o, precum copoiul urma vânatului, ca să-i simtă aroma. Apoi au rupt cu dinții câte
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
legăturile pungii, măi Todiriță? Doar nu vin la târg în fiecare zi. Și vrem să mai aflăm și noi ce mai este nou în lumea aiasta. Așa că te-om ruga să ne mai omenești cu niscaiva pastramă, și câte o cinzeacă de rachiu, iar dumneata ne-i mai povesti câte ceva. ― Apoi, nu-i nevoie să-i spuneți lui Aizic de două ori, că el pricepe numaidecât sufletul oamenilor. ― Asta ar cam veni cum spunea unul: „Domnule, mie nu trebuie să-mi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rare săptămânile când nu petreceam măcar două sau trei nopți în același pat - al ei sau al meu, în funcție de ce dictau circumstanțele sau starea de spirit. Era cu vreo doi ani mai tânără decât mine, adică o băbătie, dar, la cinzeci și opt sau cincizeci și nouă de ani, încă mai știa destule mișcări ca să facă lucrurile interesante. Sexul între oameni care îmbătrânesc poate avea momente de stânjeneală și lungimi comice, dar este în el și o tandrețe care adesea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
s-ar mai fi dezlipit de masa asta și de Rafael. Îi căzuse capul puțin într-o parte și privirea i se îngustase, dar plin de snagă altminteri. Se ținea bine după vreo zece-douășpe halbe de bere împănate cu câteva cinzeci de rom, cât turnase în el de la prânz încoace. Înțepat, întărâtat, hotărât să-și facă treaba până la capăt. Mă-sa - asta ar fi treaba lui, pe care s-ar zice c-o evită. Se cam fofilează margăritaru’ mamii, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu putea să se producă, dacă așa un caz nu are precedent, dacă nimic asemănător nu e prevăzut În regulament, se Întreba moartea, mai ales pentru că la patruzeci și nouă de ani trebuia el să fi murit și nu la cinzeci câți are deja. Se vedea că biata moarte era perplexă, deconcertată, că puțin Îi lipsea să nu Înceapă să se dea cu capul de pereți de pură supărare. În atâtea mii de veacuri de continuă activitate niciodată nu existase nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ca în tinerețe, iar domnul Tilică mai-mai să cadă de emoție pe fotoliu. Plecarea s-a făcut cu acceleratul. Hotelul la care aveau să-și petreacă sejurul poartă numele frumos ca al gestului: BUCURIA, hotel de patru stele, la nici cinzeci de metri de plajă, cu piscină în curtea interioară, încadrată de pomi ornamentali, cu flori, cu sală de fitness, restaurant elegant și alte dotări moderne. Cam așa l-a descris doamna de la agenția de turism. Drumul cu acceleratul l-au
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în sat sunt mai multe Măndițe și să nu fie confundate li se spunea Chiribăloaia, Ouătoaia, Răileanca, Munteanca și tot așa la toate Măndițele satului. Mătușa Măndița Pălădoaia era vară primară cu tatăl meu. O zdrahoancă de femeie cam de cinzeci de ani, văduvă, deoarece îi murise bărbatul cu ceva ani în urma unei lovituri date de calul său nărăvaș, undeva în capul pieptului. L-au găsit oamenii mort, căzut lângă căruță și cu calul înhămat. Cum de a putut face calul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a pus nădejde în ce-a zis cumnată-sa, și bine-a făcut, la ce era să s-aștepte ? Cumnată-sa-i mână spartă, cum se vede-n bani, repede îi risipește. Ia să fi trăit cum trăiește ei, șase sute cinzeci de lei, două suflete... Și chiria, și lumina, și televizoru... Merge-ncet, cu grijă, a trecut și de gheretele cu telefoane. Două gherete de telefoane aici, la capu tramvaiului, amândouă cu geamurile sparte, amândouă cu firele smulse. S-a-nmulțit derbedeii, s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
femeie care nu-i place gospodăria, o ține-ntruna cu fructele și cu regimu, da cine poate să trăiască din așa ceva ? Dac-ar fi să ia fructe și carne, nici două zile n-ar ține-o banii ! Două suflete, șase sute cinzeci de lei, și lumina, și chiria, și televizoru... Așa că astea e numa vorbe, fiindcă dacă vine Leana la curățenie sau la spălat, o vezi pe Ivona că pleacă repede repede cu sufertașu la Gospodina ! încă ș-atunci vine numa cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la spălat, o vezi pe Ivona că pleacă repede repede cu sufertașu la Gospodina ! încă ș-atunci vine numa cu trei-patru porții ! Da măcar când zice Ivona o vorbă, știi că aia e vorbă ; dac-a zis că-i dă cinzeci de lei la două luni, o dată n-a lipsit să-i deie. Mai e o săptămână și iar se face două luni de când i a dat, și dacă o vedea-o, poate-i dă de azi pe două luni care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ivona și o apreciază, și i se urăște și ei singură acasă, mai ales de când nu mai merge nici la servici. Putoarea de bărba-su, când îl cauți, o întinde la Matracucă. Se bucură Ivona și poate-i dă de azi cinzeci de leii ăia - ce e cinzeci de lei la banii lor ? Ce e cinzeci de lei la o casă mare ? E fată bună Ivona, are un suflet ca pâinea caldă, atâta că n-a avut în viață noroc. Atâta că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se urăște și ei singură acasă, mai ales de când nu mai merge nici la servici. Putoarea de bărba-su, când îl cauți, o întinde la Matracucă. Se bucură Ivona și poate-i dă de azi cinzeci de leii ăia - ce e cinzeci de lei la banii lor ? Ce e cinzeci de lei la o casă mare ? E fată bună Ivona, are un suflet ca pâinea caldă, atâta că n-a avut în viață noroc. Atâta că-i cam zurlie. N-a avut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de când nu mai merge nici la servici. Putoarea de bărba-su, când îl cauți, o întinde la Matracucă. Se bucură Ivona și poate-i dă de azi cinzeci de leii ăia - ce e cinzeci de lei la banii lor ? Ce e cinzeci de lei la o casă mare ? E fată bună Ivona, are un suflet ca pâinea caldă, atâta că n-a avut în viață noroc. Atâta că-i cam zurlie. N-a avut noroc să-i semene mă-sii, mă-sa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
luat hoțu de tehnician, și-o strânge de i-a făcut gura toată o rană, dar-ar dracu n ei de hoți, că a umplut Bucureștiu, un’ te duci, fiecare stă cu mâna-ntinsă... De un’ să dai, dân șase sute cinzeci de lei, două suflete, și lumina, și chiria, și televizoru ? Stă ea, stă, da mult n-o să mai stea, s-o prinză noaptea pe drumuri, pe la ușile altora. Mai are și omu ei dreptate, ăilalți, o dată nu vezi pe unu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-n ei toți ! C-așa e unii, de cade mereu în picioare. Nu-i plânge ea pe ei, nu le duce ea lor de grijă ; își duce de grijă ei și la omu ei, că trăiește două suflete din șase sute cinzeci de lei, și chiria, și lumina, și televizoru. Și-a-nțepenit aciia de frig, de când o așteaptă pe zmintita asta. Stă aci pentru cinzeci de lei, sta-i-ar cinzeci de leii-n gât, că vede negru-naintea ochilor de foame. Că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]