672 matches
-
masă rotundă, joasă, înconjurată de scaune mici, obiecte de uz casnic: pirostrii, ploscă, putinei, dublă pentru măsurat cantități, vase de metal: căldărușe, talere, tăvi, oale de ceramică. Vizitatorii pot admira un costum tradițional păstoresc pentru bărbați alcătuit din iamuruc „glugă ciobănescă”și torba „traistă” țesută în război, cu figuri geometrice de diferite culori. În ea se află un caval, iar alături ghega „obiect de lemn, pentru prins oile de picior.” Tot în această cameră se află manechini îmbrăcați în costume tradiționale
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
spunea genialitate difuză și eu am trăit pe pielea mea asta. Adică: sunt mai mulți în sat care bat doba, da' nu-i concurență. În sat se știe cine face cele mai frumoase împestrițuri pe furca de tors, pe botele ciobănești? Se știe. Cine cântă mai frumos? Se știe. Da' el nu-i meseriaș, nu ia bani pe cântat. El trăiește din pământ sau din turme. Este o lume a naivității și a inconștienței. El nu constientizează ceea ce face, chiar dacă o
INTERVIU CU ARTISTUL GRIGORE LEŞE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367313_a_368642]
-
cioareci, cu, cămașă lăsată peste ei, împodobita cu râuri de motive naționale, încinsă la mijloc de un chimir lat din piele groasă, țintuit în capse de arama, cu vestă neagră fără mâneci, confecționata din dimie țesuta în război, cu pălărioara ciobăneasca, cu boruri scurte, iar ea cu fota înflorata încinsă cu bețe, pește ia ce-și lasă ciupagul să se vadă de sub poalele foții cu barișul legat pe cap, chirofoși afar'din cale, discutând între ei așa de ușor ca se
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
la mormântul părinților săi, aflat în cimitirul satului, la marginea unei pășuni. După ce ne-am recules și am lăsat la căpătâiul lor zambile, ne-am îndreptat spre ieșirea din cimitir. Dinspre șosea, venea o turmă de mioare și 2 câini ciobănești. Un cioban tânăr mâna oile și mieii, mai cu zor decât te-ai fi așteptat. În graba lor, vreo două dintre ele au dat să intre pe poarta cimitirului. Am închis-o de îndată, astfel că animalele și-au continuat
MIEII ŞI ZĂPADA LOR de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349047_a_350376]
-
suferit nu tractează spiritual tot neamul? Ei sunt marginalizați! Ei sunt numiți talibani, ortodocși fundamentaliști, etichetați astfel chiar din interiorul Bisericii! Asta este problema. De ce un mare om al Bisericii ca Înaltpreasfinția Sa Bartolomeu Anania are configurație de singurul câine ciobănesc care latră? Când ar trebui să avem aici mulți câini ciobănești care să facă lucrul acesta! Stelian Gomboș - Din păcate sunt încă mulți care îl latră pe Înaltpreasfinția Sa! Dan Puric - Care-l mușcă probabil! El este un câine care
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
numiți talibani, ortodocși fundamentaliști, etichetați astfel chiar din interiorul Bisericii! Asta este problema. De ce un mare om al Bisericii ca Înaltpreasfinția Sa Bartolomeu Anania are configurație de singurul câine ciobănesc care latră? Când ar trebui să avem aici mulți câini ciobănești care să facă lucrul acesta! Stelian Gomboș - Din păcate sunt încă mulți care îl latră pe Înaltpreasfinția Sa! Dan Puric - Care-l mușcă probabil! El este un câine care latră la lup și în rest avem tot felul de jigodii
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
mușuroi de cârtiță. În clipa următoare se rostogoli peste el colegul său. - Afurisit de țap, ce spaimă am tras! Din scurta hărmălaie din ogradă se treziră câinii. - Acum chiar că am dat de dracul, și alergă la întâmplare. Doi dulăi ciobănești nimeriră pârleazul și se năpustiră pe urmele lor. Tinerii, cu o ultimă sclipire a minții, se aruncară peste un gard, probabil în alt ogor. Totuși, avură un dram de noroc, fiindcă stăpânul ieși afară și-și cheamă dulăii. Rămaseră neclintiți
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
rentabil să faci mănuși sau, oricum, să valorifici cumva cățelul eutanasiat cu bâta-n cap? Porcul mănâncă ciulama de purcel, de ce n-ar mânca și cuțu-cuțu tocană de ham-ham? Dreptul de muncă al câinilor nu este o sintagmă sterilă. Câini ciobănești, fără lesă restrâng în grup oile rătăcite și nu le apără numai pe ele de lup. Și ciobanul, cu sau fără școala de ciobani preconizată a fi necesară, se simte apărat de câinii săi. Și câți câini de lanț își
INTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 8 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349854_a_351183]
-
Se bucură când ți-i bine/La necaz îi lângă tine,/ Că străinii nu te iubesc/ Ca părinții ce te cresc./” Pe lângă cântecele de suflet, dedicate vieții satului și Văii Gurghiului, în repertoriul Florinei Oprea se află și o piesă ciobănească, gen zona Sibiului și piese cu iz satiric. Marin Budilcă, are 14 ani, cântă cu Ansamblul „Hora” din Reghin de 6 ani. Vrea să devină preot și este staroste la nunți, invită lumea la nuntă cu jin ars din pere
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
numele dat de taică-meu, ea l-a reți¬nut pe cel din urmă; dar, cum nu putea pro¬nunța Lisaveta, ea îi zicea Deta! Ei, și Deta i-a și rămas numele! La maturitate Deta părea o corcitură de ciobănesc mioritic, era de talie mai degrabă mică și avea un păr lung și mătăsos care-i sălta pe spate când mergea. Era foarte ascultătoare și bărbată, dar când îi era prea foame, devenea foarte obraznică și nu se lăsa până
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
enerva omul atunci, și nu pentru că javra lu’ Mărian Chircuț îi sărea în spate, ci că ditamai câinii-lup, cu care el se mândrea nevo- ie mare, fugeau de ea ca niște lași. Ilegalistul ajunsese să poarte cu el un ciomag ciobănesc de corn și se tot uita în toate părțile când trecea prin fața casei noastre, dar nu știu cum se făcea că Deta îl păcălea de fie¬care dată: atunci când răsufla ușurat, cre¬zând că a scăpat, hop! - se și trezea cu ea
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
bine pentru cetățenii români, așa-ziși europeni. Orice instituție, fabrică, corporație unde statul are ceva acțiuni și care mai licăre din când în când intră imediat în vizorul „lupilor” europeni și în câteva luni, cu ajutorul frățesc al „haitelor de câini ciobănești”, dispar la fier vechi. Așa au dispărut miile de fabrici, uzine și întreprinderi pe care le-a avut România până în anii ’90, aceasta întâmplându-se nu că fabricile și uzinele nu ar fi fost eficiente sau necesare românilor, ci de
DE DRAGUL UNIUNII EUROPENE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361690_a_363019]
-
-ți povestesc o întâmplare auzită mai demult. Ascult-o: Pe un plai frumos, ca o gură de rai, se afla o turmă de oițe. Baciul era plecat în sat să aducă sare la mioare. A lăsat oițele în paza dulăilor ciobănești, niște câini mari care se puteau lupta și cu ursul și în grija lui Ion, un flăcău voinic și arătos de-ți venea să crezi că este cu adevărat Făt-Frumos. Pe când soarele, din slava cerului se pregătea să o ia
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
FAPTE REPROBABILE!” Împreună cu părinții mei petreceam concediul la bunicii din Coslugea. Copil fiind îmi făcea plăcere să-i ajut în fiecare zi, implicându-mă plenar. Uneori, duceam oile la adăpat la cișmeaua satului, călare pe cal, însoțită de trei câini ciobănești. Oile beau apa rece din ulucele cișmelei apoi se așezau pe burtă, somnolente, în arșița soarelui. Numai cu ajutorul neprețuit al câinilor, care se dădeau la ele lătrându-le, reușeam să le aduc acasă. Alteori, duceam caii la potcovar și priveam
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
dăruire, trudă, să ne proiecteze mai bine în lume. Dar, nu așa, să aud calul, în miez de noapte, cerându-mi și mie un Nobel, după ce a scris: "sub specificul național ne exhibăm fără jenă organele atavice ale unui trecut ciobănesc", ne vine greu să-l susținem. Așa că n-are decât să și-l caute și adjudece singur printre ceilalți ce nu au trecut ciobănesc și miros de stână, ca noi românii. Mie nu mi-e rușine că mă trag din
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
Nobel, după ce a scris: "sub specificul național ne exhibăm fără jenă organele atavice ale unui trecut ciobănesc", ne vine greu să-l susținem. Așa că n-are decât să și-l caute și adjudece singur printre ceilalți ce nu au trecut ciobănesc și miros de stână, ca noi românii. Mie nu mi-e rușine că mă trag din ciobani, eu iubesc plaiul mioritic cu majoritatea oamenilor lui așa cum sunt. Și-i dau o bere de drum bun, fiindcă tot dă din copite
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
sănătate! Să ne întâlnim în timpul apropiat la școala din sat, la un pahar de vorbă, să ne amintim cum am început a scrie primele buchii, dar și cum ne jucam. Să ne amintim cum ne învățam unul de la altul trânta "ciobănească" și a face piedici clasicce, că zburam hăt-colea!... Astăzi, după jumate de veac, de ziua copiilor, doresc ca toți cei trecuți de vârsta copilăriei să-și amintească de cele mai frumoase clipe ale copilăriei. Mulțumesc Domnului, că mă văd azi
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]
-
la cei 89 de ani ai lui. Totul era frumos, chit că era joaca din curte cu verișoara Varvara care mă învăța doar prostii, ce să-i faci ?!, apanajul veșnicului feminin, sau cu cel mai iubit dintre câini, Corb, un ciobănesc superb, pe care-l călăream, când spre spaima vecinilor, mai scăpam și pe stradă, în urmărirea pisicilor. Nu eram un curajos, dar Corb mă învăța să fiu. Petrecerile părinților, organizate de marile sărbători împreună cu alte două familii, care durau câte
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
greu îl înțelegeau ai săi. În toamna aceea plecase. Avea sufletul ușor. Știa că așa e bine, să-și vadă locurile doar, apoi să se întoarcă sub munte, la familie și la oi. Îl însoțea tovarășul său credincios, un câine ciobănesc, aciuit pe lângă el de mic. Ducea în spinare o traistă în care îndesase un dolman și două azime cât roata carului. Nu uitase nici pe celălalt tovarăș, fluierul, înfipt în brâul negru ce-i strângea mijlocul. Avea portul ungurenesc: ițari
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
șoapta îngerilor”, care vine întotdeauna (este primul, primul gând care ne apare când avem o nedumerire, sau este o îndrumare necesară, întotdeauna). Și atunci, se manifestă acea cunoaștere instantanee care te îmbogățește, uneori pentru toată viața. Leo, câinele meu, un ciobănesc alsacian, negru ca tăciunele, luat de la o familie care îl găsise pe stradă, lovit și traumatizat și care a devenit umbra mea cât sunt acasă, m-a făcut să înțeleg și ulterior, să aplic meditația „Cercului interior”, cum poate nu
CERCUL INTERIOR de DOR DANAELA în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354498_a_355827]
-
realizat în urma unor repetate campanii de cercetare în teren, dar și a parcurgerii bibliografiei de specialitate. Despre aspecte ale civilizației tradiționale, meșteșuguri, confecționarea unor unelte, circulația de artefacte, găsim informații prețioase la: Dumitru Gălățan Jieț, Traseul transhumant al unei boațe ciobănești împuiate laCloșani (Mehedinți) în anul 1927, Claudia Bălaș, Ceramică populară din județul Olt. Imagine și document, Ioana Gabriele Duicu, Tehnici de prelucrarea fierului, Cornel Boteanu, Meșteșugul Țesutului. Tradiție și continuitate în Plaiul Cloșani(zona Baia de Arama), Gabriela Boangiu, De la meșteșug la
RECENZIE VOLUM DE STUDII DROBETA, XXII, 2013 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353214_a_354543]
-
comunele Mihăești-Pietroșani-Schitul Golești-ctitorie medievală a boierilor Golești pe moșia Grădiștea de Sus lângă Câmpulung și Boteni, unde s-a născut Petre Țuțea-Socratele Filosofiei creștin-ortodoxe. Și cum altfel puteam să fim bine primiți dacă nu cu bucuria sinceră a celor doi ciobănești carpatini care au în grijă gospodăria atunci când stăpâni sunt plecați la oraș! Casa veche, împodobită cu acareturi cu grijă lucrate este situată la cca. 300 m de biserica-monument istoric de pe la 1600 care veghează atent o curte cu flori și straturi
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
bucureștean: „Ce-ați zice să vedeți pe Bulevardul Magheru din București, un țăran cu pălărie de paie, plimbînd de lesă o capră, așa cum orășenii (în special doamnele) plimbă câinii. Vă închipuiți ce tărășenie ar ieși dacă un Rotweiler ori un Ciobănesc german ar lătra capra iar aceasta ar încerca să-i împungă cu coarnele pe agresorii canini, și ce efort ar depune stăpânii patrupedelor ca să-i stăpânească. Asemenea povestiri năstrușnice și „Scrisori către Vintu” a publicat George Peagu în revistele Luceafărul
COLECŢIA EPOSS, A EDITURII ARMONII CULTURALE, ANUNŢĂ O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ: GEORGE PEAGU- CU CAPRA PRIN BUCUREŞTI (POVESTIRI UMORISTICE) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357398_a_358727]
-
mai enerva omul atunci, și nu pentru că javra lu’ Mărian Chircuț îi sărea în spate, ci că ditamai câinii-lup, cu care el se mândrea nevoie mare, fugeau de ea ca niște lași. Ilegalistul ajunsese să poarte cu el un ciomag ciobănesc de corn și se tot uita în toate părțile când trecea prin fața casei noastre, dar nu știu cum se făcea că Deta îl păcălea de fiecare dată: atunci când răsufla ușurat, crezând că a scăpat, hop! - se și trezea cu ea-n spinare
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
-l poate deschide și de aceea lăsa această operațiune în seama bărbatului său, acesta fiind singurul care-i cunoaște chițibușul. Neculai, care tocmai rezolvase ultima operațiune care ținea de hrănitul animalelor, aruncând o halcă consistentă de pâine uscată lui Cojan - ciobănescul fără pedigri, însărcinat permanent cu paza gospodăriei -, veni la mașină, scoase din buzunar cheile, descuie ușa, după care trase cu forță de ea. În urma acțiunii sale energice, aceasta se deschise cu-n pocnet strident, urmat de un scârțâit grav și
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]