289 matches
-
mai avea nici un fir de păr. Arăta rău, de parcă ar fi fost el însuși bolnav. A plimbat vârful unui ac pe pulpele și pe tălpile mele și m-a întrebat dacă simt ceva. Mi-a lovit ușor genunchii cu un ciocănel care avea capetele de cauciuc și mi-a cerut să merg încoace și încolo prin fața lui. A verificat câtă forță aveam în mâni și în picioare și mi-a ascultat inima. Totul mi s-a părut aidoma ca la doctorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
supără...?” „Picioarele, Îmi provoacă necazuri. Pe verticală nu au stabilitate și, trepidează iar dacă nu le controlez cu voința mea, sunt În pericol de prăbușire...!” Nervoasă, contrariată, ar fi dorit să-l alunge din cabinetul ei medical. Luă totuși un ciocănel de cauciuc, lovind În partea de jos a rotulei ambelor picioare, constatând. „Nimic, deosebit...Totuși eu propun o consultație la doctorul reumatolog... Te rog, mai scrie o rețetă....”, făcu doctora un semnn asistentei medicale. Nando privea la doctoră mânios. Această
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mașină, cu sergentul nostru, iar eu o să mă duc să văd dacă sunt acasă, zise inspcetorul Flint și se îndreptă spre ușa de la intrare. Wilt se uită cum inspectorul sună la sonerie. Sună o dată și încă o dată. Bătu și cu ciocănelul de pe ușă și în cele din urmă intră prin poarta pe care scria „Intrarea furnizorilor“ și se duse la ușa de la bucătărie. După un minut se întoarse și începu să bâjbâie ceva pe la aparatul de radio din mașină. — De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sufletul unui străin. Nu mai spune nimic, șopti Bea. Du-mă doar la locul acela. Se făcuse noapte de-a binelea cînd ne-am oprit dinaintea porții Cimitirului Cărților Uitate, În Întunericul străzii Arco del Teatro. Am pus mîna pe ciocănelul cu drăcușor și am bătut de trei ori. Sufla un vînt rece, impregnat de miros de cărbune. Ne-am adăpostit sub arcada de la intrare În timp ce așteptam. Am Întîlnit privirea Beei la doar cîțiva centimetri de a mea. ZÎmbea. La puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nevoie să-mi amintesc de puținul bine care exista În mine, de ceea ce-mi oferise ea. M-am năpustit pe scări În sus În goana mare și m-am oprit În fața ușii familiei Aguilar, aproape fără suflare. Am luat ciocănelul și am lovit de trei ori, cu putere. În timp ce așteptam, m-am Înarmat cu curaj și mi-am dat seama cum arătam: ud leoarcă. Mi-am dat deoparte părul de pe frunte și mi-am zis că acum e-acum. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
n-au sosit. Prea puțin mai conta. Am ciocănit de trei ori cu putere. După cincisprezece secunde am repetat operațiunea, și tot așa, ignorînd sudoarea rece care Îmi acoperea fruntea și bătăile inimii. CÎnd ușa s-a deschis, Încă țineam ciocănelul În mînă. — Ce vrei? Ochii vechiului meu prieten Tomás m-au sfredelit, fără să tresară. Reci și supurînzi de mînie. Am venit s-o văd pe Bea. Poți să-mi pocești mutra, dacă ai chef, Însă nu plec fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
după ce depusese cocheta cu galoane, porni din nou, în mare grabă, la ordine, să-i facă rost de ouă, „mai mult decât ouă, niște mici lumi, niște mici lumi“, în acest fel le numea judecătorul Mierck, spărgând coaja cu un ciocănel minuscul de argint ștanțat pe care îl scotea de fiecare dată special pentru asta din buzunarul de la vestă, pentru că avea adesea acest capriciu, care-i făcea mustața să se mânjească de gălbenuș auriu. În așteptarea ouălor, cerceta cu privirea metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
alteori, mai ales pe la 5 dimineața, când ai mei dormeau duși, pot să-l împing cu degetul până la refuz. Sau îmi plăcea mult genunchiul. Nu știu dacă ați observat, dacă în anumite zile de iarnă îți lovești genunchiul cu un ciocănel, partea de jos a piciorului sare ca din arc, fără să vrei. Cu străbunicul, singurul care mă înțelegea, ne jucam în sala oglinzilor în felul următor, pe puncte: stăteam pe scaune și eu îi loveam genunchiul cu ciocănelul. Dacă nimeream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu un ciocănel, partea de jos a piciorului sare ca din arc, fără să vrei. Cu străbunicul, singurul care mă înțelegea, ne jucam în sala oglinzilor în felul următor, pe puncte: stăteam pe scaune și eu îi loveam genunchiul cu ciocănelul. Dacă nimeream bine și piciorul sărea singur, aveam un punct. Apoi dădea el și tot așa mai departe. însă în ultimii ani ai vieții lui, făceam tot mai puține puncte, pentru că piciorul îi sărea tot mai greu, puteam da și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
călim puțin în ulei. După ce le-am călit, punem zarzavatul în supă și lăsăm să fiarbă. Adăugăm mazărea, carnea fiartă și tăiată cubulețe, tăițeii, sare, după gust și decorăm cu verdeață. SUPĂ DE PUI CU PASTE FĂINOASE 1,25 kg ciocănele de pui sau aripi, 3 l apă, o țelină, 1 morcov, o ceapă, 1 fir de praz, 2 căței de usturoi, piper, cuișoare, o foaie de dafin, pătrunjel Se curăță și se pun la fiert, cu aripile, apa și sarea
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
i-am zâmbit judecătorului aprobator. Îl țin minte perfect. Își ștergea chelia transpirată cu o batistă mare, cadrilată, și ar fi avut chef să mai adauge ceva la pedeapsă. Dar sentința era dată, nu mai putea reveni. A izbit cu ciocănelul. În masă și a evacuat sala, în vreme ce tata mă privea consternat. Nu pricepea victoria mea, era limpede. Abia când am fost scos din sală și dus în celulă, m-am frânt, m-am trântit pe patul mizerabil și îngust și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vieții și încă, printr-o întâmplare, în modul cel mai fericit cu putință. Intraseră în iarnă și puhoiul fremătător de lucruri ce trebuiau făcute a prins-o în vârtejul lor și nu-i mai era frică, nici chiar atunci când sunetul ciocănelului izbind în toacă nu se mai auzea, acoperit de glasul lupilor ieșiți în haite din pădure. Se sculau dimineața îndeplinind, toate trei, obligațiile unei case mari, ca într-un ritual, măturând zăpada viscolită în timpul nopții peste treptele urcând în cerdacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
strânse pe Kellerman de braț. — Jake, rezolvă totul așa cum zici. Kellerman șopti încet de tot: — Se rezolvă. Dar roagă-te ca un zvon pe care l-am auzit să nu fie adevărat. Judecătorul Arthur F. Hardesty lovi în masă cu ciocănelul: — Avocații la mine! Jake Kellerman și avocatul lui Celeste se apropiară, aplecându-se către Hardesty. Mal se strădui să audă, dar nu prinse decât niște frânturi ininteligibile. Jake părea agitat. Adunarea se încheie cu un pocnet de ciocănel. Kellerman reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
masă cu ciocănelul: — Avocații la mine! Jake Kellerman și avocatul lui Celeste se apropiară, aplecându-se către Hardesty. Mal se strădui să audă, dar nu prinse decât niște frânturi ininteligibile. Jake părea agitat. Adunarea se încheie cu un pocnet de ciocănel. Kellerman reveni, negru de furie. Hardesty spuse: — Domnule Considine, cererea avocatului dumneavoastră pentru o amânare de o lună a fost respinsă. În pofida sarcinilor dumneavoastră polițienești, sunt sigur că veți găsi timpul necesar pentru a vă consulta cu domnul Kellerman. Ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fi pregătite să depună mărturie. Domnule Kellerman, domnule Castleberry, asigurați-vă că martorii dumneavoastră vor fi încunoștințați de această dată și aduceți toate documentele pe care le considerați necesare ca probe. Înfățișarea preliminară a luat sfârșit. Judecătorul izbi iar cu ciocănelul. Castleberry îi conduse pe Celeste și pe Stefan afară din sală. Băiatul se întoarse și-i făcu semn cu mâna. Mal îi arătă semnul V, de la victorie, și încercă să zâmbească, dar nu reuși. Băiatul lui dispăru numaidecât. Kellerman îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
soarta, Noe aude o voce (Dumnezeu sau un înger) care îl învață ce trebuie să facă. Noe se duce la primul copac pe care l-a folosit la construcție (de regulă un paltin), face din el o scândură și două ciocănele și începe a toca la rădăcina lui. „A luat Noe toaca corabiei și a început a toca ; și au început a se aduna lemnele, una câte una, și a se așeza fiecare la locul lor, până ce s-a făcut corabia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
distrusă. Din fotoreproducerile publicate de Victor Brătulescu și din cele inedite, rămase în arhiva sa (32), se pot vedea următoarele elemente. Arca este reprezentată în forma „clasică” de casă pluti- toare. În fața ei, stând în picioare, Noe lovește cu două ciocănele într-o toacă agățată de peretele arcei. Așa cum am arătat, inscripția care însoțea imaginea este astăzi ilizibilă, dar din fotografiile realizate în 1938 se poate descifra următorul text : „CÎND AU BĂTUT NOE TOACA ȘI S-AU FĂCUT... KORABIA” (32). Nu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și taie de la rădăcină copacul. Din lemnul lui se fac următoarele obiecte sacre : 1. din trunchiul copacului - tronul și patul zeiței Inanna (77) ; 2. din rădăcină - un instrument de percuție magic : „Pukku - cu putere de neînvins” ; 3. din coroană - un ciocănel magic : „mikku”, cu care se bătea în „pukku” (21, p. 177 ; 50, p. 258 ; 51, p. 159). Nu am prea multe date despre arborele Huluppu (52), dar este evident vorba de un arbore cu atribute cosmice. El poate fi asimilat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de altă parte, ambele obiecte (pukku și mikku) sunt făcute în exclusivitate din lemnul copacului Huluppu, fără să se vorbească despre utilizarea vreunei membrane de piele. Ar fi deci vorba de o placă de lemn care este lovită cu un ciocănel. Deci o „tobă de lemn” sau o „toacă” (54). Scenariul episodului în discuție conține clișee care nu ne sunt străine : răpunerea demonilor din copac cu ajutorul securii, tăierea copacului sacru, confecționarea din trunchi a mobilierului destinat templului unei divinități, confecționarea din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu ne sunt străine : răpunerea demonilor din copac cu ajutorul securii, tăierea copacului sacru, confecționarea din trunchi a mobilierului destinat templului unei divinități, confecționarea din lemnul rădăcinii (unde se aciuase demonul-șarpe) a unui instrument magic care va fi percutat cu un ciocănel făcut din lemnul coroanei (unde se cuibărise pasărea furtunii). Confecționarea din lemnul copacului consacrat a mobilierului sacru, care marchează „centrul” unui templu (vezi și pristolul creștin), este echivalentă din punct de vedere simbolic cu construirea templului însuși. Cu toate impli-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și 284. 53. Sim. Fl. Marian, înmormântarea la români. Studiu etnografic, Editura Grai și suflet - Cultura Națională, București, 1892. 54. Chinezii foloseau, de asemenea, în scopuri magice, astfel de plăci de lemn sau de metal, care erau lovite cu un ciocănel de lemn. Vechii greci foloseau și ei toaca de lemn (hagia xila) sau de metal (hagia sideron). Toba de lemn (un bloc de lemn scobit, fără mem brană) s-a păstrat până în zilele noastre în orchestrele simfonice : germ. Holztrommel sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
negre. — Îmi pare rău, am murmurat eu. Am vrut să o deschid. Credeam că am deschis-o. —Ce ai spus? strigă Madeleine de la etaj. I-am răspuns că nu spusesem nimic. Era doar televizorul, pe care uitasem să îl stingem. Ciocănelul de alamă se lovi de ușa din față. Am ridicat privirea din revistă. Nimeni din Indian Hills nu folosea ușa din față. Oamenii veneau pe alei, prin garaj și intrau în sufragerie. În dimineața în care am uitat să deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în ușă, dar noi la asta ne așteptaserăm. Regizorul filmului avea dreptate cu privire la asta. Noaptea, în somn, visam zgomotul. În timpul zilei, ni-l imaginam. Sst, spuneam. Ce s-a auzit? ne întrebam unul pe altul. Ai auzit ceva la ușă? Ciocănelul din alamă lovi din nou în ușă. Urechile lui Mouschi se ridicară ca două triunghiuri roz. Stele galbene pentru evrei, triunghiuri roz pentru zâne. Stai liniștit, mi-am spus, dar nu am putut să nu mă ridic. Am avut grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și Poliția Verde ducea lipsă de săpun pe atunci. Am continuat să mă uit pe vizor. Această uniformă era albastră. Trucuri vechi în uniforme noi. Și-a ridicat mâna. Vizorul deveni negru. Ușa vibră în fața mea când bătu iar cu ciocănelul. Am sărit înapoi. Aș fi vrut să mă duc la subsol. Masa mea de lucru era bine aprovizionată cu ciocane, fierăstraie și unelte grele. Aveam cu mine un ciocan atunci când am urcat treptele cu tata și Otto, ca să găsim hoțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
uitam fix la judecător, dar am simțit cum fețele se întorceau spre mine. Atrăgeam atenția ca undele făcute de pietricelele adevărului pe care aveam de gând să le arunc. Onorată instanță, am început eu. Vedeți, nu eram lipsit de respect. Ciocănelul judecătorului căzu. Cuvântul liniște se înălță deasupra capului meu. —Onorată instanță, am repetat. Aș vrea doar să... Toate capetele din sală se răsuciră spre mine. Oamenii își lungeau gâturile ca să vadă cine deranja. Doar că nu deranjam. Dacă judecătorul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]