272 matches
-
ai spus de la început? Mihai: Cum să-ți fi spus, cînd să-ți fi spus cînd tot timpul, de cînd am venit, m-ați copleșit cu daruri, cu discursuri, cu mîncăruri, cu laude? Cînd? (se aude o ciocănitură în tavan; ciocăniturile se repetă, apoi încetează) Adică ce vrea să însemne asta? Val: Adică îi deranjăm. Maria: Pe cine deranjăm, dragă!? Val: Pe ăi de sus. Maria: Ce să-ți spun! Da' cu ce-i deranjăm, mă rog! Val: Cred că cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe ironicul, știi! Ei drăcie! Măcar azi. Val: Păi... mai ținem serbarea?! Mihai: Nu, n-o mai ținem. (tare) Tocmai, fiindcă nu mai ținem serbarea. (Val îi face un semn spre tavan, de unde ar putea, adică, să se audă iar ciocănituri protest; Mihai reține sugestia și vorbește în șoaptă) Respectă și tu măcar necazurile unor oamenii dacă nu știi să le respecți vîrsta și generozitatea. Maria: Ți-ai găsit! Mihai: (tot în șoaptă) Că dacă mă numeau rector și țineam azi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dacă mă numeau rector și țineam azi serbarea, ai fi avut și tu degetele unse cu miere... Și ți le-ai fi lins și mătăluță, cinicule, să te întrebi prea mult cine ți-a împins mîna în borcan... (se aud ciocănituri în peretele din dreapta, mai insistente și ca ritm, și ca intensitate decît primele; se așterne din nou tăcerea) Maria: Ei, acum ce dracu mai vor, că doar am vorbit în șoaptă! Val: Tocmai de aia... Șoapta îngrijorează mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bună ziua și-atît. Ăsta-i blocul! Cînd ți-am spus să căutăm o vilă nu m-ai ascultat. Mihai: Și dacă stăteai la vilă n-ai fi avut vecini! Maria: Ba da... dar... i-am fi avut mai... departe... (tăcere lungă; ciocăniturile încep și în celălalt perete, apoi încetează) Mihai: Ei nu, că înnebunesc! Că acum doar tăceam! Val: Mai mult decît orice, îngrijorează tăcerea... Mihai: Da' ce dracu își închipuie ăștia! Maria: Crezi că au aflat că... Mihai: Pe dracu! Maria
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o să vă jucați caii cum vreți voi. Un eșec te poate clătina dar te și poate îndîrji. Să nu uitați asta! Deocamdată eu sînt stăpîn în casa asta. Chiar așa, îngenuncheat cum sînt azi, eu sînt stăpînul! Să fie clar!(ciocănituri în ușa intrare, care, pentru o clipă, au fost confundate cele din pereți) Alex: (cu urechile ciulite) Ia, iar a venit delegatul de bloc. Maria: E, da' ce dracu! Asta-i chiar culmea! Val: E limpede că napii nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și se întoarce la viață, asemenea puiului de găină ieșit din găoace. Prin intermediul scenariului ritualic al vopsirii și încondeierii ouălor, divinitatea, ca reprezentare a timpului și a spațiului, trece prin moarte spre viață, în fiecare an.250 După ritualul denumit "ciocănitul ouălor", din ziua de Paști, cojile ouălor se aruncau pe pământ, pentru rodul semănăturilor, în vii și în livezi, sau în apele curgătoare pentru a vesti Blajinilor sosirea Paștelui; se puneau în hrana animalelor și păsărilor sau se păstrau pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
neobosită măreție". Liniștea elementelor este potențată de reajustarea psihică, apoi somatică a umanului la aceasta (din nou, se poate remarca figura repetiției): "Agripina căzu la umbra unui stog și ascultă, cât o mai puteau lăsa să asculte răzvrătirea sângelui și ciocănitul inimii. Nu se auzea nimic, nimic". Abia acum, efectele fizice ale calvarului se traduc în spasmele neputinței: "Agripina voi să se scoale. O mie de junghiuri o străpunseră în tot trupul, dar mai ales în sân. S-au isprăvit puterile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lumânări aprinse...” Asta îi lăsase taica moștenire, ca să calce pe pământul Valahiei cu dragoste și cu respect, pentru că în țara din care venise taica, țara obârșiei neamului lui, nu pot să se înalțe biserici și nici să bată clopotele. Un ciocănit scurt și scârțâitul ușii chiliei îi dădu de veste că însoțitorul său intrase înăuntru. Mihai se sculă și ridică mâna stângă în sus a mirare: — Clopotele? Cum de bat clopotele? — La noi, la Sfânta Ecaterina, și la mânăstirea Sfântului Macarie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prăvălia lui Hamie. Geamurile oblonite îi dădură marelui logofăt un gând. Lăsă calul la pas ca să fie ajuns din urmă de un dorobanț și, când acesta se apropie, porunci: Bate în poarta cafenelei până când s-or trezi gazdele. De la primele ciocănituri se deschise o fereastră cam unde era scara ce urca la odăile de sus iar capul ciufulit al lui Hamie se arătă pentru o clipă. Oare când o fi avut vreme să coboare? Aproape instantaneu, zgomotul barelor de fier și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un fel de ostatic, pentru beizadeaua Radu. Se pare că domnița Bălașa și cu bărbatul ei Manolache Lambrino, banul Craiovei, au și sosit la Istanbul ca să ia mireasa s-o ducă la București. După Paște o să fie nuntă mare... Un ciocănit abia auzit, urmat de un anume scârțâit imitând ronțăitul unui șoarece îl întrerupse din recapitularea situației politice pe care probabil va fi dator s-o raporteze superiorului său. La ușă era cineva din rețea, așa că preafericitul Hrisant nu răspunse ci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de foc levitând nervoasă prin cameră, necontenind bubuiturile. Erau pur și simplu ridicați în aer până la tavan, după care erau scăpați de sus. Ziua diverse obiecte se mișcau pe masă, prin aer, ușile și ferestrele se deschideau singure. Noaptea apăreau ciocănituri sacadate în pereți, trosnituri inexplicabile ale mobilei. Soții Morel și-au dat seama într-un târziu, că cineva le atrăgea atenția și destul de insistent. În acea zi se declanșă între ei din senin un scandal monstruos, insulte, palme, țipete. Eterul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cauți aici? Elena mama Odetei era moartă de șapte ani, urmare a unui accident rutier. -Încetați de a vă certa. Terminați cu scandalurile și bătăile-le strigă spectrul Elenei, dispărând prin zidul locuinței. Zi și noapte se auzeau bubuituri, reproșuri, ciocănituri, troznete, fară să se vadă autorul. De la teroarea violențelor, au trecut la teroarea fantomei. Numai dacă unul dintre ei vorbea indecent, erau ridicați în tavan, scăpați și izbiți de pământ. Tote obiectele din cameră se mișcau prin aer și îi
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mării. O săptămână darnică, îngăduise orele fiecărei zile și adunase zilele, una câte una. Seară, iar dimineață, o zi. Intensitatea clipei. Somnambulul privi iar luna alburie, violetă, auzi în spate un tropot mărunt, n-avea curaj să se întoarcă spre ciocănitul greoi, pietros. Botul brun al jivinei se bălăbănea de-acum, în stânga, lipit de umărul său. Bizar animal marin aruncat pământenilor ? Respirația caldă îi atinse brațul, măgărușul se lipise de rătăcitul care îi mângâia acum, cu palma jilavă, coastele ascuțite, grumazul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
câți ani e, firește cu ton glumeț, ca nu cumva ea să-și închipuie cine știe ce. Îi era teamă că-i va tremura vocea și Ilona va înțelege greșit rostul întrebării... Până să se hotărască să deschidă gura, se auzi un ciocănit energic în ușă. Fata se ridică și șopti: ― A venit tata... Fără să mai aștepte îngăduință, un țăran trecu pragul. Bologa, înfuriat, se sculă în picioare, gata-gata să-l alunge. Paul Vidor însă se apropie jovial, cu mâna întinsă și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
însoțește și dincolo, până în sânul nemărginirii... Dar iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură, și în el ura trăia mereu, ca un cui ruginit, uitat în carne vie... Ploaia răpăia pe acoperișul cerdacului, aspru, poruncitor, ca niște ciocănituri grăbite la o poartă zăvorâtă. Ascultând pierdut, Apostol Bologa se pomeni deodată cu o întrebare înfricoșătoare, pe care știa deslușit că a purtat-o în suflet toată viața, fără să o privească vreodată drept în față, ca și cum i-ar fi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sapelez la guvernul central. Știi cui iau dato! Bip. — Alo... Bip. Gata. Îmi deconectez telefonul. Mai mult televizor, asta-mi trebuie. Mai mult televizor. Nu. Canalele, vocile, mereu vocile de rahat... Apoi o bătaie În ușă. Nu mă sinchisesc, dar ciocăniturile devin din ce În ce mai stridente și e de parcă oricine ar fi are de gând să intre dând cu piciorul În ușă, În stilul poliției. O deschid și el e aici, stând În fața mea În prag, iar eu mă uit peste umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
notițelor și cu datul din cap merse strună. În aceeași seară, mai târziu, cum stătea întinsă în pat și se întreba dacă putea să comande room-service sau dacă Max se aștepta să apară în sala de mese, se auzi un ciocănit la ușă. Când deschise, apăru Max cu o sticlă de șampanie și două pahare în mână. M-au sunat, o anunță cu bucurie în glas. Nu mai puteau aștepta. Am încheiat afacerea și acum trebuie să sărbătorim. Șampania o cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
era un pic de loc liber. După ce am mâzgălit la Întâmplare pe hârtia de sugativă, am luat un presspapier din cele câteva care se aflau pe biroul meu. Mă jucam cu el, rece cum era, când s-a auzit un ciocănit În ușă. Frau Protze Își făcu apariția: — Mă Întrebam dacă sunt ceva Îndosarieri de făcut. Am arătat către vrafurile dezordonate de dosare care zăceau pe podea În spatele biroului meu: — Ăsta e sistemul meu de Îndosariere. Mă credeți sau nu, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să mă simt din nou bine. În casă era un aer cam Închis, așa că am deschis câteva ferestre. Apoi am Încercat să citesc ceva. Mai mult ca sigur că oi fi adormit, căci trecuseră vreo două-trei ore când am auzit ciocănitul În ușă. — Cine e? am Întrebat ducându-mă pe hol. — Deschide! Poliția! zise o voce. — Ce doriți? — Să-ți punem niște Întrebări În legătură cu Ilse Rudel. A fost găsită moartă În apartamentul ei acum o oră. A fost ucisă. Am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
lui Goering. Iar asta e valabil și pentru tine. Tocmai aceste mici manifestări de umor bun și politețe fac ca munca mea să merite efortul. Mai târziu În acea seară, undeva Între 11 și 11:30, s-a auzit un ciocănit puternic la ușă. Nu băusem nimic, dar somnul În care eram adâncit mă făcea să mă simt ca și cum aș fi băut. Am pășit clătinându-mă spre hol, unde conturul neclar trasat cu creta al corpului lui Walther Kolb de pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
avut un as În mânecă și am crezut că o să ușureze un pic lucrurile. — Și s-a dovedit a nu fi așa, nu? Ceva de genul ăsta. Zgomotul de pași din fața biroului mă făcu să mă opresc. Se auzi un ciocănit În ușă și un motociclist, un caporal din trupele de zbor național-socialiste intră Înăuntru cu un plic mare În mînă, identic cu cel pe care-l aruncasem la coș un pic mai devreme. Caporalul lovi din călcâie și mă Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
creț, le dăduse clar de Înțeles pe parcursul unei tirade ce ținuse zece minute că nu avea să-i ceară așa ceva nici În ruptul capului. Erau șanse mai mari ca FC Aberdeen să câștige campionatul decât să se Întâmple asta. Un ciocănit În parbriz Îl făcu pe Logan să tresară. Văzu o față zâmbitoare În ploaie, cu o ediție În Evening Express pe post de pălărie. Era reporterul care „nu le spusese“ că respingătorul domn Miller se ascunde În toaleta bărbaților. — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zise Toby în timp ce oprea un taxi odată ajunși afară. — Mai mult decât bine, Toby. M-am simțit minunat, spuse Adriana cu mai multă sinceritate decât ar fi fost în stare înainte de ideea lui Mackenzie. A fost extraordinar, splendid, minunat. *** Un ciocănit în ușă o trezi pe Leigh care dormea profund, ceea ce noaptea se întâmpla rar, ca să nu mai zicem după-amiaza când nici măcar nu își propusese să doarmă. Era ceva în aerul sau apa de aici, ceva ce ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a ritmului, iar ritmul e dragostea. Iată că divina dimineață, virginitatea zilei, îmi aduce o descoperire: dragostea este ritm. Știința ritmului e matematica: expresia sensibilă a dragostei e muzica. Expresia, nu realizarea ei: să fim bine înțeleși.“ Îl întrerupse un ciocănit ușor la ușă. — Intră! — M-ați strigat, domnișorule? - zise Domingo. Da..., micul dejun! Strigase, fără a-și fi dat seama, cu cel puțin un ceas și jumătate mai devreme decât îi stătea în obicei, și, odată ce strigase, era nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de liniștiți. Ca mine, acum și aici, jucându-mi de unul singur propria comedie, devenit actor și spectator în același timp. Doar durerea fizică ucide. Singurul adevăr e omul fiziologic, cel ce nu vorbește, cel ce nu minte...“ Auzi un ciocănit ușor la ușă. — Ce e? — Astăzi nu mai cinați? - întrebă Liduvina. — E-adevărat; așteaptă, vin acum. „Și-apoi voi dormi azi, ca în toate celelalte zile, și va dormi și Rosarito. Va dormi și ea? Oare nu i-am tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]