3,709 matches
-
fac clătite cu brânză de vaci și stafide, pilaf cu pui, mere la cuptor cu scorțișoară și miere... Sunt mică iar și stau în cur pe vad pe o movilă de leuștean uscat. Ciorile fură nuci și le smulg din cioc în aer, grădina e plină de verdeață cu viață, doar foșnet de toamnă în uscăciune. Sunt transparentă și poroasă și se citește din mine, cuvintele simt nevoia să iasă și să mă exprime într-o nevoie dureroasă de a exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de trandafiri. (M. Sadoveanu - Vine primăvara) Primăvara Bălțile și lacurile își primesc cele dintâi oaspeții lor. Sunt rațele sălbatice. Acum rațele sunt slabe și istovite, dar lacul e bogat în pește. Lacome, înghit la iuțeală peștișorii nepricepuți care înoată pe lângă ciocul lor. Trebuie să prindă puteri, pentru că primăvara asta vor scoate pui. Și când dintre uscăturile de stuf și de papură vor ieși noii lăstari, puișorii vor fi cât o gâgâlice. Atunci se vor putea ascunde mai cu ușurință în desișul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o mantie groasă de zăpadă albă și pufoasă. Într-un stejar am văzut un stol de pițigoi gălăgioși. Ei ciuguleau mugurii mici. Gândacii stăteau ascunși sub coaja arborilor bătrâni și găunoși. O ghionoaie cenușie ciocănea în coaja unui fag cu ciocul ei lung și puternic. Plopul mlădios își tremura frunzele foșnitoare. Stejarul vânjos își întinse ramurile groase împodobite cu nea imaculată. Pârtia se întindea netedă până în depărtări, scârțâind din greu sub tălpicii nărăvași care prinseră a zbura... Alexandru Căciulă, clasa a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața se aruncă în fața ei și, agățând-o cu ciocul de vârf, se scufunda în apa purpurie stârnind stropi aurii, înecându-și rivala, dar salvându-și puii. Astfel, cu moartea unei vietăți se naște alta, care va continua șirul lung al vieții ce se află într-un circuit continuu cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prost punând această întrebare. Pentru o clipă, n-am crezut că-mi va răspunde. Asta e munca mea. Cioc cioc ciociocioc cioc. — Ăsta e locul de unde lansez virușii de limbaj pe care îi creez. — Viruși de limbaj? Cioc cioc ciocioc cioc cioc ciociociociocioc... Fidorous suspină teatral și ridică ochii. I-am văzut furia și frustrarea - gândul de-a striga sau doar de-a mă ignora alergându-i pe fața elastică aidoma unor șoareci într-un labirint, apoi dispărându-i cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
punând această întrebare. Pentru o clipă, n-am crezut că-mi va răspunde. Asta e munca mea. Cioc cioc ciociocioc cioc. — Ăsta e locul de unde lansez virușii de limbaj pe care îi creez. — Viruși de limbaj? Cioc cioc ciocioc cioc cioc ciociociociocioc... Fidorous suspină teatral și ridică ochii. I-am văzut furia și frustrarea - gândul de-a striga sau doar de-a mă ignora alergându-i pe fața elastică aidoma unor șoareci într-un labirint, apoi dispărându-i cu totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Pe vremea vitraliului, Klimt era preferatul: "simt cu Klimt", rîdea, conținut, Rusalin. Bărbatul plin de manhood, cum se închipuie în alt autoportret, Pictor la maturitate, cu o pînză albă-n talie, într-un eden: ostrovul încercuit cu stuf, străpuns de ciocurile cufundarilor (Mondrian?), nu mi-a plăcut. Cît orgoliu țîșnește din gîtul încordat de lup alb, singuratic. Din umerii încordați. Din rînjet. Om stăpîn pe stările lui, de orice natură s-ar dovedi ele. Îi șade scris pe frunte. Și, neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dansatori. Aceștia sunt astfel numiți fiindcă orice mișcare a lor e un dans: albatroșii dansează pe valuri, în înaltul cerului, dar mai mult decât oriunde, pe aeroportul insulei Espagnola din Galapagos, unde își desăvârșesc estrul. În zborul erotic al perechilor, Ciocurile se prind într-un duel amoros, producând un fel de zgomot de castaniete, ritmat, ce dă cont de tempo-ul mișcării și de ritmul dansului. Bărbătușul curtează mereu aceeași consoartă, oferindu-i flori de stâncă și de cactus, ce îmbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Bărbătușul curtează mereu aceeași consoartă, oferindu-i flori de stâncă și de cactus, ce îmbracă peisajul idilic al insulei, dar mai ales îi oferă dansul. Mai întâi face o reverență laterală, legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile se întretaie ca săbiile, patetic, în pase febrile, între care întârzie pentru o clipă, încremenite, ca și cum și-ar sorbi unul altuia suflul vital. Când apare fructul iubirii oul, acesta e păzit și de femelă, și de mascul, cu schimbul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
noștri privindu-se față în față, cu mâinile împletite. Trec pe lângă grădina Hipogrifului, care era unul dintre favoriții ei. Mă opresc. În ce mă privește, nu am prea fost niciodată atras de ghearele lui uriașe, de profilul său vulturesc, cu ciocul întors ca un pu mnal. Un gând nebunesc îmi fulgeră pentru o clipă imaginația. Tocmai dau să plec, când Hipogriful se îndreaptă în galop spre gard, îmi deschide poarta cu ciocul și mă poftește înăuntru. Dacă nu mă înșel, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de ghearele lui uriașe, de profilul său vulturesc, cu ciocul întors ca un pu mnal. Un gând nebunesc îmi fulgeră pentru o clipă imaginația. Tocmai dau să plec, când Hipogriful se îndreaptă în galop spre gard, îmi deschide poarta cu ciocul și mă poftește înăuntru. Dacă nu mă înșel, ți-ai dori o plimbare prin văzduh??? Fac o plecăciune cu reverență, căci Hipogriful trebuie mereu întâmpinat cu respect, și mirarea înflorește nestingherită pe fața mea. Cum de mi-ai aflat gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gestație pe care le petrec pe pământ. An de an, ritualul căsătoriei este oficiat prin acel "dans al albatrosului", ca preludiu al zămislirii oului și al reîntregirii cuplului. I-aș spune mai degrabă duel acestui dans, căci cuplul își lovește ciocurile într-o încrucișare de săbii ca un sărut năprasnic. Trupurile lor mari se leagănă într-o parte și alta, ca cel al rațelor, doar alura lor suplă și ritmul susținut transformă ridicolul mișcării în grațios. Legănarea e urmată de frângerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mari se leagănă într-o parte și alta, ca cel al rațelor, doar alura lor suplă și ritmul susținut transformă ridicolul mișcării în grațios. Legănarea e urmată de frângerea sau coborârea gâtului, ce survine între cele două reprize ale întrepătrunderii ciocurilor. De altfel, la toate nivelurile, mișcarea albatrosului este un dans; albatroșii dansează pe valuri, dar și în înaltul cerului, unde se înalță sau coboară, planând cu aripile larg deschise. Cel mai mult dansează după ce au aterizat pe aeroportul din insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aripile și se înalță lin, ușor, apoi planează împotriva gravitației către înaltul cerului. Odată intrat în tărâmul celest și al mărilor, albatrosul devine o pasăre măiastră. Modelul uman al aeroporturilor pare să fie o copie a obiceiurilor acestor păsări fantastice. Ciocurile se prind într-un duel amoros, se distinge un fel de zgomot de castaniete, cadențat în tempo-ul mișcării și al ritmului de dans. Bărbătușul curtează mereu aceeași consoartă, oferindu-i "dansul" și florile de stâncă și de cactus din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și al ritmului de dans. Bărbătușul curtează mereu aceeași consoartă, oferindu-i "dansul" și florile de stâncă și de cactus din peisajul idilic al insulei. Mai întâi face o reverență lateral, legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile se întretaie ca săbiile, patetic, în pase febrile și întârzie pentru o clipă încremenite, ca și cum și-ar sorbi unul altuia suflul vital. Între aceste reprize scurte de castaniete, duelul erotic este încadrat de legănări laterale ale șoldurilor în prelungirea gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
loialității și a spiritului de cuplu este oul, asistat pe rând de femelă și bărbătuș, în timp ce unul dintre ei se ocupă de procurarea hranei. Bizar, albatrosul clocește oul în afara cuibului. Cu fiecare schimb la straja lui, oul este împins cu ciocul și rostogolit pe pământ în toate direcțiile, descriind un drum neînțeles, ca o inscripție. Acest itinerar obscur al oului este un drum inițiatic, pe care el îl parcurge pentru a-și transcende condiția de la inform la pui. Nici o viețuitoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu greu ating suprafața mării și asta numai pentru a fura prada din gura unei alte zburătoare. Fregatele nu au nevoie să fie buni vânători sau scufundători atâta timp cât celelalte păsări trebuie să vâneze pentru ca să mănânce. Ele fură subtil peștele din ciocul harnicelor zburătoare sau ciupesc din zbor aripile și cozile altor păsări pentru a le face să scape din cioc hrana destinată puilor sau consorților lor în timpul gestației oului. În mai puțin de un an, puii lor vor fi inițiați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
au nevoie să fie buni vânători sau scufundători atâta timp cât celelalte păsări trebuie să vâneze pentru ca să mănânce. Ele fură subtil peștele din ciocul harnicelor zburătoare sau ciupesc din zbor aripile și cozile altor păsări pentru a le face să scape din cioc hrana destinată puilor sau consorților lor în timpul gestației oului. În mai puțin de un an, puii lor vor fi inițiați în arta zborului, dar mai ales a hoției! Ultima zi pe barcă. Farewell party. Cea mai frumoasă lună din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cer negru ca păcura. Era neobișnuit de mare și de albă, ca și cum marea ar fi levitat subit deasupra pământului, atrasă de forțele senzuale ale lunii. În timp ce dansa cu el cu o bucurie nebună, gândul ei zbura deja departe, la duelul ciocurilor galbene ce exersau an de an ritualul căsătoriei. La fel și trupurile lor, ca niște săbii rănite, se înfruntau într-o parte și alta, în ritmul muzicii, dar nu în sensul unirii, ci în cel al despărțirii. În timp ce dansa lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
obosit la ora 11:13 în gara Bistrița-Năsăud. Murise? Pentru că era nelimitată. Putea să vadă un obiect multiplicat precum albinele și auzea neauzitul. Căile notelor muzicale le știa înainte să fie țintuite pe portative, simțea înmugurirea înainte de căderea seminței din ciocurile păsărilor, dar păsările erau, de fapt, cioclii adunați în stol în jurul viitoarelor stârvuri omenești. Ei scrijeleau pe ziduri necrologuri, sentimentele aveau epitetul deja versificat, titlul de pe prima pagină al ziarelor de mâine aștepta demult pe tasta computerelor, conceput cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu care ne domina și, da, pentru aceasta, spunea Ministrul grâului, era nevoie de o mână de fier în bătălia grâului și războiul porumbului ce avea să vină, întru supraviețuirea lumii care aștepta flămândă, încât și păsările migratoare duceau în cioc câte un bob la export. Și așa ne cuprinsese disperarea când trebuia să muncim, uitând de zmeie și parașutele din batistă, așa ne învăluise fericirea când am aflat că scăpaserăm de examenele clasei a V-a, cele mai grele, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe razele de soare până-l sufocă, face Luna ghem de iederă, bolțile se rup de iedera sălbatică a viilor, brațele copacilor îndoite de rod și parfumul rămas dăinuie în frunze, în scoarță, în ramuri, în puful aripilor, în cașul ciocurilor, încât și șerpii au veninul parfumat, vinul murdărește smalțul dinților, caldarâmul străzilor, capilarele rădăcinilor, pe Dunăre curge vin în loc de apă, peștii își depun icrele în copaci, printre ziduri, în cuiburi de păsări, ei luând liniștiți calea spre dezalcoolizare, în oale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Băncile claselor erau pe arătură. Nu bătea niciun pic de vânt. Din când în când, păsări. În dreapta, lanul de floarea-soarelui, tăcut ca să nu ne tulbure cu frumusețea sa. Profesorii printre noi. Hârtiile zburau. Ciorile le luau în gheare și în cioc și le duceau cam la vreo 100 de metri deasupra capului unde, într-un tribunal clădit din nori, Magistrați în robe roșii cu măști de lup pe cap treceau ciornele de la unul la celălalt. Aceasta vedeam numai eu și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
țesături, pînzeturi, galanterie, Magazinul Noutăților, cravate, ciorapi, cămăși, Favorit, pălării pentru bărbați și femei, Mioara, tricotaje pentru orice vîrstă, un talmeș balmeș, se gîndește. — Numai așa putea să-ți vină ideea asta trăsnită cu gulerașele, îl aude spunînd pe Părințel. — Ciocul mic, îl apostrofează Roja, făcîndu-i semn cu degetul la buze, mai încet, îi recomandă în șoaptă, simțind cum i se strînge inima. Altcineva în locul meu s-ar fi simțit jignit, domnilor, intră în vorbă șoferul, dar din partea mea să știți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
arătător al părintelui său, putu să vadă deslușit, pe trunchiul scorburos al unui fag bătrân o minune de pasăre moțată, Împodobită cu pene roșii, verzi, portocalii, negre și albe. Stătea fixată de copac Într-o poziție verticală și lovea cu ciocul, la intervale neregulate, În copacul scorburos, sunetele rezultate răsunau În pădure ca cele ale unei mitraliere dogite. Copilul, care știa să vorbească binișor la cei trei anișori ai săi, nu a articulat nici un cuvânt și bucuros peste margini, În timp ce pulsu-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]