331 matches
-
înfiorat. în spatele lui, dr. Board chicoti înfundat. Oricum ne-am ciopli râvnitul țel, ni-l dăltuiește-o pronie... zise el plin de veselie. Cel puțin Wilt s-a scutit de cheltuiala pentru piatra de mormânt. E suficient să o rezeme cioclii pe femeie acolo, la cimitir, și să-i graveze pe piept „Aici zace Eva Wilt, născută așa și așa, ucisă sâmbăta trecută”. Monumentală în viață, monument în moarte. — Board, trebuie să spun că simțul umorului pe care-l etalezi mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
figura lui lungă și slabă, înțolit sclipitor, dar arătând tot a golan cu găvanele ochilor stinse. Zăcea blazat pe scaun, pe când ceilalți trăncăneau cu o anume veselie cam mitocănească. Am simțit totdeauna repulsie față de obrajii aceia lucioși și hainele de cioclu indecent prin care oamenii de felul lor înțeleg să se remarce. Dar, desigur, eram în primul rând contrariat de schimbarea nesperată în bine a situației materiale a amicului meu. Am mers până la masa lor și i-am întins mâna. Nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe scară și să-mi aplec capul mult înainte. De aceea nici n-am observat că pe palierul de deasupra mă aștepta, uitându-se la mine cu ochii lui de șarpe, directorul liceului, Richard Sebastianovici Kleiman, îmbrăcat totdeauna ca un cioclu. I-am zărit doar în ultimul moment picioarele care se ridicau în fața mea ca niște stâlpi. Am avut un recul, de parcă s-ar fi tras în mine fără să fiu nimerit. Mă privi un timp cu fața roșie, încadrată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Îmbibate de ploaie și mîna tatei strîngînd-o pe a mea cu prea multă putere, ca și cum astfel ar fi vrut să-și reducă la tăcere lacrimile, În timp ce cuvintele goale ale unui preot cădeau În groapa aceea de marmură În care trei ciocli fără chip Împingeau un coșciug cenușiu peste care aversa luneca precum ceara topită și din care mi se părea că aud glasul mamei chemîndu-mă, implorîndu-mă să o eliberez din temnița aceea de piatră și de beznă, În vreme ce eu nu reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
funest/ Ședința de adio În hainele de gips.” La Străulești ori În palate se Întâmplă În plin veac douăzeci fapte care zguduie omenirea: „Peste veacul douăzeci/ Preaîntunecate javre/ Duc la Străulești pe veci/ Șiruri negre de cadavre”...; „În palate sicofanții;/ Cioclii tandri sunt pe fir/ Moartea În pervers delir/ Își cutreiera amanții”...; „...Sadic metronom intrus,/ Timpul să ni-l bată-n jos/ A intrat și a distrus/ Foarea gândului frumos”. Căci cine este omul În poezia lui Alexandru Tăcu? „Din lepră
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
-o pe gură. Jonathan a rămas cu gura căscată. O sărută. Acest bărbat. O sărută. Pe ea. Pe Star. Și este (nu se poate, nu este posibil) dar totuși... este negru. Negru ca noaptea, catranul, smoala, lemnul dulce și costumele cioclilor. Negru precum Biblia, pielea lui strălucind în lumina lumânării, cum strălucește ceva făcut din lemn polizat. Palmele îi sunt contrastant de trandafirii, buzele groase lipite de ale ei, o sărută, o sărută pe Star. Sărut. Star. Negrul. Star. —Star? zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lac limpede ca seninul cerului; apă purpurie; Despre lună: regina nopții; fiică a cerului; lună toropită de somn; lună galbenă ca un bostan; luna își oglindește razele în apele lacurilor; luna ca o vatră de jăratec; luna macabră ca un cioclu; luna ca o pleoapă pe cornee. Despre limbă: Limba este tezaurul cel mai prețios pe care îl moștenesc copiii de la părinți (V. Alecsandri). Limba este depozitul cel mai sacru lăsat de generațiile trecute care merită să fie păstrat cu sfințenie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
au înțeles că nu este nimic de făcut. Pe chipul tatălui, masca de chirurg a fost înlocuită cu o mască rigidă de un tragism indescriptibil. Se îndreaptă spre ieșirea din blocul operator cu membrii echipei urmându-l ca niște triști ciocli. Doar Alindora zâmbește. Ea a reușit o clipă, doar o clipă să comunice. Nu, nu cu spiritul lui Justin, el era obosit, mult prea obosit. Este spiritul protectoarei ei, al Minodorei care îi transmite un mesaj : În împărăția luminii toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aduc aminte de câte-au fost și n-au fost, mă subjugă, mă chinuie, mă înaripează, mă îndeamnă la viață, mă răstignește, mă trezește la moarte, fericit și liber (ah, și prețul libertății!...) gândul infinitului, fascinantul înspăimântătorul, istovitorul, crucificatul, botezătorul, cioclul, aducătorul de fericire și de nenorocire, dezmărginitul gând al infinitului, rătăcitorul prin univers, neliniștitorul, vatra de uitare, pulbere gânditoare, fericit cel ce poate să afle cauza lucrurilor nu doar a celor trecătoare... "ȘARPELE" M-a încolăcit de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
soi de nediferențiere generală: personajele, moarte sau vii, „se agită în mijlocul mulțimii de saci, semănând tot mai mult cu aceștia, formând împreună cu ei o masă omogenă, diformă”. Veritabil „aranjor” al reprezentației, factotumul - care îndeplinește concomitent rolul de doică și de cioclu - se străduiește din răsputeri „să disciplineze mormanul haotic de oameni și de saci ce forfotesc într-o învălmășeală de nedescris”. Oare n-am putea vedea în el un simbol al regizorului de teatru? Al regizorului care le dă brânci actorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Duminică, pe la patru după amiază. Caretele cu armăsari frumoși, conduse de birjarii care l-au stimat și i-au rămas datori până azi robele cusute pe veresie, închipuiau cortegiul carului funebru din spatele căruia Marcu înjura de „lapte”, și de „buric” cioclu de pe capra înaltă care băga parcă dinadins dricul în băltoace. A continuat apoi iar lanțul Duminecilor, toate, toate la fel, în casa văduvei. Laura nu mai râdea și nici mâna la gură nu o mai ducea, când surâsul ei pălit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o dăruisem, tocmai se dezlipi de zidul afumat al cuptorului, atrasă de o foaie veștedă de salată - pe care începu s-o ronțăie cu mare viteză. - Zitta! Începui eu rupându-mi vorbele cu greutate. Iar mi te uiți ca un cioclu! Pe chipul tău stă ferecată o liniște care mă înspăimântă. - Astâmpără-te, interveni piticul. Cauți ceartă cu lumânarea. Zitta puse, liniștit, ghergheful la o parte, se ridică de pe fotoliu și apropiindu-se de mine cu pași vătuiți îmi puse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu pietate, ca pe niciuna până la tine. - Vorbește-i ceva despre Omul cu ciocul de aramă - interveni piticul meu schilod, dându-se tumba peste inima mea obosită. Dar Zitta își puse pe părul cânepiu tricornul ei de diplomat și de cioclu, îmi ținu raglanul și aducându-mi apoi pălăria, plecarăm unul după altul, eu cel dintâi, ea grăbită să mă ajungă. Iepuroaica ne privi uluită, se opri din ronțăit și-și târî pântecul mărit de sarcină, până la culcușul ei dintre surcele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ne supraviețuiește, rânjind intendentul, privindu-mă de sus. Pătura nu-mi mai acoperă trupul. Când unul din ei râde, încerc în van să mișc o mână de plumb, ca să mă acopăr. Mi-e rușine. - E scurt coșciugul, spune altul, după ce cioclii se străduiesc să mă întindă în ladă, în timp ce intendentul mă ține suspendat de șale. Cioclii mă îndeasă, împingându-mă de tălpi,dar țeasta mea, proptită de capul raclei, face opintirea lor zadarnică. - Se desprinde cleiul de la căpătâi, își dă avizul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unul din ei râde, încerc în van să mișc o mână de plumb, ca să mă acopăr. Mi-e rușine. - E scurt coșciugul, spune altul, după ce cioclii se străduiesc să mă întindă în ladă, în timp ce intendentul mă ține suspendat de șale. Cioclii mă îndeasă, împingându-mă de tălpi,dar țeasta mea, proptită de capul raclei, face opintirea lor zadarnică. - Se desprinde cleiul de la căpătâi, își dă avizul unul dintre ei și acum toți trei, dezorientați o clipă, mă privesc cu ură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de altă parte, conștient de greutatea persoanei mele, disprețuiesc adulții. Ei trec prin viață ușurei și cântăresc mult numai după moarte, când sunt foarte greu de transportat. Dacă însă moare un om de talia mea, îmi vine să cred că cioclii se prefac că se opintesc din greu la coborârea sicriului, ca și cum ar fi înhămați la un pian ce nu trebuie să fie zgâriat de zidul sau de balustrada scării. Prudența lor îmi pare neverosimilă. Coșciugul cuprinde numai piele și ciolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în fața unei case din mahalaua Iașului, de niște țipete înfricoșătoare ce veneau prin ușa larg deschisă. Un spectacol de neuitat se desfășura înaintea ochilor mei căscați de groază: niște femei despletite și halucinate, înnebunite de durere, se luptau cu un cioclu pe o raclă de copil. Cu mâinile înfipte în șipci, trăgeau cu toții micul coșciug, care se legăna încolo și încoace, până ce, deodată, fundul se desprinse și un cadavru de copil înfășurat în pânză albă, ca un pachet lunguieț, căzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și cu grajdiu și cu tot locul... Acele trei dughene... le-am vândut sfinției sale părintelui Ioanichie arhimandritul de Galată”. Și ia aminte că, printre martori ca Ursache, ce au fost vistiernic, și câțiva negustori se află și Vasilie, staroste de ciocli. --Nu te minuna de prezența acestui staroste de ciocli, ci de cele ce ai să auzi din gura lui Mihai logofăt al treilea, care la 25 iunie 1691 (7199) scrie: “Am făcut această scrisoare la mâna svinții sale părintelui Leontii
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dughene... le-am vândut sfinției sale părintelui Ioanichie arhimandritul de Galată”. Și ia aminte că, printre martori ca Ursache, ce au fost vistiernic, și câțiva negustori se află și Vasilie, staroste de ciocli. --Nu te minuna de prezența acestui staroste de ciocli, ci de cele ce ai să auzi din gura lui Mihai logofăt al treilea, care la 25 iunie 1691 (7199) scrie: “Am făcut această scrisoare la mâna svinții sale părintelui Leontii egumenul de la Galata... pentru un locușor de casă ce
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nu-i de mirare, amice. --Dacă ai știut, e bine. Dacă nu, afli acum. Adică voiam să te întreb dacă știai că fiecare breaslă avea un staroste. --Știam și nu de mult l-am întâlnit pe acel Vasilie, staroste de ciocli. --De data asta, am să-ți amintesc că printre martorii la o vânzare din 1 august 1700 (7208) îl întâlnim și pe “Gligorașco staroste de făclieri”. O altă curiozitate ar fi cea privind identitatea celor băgați într-o afacere. Uite
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vorba de cei șase copii ai țiganului “Neculai cel bătrân”. Am făcut-o fiindcă e o chișcătură din viața unor oameni năpăstuiți de soartă. Și acum lucrurile fiind limpezi, hai să mergem mai departe. --Eu credeam că numai noi avem ciocli și chiar staroști de ciocli, dar lucrurile nu stau chiar așa. --Adică? --Am găsit un zapis din 17 iunie 1729 (7237) întocmit de Apostol blănarul împreună cu soția lui Maria în care spun: “făcut-am... zapisul nostru la mâna starostilor de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ai țiganului “Neculai cel bătrân”. Am făcut-o fiindcă e o chișcătură din viața unor oameni năpăstuiți de soartă. Și acum lucrurile fiind limpezi, hai să mergem mai departe. --Eu credeam că numai noi avem ciocli și chiar staroști de ciocli, dar lucrurile nu stau chiar așa. --Adică? --Am găsit un zapis din 17 iunie 1729 (7237) întocmit de Apostol blănarul împreună cu soția lui Maria în care spun: “făcut-am... zapisul nostru la mâna starostilor de ciocli jdovești,... Ursul star, și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și chiar staroști de ciocli, dar lucrurile nu stau chiar așa. --Adică? --Am găsit un zapis din 17 iunie 1729 (7237) întocmit de Apostol blănarul împreună cu soția lui Maria în care spun: “făcut-am... zapisul nostru la mâna starostilor de ciocli jdovești,... Ursul star, și Avram nepotul lui Haim și Borohu ficiorul lui Simon, precum... am vândut dumilorsali o casă cu loc cu tot la Ulița Făinii, pe ulița ce se pogoară la Podul de Piatră” (peste pârâul Cacaina n.n
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
îmbrăcat în haine negre. Elegante, de cele mai multe ori, fie că e vorba de o banală geacă de piele sau de un costum sobru. Dar, dacă situația o cere, aspectul neîngrijit studiat poate lua locul costumației de pinguin cu aspect de cioclu. De exemplu, dacă Anchetatorul tocmai „vine de pe teren“, unde a aflat „de la o sursă“ niște „informații senzaționale“. Sau dacă a primit o presupusă amenințare cu moartea. În fond, haina nu îl face pe om, așa cum am învățat în clasele primare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
sufletului. Aripa de fluture aduce mângâiere și împarte neobosită stihuri necântate visătorilor nemângâiați. Trebuie să te trezești devreme, să te așezi la rândul din fața casei mele și să aștepți să treacă timpul. Un circar (mi-e prieten), cu chip de cioclu, întoarce clepsidra când e nevoie și gândește batjocoritor: “la magazinul din colț s-a adus carne proaspătă și ei se calcă în picioare pentru niște tocite visuri.” Ochiul lui e sticlos și albastru. Numai eu pot vedea un curcubeu conturat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]