1,570 matches
-
prin aceste locuri, necercetate încă! Mi-am adus aminte de cioplitorii unei păduri dintr-un poem fantastic, scris prin anii ’60 de A.E. Baconsky. Acei cioplitori, dintr-o țară stranie, care trebuie să fi fost leagănul umanității, s-au cioplit pe ei în ipostaze de zei nemuritori, într-o pădure gigantică, ce renăștea continuu peste strădania lor de a se eterniza. Direcția aceasta este scurtată, spre un figurativ postmodern, cu o viteză amețitoare atunci când regăsim chipul uman cioplit, din lemn
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
etimologiei, derivînd măiastra din magistra, nu intră în condiționările lui latente. „Pasărea sfîntă" - pentru a folosi denominația omagială a lui Blaga, nu așteaptă aici să țîșnească brâncușian în spațiu, vectorial strălucitoare, ea are curajul răbdător să vină pe sol, aspru cioplită în piatră, fară luciu și irizații, aptă a reprezenta mai degrabă o pogorîre a Sfîntului Duh. Astfel a marcat, chiar pe coperta unui nobil catalog, expoziția românească de intense conținuturi spirituale, Una Bisanzio latina, deschisă la Roma, într-o sală
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
tulpini, par cercelate cu flori de zarzări și de corcoduși. Cerul e ca leșia"(Sultănica, 1883). „Cam pe la începutul vremilor, pînă unde praștia minții nu azvîrle, se povestește, așa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci și cioplit din altă bardă. Tot cu mîini și cu picioare era și p-atunci, tot cu ochi și cu urechi, tot cu nasul d-asupra gurii și cu călcîiele la spate, dar de învîrtea copaciul smuls din rădăcină și mi-ți
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
fost librar în Trieste, administrând cu generozitate gloria altor autori, fără altă ambiție decât aceea de a deveni un om care se topește la rândul său printre ceilalți și de la care el așteaptă un sentiment confratern. Aproape în secret, își cioplea propria biografie, într-o carte ce se va lărgi continuu până la sfârșitul vieții și pe care a scris, ca orice italian ce se respectă, un titlu cu rezonanțe mediteraneene, Canțonierul. Și tot el, în deplină cunoștință de cauză, a explicat
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
proiecte pe jumătate romantice, pe jumătate politice, de transformare a țării în sensul experiențeor europene, încep să se manifeste și aici personaje noi, actori ai unei istorii dinamice, tocmai buni pentru a mobila cu înfățișarea lor, turnată în bronz sau cioplită în piatră, marile piețe și alte locuri de interes obștesc. Viața publică însăși capătă alte dimensiuni și își descoperă alte vocații. Proiectul național cere insistent două tipuri de suport simbolic: pe de o parte, resuscitarea memoriei prin invocarea marilor figuri
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
proiecte pe jumătate romantice, pe jumătate politice, de transformare a țării în sensul experiențelor europene, încep să se manifeste și aici personaje noi, actori ai unei istorii dinamice, tocmai buni pentru a mobila cu înfățișarea lor, turnată în bronz sau cioplită în piatră, marile piețe și alte locuri de interes obștesc. Viața publică însăși capătă alte dimensiuni și își descopără alte vocații. Proiectul național cere insistent două tipuri de suport simbolic: pe de o parte, resuscitarea memoriei prin invocarea marilor figuri
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
clavecin, apare „lovind, ca și cum ar dansa / cu bîta orgii, / să spargă în sclipitoare țăndări / vuietul din adînc - / încît aproape că nu ne dăm seama / că stropește cu sînge-mprejur, / încăpățînat să ajungă / pînă la os. Asta / îl interesează, de fapt, / cînd cioplește așchii, / aruncînd și din mine / o mie de cioburi colorate. Să ne transforme-n / vitralii și-n stîlpi de piatră, / asta vrea el" (Temă cu variațiuni). Atras către „dezordi-nea"concretului universal, poetul nu omite a aminti, fie și persiflator, „simetria
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
sunt descifrate în proporție de 50%, a dat naștere unei teorii controversate, potrivit căreia Iisus nu ar fi fost singurul care a înviat după trei zile. Manuscrisul este scris în limba ebraică pe o tabletă din piatră, cu cerneală, nefiind cioplit așa cum te-ai fi așteptat, și a fost găsit, în urmă cu 13 ani, într-un sit arheologic din Iordania, scrie libertatea.ro. La începutul tabliței, înalte de un metru și care ar data din secolul I înainte de Hristos, scrie
Teorie controversată: A mai existat un Mântuitor înaintea lui Iisus by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64406_a_65731]
-
pe poet, ci inspirația. A asuda făcînd exerciții prozodice e pierdere de vreme, poetul fiind un receptacul căruia inspirația îi vine de sus și îl încarcă cu un timbru mistic, și din acest motiv e de prisos a te căzni cioplind versuri inerte. Iar semnul recunoașterii unei poezii e ușurința cu care cuvintele vin să se așeze în strofele ei, nimic nefiind mai nepoetic decît stanțele scrise cu program și cu ore de lucru, după un grafic interior pe care îl
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
apoi, cartierul nostru era cenușiu, cu case îngrămădite, aproape lipite una de alta. Aici totul era bine delimitat, stabilit o dată pentru totdeauna cu sute de ani în urmă. Străzile, intersecțiile, stâlpii de telegraf, pragurile caselor și toate celelalte erau parcă cioplite în piatră, trasate milimetric una lângă alta. În vreme ce la tatamare totul era altfel, cald și schimbător. Acolo străzile și străduțele își uitau parcă traseul de la o zi la alta și încet-încet, fără zarvă, șovăiau spre dreapta sau spre stânga. Și
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
unui profesor de logică să-ți explice taina sfintei cununii, cum nu-i poți cere unui pozitivist să admită prezența transcendentului. Nepotrivirea e crasă și deznodămîntul e dinainte știut. O filozofie fără virtuți teologice e o scrîșnire amară de paradoxuri cioplite în gol. Căci, fără metafizică, filozofia ajunge o analiză a limbii, adică forma cea mai degradată pe care o poate lua lipsa harului speculativ. Bogdan Mincă se numără printre acei rari adulmecători ai lui Heidegger care nu-i fac un
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
unii mândrii, alții umili - ce lume! Ce univers fabulos, dantesc! - funcționari banali, scoși din anonimat printr-un geniu pe care nici un coleg nu i-l bănuia, personalități de prim rang în lupta patriei lor, ori copilandri alungați din casă părinteasca, cioplindu-și versul că pe singură rațiune îndreptățită a vieții lor, dormind sub podurile marilor orașe alături de cei mai nenorociți semeni, erudiți alături de autodidacți - toți făcând din poezie muzică, filosofie, pictură, pământ al refugiului ori punte între iubiri și între dureri
Ștefan J. Fay și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6274_a_7599]
-
armata și școala tradițională, țăranul român și proprietățile lui de veacuri, Întreaga moștenire a neamului acumulată În milenii trecute prin foc și sabie. Viața mea a fost o luptă Când cu mine, când cu semeni, O-ndârjire ne-ntreruptă De-a ciopli statui din cremeni. Viața mea a fost o trântă și cu lumea și cu veacul, Dor și patimă-nfrântă De-ai găsi râvnirii leacul. „Moartea m-a izbit În primul rând la Aiud. Eram În cea dintâi noapte În această Închisoare
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
altul, Și-i toată zbatere astrală - Calendar croiește din înaltul, Și-o rugăciune-n strai de gală. Se-ntoarce-n pumn cu cer pentru pământ - Buchet de curcubeu sub glie, De Dumnezeu hrănită. Zboru-i sfânt La rădăcină-i torță vie, Cioplind vârsta, cuib de-nțelepciune, Cerul din noi să treacă în duh - „ Pasăre-suflet” ce nu apune, Ceasornic sublimului văzduh!
Poezie by Ion Mărgineanu () [Corola-journal/Imaginative/3267_a_4592]
-
întotdeauna m-a dezgustat, căci totul la Heidegger m-a indispus întotdeauna, nu numai scufia de noapte de pe cap și izmenele de iarnă țesute în casă de pe soba încălzită chiar de el la Todtnauberg, nu numai bastonul de Pădurea Neagră cioplit de el însuși, ca și filosofia de Pădurea Neagră cioplită de el, totul la acest om tragicomic mă dezgustase, îmi repugnase profund mereu, numai când mă gândeam la asta; mi-era de ajuns să cunosc doar un rând din Heidegger
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
indispus întotdeauna, nu numai scufia de noapte de pe cap și izmenele de iarnă țesute în casă de pe soba încălzită chiar de el la Todtnauberg, nu numai bastonul de Pădurea Neagră cioplit de el însuși, ca și filosofia de Pădurea Neagră cioplită de el, totul la acest om tragicomic mă dezgustase, îmi repugnase profund mereu, numai când mă gândeam la asta; mi-era de ajuns să cunosc doar un rând din Heidegger, ca să fiu dezgustat, și încă mai dezgustat la lectura lui
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
fotografii, Heidegger se dă jos din patul lui, se vâră din nou în patul lui, Heidegger doarme, se scoală, își trage nădragii, își pune ciorapii, ia o înghițitură de must, iese din casa-bloc a lui și privește spre orizont, își cioplește bastonul, își pune scufia, își scoate scufia de pe cap, își ține scufia în mâini, își crăcănează picioarele, își înalță capul, își coboară capul, își vâră mâna dreaptă în cea stângă a soaței sale, soața lui își vâră mâna ei stângă
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
Florean. Și în această ediție, ca de altfel și în cele anterioare, condițiile generale au fost, în mare parte, aceleași. Adică vreme de o lună, de data aceasta patru sculptori - Mircea Bochiș, Denisa Curte, Ștefan Călărășanu și Alexandru Lupu, au cioplit masive blocuri de piatră, mai exact, calcar de Letea, iar lucrările au fost așezate, finalmente, în poiana de pe coama dealului, dincolo de liziera de pădure, extensie care a inaugurat un nou spațiu de amplasament încă din ediția trecută și care deschide
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
Crist pe cruce are și pernă și cearșaf" (Hidalgo); "Maria își va vinde copilul în biserici/ mințindu-se de-a pururi c-un Dumnezeu-bărbat", "cu penele de înger se-ngrașă alte perne/ iar lemnul crucii candid primește musafiri" (Candid); "dogari cioplesc din lemnul crucii doage/ iar Dumnezeu pare-un cazan cu aburi" (Dresaj ); Gări oarecum frigidere./ Măcelăria-i parcă tramvai./ Astăzi nu-i zi de tăiere./ Botezătorule, hai!" (Interogatoriu); "mai sus într-un muzeu cu uși închise/ vaca exactă paște manuscrise
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
vântul pustiului care s-a abătut asupra orașului", amintind că un poet bizantin ,numise Metopolisul oraș al apusurilor" și citează presupuse versuri care ar face parte dintr-un text profetic: ,Oraș al metopelor roșii, oraș hrănit cu apusuri,/ Aici își cioplea Bizanțul pietrele imperiale de mormânt./ Aici se băteau monede calpe pentru cumpărarea și uciderea vrăjmașilor" etc. (în capitolul 10, Păcatele lumii). Aceasta este, de fapt, tema esențială a romanului: crepusculul unei lumi, ce-și găsise probabil strălucirea în vremuri bizantine
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
formă inuzitată, topică) e o tatonare în răspăr a elementarității, o paradoxală năzuință spre ingenuitate. Panicat de senzația că poezia ,s-a lenevit", că ,toate manuscrisele au căzut în mîlc" și încurajat de împrejurarea că ,fumul se gudură să fie cioplit", autorul se reîntoarce, intuitiv, la germenele verbal ca la modul primar al Creației. Sofismul formal nu e decît o cale de împrospătare a poeziei, o revenire a sa, chiar dacă pe ocolite, la obîrșii. Ion Davideanu e un nume ce se
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
în pat! Mâine, poimâine, să-l îngropam. - Noi?! - Păi cine, mă? Chemăm pe ăia? Câțiva oameni l-au ridicat. Alții au chemat femeile. Au scăldat mortul, l-au primenit și au trimis vorba preotului. Boderică s-a apucat să-i cioplească dintr-un trunchi de stejar, crucea. Boade a coborât de pe streașina casei patru scânduri. S-a gandit să-i facă el tronul. „O fi și asta o pomană pe lumea cealaltă” - și-a zis în sine. Stan și Băcanu se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
bine, impostura, tâlhăria politică și guvernarea prin fraudarea drepturilor poporului vor pieri cât de curând. Îi sfătuiesc pe tinerii noștri să-și pună în fața modele noi de muncă, de comportament, de ideal din cultura universală. Să nu-și facă chip cioplit din conducătorii de azi ai țării! Îmi amintesc, bunăoară, ca la deschiderea anului de învătământ 2005 - 2006, presedintele Traian Băsescu, aflat la începutul primului său mandat, s-a dus la o școală din București și s-a lăudat tinerilor că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
și e înconjurat de „închisoarea din pădurea de pin”, dar mai ales de Mlaștină, în care, „când nu mai încăpeau în închisoare, muncitorii erau scufundați de vii”). Câinele de lemn - numit așa după unica lui jucărie din copilărie, un câine cioplit în lemn de tatăl său - parcurge o întreagă dramă personală, căci își jelește la nesfârșit fiica, pe Matrioșca, ucisă, pare-se, în clipa în care încercaseră amândoi să evadeze de pe Șantier (mai apare în carte un substitut ambiguu al acesteia
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
Eminescu”? El avea o prietenă, Stafida, cu care făcea și sex, și dragoste (nu prea știa care-i diferența dintre cele două îndeletniciri), despre care mama sa spunea: „Asta are gură tăiată cu sapa!” E ca și cum ai zice că e cioplită din topor... Vedeți absurdul țărănesc, de bună calitate a lui George Terziu? Până la urmă, Stafida a rămas gravidă, iar adolescentul, în cârdășie cu un avocat de lume nouă, capabil să fure și cloșca de pe ouă, o vinde unui francez impotent
ABSURDUL TÂRZIU AL LUI GEORGE TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373646_a_374975]