1,428 matches
-
muncește, Că va ploua cu grindină. Iar mana pârjolește Legumele din grădină. De ulii sunt atacate Păsările din ogradă. Iar viile sunt prădate, Când credința-i încălcată. Călătoare-i primăvara, Că pe dealuri și coline, Prin cireși colindă vara Cu ciorchini de rubine. Că e început de vară, Cu-a vremii repetare, Puișori de păsări zboară Și lasă cuiburi goale. Din anuarul: ,,Tradiții creștine și ritualuri populare românești" La mulți ani sărbătoriților cu numele Sfinților Constantin și Elena! Maria Filipoiu Referință
SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385157_a_386486]
-
Acasa > Poeme > Emotie > TABLOU DE SEPTEMBRIE Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TABLOU DE SEPTEMBRIE de Nicolaie Tony DINCĂ Ciorchinii copți, în vie, se lăfăie la soare, Visând cu jind la Raiul în care vin s-or face; Cocori și alte păsări fac planuri de plecare Spre țări scăldate-n vară, în verde și în pace. Pe câmp se strâng
TABLOU DE SEPTEMBRIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384357_a_385686]
-
puteai vedea decât sărăcia pământului sărăturos, plin de ciulini printre tulpinile firave de porumb sau floarea soarelui, nerecoltate încă. Dealungul terasamentului de cale ferată, pe partea stângă de mers se înșiruiau zeci de copaci, plopi și sălcii în care aninau ciorchine de vâsc. Până atunci eram convins că această plantă parazită se dezvoltă numai pe crengile de plop, însă în zona vasluiană acestea atârnau în număr destul de mare de crengile sălciilor destul de numeroase în peisaj. Intrarea în Iași până la gara Nicolina
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
Partidele în număr mare Promit țara pe picioare, Dar cum asta, e pe muche Soluția-i, s-o îngenuche. Partidele sunt o droaie Cu fraieri scoși la bătaie, Să apere toți bengoșii Verzi, portocalii s-au roșii. Partidele ca un ciorchine In luptă-s fără suspine, Dorind ca să prindă osul Sfărmă totul cu barosul. Partidele mici și mari, Adunături de șpringari, La putere se rotesc Și zic că ne cârmuiesc. Partidele cu-artistc har Se unesc majoritar, Frățește împart ciolanul Numai ca să
MÂNDRIA ŢĂRII de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384573_a_385902]
-
tava, rumeni și pufoși. Ajunși, la casa unde urma să se petreacă evenimentul, am fost bine primiți, chiar și pe mine m-a pupat Lisăndrina, mama fetei, deși în toamnă îmi trăsese o chelfăneală soră cu moartea, pentru furtul unui ciorchine de strugure și ăla acru, din grădina ei. Tatăl fetei , Florea, a primit vasele cu băutură, iar Maria, fata ce urma a fi pețită, a luat cozonacii de la bunica. Am fost invitați să luăm loc la masă, dar mai întâi
ÎN PEȚIT de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382524_a_383853]
-
fiecare Un "Argument spiritual", pentr-o nouă-Aniversare ! Aș vrea ca să luptați cu toții împotriva amneziei Și anual aici la Râmnic, să dați frâu liber, bucuriei ! Prin Legământ să ne promitem : măcar o dată într-un an Să fim din nou ca un ciorchine, la bustul-viță "Anton Pann !" Și-n cupe să avem de-acuma vinul-brand de Drăgășani, Ca să uram Societății : succese multe, "La mulți ani !" N.B.: Oricine dorește, poate folosi poeziile scrise de mine (menționând numele meu), chiar să le republice pentru a
LA CEA DE-A XXXIII-A ANIVERSARE A SOCIETĂȚII CULTURALE ANTON PANN DE LA RÂMNICU VÂLCEA. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383870_a_385199]
-
rod mănos sub cușmă și în sân, Ce nu-i lipsea un soi din fiecare Nici flori, nici umbră și nici veșnic fân. O seculară vie, cu butuci deadura Stârnea un iz la margine de drum, Un soare scopt cocea ciorchini ca mura Plini de mireasmă în a lor parfum. Mi-e dor de-al meu bordei, în modestie rară Cu - obloane mari în largile ferestre, Cu - odăi zidite-n galben lut de țară ... Citește mai mult MI-E DOR...Mi-
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
livadă mareCu rod mănos sub cușmă și în sân,Ce nu-i lipsea un soi din fiecareNici flori, nici umbră și nici veșnic fân.O seculară vie, cu butuci deaduraStârnea un iz la margine de drum,Un soare scopt cocea ciorchini ca muraPlini de mireasmă în a lor parfum.Mi-e dor de-al meu bordei, în modestie rarăCu - obloane mari în largile ferestre,Cu - odăi zidite-n galben lut de țară... Abonare la articolele scrise de ciprian antoche
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
lesne a indiferență, dar zornăiau tot timpul în mine niște chei mari, pierdute, și o poartă străjuită de doi vulturi uriași, cu labe de lup, mă aștepta, mă aștepta mereu s-o deschid, întrezăream, așa, ca în somn, cum eram, ciorchini de struguri prinși în ornamentele metalice grele, apoi, deodată, brusc, un nechezat în care gîlgîia setea de apă mă trezea la realitate și, obosit, adormeam pentru o bună bucată de vreme. Referință Bibliografică: Purtau în buzunare nuci / Dragoș Niculescu : Confluențe
PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383091_a_384420]
-
în Ediția nr. 2110 din 10 octombrie 2016. Din faună, în mine, Un lup flămând revine, Se naște și renaște, Dar nu știu pentru cine; Ca sfântul pentru moaște, Se târguie pe-un bine, Iar soarele, ce-apune Din razele ciorchine, Îmi veștejește floarea Ce nu-mi mai aparține. Un lup flămând mă-mpinge În turma de feline, Unde-mi va fi necasa Cântărilor divine Și mă adap din râul Ce peste mine vine, Secându-i valul. - Malul De moarte și
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
foto: #Full #Moon #Song - #Ellen K. ... Citește mai mult Din faună, în mine,Un lup flămând revine,Se naște și renaște,Dar nu știu pentru cine;Ca sfântul pentru moaște,Se târguie pe-un bine,Iar soarele, ce-apuneDin razele ciorchine,Îmi veștejește floareaCe nu-mi mai aparține.Un lup flămând mă-mpingeîn turma de feline,Unde-mi va fi necasaCântărilor divineși mă adap din râulCe peste mine vine,Secându-i valul. - MalulDe moarte și rușineîn faună se-ntoarceși-n scorburi citadineAdoarme-n hibernare
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
corida au existat și encierros - denumirea dată curselor ocazionate de mânarea vitelor către sau dinspre arena destinată luptei „oficiale”. Ele s-au cristalizat ca alternativă binevenită poporului de rând. „Pe acoperișuri, pe stâlpii felinarelor, prin cele mai neașteptate locuri atârnă ciorchine flăcăi și bărbați în toată firea” - descria la 1966 Juan Goytisolo în romanul său Señas de identidad. Femeile țipă isteric, provocând taurul și ațâțând bărbații, mulțimea entuziasmată urlă în mod barbar, toată lumea combate, cu toate mijloacele. „E un public simplu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
nespus la venirea lui, i se lăsau pe creștet, pe umeri și îi uguiau la ureche, iar el râdea, cu siguranță știind ce voiau să-i spună, și le răspundea țistuind din buzele țuguiate. Apoi se plimba cu ele, atârnate ciorchine pe brațele întinse, cu zbateri și fâlfâiri de aripi, neținând seama de crăpăturile din ce în ce mai largi ale pământului, ca și cum, în caz de pericol, urma să fie fără întârziere ridicat în văzduh. Dar într-o dimineață, abătându-se pe acolo, ca de
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
Atât de triști de când nu i-am strigat. Am să te smulg din brațele cenușii Și-am să-ți dezvălui chipul nefardat Al poeziei mele. Pentru tine Vioara mea de dor va prinde glas. Când zmeiele de drag se strâng ciorchine Eu vin spre noi. Dar faci și tu un pas? Referință Bibliografică: Unul tu, unul eu... Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1147, Anul IV, 20 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate
UNUL TU, UNUL EU... de AURA POPA în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383244_a_384573]
-
subsol. Buze și obraji se Încheagă, se descompun Într-o singură secundă, În lumina alba de magneziu care trădează pînă și fisurile unui fir de păr, pînă și coridoarele Înguste ale pupilei, unde pătrunde ziua mărunțită-n fibre, pînă și ciorchinii mici ai glandelor În care se testuiesc lacrima și sperma, pînă și rasele albe sau negre plutind În nacela unei gene rătăcite. Nimic din realitatea imediată nu poate fi atît de clar și atît de necunoscut. Și asta te sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
viol, „trage-i-o pînă-n gît, paștele măsii de curvă!“ Își aude unul, cu tuleiele abia mijite, vocea Înfundată În beregată și ploaia Începe să se deșire, cnuturi lovesc În dreapta și-n stînga. Trupurile se ridică, recad, se rostogolesc ca ciorchinii de struguri. Prin pînza de apă umbre, țipete, rîsete, fluierături. Nisipul se Învolbură, apoi rămîne mut, neclintit, cum dintotdeauna deșertul. Și deodată singură, atît de singură Încît simți În tine cum se mișcă diavolul, cum ți se umflă glandele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce stație să coboare, alungată de acasă de fiii ei, tatăl sobru care Înainte de a pleca la servici și-a violat fata pentru că semăna leit cu maică-sa Îngropată acum o lună, blonda aceea În sînul căreia se umflă euforic ciorchinii cancerului, tînărul care plănuiește În cele mai mici amănunte un atentat, o femeie de cincizeci de ani frumoasă ca un star de cinema, o fată de nouăsprezece cu un picior de lemn, un copil cu ochi albaștri care visează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
voi, povestitorilor, de mediocritatea competițiilor voastre, voi care nevăzînd nimic vă grăbiți să demonstrați. Ei bine, imaginați-vă acum, vă rog, Încercați să vedeți un havuz Într-un scuar dintr-o mică așezare răsăriteană, o calmă oră de seară cu ciorchini de glicină și acolo sub zvîcnirea vioaie a apei o fată goală; Încercați să simțiți răcoarea parfumată a pielii ei, acel trup oval și lunecos sub stropii zglobii ca și cînd zilele de mult s-ar fi Întors cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
torța hîrtiei de ziar, pe cînd flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe cînd copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mîinile puhave ale mamei de atîta spălat părînd niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormîntului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrînelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfîșietoarea descărnare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul, Marinarul, Zori de zi, Cafeneaua sîrbă, Poarta Vidinului, Poarta Stambulului, Skadarlija, La trei pălării, La doi cerbi, Sub tei, La trei ciorchini, Šumatovac, Șapte zile, Marșul de pe Drina, Kalemegdan, Kolarac, Patria, Plugarul, Obrenovac, Oplenac, Orașul lui Dušan, La vărsare, Smederevo, Cornul de vînătoare, Semnul mirării, Ultima șansă. Realizatorilor nu le-a scăpat nici momentul morții lui, exact În ziua cînd primul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
A fost o prostie din partea mea să i le arăt. Mă tem că nu sunt foarte bune. Și se uită cu tristețe prin atelier. Pe șevalet era un tablou pe jumătate terminat, înfățișând un țăran italian zâmbitor, care ținea un ciorchine de struguri deasupra capului unei fete cu ochi negri. — Chiar dacă nu i-au plăcut, trebuia să fie politicos. Nu trebuia să te insulte. A arătat că te disprețuiește și tu îi lingi mâna. Ah, îl urăsc! — Draga mea copilă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
haiku-uri pe un copac care se transformă în șarpe și intră cu totul în gâtlejul Contesei cu buze roșii. Celălalt Popa îi scoase șarpele dintr-o ureche, încercând să-l bage în urechea celeilalte Contese, care mânca nevinovată un ciorchine de struguri. Primul Popa se prinsese de șarpe, ca să-și termine haiku-ul, intrând astfel în gura primei Contese, ieșind prin urechea ei, intrând în urechea celeilalte și ieșind plin de sânge din ea, așa cum numai un nou-născut poate ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
iau pe cărăruia de humă lunecoasă. Curând în miezul luncii, un neștiut fior Simții urcând prin lucruri spre ființa mai deplină, Din jgheabul pietrii,-n lujer, din brazdă, în tulpină: Nestânjenitul vieții fior biruitor. Cursese pretutindeni... Și-acum, albeau privirii Ciorchine de potire și pături moi de puf, Și nu știu ce amestec de-arome și zăduf Topea orice făptură în marea nuntă-a firii. Plămade răzlețite în nouri mici de vată Se prelingeau de-a lungul plăpândului țesut Iar rodnicia florii sorbea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din 29 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Dedicație pe manuscrisul inimii Cântă! mi-a zis mama în timp ce-mi țesea copilăria într-un lan cu izvoare. Împletește frunze până ce umbra nucului va îmbrăca fereastra în verde, eu culeg un ciorchine oarecare din pânza de păianjen! Nu știam că aduna deniile pe acoperișul casei pentru a le număra în zodia singurătății ce va fi devenit muzeu în haina de-acum; se răsucea iederă botezată la flacăra credinței înfășurată într-un murmur
DEDICAŢIE PE MANUSCRISUL INIMII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364571_a_365900]
-
pe la chiaburi care aveam case mai frumoase și mai multe acareturi[5]. Cât stăteam la vie, o auzeam pe bunica toată ziua cântând ca să nu se plictisească. Când se coceau bine strugurii, se ducea la câte un butuc și lua ciorchinii pe pipăite că nu îi vedea, îi punea în poala fustei sale din lână, lungă până în pământ, din material țesut la război nu de cumpărat, un fel de stofă așa cum apar costumele populare la cântărețele de muzică populară de astăzi
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]