KorAP: Find »[drukola/base=cipriot & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...14 >

335 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822

a celor două soții să avem un util schimb de opinii, de natură să refacă armonia cu toți participanții la respective reuniune. Cocteilul s-a prelungit peste trei ore, convorbirile mele au fost aproape permanent cu diferite grupuri formate din ciprioți pe care îi bănuiam ca fiind membrii sau simpatizanții unor partide despre care aveam încă de la București suficiente informații. Concluziile mele după reuniune erau că fie foștii studenți ciprioți se molipsiseră de la noi de patimile specifice "românului imparțial", fie era

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
convorbirile mele au fost aproape permanent cu diferite grupuri formate din ciprioți pe care îi bănuiam ca fiind membrii sau simpatizanții unor partide despre care aveam încă de la București suficiente informații. Concluziile mele după reuniune erau că fie foștii studenți ciprioți se molipsiseră de la noi de patimile specifice "românului imparțial", fie era în caracterul lor mediteranean un soi de mimetism, însușit cu sau fără voie din avatarurile propriei istorii care în folclorul nostru era atât de plastic sintetizat în binecunoscuta zicală

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
complet neoficială, ea urma să aibă și ecouri oficiale. La masa respectivă a apărut, ca din întâmplare, și o informație care mi-a stârnit interes maxim, cu atât mai mult cu cât ea preocupa mai ales pe soțiile românce ale ciprioților. Se afirma că de câteva săptămâni începuseră să fie aduse și din România, fete tinere care sunt imediat angajate prin diferite restaurante, în calitate de "debarasatoare" sau ajutoare de ospătar. Când mi s-a cerut părerea, am apreciat că pericolul invadării pieței

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
spre armonia liber consimțită a coloniei române de pe insulă și în acest scop mă străduiam să fiu cât se putea de echidistant în relațiile cu fiecare și cu toți. Comunicarea sinceră și directă era singura cale spre mintea și sufletul ciprioților. Experiența oferită cu generozitate de familia Nishanian îmi dovedea că sunt pe calea cea bună, căci obținusem prin amiciție economii lunare substanțiale pentru MAE. Prin cocteilul oferit familiilor de români și foștilor absolvenți ai unor facultăți din diferitele centre universitare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
noastră reușisem să-i conving că ambasada română este un loc unde ei sunt bineveniți, unde pot găsi prieteni gata să le ofere cel puțin un sfat dezinteresat. Masa oferită de colonia română sau filoromână dovedea receptivitatea celor mai importanți ciprioți față de schimbările de atitudine și de vocabular ale tuturor membrilor misiunii. După aproape trei luni de adaptare la noile condiții, puteam să mă declar satisfăcut de relațiile stabilite cu autoritățile locale, mulțumit de cooperarea cu diaspora locală, încântat de adaptarea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
a dus în orașul Kition. Aici el s-ar fi întâlnit cu apostolii, a fost evanghelizat și canonizat. Rămășițele sfântului Lazăr, se spune, au fost descoperite și curățate în anul 890. De atunci, sarcofagul său a fost venerat de grecii ciprioți. După alte surse, osemintele sfântului Lazăr au fost luate de împăratul Leo I în anul 900 și duse la Marsilia, unde sfântul este de asemenea venerat; o altă variantă ar fi, că, după ridicarea sa din morți, Lazăr s-ar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
se numea Kition și este un lăcaș de cult dintre cele mai importante din punct de vedere istoric, alături de bisericile din Peristorina și cea a sfântului Barnabas, tipice pentru bizantinismul mediu cipriot. * Mă limitam, în acele condiții, la relațiile cu ciprioții. Pe cât era posibil răspundeam invitațiilor româncelor și soților lor care lucrau indiferent de temperaturile cu care ei erau deja obișnuiți. Așa am reușit să răspund unor invitații amabile. O primă vizită în afara Nicosiei am efectuat-o la unul dintre liderii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
numit de președinte fie din rândul deputaților din Camera Reprezentanților, fie din afara ei. Puterea legislativă este exercitată de Camera Reprezentanților, compusă din 80 de membri, aleși tot pentru o perioadă de 5 ani. Conform Legii electorale, 56 de membri sunt ciprioți greci și 24 de membri sunt ciprioți turci. Prin curierul "TAROM" din 21 septembrie primeam o comunicare urgentă referitoare la membrii delegației române la festivitățile de marcare a celei de a 30-a aniversări a proclamării independenței Republicii. Cei doi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
din Camera Reprezentanților, fie din afara ei. Puterea legislativă este exercitată de Camera Reprezentanților, compusă din 80 de membri, aleși tot pentru o perioadă de 5 ani. Conform Legii electorale, 56 de membri sunt ciprioți greci și 24 de membri sunt ciprioți turci. Prin curierul "TAROM" din 21 septembrie primeam o comunicare urgentă referitoare la membrii delegației române la festivitățile de marcare a celei de a 30-a aniversări a proclamării independenței Republicii. Cei doi reprezentanți erau persoane de la cancelaria președintelui, pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
le cunoșteam: Mircea Dan Popescu și Ion Mărgineanu, un reputat fost șef al Agerpresului. În mod firesc, eram membru al delegației și urma să particip la întregul program al gazdelor pentru toate delegațiile participante la această aniversare deosebit de importantă pentru ciprioții greci. Situația mea era pe deplin egală cu a colegilor de la celelalte state. Astfel, în zilele următoare fusesem de mai multe ori împreună cu ceilalți șefi de misiune, ceea ce a fost un excelent prilej de a conversa pe diferite teme, de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
Din ultimele luni ale anului 1990, îmi mai aduc aminte de două activități care amenințau să capete un caracter de permanență pentru ambasada noastră în Cipru și nu numai. Prima era adopția de copii din România, un fenomen care pentru ciprioți era vital, multe dintre familiile mature fiind lipsite de orice fel de urmași și fără vreo speranță de a avea vreunul. Din luna mai, aveam informații că se constituise o asociație a acestor familii, denumită "From Cyprus with love" ("Din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
că se constituise o asociație a acestor familii, denumită "From Cyprus with love" ("Din Cipru, cu dragoste"), care avea drept scop să înfieze copii sărmani din România, provenind din casele de copii moștenite de la regimul comunist. Avantajul lor era că ciprioții sunt creștini ca și românii. În luna noiembrie fusesem invitat la conducerea asociației, aceasta nutrind speranța de a găsi un sprijin la ambasadă. Atunci le-am spus clar și sincer că misiunea diplomatică nu are nici dreptul, nici interesul să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
comunistă din nordul Dunării, se evocau întâmplările din perioada tulbure a ultimelor zile ale lunii decembrie 1989 și începutul anului 1990. În conferința de presă am folosit punctajul pe care îl experimentasem la prima întâlnire cu românii și foștii studenți ciprioți. Consideram că sinceritatea față de presa locală era poate mai convingătoare decât orice joc al imaginației unui participant neimplicat efectiv în acele evenimente, dar totuși un martor ocular. Am fost uimit să primesc aplauzele lor când am întrebat " Aveți întrebări, vă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
modul calm, sfătos al exprimării ideilor pe care le enunța cu ușurința de bun cunoscător atât al limbii engleze, cât și al problemelor cotidiene ale insulei. Deși eram la prima întâlnire, după ce îl informasem că apreciasem intervențiile echilibrate ale reprezentanților ciprioți la reuniunile de la Helsinki și Geneva și după aproape zece minute de convorbiri, distinsul politician mă întrebă: Ați fost în partea de nord a insulei? Încă nu, dar până la Anul Nou sper să reușesc să îi fac o vizită protocolară

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
imperiul britanic. Primul colaborator mă anunță discret că sosește președintele. M-am scuzat și i-am întâmpinat pe George și Andrula Vassiliou. Convorbirile șefului misiunii și ale soției sale cu familia Vassiliou s-au desfășurat, mulțumită atitudinii celor doi demnitari ciprioți, într-o atmosferă pe deplin prietenească. Timp de peste o oră, am trecut în revistă și am conversat cu aproape toți invitații, folosind prilejul pentru rememorarea tradiției relațiilor bilaterale româno-cipriote, pentru reconfirmarea aprecierilor față România, țara unde s-au format ca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
Italiei, SUA și Marii Britanii au constituit pentru mine un fel de recunoaștere că țara noastră devenise un stat demn, un interlocutor valabil, în Europa și, poate, nu numai. Am informat conducerea Ministerului Afacerilor Externe despre activitatea protocolară, despre participarea demnitarilor ciprioți și a ambasadorilor, despre convorbirile avute cu înalții oaspeți. Trebuie să recunosc că această recepție a fost percepută ca un eveniment de seamă în raporturile noastre cu gazdele și cu lumea diplomatică din Nicosia. Eram încântat de multiplele apeluri telefonice

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
perspectivele relațiilor bilaterale. În timpul convorbiri în trei, opiniile mele erau susținute de Președinția Ciprului, dar neglijată de Petre Roman. Îi recunoșteam stilul său cribdos, răutatea lui față de persoana mea, în repetate rânduri, după scena din Piața Revoluției. Manifestarea ei în fața ciprioților și a delegației române prin evitarea oricărei încercări ale demnitarului cipriot de a transforma dialogul forțat al primului-ministru român în convorbire firească între trei persoane era atât de evidentă și penibilă pentru persoana care o cultiva. Eu mi-am jucat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
participam la două recepții, una la prânz la ambasadorul Australiei, iar seara la ambasadorul Indiei, cu care am abordat vizita președintelui Iliescu în India. Activitatea cea mai de seamă fusese un dineu la ambasadorul Cehoslovaciei, oferit în cinstea a doi ciprioți de seamă, care aveau, cel puțin în lumea diplomatică din Nicosia, un renume de negociatori celebri în problemele interetnice de pe insulă. Nu îmi pot permite să evoc conținutul argumentațiilor celor doi insulari de etnii opuse, diferite ca sistem de gândire

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
nu știu, nu am pe nimeni să mă ajute, vă rog pe dumneavoastră să mă ajutați. Am întrebat-o de numele fetei, de adresele lor din București, de profesiile ei și a mamei fetei. Cum ați reușit să scăpați de cipriotul care vă însoțea? Păi, cu ajutorul celorlalte femei, până m-au văzut pe stradă. De acolo m-am îndepărtat cât mai mult de locul unde fusesem cazate, de frică să nu vină după mine. Am găsit un taxi, care m-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
hârtie ceea ce v-am relatat mai devreme. Vă rog s-o rețineți în ambasadă până când colaboratorii mei vor reuși să afle despre cine și ce poate fi vorba. Aveți cumva și alte elemente care ne-ar putea ajuta la identificarea ciprioților implicați? Da, femeile nu au fost conduse să treacă prin vamă, ci au fost urcate direct în mașini un microbuz și o limuzină. Li s-au luat pașapoartele. Domnule ambasador, sper ca în maximum două ore fata să fie la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
intrarea fără obligația de a avea o viză pe pașaport, o comunitate de români dispusă să acorde sprijin. În luna martie 1991 se anunțau schimbări importante în Ambasada României din Nicosia. Primul și unicul meu colaborator, Teo pentru greci, pentru ciprioți și Doru pentru cei de pe Dâmbovița, s-a văzut în situația neplăcută de a renunța la activitatea diplomatică pentru a deveni om de afaceri. Nu vreau să comentez evenimentul, ci doar să-mi exprim opiniile bune pentru colaborarea lui cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
Limasol și plecam cu Volvo spre Nicosia. Luni, 12 august, după o ședință de lucru cu colegul Chivu și apoi cu administratorul, am soluționat acele probleme consulare care cereau decizia șefului de misiune și i-am primit pe cei câțiva ciprioți de pe lista de audiențe. După care mi-am consacrat timpul răspunsurilor solicitate de MAE, acestea urmând să plece la București cu echipa de curieri care erau programați să părăsească Nicosia pe data de 16 august. Săptămâna următoare aveam programată o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
o tânără româncă, evenimentele aveau alte trasee. Cel mai convenabil era, fără îndoială, vizita civilizată la ambasadă pentru un sfat sau o comunicare a unei intenții foarte serioase de căsătorie cu un român, lucrător în Cipru sau chiar cu un cipriot. După întoarcerea noastră de la București, după primul concediu, pe la începutul lunii septembrie am avut o primă convorbire cu două tinere care lucrau la un patron serios din orașul Limasol, apropiat de ambasada noastră și care le-a îndrumat la noi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
patron serios din orașul Limasol, apropiat de ambasada noastră și care le-a îndrumat la noi pentru "soluționarea unor probleme personale". Tinerele, trecute de 20 de ani, mi-au spus că au câte un prieten foarte bun, unul român, celălalt cipriot, ambii doritori să se căsătorească, dacă este posibil, la Ambasada României. Le-am explicat că misiunea diplomatică este împuternicită cu atribuțiile ofițerului de stare civilă, iar în cazul în care viitorii miri își doresc să fie căsătoriți la Ambasada României

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
nouă delegație guvernamentală, de această dată pentru negocieri precise pe teme economice. Delegația română era condusă de domnul ministru Mircea Coșea, încă de atunci un profesor binecunoscut, un intelectual de înaltă clasă, o persoană agreabilă, care a produs impresii remarcabile ciprioților școliți în Marea Britanie. Din evenimentele lunii noiembrie evoc numai vizita în Cipru a secretarului general al ONU, Kurt Waldheim, și Congresul Partidului Liberal din Cipru. În mod firesc, preocuparea de bază a misiunii era, în perioada respectivă, pregătirea pentru marcarea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]