249 matches
-
să cânte ușurătatea vieții și capriciile ei. Corriere della sera, 12 august 1997 Francesco Specchia Un fantastic Ovidiu, poet Exilul câteodată face figuri urâte oamenilor. Poate să-l oblige, de exemplu, pe un principe valah, voievod crunt de meserie și cirac al papei Pius al II-lea, să-și tragă în țeapă propriile memorii pe filele zdrențuite ale unui biet caiețel, în loc de hoiturile turcilor pe străzile de la Budapesta. Exilul poate și să convertească un bon viveur rafinat și un virtuoz al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
murea la apel era acolo, dacă murea Înainte Îl scoteau afară. Îl treceau la număr, cred, că a murit. O justificare, ca să iasă numărul. - Care era misiunea Blockaltesterului? - Singura lui preocupare era să ne țină pe noi În teroare prin ciracii lui: te supraveghea, asta era menirea lui. Baraca lui să fie curată, să fie ordonată... La Auschwitz nu era cu păduchi și cu chestii din astea. Se făcea dezinfecție, aveam spălătorie, unde mergeam să ne spălăm, aveam... WC Puteai circula
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu toții. Așa că am ieșit. Aveam 13 ani și jumătate. Ne-au băgat Într-o cămăruță, unde eram vreo 10-12. Și ne-au ținut toată noaptea. A venit tata la mine - a reușit să vină, deși nu voiau să-l lase ciracii, Înțelegeți. Dar a venit la mine. Mi-am dat seama că nu știu dacă ne vom mai vedea: „Tată, dacă nu ne vom vedea, unde ne Întâlnim?”. Niciodată nu m-am gândit la moarte. Cred că asta a și fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
duc la capătul barăcii și o iau la vale, spre terenul de fotbal. Norocul meu că nu m-au văzut nemții. Eram destul de bine Îmbrăcat. Și mă bag Într-o baracă, tot niște polonezi mă ascund. Seara Însă, tot niște ciraci vin și Încep să ne adune, să ne bage acolo În baracă - cred că voiau să completeze numărul celor care fugiseră. Cum am fugit eu, desigur că or mai fi fost și alții, din alte barăci. Și fug. Mă ascund
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
eu, desigur că or mai fi fost și alții, din alte barăci. Și fug. Mă ascund acolo, dar, fiind mic, mă scoate și mă duce În baraca selectaților, seara. Țipete, urlete, dă-i cu piciorul, dar mă țineam bine..., doi ciraci dintr-ăștia. Oricum, n-are importanță, tot mă duceau ei. Și mai stau, cum e mâine. Seara eram sigur că sunt terminat. Nu eram credincios din fire și era agitație. Eram sigur că nu mai scap. Alarma de lagăr... Că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
țineau la curent cu cele ce se petreceau între ei. Acum ignoraseră sau nu voiseră, din rușine, să-mi aducă la cunoștință. Intuiam din privirile unora dintre ei că ceva nu este în ordine. În dormitorul unde dormea Ibănescu câțiva ciraci se adunaseră în jurul lui, gardă personală. Se pregătea atmosfera pentru judecarea și condamnarea vinovatului. Se descoperise „o crimă, un atentat la existența celorlalți”, încercând să incite spiritele. Un copil veni jenat și cu sufletul la gură: Domn’ Maxim, Ibănescu vrea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dintre Tito și Stalin probabil captase atenția. Administrația se folosea iar de Ibănescu; citea public într-o sală de mese în care aveau loc și ședințele ciripitorilor, materiale prelucrate după articole din Scânteia, insultătoare la adresa lui Tito și elogioase pentru Stalin. Ciracii aplaudau sau huiduiau, cum indica fraza vorbitorului, însă de multe ori se aplauda și se huiduia pe dos, provocându-se ilaritate în sală. Singurele evenimente din primăvara lui ‘49 erau sosirea câte unui lot de elevi condamnați și agitațiile sterile
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
performant în logică. Avea toate șansele. Zona logico-filosofică era cea mai puțin afectată de intruziuni ideologice. Nu deranja sistemul. Era tolerată și copios alimentată de profesorul veritabil care este Mircea Flonta, marele „încăpățânat” al facultății. Omul care și-a adunat ciracii în cercul Wittgenstein până la clopotele lui decembrie ’89. Omul care știa că în cultură nu exiști fără comunitate. Celor mai mulți le-a plăcut să alerge singuri pe culoarul lor, eventual stârpindu-i de mici pe concurenți. Așa se face că după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
neam de elefant (fildiși) urieș, stâns la vreo revoluție a pământului, despre care numai pe alocure se află oasele în pământ“. În curtea Academiei de arte „se vede un frumos monument colosal (urieș), afierosit cetățanului Minin și cneazului Pojarski“. „Alievii (ciracii) fac la fieșcare 3 ani o expoziție (înfățoșare) de cele lucrate în cursul acela.“ În piața Academiei „este înălțat un obelisc (stâlp patrumuchit, ascuțit la vârf) pentru biruințile lui Romianțov“, iar cabinetul de mineralogie „cuprinde o prețioasă adunare de unelte
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cu gesturi fățișe de distanțare, care adoptă chiar forma parodiei. Cauzele supărării lui Heliade împotriva lui Gr. Alexandrescu au rămas, până astăzi, obscure; sigur este că, odată cu darea în vileag a dușmăniei, una din acuzațiile cele mai grave aduse fostului cirac a reprezentat o... romantismul acestuia: „Apoi de este să descrie natura în simplitatea ei (cu toate că d-lui niciodată nu-i plac lucrurile simple și se nebunește dupe pestriț), vreun câmp vesel, un cer senin, vreo apă limpede, vreun crâng, vreo
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
-și facă propria agendă (inclusiv prin traseism politic), spărgând "unitatea de monolit" a partidului sub flamurile căruia au reușit să intre în Parlament. Mai mult, în timp ce Nicolae Ceaușescu cerea să fie judecat de Marea Adunare Națională (știind că acolo erau ciracii lui selectați cu grijă), actualul președinte tocmai a fost suspendat mai an, printr-o încercare de lovitură de stat parlamentară, de Marea Adunătură Națională a celor 322, pusă la treabă de rețeaua de interese subterană transpartinică a securiștilor infiltrați, condusă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
126 fusese de departe cel mai constructiv actor internațional din Blocul Sovietic (...), în numai câțiva ani, prietenii apropiați aveau să transforme imaginea României și a guvernului său (...) într-una de paria internațional” (pag. 715). Nu cumva regimul însuși, Ceaușescu și ciracii lui din Partid și Securitate au avut contribuția esențială la această transformare? Adoptând stereotipul binecunoscut, că doar „străinii” sunt vinovați de ce se întâmplă cu România, istoricul american nu face decât să subscrie cu suspectă ușurință la „viziunea” multor autori autohtoni
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
beneficiază de prezumția bunelor intenții, încât este greu de crezut, gândesc eu, că negarea calității unei poezii ca Odă (în metru antic) ar fi mai curând ricoșeu imposibil de controlat la „hăulirea” respectivelor versuri pe stadioane, de A. Păunescu și ciracii lui „revoluționari”. Sau, la fel, un lied precum Pe lângă plopii fără soț ar fi o creație „jenantă” (N. Manolescu) doar pentru că a fost prea mult fredonat prin cârciumi? Ori pentru că a beneficiat de o analiză literară cu accente admirative din partea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
126 fusese de departe cel mai constructiv actor internațional din Blocul Sovietic (...), în numai câțiva ani, prietenii apropiați aveau să transforme imaginea României și a guvernului său (...) într-una de paria internațional” (pag. 715). Nu cumva regimul însuși, Ceaușescu și ciracii lui din Partid și Securitate au avut contribuția esențială la această transformare? Adoptând stereotipul binecunoscut, că doar „străinii” sunt vinovați de ce se întâmplă cu România, istoricul american nu face decât să subscrie cu suspectă ușurință la „viziunea” multor autori autohtoni
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
beneficiază de prezumția bunelor intenții, încât este greu de crezut, gândesc eu, că negarea calității unei poezii ca Odă (în metru antic) ar fi mai curând ricoșeu imposibil de controlat la „hăulirea” respectivelor versuri pe stadioane, de A. Păunescu și ciracii lui „revoluționari”. Sau, la fel, un lied precum Pe lângă plopii fără soț ar fi o creație „jenantă” (N. Manolescu) doar pentru că a fost prea mult fredonat prin cârciumi? Ori pentru că a beneficiat de o analiză literară cu accente admirative din partea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ușile se deschideau și intra Maromet urlând: — Cine a spus asta? — Eu, domnule comandant! răspundea respectivul vinovat. Maromet se îndrepta spre acesta și-i dădea două perechi de palme. Apoi întreba: — Cine-i Sturdza, aici? — Eu, domnule comandant! Și atunci, ciracii lui Maromet se repezeau la el, îl băteau crunt și-l călcau în picioare. Nu știu cum de-a supraviețuit, dar e drept că a ieșit foarte beteag și a murit curând după ce a scăpat de acolo. Jilava era și centru de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
puteai călători ici și colo sub o supraveghere cât de cât discretă. Dacă nu, reamintește Taplin cu dreptate, „străinii călătoreau în grupuri mici, participând la tururi bine orchestrate ale barajelor, fabricilor și spitalelor”. Nebunia la care au ridicat Stalin și ciracii săi secretomania sovietică nu a suferit vreo remisie serioasă nici măcar în timpul unora dintre liderii mai ponderați care i-au urmat cumplitului georgian. În 1992, Mark Taplin s-a decis nu atât să verifice cum respectă Moscova acordul Teritorii deschise, ci
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
și caftane colorate. Sorb liniștiți, din micile boluri de porțelan, ceaiul verde, "dătător de viață", pe care îl beau de secole, într-un ritual perfect, așa cum l-or fi sorbit cîndva și războinicii lui Timur-Lenk, și discipolii lui Uluk-Beg, și ciracii lui Avicenna. Trei dintre urmașii acestora ne urmăresc îndelung, cu privirea lor oblică și pătrunzătoare, voalată veșnic de o falsă indiferență. Un zîmbet le mijește în bărbile sure, în timp ce gestul larg al brațelor ne invită să intrăm în pavilion. Cuminți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ziarist și scriitor, Ion Lespezeanu, Victor Iliu, ziarist și regizor de film, Gheorghe Dinu, ziarist, Zaharia Stancu, ziarist și scriitor, Diana Vuiaș. Soluția oferită de Ana Pauker anticomuniștilor: Sinucideți-vă, că altă ieșire nu aveți. Vasile Luca, comandantul Securității, cerea ciracilor: Să dispară cuvîntul milă din vocabularul vostru! Despre Alexandrina Sidorovici, acuzatorul public, aflăm, tot de la Pan Vizirescu: "Eu nu am știut cine este; după nume, o socoteam că este rudă cu Teofil Sidorovici, care a fost comandantul străjii țării și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
debutului, dar și pe cea a persoanei! Pe vremea aceea Încă se mai aresta pentru mai puțin decât nimic! Nu, nu revolta tinerilor mă supără, ei au dreptul la revoltă ca orice nouă, reală generație literară, așa cum Victor Hugo și ciracii săi au „avut dreptul” de a scandaliza opinia publică sclerozată de rigorile clasicismului Învechit. De fapt, azi nici nu mai asistăm la o singură „revoltă”, cea a optzeciștilor, ci aceste revolte sau simili-revolte se țin lanț. Și totul se explică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numai cultural; care, cum o spuneam, s-a răsfrânt și În atacul amplu, brutal, al lui Titus Popovici, membru plin c.c., contra mea, dar și contra lui Paul Goma, Ion Negoițescu și N. Manolescu. „Venirea lui Breban și a ciracilor săi la Iași, striga T. Popovici În aula comitetlui central, a avut un răsunet de parcă ar fi fost o a doua Unire a Principatelor!” Iată, printre altele, ce ecou putea trezi apariția unui roman bun sub dictatură, dar, repet, o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cea interesantă. Nu mata, ci eu rămân Îndatorat. Răspund la unele Întrebări: 1) Da, a existat pe hârtie un Ateneu la Flt. Canalia de Șt. Ioan voia prin el să contracareze acțiunea „Ligii Culturale”. Ghițescu, adversarul său și-a mobilizat ciracii și la adunarea g-lă n-au reușit candidații lui Ioan. S-a ales președinte Gorovei și Vice subsemnatul. Atunci n-a mai avut interes Ateneul pentru el și n-a mai dat nici fonduri, nici conferențiari. Gorovei atunci a demisionat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
PDSR-ului, în special, care fusese convins că de această dată își va instala omul (medicul) la primărie. La Brașov, orașul lui Andrei Bodiu, prima șansă o are actualul primar liberal, dar Consiliul municipal va cădea, se pare, pe mâna ciracilor lui Iliescu. Clujul nu poate scăpa de maligna fascinație a lui Funar. Departajarea în locale va fi o oglindă în mic a alegerilor generale din toamnă, spune Nicolae Prelipceanu. „La voi cum mai e?” Curiozității sale, pe care nu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cred eu, am ieșit învingători în toate zonele de expresie artistică și literară. Nu modelul comunist, realist-socialist, ci „vechea estetică” ieșită din tiparele Renașterii și Europei moderne s-a afirmat plenar și a trebuit să fie înghițită și acceptată de ciracii și oportuniștii momentului politic. Mai mult, au apărut, în acești cincizeci de ani de confuzie și teroare ideologică, personalități culturale uriașe, care au produs opere ce vor fi cu greu egalate în libertatea de azi. Iar noi, scriitorii de atunci
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Chițu. A cerut să mă vadă și mi-a vorbit cu emfază de întoarcerea triumfală a lui Ionel, deoarece germanii sunt bătuți. Am fost cam rece cu el, instinctiv. În urmă am aflat că lucra cu Nenițescu. Acesta, ca și ciracul, își pierduse ifosul și, de unde nu era vorbă decât de detronarea regelui Ferdinand, acum spusese lui Popo vici-Hațeg că germanii sunt învinși. Iar Virgil Arion, revenit de la Stockholm, a speriat Bucureștii cu descrierea mizeriei de la Iași. D-nele Costică Arion și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]