2,739 matches
-
răzbunare pe un copac, ce vină putea să aibă copacul? După un timp, luând mâinile de la urechi, nu mai auzi zgomotul făcut de topor. Ieși repede din casă. Scena ce i se înfățișă o umplu de spaimă. Costache zăcea sub cireșul căzut la pământ. Erau amândoi doborâți, și cireșul și Costache. Alergă repede în ogradă încercând să-l scoată pe bărbatul ei de sub tulpina grea, dar nu reuși. Se repezi pe poartă cerând ajutorul vecinilor. Cu greu, mai mulți oameni au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aibă copacul? După un timp, luând mâinile de la urechi, nu mai auzi zgomotul făcut de topor. Ieși repede din casă. Scena ce i se înfățișă o umplu de spaimă. Costache zăcea sub cireșul căzut la pământ. Erau amândoi doborâți, și cireșul și Costache. Alergă repede în ogradă încercând să-l scoată pe bărbatul ei de sub tulpina grea, dar nu reuși. Se repezi pe poartă cerând ajutorul vecinilor. Cu greu, mai mulți oameni au izbutit să-l elibereze pe Costache Deleanu de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pare, ce-ți veni să tai un copac înainte de a-i cădea frunza? Îmi stătea în cale dom' doctor, ș-apoi începuse să facă fructe viermănoase... Nu-i putea spune doctorului tot oful său. Urma acum să scoată și rădăcinile cireșului. Tot amâna ziua aceea până s-o simți în putere, dar era hotărât să o facă... Maria îl oblojea cum putea mai bine, îl scutea de treburile cele mai grele din gospodărie, dar el îi căuta pricină din orice. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dorise cu ardoare ca drumul dintre ea și el să fie neted, luminat de dragoste și încărcat numai și numai cu bucurii. După înmormântare, Simona mai zăbovi câteva zile în casa părintească. Colindă ograda toată, mângâie mlădița de la rădăcina fostului cireș, străbătu grădina până la nucul din vale, privi cu nostalgie stratul de flori din fața casei, dar nimic nu mai era ca în anii copilăriei și tinereții ei. Pustiul sălășluia peste tot. Se simțea din plin lipsa celor care însuflețiseră cândva tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Aceasta îi spuse că din tot ce-i povestise, fără să se pronunțe lămurit, se deslușea iertarea. Era limpede, ca bun părinte simțise mereu că poartă pe suflet o greutate de care nu se putuse elibera. Mărturisise că atunci când tăiase cireșul făptuise o mare nelegiuire. Nu mai scosese rădăcina cireșului din care se ivise o nuielușă firavă. Îi lăsase mlădița aceea ca testament, sperând ca de viitorul cireș să se bucure nepotul lui pe care n-a avut bucuria să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fără să se pronunțe lămurit, se deslușea iertarea. Era limpede, ca bun părinte simțise mereu că poartă pe suflet o greutate de care nu se putuse elibera. Mărturisise că atunci când tăiase cireșul făptuise o mare nelegiuire. Nu mai scosese rădăcina cireșului din care se ivise o nuielușă firavă. Îi lăsase mlădița aceea ca testament, sperând ca de viitorul cireș să se bucure nepotul lui pe care n-a avut bucuria să-l țină pe genunchi să-l dezmierde și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
suflet o greutate de care nu se putuse elibera. Mărturisise că atunci când tăiase cireșul făptuise o mare nelegiuire. Nu mai scosese rădăcina cireșului din care se ivise o nuielușă firavă. Îi lăsase mlădița aceea ca testament, sperând ca de viitorul cireș să se bucure nepotul lui pe care n-a avut bucuria să-l țină pe genunchi să-l dezmierde și să-i spună tainicile povești ale lumii... Am bănuit, mai spuse Nana Floarea, de mai multe ori, cum încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-l vedea ce face”. Or, martorul se contrazice in declaratie, ceea ce duce la concluzia că nu a văzut personal cele intamplate. Martorii au relatat că gardul construit de intimat este situat pe vechiul amplasament, avand ca punct de reper un cireș plantat de tatal intimatului. Martorul A. I. a arătat că a lucrat la petentul G. Gh. fiind pus de acesta din urma sa improvizeze un gard dintre terenul sau si cel al lui S. gh. si a batut un numar de
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
care-mi potolesc setea de dragoste, Raza de bucurie reaprinsă În dosul unei lacrimi. Îți mărturisesc, chiar dacă ai să zâmbești! N-ai zâmbit! mi-ai spus mai apoi. Ai fost atât de fericit! Uite! Mai e puțin până la primăvară, când cireșii vor Înflori și-om sta Împreună În livadă. Și-ți voi Împleti o coroniță, din florile albe ninse. Și te-oi privi adânc În ochi, smulgându-ți mărturisirea, cu sărutări aprinse, aprinse ... Nu mai am vești de la tine, dragul meu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o seară de iarnă. Fulgi mari se roteau, se roteau ... deasupra criptei negre și pe fruntea mea, arsă de dor, se topeau! Mi-am culcat sufletul pe lespedea tăcută și rece. Și lacrimile iubirii, ca-ntr-un vis, livezi de cireși, Înfloreau. Mi s-a părut c-aud șoapte, voie bună și râs?! Era doar rătăcita-mi umbră, amar zguduită de plâns, de plâns... ... născut cu strigăt - când toamnele plângeau ... și plecat În mare taină, când fulgi albi sărbătoreau ...” File de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de lemn. Acolo se aflau cele două pături din lână, de culoare verde Închis cu o bordură de un albastru deschis, pe care erau Însemnele mănăstirii. Peste tot era parchet laminat, și ușile din lemn masiv erau vopsite În culoarea cireșului. Ne-au arătat baia. Neașteptat de modernă, curată; gresie pe jos, chiuvete albe, cu picior Înalt, pe care se afla săpunul lichid. Săpunul de pe cele trei chiuvete avea fiecare un alt parfum. Alăturat, se aflau dușurile. N-am contenit să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bine și am tras un pui de somn. Trebuie neapărat să precizez că lăcașul este Înconjurat de o parte și de alta a aleii despărțitoare de o livadă destul de mare, ca și suprafață, unde sunt cultivați: meri pitici, peri, pruni, cireși, vișini, nuci, viță de vie... După ora 16.00, mi-am luat o carte și un caiet, poșeta, În care aveam telefoanele mobile și multe altele, și am pornit prin livadă. Iarba era cosită de cel mult două zile. Mirosul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dublat de unul pragmatic și că avea un real talent de a descrie lucruri ce puteau fi socotite ca banale, dar sub condeiul ei dobândeau o strălucire nebănuită. Fiecare însemnare din jurnal era datată doar cu unele atribute ale anotimpurilor: Cireșii tatei și-au pus cercei la urechi!; Iarna nu vrea să plece, dar ghioceii au despicat zăpezile cu paloșele lor și iarna a fost învinsă!; Au venit zilele lui Cuptor, bunica și-ar putea coace azima la soare!; Miroase a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe un sfert de...Oedip! Și ca să rămînem În domeniu : am două nedumeriri nepublicate ( celelalte sunt spuse În cartea mea Caiete de regie, apărută În 1985) . Una : de ce traduc francezii Livada cu vișini, La Ceri saie - care Înseamnă livada de cireși? A doua : cum de vorbea Stanislavski despre subtilitatea propusă de Cehovlivada DE va fi Înlocuită de livada CU, cînd În rusă nu există diferența (Vișniovîi sad Însemnînd și una și alta) ?! Mister! Dar marii scriitori nu se lasă decriptați, cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
măi!", exclamă Corneluș, roșindu-se în obraji, evident stânjenit de limbajul cam slobod al colegei de universitate. Pe mine deja începuse să mă enerveze rău de tot, baba dracului! Da' asta e, domnule dragă, ce să ne mai dăm pe după cireș. Ce mi-e-n gușă și-n căpușă. Poate că sunt prea directă și prea cinstită, da' ăsta-i adevăru' gol-goluț. Și nimeni nu o să poa' să spună c-o învăț de rău." "Poate că nu, dar mai nuanțat, mai cu tact
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
da' să șteargă și doamna Nuți scrisu' ăla și să vi-i trimită prin bancă cumva. N-o să aveți nicio problemă, garantez!" "Băi, Relule, garantezi tu, da' faptele-s fapte. Ți-o spun pă șleau, nu mă dau pă după cireș, în situația asta e foarte greu să mai facă un om serios vreo afacere cu tine. Treaba-i oablă ca covrigu'. Cineva-ți poartă sâmbetele și cine-ți șade alături riscă să să murdărească și el dă zoaiele pă care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu făcuse, precum alții ca el, ani de detenție (informație totuși nesigură; de fapt anii lui de detenție, fuseseră concretizați, zice-se, în pedepsirea cu domiciliul forțat undeva prin Bărăgan), amintea, prin alura mobilei de nuc, de trandafir și de cireș, de faimoasele saloane vieneze despre care se trezea mătușa Karin povestind cu nostalgie. Camerele înalte, spațioase, cu ferestre înalte și largi, greu de încălzit iarna și răcoroase vara, parchetate și lustruite la patru ace, puteau fi încă de la început, de când
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
treceai în somn cumva, spre concubin, te trezeai automat lovindu-te la genunchi, la coate sau la șolduri, asistasem la primele audiții radiofonice. Un radio mai mult decât vechi, cu cutia dintr-un lemn de culoare închisă, pare-mi-se cireș de pădure, la care nenea Epa și Tata căutau impacientați și în șoaptă, pe o scărișoară de sticlă pe care fugea încolo și încoace un cursor de culoare roșie, diferite posturi radiofonice foarte greu de prins. Când prindeau, în sfârșit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
urmărea unde mergeam. Lua omătul pufos și mi-l trântea în obraz și în ochi fără milă. Părea supărat pe tot ce întâlnea în cale... Înce-încet, gardul pierdea din înălțime... În fața pragului, s-a adunat un munte de zăpadă. Falnicul cireș de la poartă își pleca fruntea în fața vântului. Mă gândeam că ar cam trebui să intru în casă, dar toată vânzoleala din jur mă ținea ca fermecat! Fumul ce ieșea pe coș era ras de pe gura hornului și amestecat cu pulbere
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că în toată zarea cât o puteam cuprinde cu ochii nu se mișca nimic decât omătul zburătăcit de vânt sub razele îngăduitoare ale soarelui...Am ieșit pe poartă și, luându-mi ca punct de reper - cum se spune în cătănie - cireșul de dincolo de șleau, am coborât în gârla Șărpăriilor. Mi s-a părut că nu-i chiar așa de greu să înoți prin nămeții nestatornici. Când am ajuns la cireș, am simțit câtă îndârjire trebuie să aibă sărmanul copac pentru a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
luându-mi ca punct de reper - cum se spune în cătănie - cireșul de dincolo de șleau, am coborât în gârla Șărpăriilor. Mi s-a părut că nu-i chiar așa de greu să înoți prin nămeții nestatornici. Când am ajuns la cireș, am simțit câtă îndârjire trebuie să aibă sărmanul copac pentru a rămâne în picioare în fața vântului năpraznic!...Se îndoia din toate mădularele, dar nu se lăsa doborât!...Pe creasta dealului, mersul a devenit atât de ușor încât îmi venea să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
urmă...Dumnezeule Mare, nu lăsa știma apelor să iasă din iaz! Ține calea lupilor ca să nu-mi iasă înainte, Doamne!...” În spuza ceea de lumină slobozită de soarele trecut dincolo de dealul Ponoarelor mi s-a părut că ghicesc în zare cireșul de lângă șleau...Mi s-a părut doar, dar inima a prins aripi și am pornit mai vârtos la drum! Ochii mă usturau cumplit, dar căutam să ghicesc fiecare tufă sau copăcel știut pe marginea drumului... În cele din urmă, întunericul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
luminițe? Fac! Numai că aiestea îs tare împrăștiete și nu sunt două câte două...Nuuu! Nu-s lupi! Sigur nu sunt lupi! Îs luminile satului!” - mi-am sfârșit eu gândul, cu tremur în suflet. Vuietul făcut de vânt prin crengile cireșului de pe creastă m-a trezit la realitate: „De aici și până acasă mai este doar o azvârlitură de băț, dar...vine gârla Șărpăriilor...Și acolo să vezi nămeți!” Îmi încordez privirea și mi se pare că zăresc lumina de acasă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Și lucrând la al său plan, Metodic ca un bursuc, Atelier ca un lan, Don Brighiu și l-a făcut. Am intrat ușor pe ușă, Și-am privit cam disperat, O-ntreagă aparatură Adusă la reparat. Împrejur sârmă ghimpată, Doi cireși în lateral, Iar Don Brighiu, fără pată, Pufăia în ancestral. Meștere, ce-s toate astea? O-ntrebare cam otova ! Cu-n zâmbet răspunse Brighiu Aparate din Moldova. Îmi pusese mintea-n cuie Și l-am întrebat discret. O așa desfășurare
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93213]
-
jeep-ului, deși În contractul cu fabrica sunt trecut manechin, fac de toate cu o conștiinciozitate de care mă mir eu Însumi: sunt curier, supraveghetor de secție, mânuitor al rotativelor care scuipă nasturii de alamă ca pe niște sâmburi de cireș, aranjez baloturile de materiale textile În rafturi, și...mai sunt și contabil de ocazie. Fabrica este o cădire veche, mohorâtă, cu ferestre uriașe, un fost liceu dezafectat, În urma construirii unuia modern, după ultimele norme de Învățământ, În altă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]