478 matches
-
tău nicicând n-aud tristețe Iar libertatea-i sfanțul tău culcuș, De-aceea în văzduh se țin ospețe Căci fiecare zbor e un urcuș. De este ger, furtună zi sau noapte, Canicula și ploi fără sfârșit, Eu mă trezesc în ciripit și șoapte Aduse din înaltul infinit. De-ar descifra tot omul melodia Pe care-o fredonezi neîncetat Ar înțelege că tu esti solia De pace, de iubire din înalt. În timp ce spre pământ îndrepți privirea Și zborul îl așezi în sfanțul
CANT MATINAL de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380477_a_381806]
-
tău nicicând n-aud tristețe Iar libertatea-i sfântul tău culcuș, De-aceea în văzduh se țin ospețe Căci fiecare zbor e un urcuș. De este ger, furtună zi sau noapte, Caniculă și ploi fără sfârșit, Eu mă trezesc în ciripit și șoapte Aduse din înaltul infinit. De-ar descifra tot omul melodia Pe care-o fredonezi neîncetat Ar înțelege că tu ești solia De pace, de iubire din înalt. În timp ce spre pământ îndrepți privirea Și zborul îl așezi în sfântul
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
În glasul tău nicicând n-aud tristețeIar libertatea-i sfântul tău culcuș,De-aceea în văzduh se țin ospețeCăci fiecare zbor e un urcuș.De este ger, furtună zi sau noapte,Caniculă și ploi fără sfârșit,Eu mă trezesc în ciripit și șoapteAduse din înaltul infinit.De-ar descifra tot omul melodiaPe care-o fredonezi neîncetatAr înțelege că tu ești soliaDe pace, de iubire din înalt.În timp ce spre pământ îndrepți privireași zborul îl așezi în sfântul cânt,Ai vrea să te
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
până la urmă, fascinația sa pentru Silvia înfrânge mormanul de complexe, și-l transcende într-o lume nouă, în care păsările-îngeri (minune!)... chiar ciripesc: “Silvia își rezemase capul de umărul lui și șoptea ceva, șoptea mereu. Matei Iuga nu auzea - asculta ciripitul, asculta fermecat. - Auzi, ciripesc! I se părea că făcuse o descoperire nemaipomenită” - cf. Unul la fel ca ceilalți, p. 84, 2-cât și tânărul de 25 de ani, Costea-Galați (“rămas de mic fără părinți, înhăitat cu băieții din port...copil al
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
de joben, Poartă puf fardat de soare din ținut de vis bucolic. Freamătă în pulsul ierbii, verdele, plin de sfiala, Urșii plictisiți de iarnă s-au oprit din sforăit, Iar pe-nmugurite ramuri,delicat, dar cu-ndrazneală, Rândunelele duioase se întrec în ciripit. Auzind că prin grădini forfota se întețește, Greierele trubadur, jovial, copilăros, Purtând frac de roz petale, furnicuțelor doinește, Netezindu-și papionul, parfumat de chiparos. Garofițele cochete, în rochițe de cașmir Au tivit cu buburuze, volănașele vărgate, Melci îndrăgostiți săruta mici
REVERIA PRIMĂVERII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379401_a_380730]
-
de joben, Poartă puf fardat de soare din ținut de vis bucolic. Freamată în pulsul ierbii, verdele, plin de sfială, Urșii plictisiți de iarnă s-au oprit din sforăit, Iar pe-nmugurite ramuri,delicat, dar cu-ndrazneală, Rândunelele duioase se întrec în ciripit. Auzind că prin grădini forfota se întețește, Greierele trubadur, jovial, copilăros, Purtând frac de roz petale, furnicuțelor doinește, Netezindu-și papionul, parfumat de chiparos. Garofițele cochete, în rochițe de cașmir ... Citește mai mult Curcubeul își răsfiră degetele jucăușePrin mustățile de
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
de joben,Poartă puf fardat de soare din ținut de vis bucolic.Freamată în pulsul ierbii, verdele, plin de sfială, Urșii plictisiți de iarnă s-au oprit din sforăit,Iar pe-nmugurite ramuri,delicat, dar cu-ndrazneală,Rândunelele duioase se întrec în ciripit.Auzind că prin grădini forfota se întețește,Greierele trubadur, jovial, copilăros,Purtând frac de roz petale, furnicuțelor doinește,Netezindu-și papionul, parfumat de chiparos.Garofițele cochete, în rochițe de cașmir... XXVII. IUBIRI ANONIME, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
malachit. Cobor pe două trepte de lemn vechi Spre stratul învrâstat de micșunele Și mă salută din înalt, perechi, Săgetând aprig cerul rândunele. Pe-o bancă, sub cireșul altoit Se-ntinde-n tors molatec o pisică, Mișcând urechea spre un ciripit De vrăbii, când o vrajbă se-nfiripă. În casa mea, nălțată de-un străbun, Nu mă străbate-un metafizic dor, Căci Dumnezeu, prietenul meu bun, Își soarbe-ncet, cafeaua în pridvor. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Aproape / Steluța Crăciun : Confluențe Literare
APROAPE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381333_a_382662]
-
malachit. Cobor pe două trepte de lemn vechi Spre stratul învrâstat de micșunele Și mă salută din înalt, perechi, Săgetând aprig cerul rândunele. Pe-o bancă, sub cireșul altoit Se-ntinde-n tors molatec o pisică, Mișcând urechea spre un ciripit De vrăbii, când o vrajbă se-nfiripă. În casa mea, nălțată de-un străbun, Nu mă străbate-un metafizic dor, Căci Dumnezeu, prietenul meu bun, Își soarbe-ncet, cafeaua în pridvor. Steluța CRĂCIUN ... Citește mai mult APROAPEÎn casa mea cu
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
CU TRAISTA-N BAT Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cu traista- n băț... Mustră- mă dulce, Prier însorit, Dă- mi vântul în păr, triluri de păsări Cu voci îngerești, diafan ciripit, Ciorchinii de flori pe brațe- mi presări, Și raze trimite- mi să- mi mângâie trupul, Pe ochi să- mi sărute pleoape sfioase, Atinge- mă blând, cercându- mi norocul Cu vânturi, cu ploi sacadând, zgomotoase, Ritmul din inimi, acoperișuri de case
CU TRAISTA-N BAT de DANIA BADEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380867_a_382196]
-
inimii și sufletului sensibilitatea duioșiei. Fiecare cuvânt al Limbii dacoromâne este tors din splendoarea Fecioarelor dace, din profeția Sibilelor trace, din iureșul Codrilor milenari, din smerenia Ierbii, din freamătul Apelor, din cremenea Carpaților, din semeția Brazilor, din doina Cucului, din ciripitul zglobiu al Rândunelelor, din cinul monarhic al Albinelor, din spicul de Grâu pecetluit în Pâinea cea de toate zilele, din lacrimile sublime ale Viței de Vie, urzit de legănatul Mamelor în veșnicia Neamului, țesut cu fior din jertfa mucenicilor și
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
pentru profit... XXXI. CU TRAISTA-N BAT, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016. Cu traista- n bat... Mustra- mă dulce, Prier însorit, Da- mi vântul în păr, triluri de păsări Cu voci îngerești, diafan ciripit, Ciorchinii de flori pe brațe- mi presari, Și raze trimite- mi să- mi mângâie trupul, Pe ochi să- mi sărute pleoape sfioase, Atinge- mă blând, cercându- mi norocul Cu vânturi, cu ploi sacadând, zgomotoase, Ritmul din inimi, acoperișuri de case
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
demult În popor, cănd uscai păduri de foioase. Prier, bun venit în sufletul meu, Aici ostoiește și ... Citește mai mult Cu traista- n bat...Mustra- mă dulce, Prier însorit,Da- mi vântul în păr, triluri de păsăriCu voci îngerești, diafan ciripit,Ciorchinii de flori pe brațe- mi presari,Si raze trimite- mi să- mi mângâie trupul,Pe ochi să- mi sărute pleoape sfioase,Atinge- mă blând, cercându- mi noroculCu vânturi, cu ploi sacadând, zgomotoase,Ritmul din inimi, acoperișuri de case,Bătând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
pregătit de ei. Adrian s-a bucurat foarte mult, când a aflat că atâta lume ține la el. De multe ori îmi imaginez cum ar fi să nu aud vorbele părinților, să nu aud râsul prietenilor mei, să nu aud ciripitul păsărelelor, să nu aud glasul profesorilor, să nu aud muzica, să nu aud nimic. Îmi pun degetele pe urechi timp de cinci minute și nu pot rezista. Tăcerea e...asurzitoare! Nu-mi pot da seama cum atâția oameni, din toată lumea
SUFLET DE COPIL de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374489_a_375818]
-
Gândurilor Lui de dor! Îi este dor să-ți fie dor De clipă zilei dăruita Și pentru a fi trăită, Primește din puterea zeilor! Poți să simți gândul florii Ce parfumul culorii dăruiește, Sau mici gânduri, ștrengărește Puse-ntr-un ciripit de vrăbii? Mai simți acel gând al naiului Ce înflorește primăverii un cântec, Dorul luminii dintr-un petec De întuneric și chiar dorința Raiului? Tu,aici nu poți a face Nimic din toate astea, Doar gândul în vis e stea
SIMT AZI GÂNDUL TĂU DE DOR... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373332_a_374661]
-
scoala.Chem virgulele, parantezele și cratimele... XXX. TE RECOMPUN, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1608 din 27 mai 2015. Te recompun în minte din mii de voci, Din amintiri plăcute, dar dureroase, Dintr-un zbor, Din frânturi de ciripit, Dintr-o tresărire, Dintr-o până gri rătăcita, Din crâmpeie de culoare, Din așteptări, zbucium și regasiri fericite, Din poeme de dor, Din gingășia trupului tău fragil, Din neputința și voință, Din rătăcirile visate prin ochiuri de ferestre închise, Din
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
și voință, Din rătăcirile visate prin ochiuri de ferestre închise, Din dorul de înălțimi, de libertate, de infinit! Citește mai mult Te recompun în minte din mii de voci,Din amintiri plăcute, dar dureroase,Dintr-un zbor,Din frânturi de ciripit,Dintr-o tresărire,Dintr-o până gri rătăcita,Din crâmpeie de culoare,Din așteptări, zbucium și regasiri fericite,Din poeme de dor, Din gingășia trupului tău fragil,Din neputința și voință,Din rătăcirile visate prin ochiuri de ferestre închise,Din
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
stratagemă și o-nțelenită scuză, Pentru un pas pe loc ieșit din defilare Și-o rătăcire care rămase apoi confuză. Născu un zumzet trunchiul de brav stejar trăznit; O ghindă își opri și ea rostogolirea. Sub frunza moartă, anemic, învie-un ciripit Și-un fir de iarbă neagră își regăsi menirea. Născu o virguliță, catrenul scris în grabă Și-așa, turcoazul rănii își desenă destin. Un vers stingher țipă, ca să se afle-n treabă Și stupul răsturnă viesparul cu venin. Ar mai
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
tata ne învățase, că nu trebuia să facem ca ei, că-i mare păcat. Mamele puișorilor sufereau pentru pierderea micuților cum ar suferi orice mamă când copiiilor săi li se întâmplă ceva rău. În zilele următoare trecând din nou, auzeam ciripitul puilor din cuiburi chemându-și părinții. Ne opream, ne apropiam cu grijă, privind să nu fie adulții prin preajmă și admiram puii golași cu ciocurile deschise care ciripeau plângăreți, așteptând hrana apoi ne vedeam de drum. Câteodată, vedeam rotindu-se
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
ciripind în graiul lor, totul e Nemuritor! Suflet dulce,suflet cald, vino degrabă la Altar! Păsărelele cântând, viață nouă aducând! Bate vântul frunzele, legănându-mi poalele. Bate vântul florile, flurutându-mi pletele; plete albe,argintate. Bate vântul liniștit, se aude un ciripit. Ciririp,de ciripoi, se-nțeleg în graiul lor. Bate vântul florile, fluturându-mi buclele; Bucle argintate, și poale brodate. Vânt adietor, plin cu miresme de flori. Ciririp,cirip,cip,cip, foaie verde de măcriș. Foaie verde de sulfină, totul,toate
EXPLOZIA NATURII(DIN VOL.1 TREPTE SPRE CER de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371314_a_372643]
-
Beletristica > .LOTERIA VIEȚII Autor: Dan Gheorghilaș Publicat în: Ediția nr. 2095 din 25 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului De când cu regimul dur de la ficat,am rărit cafenelele și-am îndesit plimbările în parc. Adică ,am dat fumul de tutun pe ciripitul pasarelelor și pe dânsul zglobiu al florilor de tei, orchestrate de vântul subțirel de vară.Lebede albe,rămase nemâncate de țigani,se plimbă țanțoșe pe apă cristalina a lacului albastru.Iar două vrăbiuțe,se ceartă în gura mare pentru o
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
altă dezordine, clachezi la un moment dat. (Se așează pe iarbă. Păsările cântă. Se ridică.) Da, știu! Poate doriți să dați vina pe păsări. Ele n-au nicio vină. Mi-au adus atâta liniște și pace în suflet. Se aude ciripitul păsărilor.) Nu, ele nu sunt gălăgioase. Cântă atât de frumos! În fiecare dimineață aș putea dormi pe cântecul lor. E atâta liniște în acest cântec natural. Ascultați! (Ciripit de păsărele.) În dimineața aceasta nu mai vreau să mă las legănat
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
lor de a aduna firmituri din găleata altora. Mulți ar asocia îndrăznela vrăbiilor cu obrăznicia, dar nu au dreptate. Într-o lume mâncată de interese trebuie să înveți cum să supreviețuiești. Te poate ajuta o rădăcină de păpădie sau un ciripit de vrabie. (Se așează pe iarbă strângând la piept găleata cu rădăcini de păpădie.) Trifoi e o vrabie pe timp de iarnă. Cum să vindeci o societate bolnavă de cancer cu ajutorul vrăbiilor ce nu cunosc măsura lucrurilor? Ridicol. Ei nu
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
Acea lume încântătoare a prozei Capabilă să înlăture și veștedul meu trandafir. Îmi doresc să văd pășuni cu un parau Dar mai mult doresc panseluțe gânditoare, Atunci când într-o zi leneșa de vară Adun culori care să mă înveselească. Vreau ciripit de privighetori Și ălei cu copaci bătrâni, Dar ce vreau desigur cel mai mult Sunt nuanțe de culori ce să mă îndemne la visare. I CRAVE THE DUSTY COUNTRY ROADS I crave the dusty country roads, But even more I
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]
-
profilau mai departe de vilă, se încărcau de impresii noi. Gândurile lor alergau slobozite de orice constrângere. Li se părea că lipsa cuvintelor transformase împrejurimile acestea fără de seamăn de frumoase, într-o tăcere monumentală, spartă doar de foșnetul copacilor și ciripitul vrăbiilor gureșe ascunse printre ramuri. Cuvintele acum se derulau doar în mintea fiecăruia. Ca într-un film mut ce rula în fața lor, sugerând vorbele ce le-ar fi vrut fiecare să le spună celuilalt. Erau cuvinte așternute nu pe hârtie
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]