1,260 matches
-
simboliste, așa cum procedează, de exemplu, și în Noaptea de decembrie. Dar nu e mai puțin adevărat că în poezia macedonskiană apar și primii germenii notabili de simbolism românesc, primele teme autentic simboliste, care vor fi cultivate în literatura română. Poetul, citadin romantic, se simte, fără îndoială, atras de unele idei și motive poetice simboliste (suferința, nedreptatea, mizeria, entuziasmul, neîncrederea, revolta, disprețul, soarta femeii în societatea burgheză, evadarea în vis, orientul, erotica etc.), deși simbolistica propriu-zisă rămâne aproape întotdeauna la suprafață. Macedonski
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
atacul către vest în Polonia și Ungaria. Până în acel moment, mongolii cuceriseră aproape toate principatele rusești, doar Novgorodul rămânând independent. Impactul invaziei mongolilor asupra teritoriilor rusești a fost inegal. Aproape jumate din populația teritoriului a fost pierdută în timpul invaziei. Cultura citadină a fost complet distrusă. Orașe precum Kievul nu și-au mai revenit niciodată după devastările atacului inițial. În timp ce Novgorodul continua să prospere, orașul Moscova, aflat sub suzeranitate mongolă, a început să înflorească din 1328. Deși armatele rusești au reușit să
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
a dezvoltat încontinuu, fiind în mod repetat reconstruit și înglobând până în ziua de astăzi 17 alte așezări din împrejurimi. În Gronau s-a dezvoltat vertiginos industria, Gronau păstrându-și totuși caracterul rural. Centrul orașului păstrează caracterul orășelului medieval german, silueta citadină fiind dominată de turnul de 65 m al bisericii evanghelic-luterane Sfântul Matei (Sankt Matthaei Kirche). În oraș se mai află și o biserică a minorității catolice, biserica Sf. Iosif, lăcașul de cult al unei foste mânăstiri catolice care formal încă
Gronau (Leine) () [Corola-website/Science/309156_a_310485]
-
demult. Maurice Utrillo moare pe [[5 noiembrie]] [[1955]] în [[Dax]], localitate balneară unde se găsea împreună cu Lucie. Este înmormântat în cimitirul Saint-Vincent din Montmartre. În pictura lui Maurice Utrillo se disting trei perioade: Maurice Utrillo a pictat mai ales peisaje citadine, în care apar grupuri de case, străzi, colțuri din diverse localități, în special vederi din [[Montmartre|cartierul Montmartre]]. Stilul său este dificil de definit și nu poate fi încadrat într-unul din curentele artistice. După o serie de opere marcate
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318223_a_319552]
-
moral, aptitudini, interese, pasiuni, aspirații, planuri de viitor (locuri de muncă și profesii), CV, timp de studiu și timp liber. Adolescentul în interacțiune socială: relații interumane (în familie, în școală, în cercul de prieteni, dialogul generațiilor*), orașul/satul natal, universul citadin (transport, servicii, instituții socio-culturale și de loisir, tradiție și modernitate*, mass-media*). Adolescentul și natura: spațiul geografic, timp-natura-anotimpuri, protecția mediului înconjurător, rezervații naturale*. Adolescentul și spațiul de cultură și civilizație rusă: - Istorie-geografie: locuri istorice, evenimente și personalități istorice (Petru I)*), zone
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
și și-a lărgit orizontul culturii generale. Nicolae Popa a cultivat multiple genuri și tehnici—desen, ilustrație de carte, pictură de șevalet, pictură murală—realizate în creion, pastel, guașa, ulei etc. În practică picturii de șevalet, a făcut portrete, peisaje citadine periferice sau din mediul rustic, mici compoziții de gen, mai ales din viața țărăneasca, naturi statice și flori. Fiind în primul rând desenator, a fost remarcat întotdeauna și că un înzestrat colorist, cu preferință pentru culorile vii, calde. În această
Nicolae Popa (pictor și grafician) () [Corola-website/Science/316980_a_318309]
-
sfârșitul celui de al doilea război mondial, în 1953, se stabilește la Villeneuve, în cantonul Vaud din Elveția. În acești ani, pictura sa se îndepărtează tot mai mult de tematica de analiză psihologică, pentru a trata spații largi și peisaje citadine. a murit la vârstă înaintată pe 22 februarie 1980, la Montreux (Elveția).
Oskar Kokoschka () [Corola-website/Science/317616_a_318945]
-
a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”. Opera scriitoarei ilustrează și un alt principiu lovinescian, acela al inspirației citadine. Marele oraș este mediul în care evoluează cu naturalețe personajele Hortensiei Papadat-Bengescu. "Cetatea vie", cum numește Bucureștii Mini, personajul romanului "„Fecioarele despletite”", nu mai reprezintă, ca pentru literatura de inspirație sămănătoristă a începutului de secol, un loc al pierzaniei, al
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
Aeolus” și „Curgeți, valuri zglobii”. Denumite de către Bach „"dramma per musica"„, în unele cantate, precum „Alegerea lui Hercule” și „Întrecerea dintre Phoebus și Pan” (1731), adoptă tematica mitologică. Apelează și la umor în „Cantata cafelei” (1732), o burlescă a vieții citadine, sau în „Cantata țărănească - Avem un nou stăpân”, în care imaginile pitorești ale vieții rustice sunt redate prin autentice motive populare de dans. Cantatele sale laice ne arată cât de mult a influențat stilul de operă muzica sa. Se știe
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
atente și adesea incomode a agentului Cooper și a autorităților locale, dezvăluindu-se latura întunecată a vieții multor personaje. Asemenea multor altor creații ale lui Lynch (în special filmul „Blue Velvet”), „Twin Peaks” explorează contrastul între aparențele respectabile ale vieții citadine și aspectele putrede, ascunse ale vieții. Serialul se aseamănă cu restul operei lui Lynch prin faptul că este greu de plasat într-un anumit gen cinematografic: din punct de vedere stilistic, serialul împrumută tonul tulburător și premisele supranaturale ale filmelor
Twin Peaks (serial TV) () [Corola-website/Science/303768_a_305097]
-
glaciațiune”. Scrisă într-o altă perioadă de creație, nuvela „Pe strada Mântuleasa...” a avut parte de recenzii elogioase din partea criticilor, care i-au apreciat atât limbajul său aluziv, cât mai ales imaginația prolifică a autorului ce a creat o mitologie citadină. Întâmplările relatate de Fărâmă dezvăluie incompatibilitatea dintre două moduri de a înțelege viața: viziunea sacră și viziunea profană, dintre emoția artistică și informația seacă, dintre mitologie și politică. Profesorul Sorin Alexandrescu își construia interpretarea pe aceeași structură duală, adică pe
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
perceptibil decât niște semne așternute pe hârtie, care, în fond, ar fi constituit un “poem artificial”: deformat, rezultat printr-o traducere de către observant a observatului, iar orice traducere falsifică într-o anumită măsură. ‘Mașinile uruind pe străzi’ era un “poem citadin”, ‘țăranii cosând’ un “poem semănătorist”, ‘visul cu ochi deschiși’ un “poem suprarealist”, ‘vorbirea în dodii’ un “poem dadaist”, ‘conversația în chineză pentru un necunoscător al acestei limbi’ un “poem lettrist”, ‘discuțiile alternante ale călătorilor, într-o gară, pe diverse teme
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
încercase o astfel de viziune apocaliptică. între timp, în 1936, și Karel Čapek avansa posibilitatea construcției orașelor submarine, ca proiect al lumii noi rezultate din Războiul cu salamandrele. Orașele înecate, semnat de frondeurul Felix Aderca, era un altfel de roman citadin, un roman polemic pe mai multe planuri. Toate afirmațiile prefațatoare din Provocare o confirmă. Provocarea, cu aură ficțională, ce prefațează romanul foileton (apărut în "Realitatea ilustrată"), asumată auctorial, a fost un tertip literar necesar, o formă particulară de cauțiune literară
Avatarurile unui roman by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Memoirs/11979_a_13304]
-
regîndirea simultană a relației cu tradiția în cea mai largă accepție a acesteia. În felul acesta, se instaurează în cîmpul literar o poezie (auto)biografică, realistă, (inter)textualistă, „[[Metafizică|metafizică]]”, inaugurînd o amplă deschidere asupra realului. Interesul nedisimulat pentru prezent, citadin, actualitate (culturală, socială, științifică), autenticitate, concretețea existenței se conjugă cu situarea programatică a eului în universul Textului, care reflectă și se autoreflectă, se scrie și se rescrie, polemizează, parodiază, pastișează parodic sau acumulează „prefabricate” din orice zonă a livrescului, de la
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
Caracterul rural al colectivității evreiești (doar 15% din evrei locuiau în comunități de peste 500 membri, restul erau risipiți în grupuri de câteva familii izolate) și starea de sărăcie generală a țării au încetinit mult procesul de formare a unei burghezii citadine evreiești înstărite, precum aceea care a aderat la ideile Haskalei și ale Reformei religioase iudaice din Prusia și alte regate și principate germane. Societatea maghiară rămânea divizată într-o stratificare socială rigidă si bazată pe privilegii de clasă, structură care
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
la poezie prin sugerarea prezenței omului, natura fiind un prilej de comunicare și nu un refugiu. Într-o epocă de plină dezvoltare industrială, Luchian nu a fost cu preponderență un pictor al naturii, ci mai degrabă un rapsod al peisajelor citadine. Până la Luchian, în pictura românească universul urban a fost aproape inexistent și pentru pictorii care l-au urmat, această temă devine importantă și din ce în ce mai prezentă. În luna august 1909, Ștefan Luchian a plecat cu familia Cocea la Moinești, unde a
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
Strada Ștefan cel Mare din Timișoara, Sălcii pe malul Begheiului, Vechiul pod, Case pe malul apei la Margina, Deal cu copaci etc.). În zona Banatului el a deschis calea impresioniștilor plein air-iști de formație franceză. Autorul „Lagunelor” și al peisajelor citadine s-a dovedit a fi și un maestru al portretelor expresioniste cu ușoare reminiscențe Secession: pentru pânzele sale de mari dimensiuni s-au oferit ca model atât frumusețile feminine ale perioadei interbelice, cât și notabilitățile epocii (Portretul doamnei Hoffmann, Portretul
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
care produc asupra sa efectul unei regenerări spirituale - Tolstoi creează figura (un alter-ego al său) protagonistului din povestirea „"Cazacii"”. O serie de alte povestiri vor fi parcă ilustrări ale ideii rousseauiste despre superioritatea omului natural asupra omului produs al civilizației citadine. Între 1863 și 1877, Tolstoi a scris cele două mari capodopere, „"Război și pace"” (1869) și „"Anna Karenina"” (1877). Prima redă evenimentele din timpul invaziei lui Napoleon văzută prin prisma destinului câtorva familii rusești și în special prin ochii a
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
contradictoriu și inegal cum s-a dovedit a fi Iulian Mihu”". Într-o cronică publicată în revista „Cinema” (nr. 4/1972), Adina Darian afirma că regizorul a pus accentul pe spațiul claustrat al caselor Giurgiuveanu și Tulea, renunțând la dimensiunea citadină a romanului. „Aparatul nu se lasă condus întotdeauna spre locurile pe care îl împinge litera romanului. Nu colindă străzile Bucureștiului: strada Antim sau strada Sfinții Apostoli - unde se află cartierul general al familiilor Giurgiuveanu și Tulea, nu urmărește turneele Auricăi
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
ne sunt arătate plimbările lui Felix prin Cotroceni, pe Calea Plevnei sau pe șoseaua care «se înfunda la hipodrom». Pentru a nu ieși din atmosfera interioarelor îngrămădite și prăfuite, pentru a nu rupe vraja aceea fantastică, regizorul a renunțat la dimensiunea citadină a romanului, preferându-i spațiul c1austrat, din interiorul caselor năpădite de molii. Aici infernul sunt «ceilalți». Acei «ceilalți» care poseda știința de a se sufoca unii pe alții, de a se devora unii pe alții. De aici nu se poate
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
album de epocă îngălbenit pe la colțuri. Un film ce impresionează, înainte de toate, prin frumusețea formală, limbajul cinematografic subtil, adeseori strălucitor în plan pur vizual, plastic”". Un alt critic, Ioan Lazăr, remarcă crearea de către regizor a unei atmosfere livrești cu peisaje citadine, dar și rurale. Un rol important în acest sens îl are tușa sepia a procedeul „graphis-color” prin care se creează un mediu demodat, asemănător cu cel degajat de fotografiile vechi de la începutul secolului al XX-lea, care degajă o atmosferă
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Luând drept pretext romanul lui G. Călinescu, Mihu și scenaristul Ioan Grigorescu (Pr. ACIN) rețin, din paginile cărții, picanterii tipologice și gestuale ușor de speculat, lăsând deoparte sensurile adânci. Regizorul renunță la dimensiunea citadină și socială a modelului literar, claustrând acțiunea în învălmășeala unui „film de cameră” cu interioare prăfuite, dominat de imaginația creatoare dar marginală a unui desant, format din Miruna și Radu Boruzescu căruia li se alătură arhitectul Liviu Popa, trio chemat
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
răcoroasă, străbate poemele: cuiele-mi sfârtecă din carne/ cum vulturii au plăcere la ficat./ nu ne mai vedem/ spune infirmiera/ îngerul întinde aripa (ninge). Iarna, anotimpul purității și al viselor de copil, ocupă spații ample în economia plachetei. Peisaje hibernale citadine, cum în poemul „teii iarna”, fixează cadrul de început în contemplarea acestor pasteluri miniaturale. Mecanismul memoriei, declanșat de mirosuri și obiecte vestimentare, de unelte aparținând lumii arhaice, aduce sub lupa măritoare imaginea tatălui: adulmecam/ mirosul de mărășești/ din buzunarele/ laibărului
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
de vest septentrională, sfârșindu-se în Anglia începutului de secol al XVII-lea. Explicația pentru care Italia a fost punctul de plecare al umanismului renascentist este gradul de urbanizare ridicat al jumătății nordice a peninsulei: aceasta era zona cea mai citadină și secularizată a Europei în epocă. În această arie puternic urbanizată, clerul creștin era mai puțin probabil să domine guvernul și educația, până și bisericile fiind construite și administrate aici de laici. Spitalele și organizațiile caritative care țineau de biserică
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
în zona fertilă s-au dezvoltat regate, ca Mali și Kanem-Bornu ca importante zone comerciale. Regatul Srivijaya din Sumatra a cucerit peninsula Malaya, iar Cambodgia, sub dinastia khmerilor, a creat regatul de la Angkor. În America de Nord s-au dezvoltat două culturi citadine diferite: cultura Temple Mound din bazinul Missisiippi, care vindea cupru și alte bunuri pe tot continentul; și cultura Anasazi din sud-vest, unde oamenii trăiau în satele pueblos de piatră, legate între ele prin drumuri, având religie evoluată. În alte regiuni
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]