734 matches
-
B (Tabel 2.10Ă. Și glicocalixul lor este de cca 8 ori mai gros decât al bursocitelor. Este intens PAS pozitiv. Vilozitățile plasmalemei sunt foarte rare și scurte, “butonate”. Spre deosebire de celulele B, timocitele funcționale, nu cele în repaus, conțin în citoplasma lizozomi primari asociați de o picătură lipidică, așa numiții “corpi ai lui Gall”. Sunt evidențiabili histochimic prin reacții pentru esteraza nespecifica (Roitt I. și colab. 1989Ă. După activare, celulele Ț se diferențiază în clone celulare: secretoare de interleukine (ILĂ și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
este constituită din lipoproteine acoperite de de glicoproteine (I, ÎI și IIIĂ implicate în adezivitate și agregare. Dintr-un megakariocit se formează până la 2000 plachete. Corespondentul plachetelor la păsări se numește trombocit. Acesta este o adevărată celulă, constituită din membrana, citoplasma și nucleu. Megakariocitele nu se găsesc în măduva osoasă a păsărilor . Trombocitele se dezvoltă printr-o linie celulară distinctă al carei element primar este tromboblastul, care se diferențiază în trombocit, celula matură cu unele proprietăți similare cu ale plachetelor. Similitudinea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în contact direct cu exsudatul purulent, este zona de detersie (fr. detersion = curățirea fiind adaptată pinocitozei și fagocitozei. Ea este constituită din macrofage respectiv monocite și histiocite adaptate funcției de fagocitoza. Sunt celule de dimensiuni mari, cu multă IOAN PAUL128 citoplasma ușor bazofila și un nucleu ovalar, sărac în cromatina, împins la periferie. În citoplasma acestor elemente se pot identifica adesea granulocite fagocitate, fragmente nucleare, mase proteice, vacuole de dimensiuni variabile. Zona mediana a peretelui abcesului este zona reparatorie. La nivelul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
adaptată pinocitozei și fagocitozei. Ea este constituită din macrofage respectiv monocite și histiocite adaptate funcției de fagocitoza. Sunt celule de dimensiuni mari, cu multă IOAN PAUL128 citoplasma ușor bazofila și un nucleu ovalar, sărac în cromatina, împins la periferie. În citoplasma acestor elemente se pot identifica adesea granulocite fagocitate, fragmente nucleare, mase proteice, vacuole de dimensiuni variabile. Zona mediana a peretelui abcesului este zona reparatorie. La nivelul ei se relevă o accentuată acumulare de celule provenite parte din exsudație, parte din
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
prin colorația de rutină HEA, am constatat că supradimensionarea limfonodurilor era efectul unei accentuate hiperplazii a celulelor reticulare, cu transformarea lor în macrofage, care umpleau sinusurile peritrabeculare și perifoliculare, dilatându-le foarte mult. Prin colorațiile pentru germeni Gram și May-Grunwald-Giemsa, citoplasma macrofagelor era încărcată de germeni (E. rhusiopatiaeă, ceea ce ne-a permis diferențierea de procesele tumorale. Hiperplaziile macrofagice par să fie relativ frecvente la ovine, asociate cu inflamațiile purulente focalizate. Inflamațiile plasmocitare și limfoplasmocitare Inflamațiile plasmocitare și limfoplasmocitare sunt frecvent observate
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ciroze, în formele cronice ale nefritelor și ale miocarditelor etc. Inflamația mixomatoasă Inflamația mixomatoasă este un tip particular de inflamație proliferativa caracterizat prin apariția în focar a unor celule stelate, cu nucleu ovalar posedând mai mulți nucleoli intens bazofili și citoplasma bogată în mucopoliozide acide. Exocitoza acestora imprimă țesutului un aspect gelatinos. Reprezintă substratul morfologic al leziunilor din mixomatoza iepurilor (Fig.2.34Ă. IOAN PAUL140 Fig. 2.34. Inflamație mixomatoasă în epidermul de iepure (După Smith și Jones, 1958Ă. Inflamațiile granulomatoase
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sanguina sau bronhica, determinând cele mai variate aspecte lezionale. Concomitent cu dezvoltarea citologica, granuloamele suferă o serie de modificări biochimice. Prin dezintegrarea celulară se produc distrugeri citoplasmatice, urmate de punerea în libertate a lipidelor. Prin pinocitoză acestea se insinuează în citoplasma elementelor epitelioide și gigante, unde pot fi observate sub forma unor vacuole mai mici sau mai mari, independente de mitocondrii. Mucopoliozidele acide și glicogenul sunt prezente în focarele de necroza, probabil ca rezultat al aceleiași demixtiuni citoplasmatice. Cantitatea lor scade
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
prelucrare după Sell S., 2003Ă. Celulele stem Primele demonstrații ale prezenței celulelor stem hepatice aparțin lui Farber E. (1956Ă care le-a constatat la șobolanii tratați cu diferite substanțe carcinogene în jurul spațiilor porte sub forma unor celule epiteliale ovale cu citoplasma bazofila, pe care le-a denumit „celule ovale”, denumire care mai persistă și în prezent. În anumite circumstanțe, aceste celule se transformă fie în hepatocite, fie în epitelii ductulare biliare apartenente canalelor lui Hering (Wilson J.W., Leduc E.N., 1958Ă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în care sunt degradați (Amigorena S., 1995Ă. În funcție de materialele internalizabile, endocitoza poate suferi variații diferite, mai cunoscute fiind: atrocitoza sau coloidopexia, pinocitoza, rofeocitoza, fagocitoza, transcitoza etc. ATROCITOZA Atrocitoza (gr. athroizo - a concentraă este mecanismul prin care celulele își concentrează în citoplasma diferite substanțe coloidale. Este cunoscută în citologia clasică sub denumirea de coloidopexie. Se realizează prin atracția particulelor străine spre membrana celulară, aderarea la această și apoi migrarea în reticulul endoplasmic, unde se concentrează sub formă de corpi denși sau incluzii
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sinteză. PINOCITOZA Pinocitoza (gr. pinein = a beaă este mecanismul de endocitoză existența în condiții normale în toate celulele că o modalitate principala a schimburilor metabolice. Intervine de asemenea în absorbția imunoglobulinelor colostrale la nou-născuți de către enterocitele de tip fetal, în citoplasma cărora se evidențiază cantități mari de imunoglobuline în primele zile de viață. Adesea este considerată sinonima cu endocitoza. În condiții patologice intervine în resorbția lichidelor interstițiale excedentare, în asociație cu drenajul limfatic, de obicei deficitar în aceste situații. Se constată
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
incorporarea printr-un canalicul; 3- incorporarea prin învăluire, a, a’, a’’ - particulă pinocitabilă. - imaginarea plasmalemei la locul de aderare a particulei și prin închiderea gâtului invaginării, constituirea unei vezicule sau vacuole de pinocitoză; - aspirarea particulei printr-un canalicul în masă citoplasmei urmată de veziculizare sau vacuolizare; - învăluirea particulei prin proeminențe ondulante ale plasmalemei, internalizarea sau vacuolizarea ulterioară. Observăm că oricare ar fi modalitatea de internalizare, finalul se concretizează prin pătrunderea particulei în celula și constituirea veziculei sau vacuolei pinocitare, așa-numiți
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
lizozomale. Particulă pinocitabilă are un diametru mediu de 1-2 micrometri și cantitatea de substanță pinocitată într-o oră este egală cu o treime din volumul inițial al celulei. În celulele endoteliale ale capilarelor, o bună parte din veziculele pinocitate traversează citoplasma de la un pol la altul și se elimină în matricea externă a celulelor. Fenomenul, descris de Moore și Ruzka a fost numit Cytopemphis, romanizat citopemfis. Karnovsky (1965Ă l-a demonstrat pe capilarele cordului și ale musculaturii somatice. Pinocitoza mediata de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
proteină de 180.000 daltoni care tapetează depresiunile, caveolele sau invaginațiile plasmalemei pe fața lor citoplasmatica, formând un schelet de care se atașează receptorii specifici. După atașarea particulei pinocitabile de receptori, membrana se invaginează și complexul particulă-receptor este încorporat în citoplasma sub forma unor vezicule acoperite sau neacoperite cu clathrină numite receptozomi. Aceștia pot fi observați la M.E. că structuri cavitare prezentând pe față internă o peliculă proteica reprezentată de complexele ligant-receptor (Diculescu și colab., 1983; Benga Gh., 1985Ă. Veziculele acoperite
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
observați la M.E. că structuri cavitare prezentând pe față internă o peliculă proteica reprezentată de complexele ligant-receptor (Diculescu și colab., 1983; Benga Gh., 1985Ă. Veziculele acoperite fuzionează cu lizozomii, în care conținutul este degradat iar membranele sunt orientate spre periferia citoplasmei unde vor fi reciclate. Receptozomii pot traversa citoplasma și să-și elimine conținutul la polul opus al celulei. Viteza de desfășurare a pinocitozei este relativ crescută. În general se apreciază că volumul de lichid pinocitat într-o oră este de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
față internă o peliculă proteica reprezentată de complexele ligant-receptor (Diculescu și colab., 1983; Benga Gh., 1985Ă. Veziculele acoperite fuzionează cu lizozomii, în care conținutul este degradat iar membranele sunt orientate spre periferia citoplasmei unde vor fi reciclate. Receptozomii pot traversa citoplasma și să-și elimine conținutul la polul opus al celulei. Viteza de desfășurare a pinocitozei este relativ crescută. În general se apreciază că volumul de lichid pinocitat într-o oră este de circa o treime din volumul inițial al celulei
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
microscopul optic după injectarea intra vitam a unor coloranți coloidali care se fixează de proteinele serice. Complexele coloidale astfel formate sunt vizibile microscopic și procesul se aseamănă cu atrocitoza; și - micropinocitoza, mecanismul transportor a unor particule mici care rămân în citoplasma sub forma unor vezicule vizibile numai la microscopul electronic. Ele pot fuziona cu lizozomii, isi varsă conținutul în lizozomi și se integrează în plasmalema sau uneori, fără să fuzioneze cu lizozomii, trec prin citoplasma de la un pol la altul și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
unor particule mici care rămân în citoplasma sub forma unor vezicule vizibile numai la microscopul electronic. Ele pot fuziona cu lizozomii, isi varsă conținutul în lizozomi și se integrează în plasmalema sau uneori, fără să fuzioneze cu lizozomii, trec prin citoplasma de la un pol la altul și își elimina conținutul în afara celulei. Acest proces este denumit transcitoză. TRANSCITOZA Transcitoza este o variantă a micropinocitozei utilizată adesea de celulele endoteliale. A fost întrevăzuta de Emil Palade în 1953 și studiată de I.
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
digestie lizozomală, respectiv: heterofagia, autofagia și crinofagia. Heterofagia include totalitatea fenomenelor implicate în transportul substanțelor dinafară celulei înăuntru ei prin intermediul heterofagozomilor. Autofagia reprezintă un ansamblu de fenomene prin care mici porțiuni din celula, care au devenit improprii, se izolează de citoplasma din jur și se înconjoară cu o membrana simplă sau segmentar dublată, constituind împreună cu lizozomi autolizozomi și apoi autofagozomi. Spre deosebire de heterofagozomi, autofagozomii conțin mitocondrii, reticul endoplasmic, ribozomi etc. Procesul de digestie începe din momentul în care fuziunea dintre autofagozom și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
computer tomografic - descoperite incidental În majoritatea cazurilor CHISTADENOAMELE SEROSE Sunt adenoame microchistice, bine circumscrise constând În multipli chiști mici cu dimensiuni diferite de la microscopice la 2 cm. Pe secțiune, au aspectul unui burete. Sunt delimitate de un epiteliu neted cu citoplasmă bogată În glicogen și care nu conține mucină, iar descoperirea celulelor bogate În glicogen la examenul citologic confirmă diagnosticul de chistadenom chistic. Epiteliul, care poate fi și cuboidal nu are potențial de malignizare. Sunt tumori cu dimendiuni relativ mari, localizate
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
unele elemente ce fac legătura Între o generație și alta. Printre aceste elemente cele mai importante sunt cunoscute sub denumirea de cromozomi nucleali pentru că se află În nucleul celulei, precum și elemente denumite mitocondrii și microsomi, care Își au sediul În citoplasmă (un lichid celular În care plutescă cu o structură foarte complexă, ce nu pot fi observate cu ochiul liber. Aceste elemente constituie, după cum s-a mai spus, așa numitul material genetic, care este transmis de la o generație la alta de
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
în fiecare din cele câteva trilioane de celule ale corpului omenesc. Din fiecare celulă a corpului unui individ se poate clona un nou organism. Dubla spirală se desface pe anumite porțiuni, pentru a traversa membrana nucleului și a ieși în citoplasmă, unde acidului ribonucleic copiază fragmentul, pentru a da naștere enzimei sau proteinei semnalate ca fiind necesară celulei. Rosalind Franklin 85 este a patra persoană care a contribuit la înțelegerea structurii fizice a acidului nucleic, utilizând împreună cu Maurice Wilkins difracția cu
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
cu potasiu bicromat, fapt care determina colorarea în negru a somei, axonului și dendritelor, ceea ce individualiza neuronul de restul fondului gălbui. Prin această metodă, el confirmă teoria celulară a creierului. Utilizând tehnica de colorare, Golgi identifică în reticulul interior al citoplasmei organela care poartă numele de "aparatul Golgi". Este o structură intracelulară în formă de sac, aflată lângă nucleul celulelor eucariotice, care prelucrează proteine, depozitate ulterior în vezicule numite lisosomi. Aparatul Golgi din sistemul reticular intern al protoplasmei celulare Golgi reușește
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Mai mult de o genă este localizată într-un singur cromozom (cromozomul este structura specifică alcătuită dintr-o moleculă de ADN înconjurată de proteine), prezent în nucleul organismelor superioare eucariote (eucariotul este organismul al cărui celulă are nucleul separat de citoplasmă printr-o membrană bine definită și al cărui material genetic este purtat de cromozomi). 8) Schimbul de gene este posibil ca și schimbul de părți de cromozomi. 9) Mai multe perechi de gene poate influenta aceeași însușire. CRITERII PENTRU VERIFICAREA
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
manifestări imunologice întâlnite în cadrul MNI. Răspunsul imun celular constă atât în activarea limfocitelor B producătoare de anticorpi, cât și în proliferarea limfocitelor T și apariția unor celule atipice reactive (Downey). Prezența acestor limfocite atipice, caracterizate prin dimensiuni mari, contur neregulat, citoplasmă vacuolară bazofilă și nucleu mare cu cromatină difuză, constituie un criteriu pentru diagnosticul hematologic al MNI. 5.3.4 Tablou clinic Incubația MNI este imprecis cunoscută (4-8 săptămâni). Debutul este necaracteristic, frecvent insidios, rar brusc, cu manifestări inflamatorii generale: febră
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
ale proteinelor structurale: S, C, P, X. AgHBs este situat în înveliș și este primul marker viral care apare în sânge după infecție. Identificarea AgHBs poate semnifica infecție acută, cronică sau portaj. Multiplicarea VHB are loc în nucleul și în citoplasma hepatocitelor dar și în alte celule pe care le infectează (limfocite, monocite). Efectul citopatic direct este redus. Eliminarea hepatocitelor infectate este realizată prin mecanisme imune celulare și umorale. În funcție de intensitatea răspunsului imun, reacția patogenică a organismului față de VHB poate adopta
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]