351 matches
-
La 40oC aproximativ 50% din legăturile de H sunt distruse. 3. Apa gazoasa: moleculele devin libere și izolate. I.3.4. Distribuția apei în compartimentele organismului viu. a) După locul unde se află în raport cu celulele, apa poate fi: • intracelulară sau citoplasmatica • extracelulară La om apa intracelulară reprezintă aproximativ 55% din totalul apei organismului, iar cea extracelulară aproximativ 45%. In cazul celulei vegetale, apa în stare lichidă este prezentă în toate părțile componente. Cea mai mare cantitate de apă se afla în
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
intracelulare. Problema stării fizice a apei intracelulare (liberă-legată structurată) constituie terenul uneia din cele mai susținute dispute știintifice, începută încă din secolul trecut și continuată pâna în zilele noastre. Studiile legate de apă au arătat că o parte din apa citoplasmatică: rezistă anormal la deshidratare nu are proprietățile obișnuite de solvent față de cristaloizi nu îngheață chiar la temperaturi de -20°C nu este transferată prin membrană în cadrul schimburilor osmotice dintre celule si mediul extern. Acestor proprietăți le pot corespunde, respectiv, termenii
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
tipuri este dată de structura și compoziția membranei. II.1.2. Structura celulei Celula conține în interior citoplasma cu organitele celulare iar la exterior este delimitată de membrana celulara. Principalele elemente constitutive ale celulei sunt 1. Citoplasma sau hialoplasma (matrice citoplasmatică, citosol) care este o masă transparentă formată din proteine dispuse în rețea, apă, lipide, glucide. Ea conține organitele citoplasmatice 2. Membrana celulară (plasmalema) delimitează celula în exterior Organitele citoplasmatice sunt: 1. reticulul endoplasmatic, o rețea de canicule tubulare ce fac
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
organitele celulare iar la exterior este delimitată de membrana celulara. Principalele elemente constitutive ale celulei sunt 1. Citoplasma sau hialoplasma (matrice citoplasmatică, citosol) care este o masă transparentă formată din proteine dispuse în rețea, apă, lipide, glucide. Ea conține organitele citoplasmatice 2. Membrana celulară (plasmalema) delimitează celula în exterior Organitele citoplasmatice sunt: 1. reticulul endoplasmatic, o rețea de canicule tubulare ce fac legătura între diferitele compartimente celulare sau între celule. 2. condriozomii, cu rol energetic, care la rândul lor sunt: • mitocondrii
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Principalele elemente constitutive ale celulei sunt 1. Citoplasma sau hialoplasma (matrice citoplasmatică, citosol) care este o masă transparentă formată din proteine dispuse în rețea, apă, lipide, glucide. Ea conține organitele citoplasmatice 2. Membrana celulară (plasmalema) delimitează celula în exterior Organitele citoplasmatice sunt: 1. reticulul endoplasmatic, o rețea de canicule tubulare ce fac legătura între diferitele compartimente celulare sau între celule. 2. condriozomii, cu rol energetic, care la rândul lor sunt: • mitocondrii (sub forma de granule sferice sau ovale ) • condrioconte sub formă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
diviziunea celulară, în alte cazuri independent) a sugerat că organismele procariote și organitele specializate în conversia energiei au o origine comună. Celulele eucariotelor de origine animală sunt diferite de cele vegetale. Atât celulele animale cât și cele vegetale au membrana citoplasmatică; cele vegetale au însă o structură rigidă formată din celuloză sau din material asemănător celulozei, fapt ce le conferă o anumită rigiditate. II.1.3. Membrana celulară: barieră și punte Membrana celulară reprezintă primul organit diferențiat. Existența membranei a fost
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
glicoforina) care formează canale și servesc drept transportori (banda 3 care este un canal pentru anioni) Proteinele periferice, la rândul lor sunt: ¾ localizate pe suprafața externă sau internă a bistratului, multe fiind enzime (de exemplu acetilcolina) ¾ care interacționează cu partea citoplasmatică, este constituită dintr-o rețea de proteine și formează scheletul membranar (citoscheletul) format din: Spectrină Actină Banda 4.1 Banda 4.9 Aducina osfolipidele cuprind în principal: fosfatidilcolina (PC) sfingomielina (SPH) (care este localizată preferențial în jumătatea exterioară a stratului
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de echilibru (care se numește echilibru Donann) ionii repartizîndu-se pe cele două fețe ale membranei astfel încât produsele concentrațiilor ionilor sunt aceleași pe cele două fețe ale membranei. Echilibrul Donann va fi studiat în detaliu într-un capitol special. Deci membrana citoplasmatică are funcții importante în derularea funcțiilor celulelor. In același timp însă, pentru a îndeplini aceste funcții, există o mare varietate în compoziția moleculară. Această varietate își are originea în marea varietate de proteine și lipide care constituie membrana. II.2
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de unități transportoare care este determinat ereditar. De asemenea, activitatea pompei depinde de gradul de maturare al țesutului. Fluiditatea membranei afectează și ea activitatea pompei. II.2.4.3. Pompa de calciu Contracția și relaxarea mușchiului sunt controlate de concentrația citoplasmatică a ionilor liberi de calciu. Calciul este stocat într-un organit citoplasmatic, reticulul sarcoplasmatic. De aceea membrana reticulului sarcoplasmatic se folosește ca model pentru studiul proprietăților pompei de calciu. Ca răspuns la un semnal transmis sistemului de membrane tubulare ale
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de gradul de maturare al țesutului. Fluiditatea membranei afectează și ea activitatea pompei. II.2.4.3. Pompa de calciu Contracția și relaxarea mușchiului sunt controlate de concentrația citoplasmatică a ionilor liberi de calciu. Calciul este stocat într-un organit citoplasmatic, reticulul sarcoplasmatic. De aceea membrana reticulului sarcoplasmatic se folosește ca model pentru studiul proprietăților pompei de calciu. Ca răspuns la un semnal transmis sistemului de membrane tubulare ale mușchiului, calciul este eliberat din reticulul sarcoplasmatic și se leagă la o
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
în care are loc fotosinteza. Cloroplastele sunt corpusculi sferici sau ovali, de culoare verde, cu dimensiuni de 3-10 µ lungime și 0,5-4 µ grosime, vizibile la microscopul optic. Cloroplastele se pot deplasa în celule în mod pasiv, odată cu curenții citoplasmatici sau în mod activ, în funcție de intensitatea luminii. La plantele superioare, fiecare celulă asimilatoare conține în citoplasmă între 15 și 200 cloroplaste, care totalizează o suprafață considerabilă de absorbție a CO2 și de captare a energiei luminoase. Unele specii au aproximativ
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mai luminoasă (bandaH) iar în centrul celei clare, o porțiune mai întunecată (banda Z). între două bande Z consecutive este delimitată o zonă care se numește sarcomer. Pentru mușchii striați, unitatea morfo-funcțională este sarcomerul Fibra musculară mai prezintă niște organite citoplasmatice care alcătuiesc două rețele de canicule: Un tip de rețea este dispus longitudinal și străbate întrega sarcoplasmă fiind în contact cu miofibrilele. Această rețea este constituită din reticuli sarcoplasmici. Reticulii sarcoplasmici se dilată la nivelul bandei Z formând niște rezervoare
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
și scade și F0. Ecuația lui Hill este valabilă in regiunea platoului curbei din figura IV.14 , adica pentru lungimi ale sarcomerului cuprinse între 1700-2500nm. IV.2.5. Mișcarea prin cili, flageli și amiboidală Cilii și flagelii sunt formațiuni filiforme citoplasmatice care apar la suprafața diferitelor celule ce execută mișcări atât pentru a se acomoda unor necesități ale hranei cât și din necesități de locomoție. Deși au structură asemănătoare, flagelii sunt mai lungi decât cilii și de obicei numărul lor este
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
la apariția T1DM a constituit unul din subiectele majore de cercetare în domeniul etiopatogeniei T1DM în ultimele decenii. ICA (Islet Cell Antibodies) au fost primii autoanticorpi descriși ca fiind asociați T1DM. Se știe că ei sunt îndreptați împotriva unor antigene citoplasmatice din celulele ? dar natura acestora nu a fost încă complet elucidată. Pot fi detectați prin imunofluorescență directă pe secțiuni de pancreas iar titrul ICA se exprimă în unități convenționale JDF (Juvenile Diabetes Foundation) - JDF Units [11]. Limita detectabilității prin
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
dintre aceștia sunt pozitivi și pentru IA-2A, ceea ce face ca utilitatea depistării anticorpilor anti IA-2? să fie limitată [60]. Anticorpii anti GAD și anti IA-2 se suprapun doar parțial peste autoreactivitatea ICA, ceea ce indică că mai există și alte antigene citoplasmatice ? celulare responsabile de autoimunitatea din DZ. Dintre acestea, mai mult studiate au fost ICA69, Carboxipeptidaza H, Gangliozidul GM2-1, Imogen 38, Glima 38, Periferina, Hsp 60 (Heat Shock Protein 60), etc. Nu se știe încă dacă antigenele descrise mai sus
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
2. Structura secundară a ARN Structura secundară este diferită la cele trei tipuri principale de ARN identificate în celulă: ARN ribozomal,(ARNr') ARN de transfer (ARNt) și ARN mesager (ARNm). Acești acizi ribonucleici se găsesc în următoarele proporții față de ARN citoplasmatic total: 80% ARNr ', 15% ARNt și 5% ARNm. Aceste trei tipuri principale de ARN sunt biosintetizate după tiparul ADN din nucleu, prin transcripție. ARN ribozomal izolat din ribozomi are mase moleculare mari, catena ribonucleotidică fiind formată din 100 3000 unități
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
informația genetică din ADN este copiată de ARN, procesul de biosinteză a ARN numindu-se transcripție. Denumirea ARNm este în directă legătură cu funcția lor de a transmite mesajul genetic codificat în secvența nucleotidelor din structura ADN la nivelul ribozomilor citoplasmatici și de a servi drept tipar pentru biosinteza proteinelor 5.3. Funcțiile biologice ale acizilor nucleici Experiențele efectuate de Avery, Mac Leod și Mc Carty (1994) au confirmat ipoteza privind funcția genetică a acizilor nucleici și au demonstrat că ADN
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
coenzimă biotina care activează CO2 și-l transportă, sub forma unui complex Biotin enzimă-COOpe un substrat activat de acil-coenzima A, pe care-l carboxilează. Acetil-coenzima A carboxilaza, catalizează reacția de formare a malonil-CoA: Acestă reacție inițieză biosinteza acizilor grași pe cale citoplasmatică. Toate reacțiile de biosinteză în care se crează legături covalente au loc pe seama energiei furnizate de ATP. 6.7. Exprimarea activității enzimatice Determinarea activității enzimatice are la bază ca principiu dozarea cantității de substrat transformată în unitatea de timp sub
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
este cauzată de modificarea ARN ribozomal, față de care aceste antibiotice își pierd afinitatea. Mecanisme similare de rezistență sunt întâlnite în cazul cloramfenicolului. Rezistența la tetracicline și tigecyclină este transmisă plasmidic și se exprimă prin activarea pompelor de eflux ale membranelor citoplasmatice. În cazul bacteriilor gram pozitive se adaugă și alterarea țintei ribozomale. Tigeciclyna, recent introdusă în practică, are avantajul de a nu fi influențată de pompele de eflux și de a se putea lega chiar și de ribozomii alterați. Rezistența la
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Educație" Ereditatea este însușirea fundamentală a materiei vii de a transmite, de la o generație la alta, mesajele de specificitate (ale speciei, ale grupului, ale individului) sub forma codului genetic. Materialul eredității este nuclear (la nivelul cromozomilor din nucleul gameților) și citoplasmatic, constituind genotipul individului. Ereditatea nucleară se transmite conform unor legități cunoscute (Mendel, T.H. Morgan), care permite atât înțelegerea naturii combinărilor care au loc, cât și producerea erorilor de copiere și a alterărilor (mutațiile). Identitatea genetică este practic imposibilă de la antecesori
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
este cauzată de modificarea ARN ribozomal, față de care aceste antibiotice își pierd afinitatea. Mecanisme similare de rezistență sunt întâlnite în cazul cloramfenicolului. Rezistența la tetracicline și tigecyclină este transmisă plasmidic și se exprimă prin activarea pompelor de eflux ale membranelor citoplasmatice. În cazul bacteriilor gram pozitive se adaugă și alterarea țintei ribozomale. Tigeciclyna, recent introdusă în practică, are avantajul de a nu fi influențată de pompele de eflux și de a se putea lega chiar și de ribozomii alterați. Rezistența la
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
agregarea și dezagregarea particulelor intramembranare) sunt posibile datorită marii mobilități (fluidități) a lipidelor membranare, care permit o mișcare amplă și rapidă a complexelor funcționale. Un rol în acest sens îl au și elementele citoscheletului atașate de membrană. 1.2. Matricea citoplasmatică Matricea citoplasmatică (hialoplasma sau citosolul) reprezintă substanța fundamentală a celulelor vii, în care sunt înglobate toate organitele celulare, cu care interacționează fizic, chimic și metabolic, formând împreună o unitate morfofuncțională: citoplasma. Denumirea de citosol, utilizată tot mai frecvent, reflectă starea
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
dezagregarea particulelor intramembranare) sunt posibile datorită marii mobilități (fluidități) a lipidelor membranare, care permit o mișcare amplă și rapidă a complexelor funcționale. Un rol în acest sens îl au și elementele citoscheletului atașate de membrană. 1.2. Matricea citoplasmatică Matricea citoplasmatică (hialoplasma sau citosolul) reprezintă substanța fundamentală a celulelor vii, în care sunt înglobate toate organitele celulare, cu care interacționează fizic, chimic și metabolic, formând împreună o unitate morfofuncțională: citoplasma. Denumirea de citosol, utilizată tot mai frecvent, reflectă starea fizică a
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
informația genetică necesară pentru sinteza mai multor proteine killer (toxine). Cu totul remarcabilă este prezența în matricea celulelor a unor specii de drojdii (de ex.: Saccharomyces cerevisiae, Saccharomyces carlsbergensis, Schizosaccharomyces pombe, etc.) a unor minimolecule de ADN, definite ca plasmide citoplasmatice (de ex.: ADN 2 μm, ADN 3 μm, ADN 0 microni). Tot în matricea celulară a unor drojdii a fost evidențiată și plasmida denumită ADN-zero micron, care se apreciază că nu reprezintă un produs de amplificare genică nucleară. Rostul biologic
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
Rostul biologic al acestei plasmide este însă obscur. 1.2.2. Ultrastructura Matricea celulelor de drojdii apare uniform, fin granulară. În zona corticală, în imediata vecinătate a plasmalemei, se evidențiază arii hexagonale cu densitate electronică redusă. Se admite că matricea citoplasmatică a drojdiilor cuprinde o componentă structurală și o fază solubilă. Componenta structurală este reprezentată de o rețea tridimensională de filamente proteice de 4-6 nm, denumită rețea microtrabeculară ; ea străbate întreaga citoplasmă, interacționează cu membranele organitelor și cu elementele citoscheletului, solidarizându
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]