284 matches
-
plăcere pentru mine era să-i văd dansând. Fetele aveau ii cu trandafiri cusuți din mărgele și fuste uni din stofă fină, pliate mărunt, iar băieții erau toți în strai popular, cu cămăși lungi, încinși cu brâu la mijloc și ciubote zdravene care să le facă față bătutei lor înfocate. Foc era pe ringul de dans. Era parcă un vis momentul când băieții le învârteau. Se putea zice că era clipa când tinerele înfloreau din toate punctele de vedere. Și ce
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
MINISTRUL DE INTERNE PEPELEA] 2259 R[EGELE] 2285 (iese îmbrăcat ca o beșleagă turcească, da' cu opinci - - mustețele cat-a oală - scoate luleaua din ciorap) {EminescuOpVIII 353} 2259 Ce e viața noastră - o ciorbă fără stele, Papuc făr' de călcâie, ciubotă fără piele, O gâscă fără rânză, un suflet fără soare, Muscă căzută-n lapte - or șoarec în unsoare... Oh! oh! viața-i tristă... și iarăși oh, oh, oh! Ce grijă îmi mai face cel blăstemat paroh... Ce p-intrigantu-l joacă în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de când alerg, mi s-o cam uscat gâtlejul. Și atâta apă am în opinci încât mă tem să nu ți umplu casa cu ea. Vezi? De asta am trimis baba să aducă vin, pentru că apa nu-i bună nici în ciubote. Da’ iar te-am scăpat printre degete și n-am aflat ce taină porți în scăfârlia ceea, măi Petrache. Îi o taină mare, moș Dumitre. Fă bine și deapăn-o. Nu-s muiere, da’ mor de curiozitate. Uite despre ce
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Numai că, vezi tu? Unde mergi și orice cauți dai peste câte un tovarăș majur, milițian, secretar, președinte... Și dracu’ mai știe peste cine dai... Toți prefăcuți în slugi ale comuniștilor și sub papucul rusului. Ce spun eu papuc? Sub ciubota bolșevicului... De unde știi tu toate aiestea, măi Costache? M-am dumirit repede, Petrache. Eu am stat în ghearele rusului și știu cum gândește. În lagăr aproape zilnic veneau politrucii. Ne făceau capul calendar cu raiul comunist... La dânșii minciuna îi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-vă în lungul șoselei! Se apropie o coloană de ruși!” Am privit în direcția arătată de caporal. O coloană nesfârșită de ruși tălăzuia înspre noi. Am rămas în așteptare. Iată-i tot mai aproape! Rubăști înspumate. Automate atârnate de gât. Ciubote scâlciate... Totul părea că plutește în colb... Am adunat ostașii și am rămas în dreapta plutonului... „Gde nacialnic?” - a fost prima vorbă spusă răstit de un maior rus. Am făcut un pas în față. „Tî net nacialnic! Nazat!” au răsunat răstit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
câteva întrebări - a continuat securistul. Despre ce, mă rog? Să intrăm în casă și ai să afli. „I-auzi, domnule! Se invită în casă parcă-i casa lui mă-sa” - gândea Costăchel în timp ce le deschidea ușa. Căpitanul și-a scuturat ciubotele și a intrat. Cine-i, Costăchele? - a întrebat Măriuca din bucătărie. Avem musafiri. Fi-i pe pace! - a liniștit-o Costăchel. Căpitanul și-a scos un caiet și un creion din buzunar și a deschis vorba: Cum te numeșt? Costache
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Savin ii explica prin cine știe ce nevoi serioase ale lui. Odată însă a fost admirabil. Eram în clasa a VI-a. Se alesese un deputat socialist. Ne-am dus la Iordache Leu să facem banchet. Savin era îmbrăcat caraghios: împrumutase niște ciubote oribile, căci își dăduse botinele la dres (era iarna). Pe când toastam teribil pentru socialism, băiatul de dugheană vine și-i spune lui Savin că tatăl său e alăturea, în altă odaie. Ce mutră a făcut Savin, care s-a dus
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în ograda primarului printre ostrețe. îi tremura bărbia ca unei capre care behăie. în aceeași parte privea cu sprâncenele posomorâte un bărbățel care părea strivit de căciula mițoasă. Un țigan, cu potcoavă vânătă de păr în jurul gurii, ședea umilit în ciubotele ferfenițite. Altul, cu ochii melancolici și capul aplecat pe-un umăr, își încălzea urechea părând, în straiul jerpelit, o ghionoaie ninsă. Amândoi erau bătrâni, cu plămânii copți de tutun. Din când în când, din adunare, câte unul se întorcea cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Laboulaye. “ „În 1872 apăruse la București o cărticică intitulată Povești albastre, care tălmăcea câteva dintre basmele lui Laboulaye. De atunci însă - la noi - autorul acesta și poveștile lui au fost date uitării.“ De parcă ai putea să uiți de prichindelul care-ncape-ntr-o ciubotă, Degețel, sau de viteazul cavaler Yvon, sau de Omulețul Cenușiu, sau de Zerbin, tăietorul de lemne... Sau de Perlino, bărbatul din zahăr și flori de portocal. Născut din mâini delicate de Violetă și din duh de zână. N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
am miluit pe rugătorii noștri,... de la sfânta mănăstire Galata, cu toate gloabele și deșugubinele și cu morțile de oameni, câte se vor face prin toate satele sfintei mănăstiri... ca să aibă ei a-și lua toate gloabele, să le fie de ciubote”. Din câte îmi amintesc eu, părinte, am mai vorbit despre satul Vorovești. La 23 septembrie 1666 (7175) Iliaș Alexandru voievod ne reamintește de acest sat: „Scriem domniia mea la toate slugile noastre... dacă veți vedea cartea domniei mele... să aveți
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
sfintele mănăstiri și s-au jeluit... că au avut țigani de danie și miluire de la alți sfântrăposați domni... și n-au putut să-i stăpânească pentru că tot umblă slugile hătmănești și juzii de țigani și iau de la ei gloabe și ciubote în fiecare an”. Până aici e limpede, dar nu ai pomenit despre mănăstirea despre care vorbim de dimineață. Apoi și vodă vorbește despre ea la sfârșitul înscrisului: „Pentru aceea, am dat și am întărit sfintei mănăstiri numite Sfântul Sava,... ca să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de trei sute? Amu, io i-aș împușca pe tăți care nu vor să lucre pământu’. Ce, America-i mai deșteaptă ca România? Tinerii noștri umblă să fure, să cerceteze banii prin alte țări... - Aveți copii? Se oprește și oftează. Călcâiul ciubotei desprinde lutul galben de pe celălalt picior. - Am. Unu... În Austria, de pe timpu’ lui Ceaușescu... Dacă are servici acolo... Amu, s-au înmulțit hiarele pe noi... Te mâncă lupchii pe deal, că n-are cine să mai duce la muncă pe-
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
În urma lor o dîră de flori negre pe ale căror petale, scris cu sînge, se putea citi numele Nuriei Monfort. M-am trezit În niște zori cenușii, cu geamuri aburite. M-am Îmbrăcat pentru vreme rece și am Încălțat niște ciubote. Am ieșit tiptil pe culoar și am străbătut apartamentul pe bîjbîite. M-am strecurat pe ușă și am ieșit În stradă. Chioșcurile pe pe Ramblas Își arătau deja luminile În depărtare. M-am apropiat de la cel ce naviga În dreptul strîmtorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
emoție și, gândindu-se că tăcutul Broanteș va consemna gestul, vru să se lase în genunchi, să sărute pământul scump al țării, numai că, din nefericire, locul respectiv, aflat în plin stufăriș, era acoperit de o mâzgă puturoasă în care ciubotele domnești intrară până la glezne. Barzovie-Vodă se uită în jur, căutând o bucată de pământ mai zbicită, dar nu găsi. Atunci se hotărî: căzu în genunchi și strigând cu glas înalt tremurat: „Fii binecuvântată, glie străbună!”, plecă barba în noroi. Mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ocupă mama mea; și tatăl meu, Învățătorul. Zice tata, mai târziu - mult mai târziu: - Făceam clase, după amiază, cu II-IV, când se deschide ușa...Fără să fi bătut mai Întâi În ușă, intră un... tavarișci’: manta lungă, șleapcă de mușama, ciubote, Nagan la șold. Altă dată n-ar fi apucat el al doilea pas: l-aș fi scos de guler din clasă, cu-un picior În cur, cum mai făcusem, Înainte de Cedare, cu-un puțoi de inspector, atât că Regățeanul, nepot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să știe că acel ceva pe care a dat banul merită cumpărat... Sigur: o nenorocită de bibliotecă școlară dintr-un cătun pârlit din Înapoiata Basarabie - dar erau cărți, domnule! Era bibliotecă! Și, uite, năvălesc, cu șleapca pe cap și cu ciubote, golanii! Analfabeții! Tâlharii! Măcar de ți le-ar fura... cinstit, cum se fură, adică să ți le ieie și să se folosească de ele numai ei. Dar ei ți le ard, În curte! E ca și cum ți-ar scoate calul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mi-a răspuns; poate că nu - fiindcă știam: „sunetul” ar fi putut sparge sticla ochiurilor. Uite-l pe Moș Iacob! A ieșit În ograda lor, În stânga mea. Îmbrăcat cu pantalonii lui negri, de duminică (vezi? ce-ți spuneam?), Încălțat cu ciubotele lui negre, lucioase, cu carâmb Înalt, mult evazat sub genunchi și cu tocuri suse. Pălărie pe cap, dar bust gol - nu va fi apucat să-și tragă și cămașa, ori și-a dezbrăcat-o-n prag, pentru ca, În ogradă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ocoluri În ogradă, apoi Îl aud - are alt glas, dacă nu l-aș cunoaște bine, aș zice că-i al unui „cetățean” de adineauri. Așadar, Moș Iacob Împușcă chemarea: - Măi fimeì’! Domnică, un’e eș’? Ian vină, de-mi trage ciubotele din picioare! Și dă-mi o coșâlcă, ceva, ori două, că nu strică! Ș-on fanar să-mi dai... - Da tu ești premare, Iacobe, nu să cade să..., protestează Mătușa Domnica, opintindu-se la buza prispei, la scosul cizmelor. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aceasta fiind menirea mamei, menirea mea era s-o ascult (cu urechile, se-nțelege...). O porneam de-acasă cuminți și echipați, adică Încălțați. De cum părăseam satul, Înainte de a ajunge la pădure, Moș Iacob comanda: - Dezechiparea! Și ne descălțam. El de ciubotele lui Înalte, lustruite și cu toc Înalt; eu de sandalele mele. Fiecare Își lega Încălțările cu sfori dinainte pregătite, și le trecea pe umăr, ca pe desagi. Așa, da: arătai pornit la drum lung... Cum intram În Codru, Moș Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
hodoronc-tronc, apare această domnișoară bătrînă, nu era deloc în vîrstă K.F., ba era chiar și foarte atrăgătoare la prima vedere, dar tot fată bătrînă era, el se pricepea bine la oameni, mai ales la femei!, vine și se vâră cu ciubotele în cele mai delicate planuri ale sale. Cu obișnuința unui vechi și experimentat detectiv și-a pus prima întrebare firească, dar a pus-o cu voce tare: "De unde știți că sînt interesat în chestiunea asta, a fericirii?" K.F. a schițat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mormăi el... am să mă duc să întreb și pe Faliboga... Pe urmă dacă nu i-oi spune ș-a afla, se holbează urât la mine...“ Neamțul se gândea la ceva, și murmura neînțeles pe lângă ciubuc; se duse târându-și ciubotele grele. Din ușă, își întoarse barba mare, și zise cu mirare: Ce faci la tine, Niță Lepădat?... Aber mai venit la noi, la mora... stam de vorbă... De când rămas fără babă - urit mare și plictisește... Ah! La bună vedere!... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și când umbla călare prin lanuri și pe la mori, întruna își vâra degetele în barba-i neagră și zbârlită și mormăia cu ciudă. Firelepe care și le smulgea din măturoi le risipea repede în vânt; după aceea smulgea din tureatca ciubotei harapnicul și-ncepea să bată în buiestrașul cel alb, pe care de zece ani își făcea slujba. Îl întorcea cu capul spre curte și-l suduia: — Hai, boală, acasă, mânca-te-ar lupul cel bătrân! Asta era vorba lui; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
patriarhul, dădeau iama în averile mănăstirilor închinate, iar ai noștri, adică ctitorii de mănăstiri, nu lăsau măcar să se usuce tencuiala de pe zidul sfintelor lăcașuri și le și închinau locurilor sfinte... Asta însemnând să-ți pleci grumazul de bună voie sub ciubota celor de la “locurile sfinte”... --Trebușoara asta avea să dureze până la secularizarea averilor mănăstirești, când noi am adunat doar cioburile pocalului din care s-au adăpat cu asupra de măsură străinii... -Dacă nu e suficient ce am spus, atunci ia seama
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Vodă, măi gloată nevrednică! Și tot el a fost alături de Vodă Ghica când s-a opus raptului celei mai frumoase părți din trupul Țării Moldovei în favoarea imperiului Habzburgilor și a fost răpus apărându-l pe domnitor. El a purtat caftan, ciubote și sabie, nu cojoace mițoase, opinci și măciuci de carpen ca niște mișei. Și s-a încins cu brâie de mătasă, nu cu lutină calicească de haldani și de coji de tei. Bunicii mei au netezit calea spre revenirea pământurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
duhoarea care le-a adus porecla de mârlani parfumați. Nici prin gând nu le trece că bazonarea pantalonilor nu-i o peticire a rupturilor, ci un metod de îmbunătățire a trăiniciei stofelor la fese și la genunchi. Dar și la ciubote noi, noi ne batem pingele peste pingele și plachiuri oțelite pentru a le spori grosimea și durata de folosire... Dar ce știu ei?... că doar la gurgui nu poți aplica plachiuri și nici la berneveci bazoane... Cu grijă 'coane că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]