2,120 matches
-
Ce-ți mai rămîne de făcut decît să încerci să îndrepți ce se mai poate îndrepta? Asta este marea provocare la care trebuie să răspunzi pînă nu va fi prea tîrziu. Îți vine să-ți smulgi părul din cap de ciudă cînd te gîndești la ghinionul că tocmai tu ai dat peste un individ ca Milițică. De ce tocmai tu? De ce nu altcineva? Astea sînt întrebări care o să te bîntuie toată viața, cărora îți va fi imposibil să le găsești vreodată răspunsul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe toate fețele, căutînd atentă cu ochii în josul paginii. Cauți degeaba, se rățoiește Roja, pun pariu că e anonimă, face pe deșteptul. Îți bați joc de mine, cum de mai îndrăznești? își ia Delfina rolul foarte în serios, dîndu-și cu ciudă seama că bilețelul e nesemnat, chinuindu-se să se prefacă cît mai bine, să pară cît mai naturală. Ei, și ce dacă e anonimă? Tot o să-i dau eu de capăt, nerușinatule, să nu crezi că o să poți sta la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pueril, fabricat În parte de părinții care-l adorau, În parte de natura lui exaltată și pasională. S-a masturbat moderat, s-a Îndrăgostit fără să se piardă cu firea, a plâns de foarte puține ori și atunci numai de ciudă, a mințit cu pricepere și cruzime, tot din histrionism, și-a privit părinții ca pe proprii roboți, ale căror chei de pornire și de manevrare erau În mâinile lui. Târziu, când nu mai avea nevoie de ei, i-a ignorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care o aveam de îndeplinit, de a o întâmpina, îmi oferea o satisfacție sumbră. A sta aici, înghețat și stingher, sufocat în această gară, cu perspectiva unei lungi așteptări, era acum în fond singura cale de a le face în ciudă Antoniei și lui Palmer. Pentru moment era singura mea armă. Și îmi umplea timpul. Am cumpărat un ziar de seară și am citit despre câți oameni au fost deja uciși din pricina ceții. Se făcuse șase fără un minut. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
viața - și n-am făcut-o. În loc de asta, am silit-o să se culce cu curvele! Așa încât cred că încă nu și-a spus ultimul cuvânt! Și iată, parcă anume ca să-mi mai trag încă un șut în cur de ciudă, sub mine se desfășoară întinderea albastră a Mării Egee! Egeea lui Dovlecel! Americanca mea poetă! Sofocle! Hăt demult! Ah, Dovlecel, scumpo, mai zi o dată. De ce-aș face-o? O ființă ce-și cunoștea valoarea! Atât de intactă din punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Trebuie să lămuresc lucrurile. Nu stăm pe loc. Dar orice sentiment al mișcării le fusese de fapt furat de zăpadă. Cădea cu atâta abundență, că stâlpii de telegraf nu se mai vedeau. Ea Își trase mâinile și Îl Întrebă cu ciudă: — Așadar, nu vrei să vin? Calmul și familiaritatea cu care primi el propunerea ei o făcură să-i Înghețe recunoștința. Da, spuse el. Vino. Vino În noapea asta. Îi atinse mâinile. — Să nu crezi că sunt rece. Dar mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dar de Crăciun, când ai spus că vechiul tău prieten e din nou În oraș și ai sugerat să o chem pe Lauren ca să Îi faci cunoștință cu el, țin foarte bine minte că ai spus nu, am remarcat, cu ciudă. Asta se Întâmpla În perioada de apogeu a paranoiei mele legate de Sophia. Mi-am amintit cum mă gândeam că Hunter se Întâlnește cu ea. Era evident că interpretasem complet greșit situația. Iubito, era mult prea târziu. Se cunoscuseră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mereu în căutare de altceva, poate mai debusolate decît el. Mai ales una gureșă, tipul activistei, a cărei gură frumoasă, ca de artistă, nu tăcea decît în timpul sărutului lung, sub brazii de la Poiana Brașov "pierdere de timp", gîndește Mihai cu ciudă la vremea petrecută în "tabăra de instruire a uteciștilor", la care a fost invitat ca tînăr scriitor. Dacă-i să-și amintească ceva frumos, își începe întotdeauna amintirile cu Margareta, femeia de serviciu de la liceu, pe care o plasează imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
barul de la demisolul teatrului. Asta nu vede viața decît în roz. Ți-o închipui stînd la coadă undeva, ori lovindu-se de greutăți? Mi-o închipui goală, pe marginea patului meu, înainte de-a se răsturna a răspuns Mihai cu ciudă, amețit de vodca băută deja. Hm! a pufnit secretarul literar peste zece ani, cînd o să ai vîrsta mea, să-ți lași mustață, să ai pe sub ce rîde. Ca și hîrtia albă din fața scriitorilor de talent, paturile lor ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Te duci la contravizită? Nu. Urgența de azi? Mm... Sîngera cam mult... Cornul vacii a pătruns adînc; am făcut ce-am putut. Nu te-ai grăbit? întreabă Paula, ca o dojană. Ochii lui Radu cad pieziș spre ea, plini de ciudă. Trebuia să-l lași pe Runca, el nu-și așteaptă soția... Familia ei m-a solicitat pe mine. Și ce legătură are nevastă-mea? De dimineață, de cînd ți-a telefonat că-i face ieșirea, ai devenit tot mai agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vizită, să pot ajunge mai repede la autogară... Acum aș fi fost acasă." Țevile de sub canapea încep să se răcească, iar dinspre geam coboară valul de răceală. Aura se mută pe locul din mijloc, strîngîndu-și blana la piept, cu o ciudă mereu crescîndă că a scăpat cursa rapidă. Dumnezeule mare! exclamă șoferul, răsuflînd ușurat, trăgînd frîna de mînă. Am ajuns la restaurantul Sălcii spune, întorcîndu-se spre interior. Propun să rămînem aici. Pe vîntul ăsta nu se mai poate înainta. Aici, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răsuflarea rar, se uită cu ochi galeși spre spectatorul din fotoliu, surîde trist, rotește iar paharul în mînă, un gest rotund ca o sîrbă, vrea să bea, dar oprește brațul la jumătatea drumului spre gură, îl întinde puțin și, cu ciudă, izbește paharul de piatra cioplită, însoțind zgomotul cioburilor cu o înjurătură la adresa vieții. Apoi, calm, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, dar cu ochii umezi, se întoarce spre Mihai și-l întreabă, imitîndu-și soția: "Aimez-vous Brahms?" Dar pentru că Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-o văd evident, nu acasă la ea, că nu-mi stă în caracter, poate că și de aceea n-am acceptat invitația lui nea Toader -, am să-i zic vreo două de dulce, ori de mamă spune Ion cu ciudă, însă cum observă privirea mirată a prietenului, se explică: La maternitate, unde-i șefă, e un adevărat zbir. Și dogmatică pe deasupra. Cînd, în alte clinici, femeilor, mai ales celor tăiate, li se aduc copiii la pat, ea le trimite într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
țipe, dar cînd Pavel își înfige degetele în pătură, vrînd s-o smulgă, s-o arunce într-o parte, închide ochii încet, întinzîndu-se ca mai înainte, șoptind un cuvînt de încuviințare. *** "N-a vrut să vină înaintea mea! gîndește cu ciudă Aura. Nu de operații e vorba, că-s atîția, slavă Domnului, mai buni ca el. Astea-s pretexte. Am observat eu că-n ultimul timp... De fapt... Da, boala mea... Evadări a avut și înainte... Azi, măcar pentru că avem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui, pe care au întins-o destui, că și tu, prostule, ai oarecare suflet și-o să măture nevasta cu tine prin casă...; atunci să te văd eu cum și unde mai scrii. Treci și ține-mi de cald! repetă cu ciudă Lazăr, împăturind hîrtia, îndesînd-o cu vîrful cuțitului în deschizătura dintre fereastră și ramă. Studenta se uită la lama cuțitului de bucătărie, îndesată cu ciudă și oftează nemulțumită: Credeam că,-ntr-adevăr, ți-i prieten. De el nu mai pot eu! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
te văd eu cum și unde mai scrii. Treci și ține-mi de cald! repetă cu ciudă Lazăr, împăturind hîrtia, îndesînd-o cu vîrful cuțitului în deschizătura dintre fereastră și ramă. Studenta se uită la lama cuțitului de bucătărie, îndesată cu ciudă și oftează nemulțumită: Credeam că,-ntr-adevăr, ți-i prieten. De el nu mai pot eu! Am fost tîmpit ieri c-am plecat după programe. Îmi ziceam că, decît o ședință, mai bine un drum pînă la Iași cu cursa rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vulgar, am crezut că am șanse la..., la o femeie frumoasă. Mi-a bănuit intenția și mă tratează cu un sictir fin, așa de fin, deghizat în ironie sau indiferență, că uneori mi-i milă de mine, alteori mi-i ciudă și-mi vine să fug. Crezi că fata pe care o aștepți...?... Sînt hotărît! Are un trup frumos. La cap e cam botoasă, ce-i drept, seamănă cu taică-su, și asta îmi mărește șansele. E încă studentă, abia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din nou alt val de furie pune stăpînire pe Radu, înzecindu-i puterile, făcîndu-l să-și grăbească brațele, stabilind un ritm de mers, așa cum numai pe vremea studenției mai putea face cînd participa la cursele de fond. Și mereu aceeași ciudă împotriva Paulei, de prezența căreia, în camera de la Hotel Nord, cînd s-a dus la examen, nu-și poate aminti sub nici o formă; ea e vie în mintea lui cu tot ce are mai provocator, cu apetitul ei sexual exagerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
frînge brusc țigara, lăsînd-o să cadă lîngă scrumieră: Ți s-a părut! Doina este o fire foarte puțin comunicativă, de-aceea. Îți tremură mîinile, Maria surîde Mihai. Privirea Mariei, puțin speriată, se ridică brusc: Ce vrei să spui!? Ți-e ciudă că ți-am descoperit incapacitatea de a-ți iubi profund, matern, propria-ți fiică. Și măcar dacă nu ți-ar semăna... Zici că n-am observat-o? Te înșeli, Maria! Doina e o copie a ta, dar o copie crudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fuga după morcov în piață..., scutece, landou... "Igiena", "igienă"; că orice microb adus în casă lovește întîi în cel mic... Pariez că la asta ți-e gîndul! Așa-i? Nu, scutură Lazăr din cap, stingherit de prezența profesorului mi-e ciudă pe vremea asta... Fata se ridică de pe scaun și se retrage, iar Lazăr, cu coada ochiului, observă privirea mustrătoare a profesorului urmărind-o. "Cum poți privi așa, maestre, un spate atît de feminin?! gîndește Lazăr. Te pomenești că nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
timpul!... Mi-ar trebui un bici, aici, deasupra ușii... Stau mii de pagini necitite, se topesc în mine gînduri, idei... se duc cei mai puternici ani ai vieții, pe ce?! Pe-o întîlnire cu femeia asta pufnește surd, privind cu ciudă spre patul improvizat lîngă calorifer, pe care ar dori nespus să-l vadă răzvrătindu-se sub trupul femeii adormite. La urma urmei, gîndește, simțind cum îl cuprinde din nou teama, în ciuda faptului că și-a amărît gura cu pastile ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu se hotărîse cu care lucru să înceapă, alimente erau puține în oraș, astfel că, pur și simplu, nu mai aveau ce mînca. S-a gîndit atunci la Săteanu, tînărul de la seral; s-a gîndit la el toată noaptea, cu ciudă, apoi cu ură și a sfîrșit prin a-l invoca pătimaș, fără să-i fie clar dacă îi dorește răul, pentru că a spus-o directorului (de declarația cu "insolența" avea să afle mult mai tîrziu, cînd soțul i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cîțiva ani în urmă, la o femeie cunoscută la Sinaia, Simona, una din acele întîmplări a cărora amintire te face să te întrebi: e adevărat?, sau: cum de-a fost așa?, ori: de ce numai atît? Deși, își zice acum cu ciudă adevărată origine a atîtor personaje feminine ale mele stă undeva sus, la o mansardă..." Și totuși, mintea lui nu vrea s-o rețină acum decît pe femeia de la Sinaia, nicidecum pe aceea care l-a părăsit în plină sesiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
amintiri, ale oricărui om, sînt legate de existența mamei; seara, mai ales vara, pînă să termin de mîncat, adormeam în brațele ei; sîmbăta așteptam ca un cățel în pragul bucătăriei să-mi dea prima plăcintă caldă, probabil de aici și ciuda surorilor, că aveam întîietate...; băile, vara, în albia de rufe pusă în mijlocul ogrăzii..., fugeam în pielea goală pînă în fundul grădinii cînd îmi intra săpun în ochi... De ce m-ai întrebat? Pentru că eu, ca o excepție la regulă, nu fac parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înțelege că i-a mai văzut, că a mai simțit aceeași privire la Maria, azi, atunci cînd, sărind în sus de pe scaun, l-a îmbrățișat cu patimă. Ai să iubești, și-ncă cum! exclamă Mihai ca o răbufnire plină de ciudă că toată întîmplarea cu Maria a luat dintr-o dată o astfel de întorsătură; dar pentru că Doina, surprinsă de această explozie, îl privește cu un aer nevinovat, de copil, o drege: Ești, mai întîi, neam pătimaș, de-al Sătenilor, semeni al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]