13,496 matches
-
un proaspăt și lat curcubeu... Regina tolonită printre struguri... Regina tolonită printre struguri, Pe tronul ei de catifea plisată, Mi-a zis rîzînd: Azi vreau ca să te bucuri De trupul meu, primește-l drept răsplată Că mi-ai îndeplinit porunci ciudate Și-ai gîtuit paianjenii din plase, Ei complotau prin colțuri, pe la spate, Să-mi năruiască rochia de mătase, Ca slugile să-mi vadă cele două Fese și sînii cînd nici nu se-așteaptă, Și astfel să scobor treaptă cu treaptă
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
și trage linia pe zid îndrăznește nu fi leneș eu plătesc toate pagubele Domnul nostru Arhimede astfel poreclit un personaj bizar și misogin ultimul boem din oraș cu ochelari de sârmă dedicat fanatic matematicii într-o mansardă plină cu mecanisme ciudate pendule și șoareci lunete de alamă și tomuri vechi cum se văd doar în gravurile Evului Mediu la alchimiștii fascinați de piatra filozofală Fă cum îți spun și trage linia pe perete auzii repetat implacabilul ordin Dă-ți drumul încearcă
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
unui ou ancestral îngropat în măruntaiele unui biet elev corigent la mate Praful de cretă mânjind unicul costum ponosit și ros în coate al profesorului praful albastru în scânteierea ferestrelor învăluindu-ne pe toți într-un giulgiu ca la fizică ciudatul fenomen Tindall care devoalează din beznă firul microscopic de praf Dă-i înainte nu te opri mâine aduc un zugrav eu plătesc toate pagubele auzii repetat îndemnul care făcea din mine uncenicul vrăjitor al poligraphiei Îmbătat de miresme imaginare și
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
nici așteptare. Doar un om un pic trist, care ține în palmă puțin pământ și apoi îl lasă să cadă urmărindu-l cum cade, cade, cade, încet, foarte încet, spre pământ. CONTRACT Nu de mult, un prieten poet, un pic ciudat, mi-a propus să-mi public noile versuri la Editura Pământ. „- Sunt patronul ei” - a adăugat-, „poți avea deplină încredere, e o casă foarte exigentă și selectivă, nu riști să nimerești printre idioți”. Flatat și mândru, mă și comparam cu
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
o tandră umbră, - un mic nor oprit în dreptul soarelui ce-ți sclipește în ochi. Nu o mișca. Aș vrea să mai stau o clipă sub acel nor. Așa, nu prea sigur de mine, deși știindu-mă ocrotit, cuprins de o ciudată duioșie. Față de tine, față de mine. Cu gândul la cei dintotdeauna cu mâini întinse și cu ochi lăcrimând spre un Dumnezeu care, când există, când nu există. ACOPERIȘUL S-a întâmplat ca, trecând după ani mulți prin satul meu, să nimeresc
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
frunzele-s ploi de confetti, Cum apuci pe Vasile Lascăr în jos către Piața Rosetti, Să ajungi într-o răscruce de flăcări și rumoare și febre, Cu năluciri prin istorii din miezul acelui Decembre. Și treci mai departe ca prin ciudate bântuiri de omături Către un Cișmigiu fantomatic, absent, nici măcar cu tine alături, Căutând numai conturul acelui vers mult așteptatu’ Cum căutai cândva, într-o ispită a sângelui, aproape de Popa Tatu. Vai, câte chipuri te-ntâmpină dinspre Matache, dinspre Polizu, câte
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
putrezit, în această primăvară. Tone de poezie zac, urlându-și disperarea. Lemne de foc, spunea cineva... În piață, sicofanții fac giumbușlucuri: Mai iau câte un premiu literar, mai aruncă o sfidare. Patria este o cortină după care se petrec lucruri ciudate. Doar o cruciada a copiilor o mai poate reanima. O veste cutremurătoare: S-a sinucis nebunul cu trompeta. (Aiurea, îmi spuse, cinic, filozoful: A fost asasinat... spiritual.) Vers ...Mă așteaptă lungul drum în căutarea locului nașterii melancoliei. Această zi Asemenea
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
panică îi produce hiperventilație așa că respiră precipitat în pungă. cum stă în capul oaselor pieptul îngust se ridică și coboară cu precizie de metronom. lumina tăioasă cade peste sisi ocolindu-le pe irma și pe julie. die seltsame frau femeia ciudată în rochie neagră închisă până la gât. cu ghete negre și pălărie neagră cu voal des dat pe spate peste borul lat. uca încremenește când îi vede fața boțită de pisică și respiră ușurată că nu-i poate zări edemele de la
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
mi se umple de pete abia perceptibile. stigmatele wittelsbach. e din nou amiază în salonul de la possenhofen. copiii și câinii s-au tolănit pe covoare. în dreptul ferestrei arcate mama care mișcă ușor din buze de parcă ar fi greșit o numărătoare ciudată și trebuie s-o ia mereu de la capăt. néné și gackel rezemați în coate îl ascultă pe profesorul de istorie - peste un an se va sinucide în apele lacului starnberg - dar el își ține lecția doar „pour les beaux yeux
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
ar vrea Să-adoarmă cu ochii deschiși, să vadă ceva Ce nimeni n-a mai văzut. În tine e o scară, Pe care, urcînd, vei ajunge mai sus de nori. Știi asta sigur. Cum știi și că o să mori: O poveste ciudată, pe care o visează În fiecare zi mii de oameni. Fiindcă trează Cu-adevărat nu-i decît Mintea care ne-a născut. Dar asta a fost tare, tare demult...
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
ambii obrăjori rotofei, soldatul D. se gândi că vecina lui de compartiment e cu siguranță o văduvă vitează de vreme ce se întoarce cu o așa sacoșă burdușită din oraș, de la piață. Soldatul D. fu inundat din creștet până-n tălpi de o ciudată căldură și îi puse mâna pe genunchi văduvei M. care începu să tremure și să asude din creștet până-n tălpi. Soldatul D. se gândi că a îndrăznit prea mult și, răcindu-se din creștet până-n tălpi, își retrase mâna de pe
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
de față dar își amintește că nu mai înțelege nimic obiectele intervin și ele ca adineauri nesupravegheate aleargă fără niciun risc și îmi inspiră respect nici să scâncesc n-am voie că moartea-i aridă tăcerea ei are și forme ciudate aș prefera ceva tulbure ca să-mi permit orice o fragilitate obositoare cu ceva atractiv nu contează doar o parte din trup cu puțină piele și cu altceva dincolo senzația asta e descrisă adesea apoi cineva se străduiește să mă imite
Apele curg câteodata by Ionel Ciupureanu () [Corola-journal/Imaginative/5910_a_7235]
-
totul prin sticlă prin oglinzi prinse deasupra patului prin camere de filmat agățate de cer nimic în direct din imaginea asta rescrisă mereu și doar merg înapoi pe străzi lăturalnice și văd totul la sfârșitul petrecerii și aud prin semne ciudate prăbușiri tot mai stinse evantai de vedenii pe ochi se depune doar papucii de pâslă ai morții lipăind ascuțit ca o jucărie stricată. Golul dintr-un ochi de orb și am libertatea să văd viața în roz pe coridoare obscure
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
Gellu Dorian Întrebarea fără răspuns este de ce, contrar legii tribului și a cutumei, tatăl îl preferă adesea primului său născut pe cel mai mic dintre fii. În Biblie, această ciudată preferință urcă până la Avraam, o regăsim la Isaac și îi aflăm ilustrarea paradigmatică în Iosif, cel de al doisprezecelea copil, din treisprezece, câți a avut Iacob de la două neveste și de la două sclave. Folclorul din multe țări preia această preferință
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
jur-împrejur și deasupra nu se putea desluși, căci lumina iriza ușor stinsă, și cerul întreg părea umbrit uniform, ca sub un clopot străveziu, în crepuscul... Nici cald și nici frig nu era... Iar printre-acele înșirate coloane cu geometrii atât de ciudate și scăpări arămii, eu nu eram singurul suflet drumărind pe-acolo, căci, rar - dar continuu, mulțimi de umbre eterice, fără de nume și chip, în tăcere deplină, ca-n transă, treceau - tot treceau, atrase parcă de-o invizibilă forță către un
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
am ajuns într-un loc cu o dulce lumină, în care timpul lipsit de noimă părea, și doar trierea aceea tăcută a sufletelor, în care eu - spectatorul intrus de pe margine - nici vorbe și nici semne nu sesizam, numai plutirea aceea ciudată a siluetelor fără de chip, printre-acele entități cu fețe angelice, blânde, învăluite în alb și în negru, pe dinaintea cărora toate se perindau și-n aceeași cernită tăcere treceau mai departe - dar nu în aceleași direcții, ci hotărâte, se pare, deja, dinainte
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
dorința - semn că cineva mă sesizase acolo și-atât mi-a fost transmis (telepatic, se pare): „Să pleci înapoi!" Nu prea am înțeles ce înseamnă să plec înapoi: căci, întors, mi-amintesc prea limpede acum, n-am mai trecut printre-acele ciudate coloane cu irizări arămii, revenind parcă din imensitatea spațiului cosmic, sau, oricum, de undeva de foarte sus: vedeam apropiindu-se Pământul, Pământul nostru rotund - mai întâi în culori albăstrii și-apoi într-un verde luminat, cu cât planam mai aproape
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
în extaz: pot și ele să-și mai tragă sufletul, să stea pe-o bancă la umbră, să bîrfească, să tricoteze, să savureze o țigară sau să vorbească la mobil. Happy Cartier Tour La-nceput totul părea O.K.: doi-trei ciudați care se-nvîrteau prin cartier, cu G.P.S.-ul într-o mînă și-un ghid turistic în cealaltă, ca un coi într-o căldare. Aveam și noi de cine să ne mai rîdem. Dar, după ce pe „Discovery", „Animal Planet", „Travel", „Mistery Planet
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
căpriorul rătăcit Dar într-o zi - lampa care trebuia să lumineze tocmai a scuipat sînge -pantofarul a murit. O,......! Nevasta pantofarului și-a aprins părul Ca să-i lumineze drumul. Au orbecăit împreună fără de țintă. Doamne! Lucrurile au luat o întorsătură ciudată. Brutarul a rămas desculț Si nu a mai mers la brutărie. Orașul a rămas fără pîine; Fără pîine croitorul a slăbit și a murit în scurt timp; Oamenii au rămas, astfel, dezbrăcați și i-a apucat frigul, Dîrdîiau, O parte
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
Părțile în litigiu se mai potoliră. Doar un bătrîn continua să mormăie un cuvînt care conținea alăturarea de sunete, absurdă pentru Agillus, "z-d-ă". - Varză! spuse aspru cuceritorul, amintindu-și încă un substantiv. Ceilalți tăcură și femeia începu plîngerea. În chip ciudat, Hunarus era cam stingherit și Agillus îl bănui că nu traduce cu acuratețe. Foarte autoritar, îl invită să tălmăcească întocmai, că altfel va fi rău de el. Povestea era simplă. Acuzatul își neglija nevasta ținîndu-se cu bărbați. Interesat, președintele de
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
Cu toate cele șapte vieți preschimbate-n cuvânt, Adică în ceea ce „mai de la-nceput a fost", Nu mă creștinați pe mine fără rost! Astfel am fugit din patul de spital Insultat de crezul lor desuet - în obraz îmi crește un ciudat animal Care mă înghite încet, încet, Din mine însumi trăgându-mă afară, Așa, într-o doară, Fără durere, fără bucurie și bine, Să aflu că moartea care, de regulă-i, o mare rușine S-a prefăcut în nerușinare. Dar în
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Oncologie mi-au lipit o fâșie de leucoplat cu numărul fișei pe spatele cărții mele de identitate IOB 7826/2009 sub cele nouă ștampile VOTAT în toate campaiile electorale și dintr-o dată am avut revelația că mi se întâmplă lucruri ciudate care mă vor urmări toată viața ca noul meu cod numeric personal cum a realizat și Nancy Eiesland la 13 ani în America după cele 11 operații chirurgicale majore pe sistemul osos că invaliditatea va fi marca ei identitară de
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
uh-huh... Anything I wanted to know... Anywhere Ineeded to go... Trebuie să fie vreo medaliată olimpică. Olimpicilor li se fac toate chefurile. Apoi, mă uit mai atent, și recunosc pupilele brune ca tutunul, recunosc ochii în care strălucește o forță ciudată, plictisită, dezamagită parcă... Ciocănind din tocuri. Observ că are picioarele de la glezne în sus foarte subțiri, aproape osoase, dar ciorapii nylon îi dau un fel de carnație artificială. Zveltă, cu o față îngustă, cu un nas drept și proporționat, cu
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
mi-a trebuit? Deodată, pe covorul care acoperea culoarul avionului, pășește cineva spre mine. Fratele meu, pe care nu l-am văzut de treisprezece ani. își face apariția atât de brusc încât culoarul avionului începe să strălucească de o lumină ciudată, și toate amănuntele ființei lui strălucesc și ele: bărbia, obrajii, mâinile, ochii... Fratele meu stă în fața mea, pe culoarul avionului, uitându-se lung la mine, și știu că în câteva secunde va dispărea din nou. Așa că îi spun în gând
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
cine știe - ești din nou o flacără țâșnind abrupt din stele spărgând această coajă ca de ou a lumii ce întinde-n spațiu grele tăceri tânjind ca din cavou spre existențe noi, dintre zăbrele. Cine Mă gândesc numai la lucruri ciudate la disperarea de-a spune sau de-a nu spune ceva la ființa mea ce se clatină pe picioarele-i iluzorii la nenorocirea de-a regăsi doar ziua de ieri Ordinea lucrurilor e grav viciată așa cum e viciat mersul astrelor
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]