8,186 matches
-
dimineții și ne purtau în fabulos. Fabulosul copilăriei, fabulosul iubirii, fabulosul maturizării mele. Acolo, în fabulosul ceței misterioase mi-am regăsit o parte din amintiri... Craiova, un fel de madleină proustiană care-mi aduce pe cerul gurii gustul nos-tal-gi-ei... Ce ciudat! Un oraș plin de prejudecăți, static, prăfuit și, totuși, atît de extraordinar pentru mine, pentru copilăria mea petrecută în vizită la mătușa dinspre partea mamei, populat de istorii de la bunica paternă, cu marii bogătași liberali din familie, cu moșii și
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
putea stîrni însă polemica pentru care numărul din Manuscriptum ar fi fost un prilej încă și mai potrivit. Mă gîndesc la o polemică teoretică. O polemică din care noi, cititorii lui Eminescu, am ieși în cîștig. „Cît ar părea de ciudat - și mă întorc cu acest citat la Testamentul unui eminescolog -, nici astăzi nu s-ar putea spune exact cîte poezii a scris Eminescu. Multe sunt așterneri de versuri fără titlu, altele se ascund, abia întrupîndu-se, în dispersiunea așternerii lor pe
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
nu ești hoț - însă, e drept, un hoț autentic, profesionist. Nu am înțeles încă dacă acest aspect, familiar nouă, ține de un oarece relativism sau de absolutul imoralității. Într-o astfel de civilizație, un text adulator la adresa relativismului poate părea ciudat. De altfel, relativismul este perceput adesea ca fiind asociat mediocrului, lipsei de profesionalism, așa după cum lesne se poate deduce chiar din titlul Relativism, superficialitate, neglijență, articol apărut în nr. 48/2003 al României literare (cu numai două numere înaintea publicării
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
tragedia venind și n-a putut face nimic pentru a o preîntîmpina, atunci învățămintele ar fi în orice caz două. Mai întîi, o constatare neașteptată: nici un rău nu este inevitabil, strigă Haffner prin toate paginile cărții. Oricît ar părea de ciudat, venirea lui Hitler la conducerea Germaniei putea fi împiedicată de n ori din 1920 și pînă în 1933, dar din păcate n-a fost! Autorul enumeră, una cîte una, demisiile rușinoase ale celor care i-au deschis dictatorului - din comoditate
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
Bodiu și Caius Dobrescu, doi din coordonatorii Junilor...). S-ar putea chiar spune că spiritul cenaclist însuși se continuă la Brașov (la București a murit odată cu întîlnirile lui Mircea Cărtărescu) prin acel masterat de Literatură și comunicare. Într-un fel ciudat însă, antologia aceasta a junilor nu mai e una a unui grup și nici tocmai un desant (cum sugerează Bodiu) nu e. Într-o fază a literaturii românești în care salvarea e exclusiv individuală (fie și numai din pricina faptului că
Generația post-optzecistă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13056_a_14381]
-
20 martie. Stupid obiceiul de a citi în pat înainte de culcare. Aseară n-am putut adormi multă vreme după Réflexions sur la vie - ce neliniște mi-a dat acest Gourmont! Găsesc cartea răsturnată lângă papuci, când dau să mă scol. Ciudat e că nu textul ei m-a urmărit peste noapte, ci, iarăși, Berlinul tinereții; de câteva zile nu scap de amintirea lui. Îl visez așa cum era: plin de flori și dame. Totul se petrece cât se poate de realist: mă
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
ac de cojocul propriu nu acceptă. Intoleranța lor la critică e una cam ca a criticului de profesie: să nu-l înțepi cumva, că ești foutu... Bineînțeles că umoristul ar trebui, la rându-i, să accepte replicile celuilalt, ca floretiștii. Ciudat, dar domnii autori incontinenți de epigrame, uzând, adesea, de dubletul (rimic) rimă-crimă, scrima o lasă de o parte, ca și cum n-ar prea vrea să fie, și ei, scrimeri ca Cyrano: "Prince, demande ŕ Dieu pardon!/ Je quarte du pied, j
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
mari cât ai bate din palme în grabă poezia truverilor și moartea doar moartea în ultima zi din carnaval. XVIII. La cuțite Acuma știu adevărul nu-i rău deloc cu limba scoasă de-un cot fără frâu, la cuțite, este ciudat într-adevăr mi-am ieșit din minți ocrotind șarpele la sân mai bine puțin decât deloc nu-i deloc rău. XIX. Aici e buba ! Când stă să plouă când se-nseninează aici e-aici! Aici e buba! De ce bei, d-aia
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
decât laudele acestui mare OM? Ani de-a rândul În revista ‘Insider’ au apărut atât analize ale materialelor existente cât și diverse comentarii și discuții. Cei mai cunoscuți specialiști din domeniu și-au expus părerile și mi-au elogiat contribuțiile. Ciudat este că pe măsură ce Îmbătrânesc, În loc să-mi scadă ideile, acestea cresc. Îndrăzneț, În numărul din primăvară al acestui an, Anno Domini 2010, cu ocazia Împlinirii a 80 ani, mi-am provocat cititorii cu un articol intitulat: ‘Orthoarmamentarian, or a vain octogenarian
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
provocată de sinucidere, dar eu am îndoieli, din păcate suspiciunile mele nu sunt demonstrabile, nu sunt însoțite de dovezi... În 1999 a participat la ultima mineriadă. Atunci, când nu mai întrezărea nicio ieșire din hățișul fără sfârșit, a venit foarte ciudat eliberarea sa. A fost rănit la un picior în schimbul de focuri de la podul acela de peste Olt. A rămas paralizat. Și ăia au zis gata, nu mai aveau ce face cu el, l-au aruncat ca pe o jucărie stricată. I-
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
-mă pe spate. Se retrage și el, rânjind - experiența de viață îi spune că suspectul într-o chestie rușinoasă neagă întotdeauna; și asta îl descoperă ca făptaș. Mulțumit de manevră, se repede asupra peștelui; mânuie cuțitul într-un mod absolut ciudat, nici nu-l pot privi." Costea Bratu - arendașul principal al câtorva domenii din Bărăganul de vest. El gospodărea și moșia Maricăi Sion până a fi preluată formal de Mateiu Caragiale. Rămâne în relații cu acesta, consiliindu-l de-a lungul
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
autor. Conform primei ediții a Memoriilor (1991), Mircea Eliade s-a născut la 28 februarie 1907; ediția a II-a a aceleiași cărți (1997) "corectează": 9 martie 1907; ediția a III-a (2004) - probabil uluită - nu mai are tabel biografic. Ciudat e că ediția a II-a a Jurnalului, tipărită în același an (2004) precizează: 28 februarie/9 martie 1907. Informația e falsă însă, căci diferența dintre calendarul iulian (stil vechi) și cel gregorian (stil nou) e de 13 zile, nu
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
lunii care de data aceasta Înălbește pereții exteriori ai unui castel. Am redat textul așa cum Îl au edițiile noastre curente. În manuscrisul eminescian este, Însă, așa: Pe păreți icoane mândre zugrăvite n'umbră par... Poetul are, adică, acest apostrof oarecum ciudat: deși cade vocala Î din În, și ar fi trebuit scrie zugrăvite'n umbră, totuși apostroful este după n. Poetul scrie, adică leagă cuvintele așa cum vrea să se accentueze pentru sens. Într.adevăr, una e una și alta e alta
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
Legenda unei sinucideri de DAVID VANN Viața marcată de Încercarea continuă de a Înțelege un tată incapabil să Își găsească locul În această lume, ciudat prin comportamentul În relațiile interfamiliale și mult prea imatur, va determina apariția acestui roman, În care David Vann reface o parte din viața părintelui său spre a-l descoperi dincolo de faptele și gesturile care nu mai pot fi schimbate și
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
bine văzuți În societate, ieșirile la picnic și hainele scumpe adevărului. Lewis este de la Început privit ca un excentric, asemenea mamei sale care s-a Înecat În urma unei Întâmplări nefericite, „ajutată” și de alcoolul consumat, un inadaptat, un asocial, un „ciudat”, În realitate, un copil și apoi un tânăr foarte singur, revoltat, căutând un mod de a supraviețui În absența afecțiunii celorlalți. Lewis și Kit ne arată că societatea anilor `50 nu Însemna numai discuri cu Elvis și parfumuri delicate. Anii
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
asta îl scoate din tiparul obișnuit. Și, mai vreau să spun, că nu se schimbă și, adaug, pentru că așa o vor de fapt toți ceilalți. În fine, îmi imaginam că venise profesorul și făcea prezența. Colegii s-au uitat cam ciudat la mine când am spus că ar trebui să facă liniște. Era profesor de limba spaniolă. Mă bucur. N-aveam chef de oră. I-am spus că greșise sala și că noi nu aveam așa ceva în orar, nu doar azi
ALECART, nr. 11 by Emilia Tabără () [Corola-journal/Science/91729_a_92905]
-
că franceza e de mine. Nu știu de ce, cum nu știu de ce m-am tuns. Ceilalți nu prea vorbeau cu proful, nu prea, adică deloc. Dădea din picioare de se clătina catedra. Trebuie să fi fost un tic, unul foarte ciudat, de altfel. Când nu stătea la catedră se uita pe geam. Se pare că lui îi plăcea oarecum toamna, pentru că atunci când cădea câte o frunză, fie ea cât de mică, un zâmbet rece îi mișca colțurile buzelor. Era de altfel
ALECART, nr. 11 by Emilia Tabără () [Corola-journal/Science/91729_a_92905]
-
unghii lungi ca niște dălți, vopsite în roz. I-am cerut o cameră care să aibă și duș funcțional. După ce m-a studiat câteva secunde, mi-a cerut un act de identitate. I-am dat buletinul. S-a uitat puțin ciudat la el, însă nu cred că i-a păsat de faptul că în poză eram cu 10 ani mai tânăr. Mi-a dat cheile de la camera 19. Numărul m-a lovit ca un bolovan în cap. Rucsacul mi-a alunecat
ALECART, nr. 11 by Raluca Rîmbu () [Corola-journal/Science/91729_a_92906]
-
timp...nu! Sufletește însă, mi-a fost foarte greu. Mai dificil decât a-ți înjura Țara șI părinții. Mai greu decât a-ți da foc la bordei și otrăvi copiii - în somn. -Totuși...cum ai rotunjit acest raționament atât de ciudat? - Am jonglat cu afirmația filozofică „somnul rațiunii naște monștri”. Am uzat de reversul chestiunii și am zis și eu că „monștrii rațiunii nasc somnul mort...” -Maestre, ți-ai ales „victimele” după anumite criterii? - Fără preferințe preconcepute și fără ranchiunuri. Prin
ŞAMANUL -interviu ad-hoc cu maestrul George FILIP- [Corola-blog/BlogPost/93790_a_95082]
-
rățușca și rățoiul sunt noile căi prin care sunt invitați să cunoască microcosmosul. Ambele cărți au caracter didactic. Gândurile Ligyei zboară deja la o carte de povești și una de proză scurtă. E legătura dintre micro și macrocosmos. E puțin ciudat să faci toate acestea în același timp. E un act de mult curaj să dedici cărți copiilor! Ei sunt ...o altă lume, pentru mulți dintre noi, demult uitată. Copiii sunt singurul univers neciuntit. Singura posibilitate de a continua să le
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
în lapte de oi, pilaf, tot de oaie, cu stafide, baclava cu frișcă, iar de băut, băură vinul cumpărat de ei când fuseseră la Constanța, un vin grecesc numit simplu, Hrist! Toată mâncarea - foc fierbinte. Fără nici o muscă în jur. Ciudat. Afară era spre 40 de grade... Noroc cu briza sărată trimisă de marea cuprinsă de aceeași lenevie asiatică. (va urma)
Asfințit cu ghioc (V) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12049_a_13374]
-
Mai ajung la mine uneori cuvinte, Printre zăbrelele de zgomot ale lumii De acum și ale celei de dinainte. Chiar și sărutul tău e vărgat Și-mbrățișările îmi tatuează pieptul cu dungi Iar sărutul tău are un gust de linii, ciudat, Paralele și decît noi mult mai lungi. Oraș Sîntem atît de mulți, atît de-nghesuiți. Respirăm doar aer la mîna a doua. De umbre grele, de beton, sîntem striviți. Scuipată de plămîni bolnavi pare și roua. E o aglomerație ca
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
versuri o zguduitoare biografie". Poet sau prozator, Cărtărescu își impune, într-un stil absolut unic, sigiliul propriului destin. La Leonid Dimov (un muzical prin definiție) este oarecum la îndemînă să găsim "ritmuri" eminesciene: "La un semn triunghiuri vide / vor sui, ciudat de jos" (metrica și ritmul trohaic sînt aidoma cu acelea din Scrisoarea III, iar dacă desființăm înțelesul cuvintelor ce urmează binecunoscutului "La un semn", murmurînd "deschisă-i calea și se-apropie de cort", putem percepe linia aceluiași suport auditiv). "Farmecul
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
mustrat pentru cutezanța-mi nemăsurată. Vocea domnitorului sunase-ndurerată. }ară săracă de nu se mai putea. Numai cine nu vrea, nu vedea. Pe ulițe, cotiuge, cocioabe. Prin băltoace, copiii despuiați și cățeii se tăvăleau ca purceii. îndeosebi, copiii aveau ceva ciudat. Ca o tobă pîntecele umflat. Nu, nu fără ironie usturătoare dar din ce atîta saț și-mbuibare? Și totuși, picioarele lor, rășchitori, fețele supte ca de lipitori, scîncetele triste viori. Și mînuțele, uscate, negre, minuscule greble, de ce întinse la fiece caleașcă
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
întrebarea "Ce e realitatea?" (Was ist Wirklichkeit?). în acele vremuri realitatea era o mumie ascunsă într-o cutie fardată. Se știe că accesul interzis ne ațîță să spargem ușile. După 1989 credeam că am intrat într-o eră nouă. Dar ciudat, mumia fără capac nu mai interesează. Realitatea palpabilă, în special cea politico-socială, îl stîrnește pe poetul tînăr din Est tot mai puțin. Pentru că nu mai întîmpină opoziție sau pentru că nu merită osteneala? Culmea e că nici poezia tînără din Vest
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]