318 matches
-
seamă, erau practic nule. Gosseyn oftă. Pentru el nu era timpul de odihnă și de leneveală pe malul lacului, tocmai acum, când lumile locuite ale sistemului solar tremurau sub amenințarea armatelor de invazie. Îl privi pe furiș pe doctor. Capul ciufulit i se odihnea pe speteaza fotoliului; ochii îi erau închiși. Pieptul i se ridica și i se cobora cu regularitate. Gosseyn îl chemă șoptii: ― Doctore! Adormit profund, acesta nu reacționă. Gosseyn mai așteptă un minut, apoi se strecură la comenzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dai și unde crapă, se pare că fu auzit de undeva dinlăuntru sau poate că fusese văzut, fiindcă urechea lui deprinsă cu anumite sunete percepu răsucirea unei chei, ușa se deschise și în fanta ei apăru un cap tânăr și ciufulit. — Oameni buni, spuse Fane în chip de prezentare, vreau să fac o baie! Băiatul îi spuse că-i închis, iar el e pus doar de pază, au bani în cassă și s-a mai întâmplat să dispară. — Lasă-mă, Jeane
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
după două minute, Fane avea un aer nehotărât, de parcă n-ar fi știut dacă trebuie să dea vrabia din mână pe cioara de pe gard sau mai bine renunță la tot ce zboară. Intră în mica odăiță în care băiatul cel ciufulit lenevea cu coatele pe masă și întrebă de băieș. Era plecat la Sinaia pe întreaga perioadă a sărbătorilor, spuse paznicul. Da’ n-a lăsat vorbă pentru mine - mie-mi zice Fane - că aveam un cufăr mare la el, aci? Băiatul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gemut de parcă-l durea, ceea ce nu făcea prea des în fața altora. Fără să răspundă, a rotit butonul ascuns chiar sub abajurul lămpii de pe noptieră și ciuperca de lumină i-a învăluit fața buimacă. A cerut halatul și a ieșit așa, ciufulit, mirosind a băutură și încruntat. Abia când a văzut-o, și-a dat seama cine e doamna avocat Movileanu: cuconița plină de nuri și migrene din strada Teilor, cea pe care o-nșela bărbatul. Ea îi întinse ca și prima
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vizibile în întunericul odăii, doamna Rieux a putut să-și dea seama că el o privea mereu. S-a aplecat asupra lui, i-a aranjat perna și, ridicându-se, i-a pus o clipă mâna pe părul lui umed și ciufulit. Ea a auzit atunci o voce înăbușită, venind de departe, spunându-i mulțumesc și că acum totul era bine. Când ea s-a așezat din nou, Tarrou închisese ochii și chipul său istovit, deși avea gura pecetluită, părea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Atunci cine a făcut-o? — Nu știu, dar e vorba de cineva foarte, foarte josnic... Se opri înainte să se sufoce. Se afla la mică distanță de ea și aproape că o atingea. Părul lui negru și des era mai ciufulit decât ieri, când îl văzuse aici, de parcă și-ar fi petrecut ultimele douăzeci și patru de ore trecându-și încontinuu mâna prin el. Și-l închipui chircit, doborât de durere, cu capul în mâini. Și asta înainte ca acest lucru teribil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oarecum nedumerit, care rămăsese la ușă. Era cu trei ani mai mic decât ea - un fapt neînsemnat pe care nu simțise nevoia să-l dezvăluie nimănui, Însă care era evident acum după fața lui. Fie pentru că Își aranjase altfel părul ciufulit, fie pentru că se Îmbrăcase cu niște haine pe care nu le purta de obicei, o haină de piele maro Închis și niște pantaloni Ralph Lauren de culoarea pepenelui galben, Matt Hassinger arăta ca un adolescent Îmbrăcat În haine de adult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era frig. Cele trei femei Îi Întrebară pe necunoscuți dacă se puteau așeza la masa lor, În jurul focului. Încântați, cei doi acceptară compania lor. — Chiar vă rugăm, doamnelor! spuse unul dintre bărbați, scund, cu o față rotundă și cu părul ciufulit, cărunt. Eu sunt David, proprietarul terenului pe care e construit restaurantul. Prietenul meu, aici de față, mă plictisește de câteva ore, spuse el vesel, arătând spre amicul său Paul, un tip Înalt, brunet, cu nas lung, acvilin, și o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În mansardă, Kitty puse să facă un ceai. Mirosul Înfiorător care venea dinspre frigider, rezultatul alterării alimentelor exotice, o dobora. Dar nu era momentul să se plângă. Desert Rose se Întinse În pat să se odihnească și cele două persane ciufulite se urcară peste ea, cerșind afecțiune. — Rudy, tu ești adevăratul bărbat al casei, adevăratul cavaler, zise ea către pisoiul gri. Dacă mă supără cineva, Îl trimit la tine și-i arăți tu! Kitty se Întinse pe un scaun de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
afla într-o zonă colorată din East London, populată cândva de hoți și prostituate, iar acum de bancheri și agenți de bursă. Unii oameni duceau dorul faunei de dinainte. Se dovedi că profesorul Fay avea o coamă de păr negru ciufulit, o sclipire ciudată în ochi și genul de chip blazat, înțelegător, care îți câștiga imediat încrederea. Îi lăsă totodată impresia lui Fran că avea acel aer de bunătate autentică foarte rar întâlnită. Lui i-ar încredința oricând pântecele ei. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nod În gît care mă Împiedică să vorbesc, iar În clipa În care el se apropie ca să mă sărute din nou, clatin din cap și mă ridic În capul oaselor, respingîndu-l cu blîndețe. Charlie se ridică și el. Are părul ciufulit, iar cămașa pe jumătate desfăcută. — Știam eu că nu e o idee bună, spune Încetișor, aproape ca pentru sine. Știam că e prea devreme. Îmi pare rău, șoptesc eu, cu o expresie de vină zugrăvită pe chip. Îmi pare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prin bunăvoința unor negustori care locuiau în satul Tolomino și care cumpărau de la ei lână. CARTEA A TREIA I Prima persoană cu care ne-am întâlnit în timp de coboram spre Cividale a fost o nebună. O bătrână cu părul ciufulit și cu veșminte zdrențuite care ședea pe o piatră pe malul râului Natisone. Își legăna trupul înainte și înapoi, uitându-se țintă la apă. Cu glas răgușit murmura încontinuu: „Mea culpa“. Ochii îi arătau ca niște globuri roșii cufundate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
preoți. Ei vor porunci celor dinăuntru să deschidă. Drept răsplată, voi cere regelui ca nimeni să nu se atingă de ei. A fost nevoie cam de două ceasuri pentru ca, în fine, să văd ieșind din cortul regelui o fată cam ciufulită, care se uita la toți trufașă, ținând în mână câteva monede. I-am explicat lui Rotari situația, răspunsul lui fiind cel al unui tip somnoros: - Descurcă-te, Stiliano, nu mă plictisi cu bisericile tale! Ți-o fac cadou ție, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era brunetă - se ridică, Își scutură nisipul de pe coapse, de pe șolduri și de pe umeri, și se Întoarse să pună În geantă clama de plastic roșu cu care Își ținuse părul ridicat. Părul i se revărsă pe spate - Îl avea lung, ciufulit și dezordonat, de parcă Își pierduse pieptenele. Antonio Îl driblá pe Salvatore și rămase interzis. Fata era o apariție. Pierdu mingea, se Împiedică, căzu și primi gol. Fata făcu câțiva pași pe malul apei și se apropie indecisă. Era Înaltă, zveltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sufletul să-l uite și să treacă pe lângă el cu indiferență. În această stare de spirit a intrat la seminarul de Arta regiei de film. 30. - Eu nu cred în rețeta lui Lars Von Trier din Dogville, spunea un student ciufulit, mi se pare artificială cu ostentație. - Acolo era vorba doar despre mesaj, nu era un film de divertisment, adăugase Giulia, dintr-o atitudine gravă și cam pretențioasă. Bun. Am stabilit că există diferențe nete între filmul de artă și filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
părut tocmai modul în care a pus în evidență ideea de convenție. Postmodernismul literar a exagerat poate cu acest aspect, dar în arta cinematografică, solidaritatea autorului cu spectatorul se află încă la început și... - Dă-mi voie, iubito, se aruncase ciufulitul, e grețos tot circul ăsta, în care autorul se maimuțărește, vorbind cu voce subțirică: stați așa, fraierilor, că eu știu că totul e o născocire, dar tocmai pentru că știu trebuie să mă aplaudați. - Nu cere nimeni aplauze! se repezise Giulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dimensiune purtau mereu culori fosforescente, predominante fiind verdele, portocaliul și nuanțele de mov. Fetele aveau fuste în formă de farfurii și bluze cu umeri foarte înalți ca niște țepi. Părul îl aveau foarte tapat, fie sub formă de două codițe ciufulite, răsucite, fie sub formă de coc înalt și ciufulit, cu multe paiete și antene. I-am spus fetei, din această dimensiune, pe care o chema Kripton, că eu vin dintr-o altă lume unde știința nu a ajuns așa departe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și nuanțele de mov. Fetele aveau fuste în formă de farfurii și bluze cu umeri foarte înalți ca niște țepi. Părul îl aveau foarte tapat, fie sub formă de două codițe ciufulite, răsucite, fie sub formă de coc înalt și ciufulit, cu multe paiete și antene. I-am spus fetei, din această dimensiune, pe care o chema Kripton, că eu vin dintr-o altă lume unde știința nu a ajuns așa departe și că nu știu cum, o poartă mi s-a deschis
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
soție cu reproșul pe buze. TÎnăra femeie făcu cîțiva pași pe terasă, Încercînd să urmărească cu privirea silueta care se apropia de clădire, strecurîndu-se pe lîngă ziduri. Abia cînd ajunse În preajma unuia din lampadarele grădinii Îl recunoscu pe nepotul ei, ciufulit și cu cămașa Încheiată strîmb. Schiță un zîmbet. Jeanne avea dreptate, genul ei de activitate i se urcase la cap, dacă ajunsese să vadă marea roșie de sînge și să-l ia pe Nico drept un vulgar spărgător. Cele douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el. Să facă mărturisiri? Un violent curent de aer precedă intrarea lui Gwen În hotel, făcînd să zboare În trecere niște foi care se Învîrtejiră și căzură Împrăștiindu-se pe jos. Tocmai Își trecea mașinal mîna prin părul scurt și ciufulit Încercînd să-l disciplineze cînd Morineau ieși din spălătorie trăgîndu-l pe Loïc după el. Inima i se strînse la vederea cătușelor. Așadar zvonul era Întemeiat. - Ți-ai pierdut mințile, Stéphane? șuieră ea azvîrlindu-i o privire de gheață tînărului jandarm. Scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trînti Lucas. Armelle Își luă bărbatul de-o aripă și, după ce le confirmă celor doi polițiști că PM se afla Într-adevăr cu ea, așa cum afirmase, Îl trase după sine cu energie, dar fără mare dragoste, pe lunganul bleg și ciufulit care era soțul ei, la sfîrșitul orelor de interogatoriu. - Fără intervenția procurorului l-am fi făcut pînă la urmă să clacheze, era la capătul puterilor... Dar Marie nu-l asculta pe Lucas. Și ea sfîrșită de puteri, se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zise că până la urmă s-ar putea să-i placă buzele ei cam lăsate, dar fine. Ca-n fiecare dimineață la trezire și ca majoritatea bărbaților, avea o erecție. În lumina slabă a zorilor, Încadrat de părul negru, des și ciufulit, chipul Christianei părea foarte palid. Întredeschise ochii În clipa În care el o penetra. Păru puțin surprinsă, dar desfăcu picioarele. Bruno Începu să se miște În ea, dar constată că devine din ce În ce mai neputincios. Simți o mare tristețe, amestecată cu neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Mă așteaptă. Știam eu. Răsucesc mânerul ușii în timp ce țin tava în echilibru lipind-o de ușă. Împing ușa și intru în cameră. Trish mă privește din pat, răsfirată pe perne, singură. Poartă o cămașă de noapte de mătase, are părul ciufulit și în jurul ochilor e mânjită de la machiaj. Un moment, pare uluită să mă vadă. — Samantha, spune tăios. Ce dorești ? S-a întâmplat ceva ? Am un sentiment instantaneu și oribil că am făcut o nefăcută. Continui să mă uit la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
N-o văd pe Trish nicăieri, așa că urc scările cu inima bubuindu-mi. Ajung la ușa ei și ciocănesc. — Doamnă Geiger ? Aș vrea să vorbesc ceva cu dumneavoastră. Câteva clipe mai târziu, Trish crapă ușor ușa și scoate capul, cam ciufulită. — Samantha ! Ce dorești ? — Nu sunt prea fericită cu situația actuală, îi spun, încercând să-mi iau un ton calm, civilizat. Aș dori să discutăm, dacă se poate. — Ce situație ? Se încruntă. — Cu Melissa. Și... nevoile ei permanente. Nu mai apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bar, unde l-am scris pe un șervețel ? — Da, știm, murmură tipul cu ochelari fără ramă. — Nu sînt de acord să vindem o băutură pe care sînt desenate niște ovare. Punct. Expiră adînc, apoi Își trece o mînă prin părul ciufulit. După care Își Împinge scaunul În spate. OK, hai să luăm o pauză. Emma, ești te rog amabilă să mă ajuți să duc dosarele astea jos, În biroul lui Sven ? Dumnezeule mare, mă Întreb ce-o mai fi fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]