511 matches
-
fără ferești și uși, Și peste tot pustiul, e ministru, Un câine care latră la cei duși... Nici stele nu mai cad de mult, cândva Aveau un rost pentru îndrăgostiți, Azi cerul pare un câmp de mucava Pe care doar ciulini-s rătăciți. Dar o să vină timpul în curând Să povestim ca doi bătrâni ortaci... Acum ne întâlnim numai în gând Vorbesc întruna eu, tu însă... taci! Și numai vreau s-ascult cum urlă vântul Și nici tăcerea ta n-o
NOSTALGIA IUBIRII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379594_a_380923]
-
gol, privește în juru-i cu teamă, pândește chiar vântul ce-adie domol, pândește și-i gata să geamă. Prin pâcla rămasă în zdrențe pe jos, prin câmpul golit de substanță, privește tăcută, tresare nervos și capu-și ridică-n balanță. Ciulinii câmpiei, atât au rămas să stingă hârciogilor foamea, se-agită când ciuta își face popas, iar toamna se duce că-i vremea. Trei flori cu tupeu, mirate, în ceață, înalță corole pictate, vibrează voind să scape de gheață și plâng
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
mai gol,privește în juru-i cu teamă,pândește chiar vântul ce-adie domol,pândește și-i gata să geamă.Prin pâcla rămasă în zdrențe pe jos,prin câmpul golit de substanță,privește tăcută, tresare nervosși capu-și ridică-n balanță.Ciulinii câmpiei, atât au rămassă stingă hârciogilor foamea,se-agită când ciuta își face popas,iar toamna se duce că-i vremea.Trei flori cu tupeu, mirate, în ceață,înalță corole pictate,vibrează voind să scape de gheațăși plâng cu petale
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. „(...) dacă vrei să te afli singur cu Dumnezeul tău, atunci du-te pe Bărăgan: e ținutul pe care Creatorul l-a hărăzit Munteniei, pentru ca românul să poată visa în voie.” Panait Istrati, Ciulinii Bărăganului Are dreptate Panait Istrati. În Bărăganul Munteniei, se poate visa în voie cât vrei, însă nu oricum. Trebuie, mai întâi, să-i simți până în măduva oaselor asprimea, capriciile, istoria, tumultul interior. Cu alte cuvinte, nu te poți îndrăgosti definitiv
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
dreptate Panait Istrati. În Bărăganul Munteniei, se poate visa în voie cât vrei, însă nu oricum. Trebuie, mai întâi, să-i simți până în măduva oaselor asprimea, capriciile, istoria, tumultul interior. Cu alte cuvinte, nu te poți îndrăgosti definitiv de patria ciulinilor și a pâinii, decât cu o singură condiție: să fii un om al locului. Altminteri, ajungi să îi respingi cu patimă și brutalitate ființa, tocmai pentru că nu îi vei înțelege niciodată suficient de mult agresivitatea temperamentală. E o formă intimă
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
de comunicare, un dialog continuu, ... Citește mai mult „(...) dacă vrei să te afli singur cu Dumnezeul tău, atunci du-te pe Bărăgan:e ținutul pe care Creatorul l-a hărăzit Munteniei, pentru ca românul să poată visa în voie.” Panait Istrati, Ciulinii BărăganuluiAre dreptate Panait Istrati. În Bărăganul Munteniei, se poate visa în voie cât vrei, însă nu oricum. Trebuie, mai întâi, să-i simți până în măduva oaselor asprimea, capriciile, istoria, tumultul interior. Cu alte cuvinte, nu te poți îndrăgosti definitiv de
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
dreptate Panait Istrati. În Bărăganul Munteniei, se poate visa în voie cât vrei, însă nu oricum. Trebuie, mai întâi, să-i simți până în măduva oaselor asprimea, capriciile, istoria, tumultul interior. Cu alte cuvinte, nu te poți îndrăgosti definitiv de patria ciulinilor și a pâinii, decât cu o singură condiție: să fii un om al locului. Altminteri, ajungi să îi respingi cu patimă și brutalitate ființa, tocmai pentru că nu îi vei înțelege niciodată suficient de mult agresivitatea temperamentală. E o formă intimă
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
în: Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului ANOTIMP Nu știu de ți-am trecut prin minte, Dar, sigur, ți-am intrat în vis, Și prin aducerile-aminte Din anotimpul interzis, În care toamna se prelinge, Înlăcrimată, prin ciulini, Și sângerând, când își atinge Picioarele de mărăcini. E-un anotimp ciudat și parcă Mai insipid și dureros, Și totuși inima încearcă Să ia, din el, doar ce-i frumos: Parfumul fin de crizanteme, Albastrul clar când mă privești, Sau
ANOTIMP de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381142_a_382471]
-
săi negri scăpărau scântei, parcă erau ochii unui animal de pradă. Porecla o căpătase bunicul său venit din Ardeal, aciuat pe malul Câlniștei, pe pământul primit prin Legea rurală din 1864. Într-o noapte, mergând la furat, căzuse într-un ciulin și așa le-a mers numele. Cultivau legume pe pământul primit și nu se dădeau în lături de la furtișaguri. Erau oameni aprigi la mânie și duri ca o stâncă. Caii lor erau mărunți, aduși de la munte, inimoși și iuți ca
BLESTEMUL CAILOR de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381538_a_382867]
-
gol, privește în juru-i cu teamă, pândește chiar vântul ce-adie domol, pândește și-i gata să geamă. Prin pâcla rămasă în zdrențe pe jos, prin câmpul golit de substanță, privește tăcută, tresare nervos și capu-și ridică-n balanța. Ciulinii câmpiei, atât au rămas să stingă hârciogilor foamea, se-agită când ciuta își face popas, iar toamnă se duce că-i vremea. Trei flori cu tupeu, mirate, în ceață, înaltă corole pictate, vibrează voind să scape de gheață și plâng
TOAMNĂ TÂRZIE de DORA PASCU în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380933_a_382262]
-
2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului „(...) dacă vrei să te afli singur cu Dumnezeul tău, atunci du-te pe Bărăgan: e ținutul pe care Creatorul l-a hărăzit Munteniei, pentru ca românul să poată visa în voie.” Panait Istrati, Ciulinii Bărăganului Are dreptate Panait Istrati. În Bărăganul Munteniei, se poate visa în voie cât vrei, însă nu oricum. Trebuie, mai întâi, să-i simți până în măduva oaselor asprimea, capriciile, istoria, tumultul interior. Cu alte cuvinte, nu te poți îndrăgosti definitiv
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
dreptate Panait Istrati. În Bărăganul Munteniei, se poate visa în voie cât vrei, însă nu oricum. Trebuie, mai întâi, să-i simți până în măduva oaselor asprimea, capriciile, istoria, tumultul interior. Cu alte cuvinte, nu te poți îndrăgosti definitiv de patria ciulinilor și a pâinii, decât cu o singură condiție: să fii un om al locului. Altminteri, ajungi să îi respingi cu patimă și brutalitate ființa, tocmai pentru că nu îi vei înțelege niciodată suficient de mult agresivitatea temperamentală. E o formă intimă
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
trupul de pâine nu te vei plictisi niciodată între limitele fixe ale parcursului tău existențial, amintirea lui devenind în vreme umbra invizibilă, numai de tine știută, ce te va însoți peste tot cu credință, până la fireasca întâlnire cu moartea. În „Ciulinii Bărăganului”, Panait Istrati scria, printre altele, așa: Nu trebuie să-l vizitezi. E ceva pe dos, ca o femeie îmbrăcată în zdrențe, ca o mahalagioaică împodobită cu diamante.” Este adevărat, căci în mijlocul pustiei sale cu foarte multe chipuri contradictorii, te
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
menționat. Căci, atâta vreme cât au existat nu de mult, în falsa lor grandoare, două experimente dure ale istoriei - nazismul și comunismul -, pe ale căror coordonate intrinseci, iată, pare că aceasta se sprijină din plin, singurele cuvinte salvatoare rămân cele ale autorului „Ciulinilor Bărăganului”: „Haideți spre altă flacără!” Dacă omenirea nu va conștientiza în clipa de față că orologiul libertății sale îi sună amenințător finalul, atunci vina pentru prăbușirea ei viitoare nu va mai aparține doar procentului infim de vătafi oportuniști ai momentului
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
la foc.( DEX)] pentru cazanul de fiert apă și a canapelei pentru spălat preșurile. Căruța a rămas în vârful coastei, în pantă, la câțiva metri de malul apei. Tata se ocupa cu spălatul oilor murdare și pline de capsule de ciulini. Chiar dacă lâna era acum scurtă, după tundere, niște ciulini ce creșteau pretutindeni pe marginea drumurilor din Dobrogea se agățau de lâna oilor sau cozile animalelor în timpul păscutului, provocându-le disconfort. Tata nu m-a lăsat să-mi realizez prima mea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
a canapelei pentru spălat preșurile. Căruța a rămas în vârful coastei, în pantă, la câțiva metri de malul apei. Tata se ocupa cu spălatul oilor murdare și pline de capsule de ciulini. Chiar dacă lâna era acum scurtă, după tundere, niște ciulini ce creșteau pretutindeni pe marginea drumurilor din Dobrogea se agățau de lâna oilor sau cozile animalelor în timpul păscutului, provocându-le disconfort. Tata nu m-a lăsat să-mi realizez prima mea partidă de pescuit, pentru că trebuia să am grija oilor
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
la piept în album de poze alb-negru. Sleiesc fântâna uitată, cu visuri sfărmate, Împiedic rutina și rana să fie perpetuu integre. Mă aflu la poarta la care trubadurii nu se opresc. Poet al tăcerii târzii, mi-anin oftatu-n salcâm. Trezesc ciulinii din plete și-ntorc ape ce cresc, Spre alte maluri, maiestatea să-și afle tărâm. CRĂCIUN CITADIN Se deschide ploapa zilei fără zăpadă. Se pregătește orașul pentru masa de-Ajun. Se duc copii la bradul din centru să vadă Spectacolul
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SCAIEȚI Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului SCAIEȚI Pe drumurile noastre se adună Prea multe frunze galbene, pierdute, De arborii cu brațele căzute, Printre ciulini, scaieți și mătrăgună. Când lama vijeliei se ascute, Ne șterge stelele, ne taie lună, Dispare tot din toamna-aceasta bună, Nici cerul, marea n-o s-o mai sărute. Tot mai ades vin ploile-n averse, Iar ceața groasă umple toată
SCAIEŢI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371431_a_372760]
-
-ți execuți stagiul în funcție de păcatele avute, ego-ul tău te urmărește zilnic de la fereastră și cu umilința sufletului pierdut te compătimește, uneori miroase a fum iar eternitatea infernului își blesteamă semenii, în jurul ușii tale vrăjitoarele morții bat în cuie spinii și ciulinii stepelor, iar tu, binecuvântat de blesteme și atârnând în ștreangul libertăților posibile, cu ghilotina deasupra capului și cu picioarele în cazanul de smoală, declari: focul îmi va pârjolii goliciunea, în timp ce funia va răsuci capul meu dincolo de trup, pentru ca cineva să
ERA SPAŢIALĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373924_a_375253]
-
ierbii. Câteva mostre lirice pe care Mihaela Aionesei le strecoară sub lupa noastră, în această primăvară majusculă, provocându-ne să ne întoarcem la timpul merelor răscoapte. Se pare că Mihaela Aionesei este depozitara tuturor dorurilor răsărite într-un câmp de ciulini, când buzele plesnesc de atâta tăcere. Unele doruri, de atâta intensitate, par neverosimile, ilegale. Dorurile acestea sângerează neliniști. Dar câte gesturi de femeie nu ar face poeta? Și-ar strecura surâzând luna prin plete, ar aduna în pumni pași fără
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
latru în aparență fără motiv și chiar o iau la fugă după ele. Îmi fac rondul între blocurile Q1 și Q3 din cartierul Găvana III- Pitesti. Locuiesc sub un balcon de la blocul Q1. De sub el zăresc o câmpie plină cu ciulini și iarbă uscată. Iubesc foarte mult libertatea. Când sunt plictisit, mă plimb printre ei, privesc cerul și constat pentru a nu știu câta oară cât de singur sunt. Offffff, dacă ar mai fi și Lupușor cu mine... Eram trei maidanezi
,, AMIGO” de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344995_a_346324]
-
veseleau fericiți de propriile realizări pe spinarea prostimii. Nea Nicu și Tanti Lenuța vizitară pe rând fostele combinate și fabrici din care rămăseseră doar ruine asemănătoare castrelor romane părăsite și neîngrijite. Cutreierară apoi Bărăganul în lung și-n lat unde ciulinii luaseră locul lanurilor de grâu și porumb. De supărare cuplul prezidențial se întoarse a doua zi la Poarta Raiului. Aici îi întâmpină impunător și cu chipul dur Sfântul Petru: - Sunteți învoiți trei zile, așa că n-aveți voie să pătrundeți mai
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347769_a_349098]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ARTA DURERII Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului mă dureai că din ochiul meu creșteau ciulini te duream că din ochiul tău cădeau păsări albastre ne-am așezat pe o vorbă fără sânge în așternut ne călcau pe buze poezii arse nespuse țigările de parcă eram o durere în două pahare fumegânde aveam pe tâmpla din zăpadă
ARTA DURERII de VASILE PIN în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347328_a_348657]
-
două pahare fumegânde aveam pe tâmpla din zăpadă prin păr cuvinte neatinse nedezbrăcate aceleași cuvinte uitate de fiecare dată pe vârful degetelor de atâta tăiat la sare nu le mai auzeam până când ne-am ridicat de pe noi și am aruncat ciulinii păsările albastre mâinile ne-am băut până la piele până când am deschis ochii și ne vedeam până când drumul s-a spălat pe picioare Referință Bibliografică: arta durerii / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1120, Anul IV, 24 ianuarie 2014
ARTA DURERII de VASILE PIN în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347328_a_348657]
-
Ediția nr. 1224 din 08 mai 2014 Toate Articolele Autorului DECEMBRIE Cerul s-a pudrat cu cenușă; A crăpat scoarța pe trunchiuri, Multe tăiate zac după ușă - Medicament pentru junghiuri. Sus pe deal, la Cuculie, s-a așternut zăpada pe ciulini; pentru copii - nespusă bucurie - la săniuțe au înhămat niște câini. Aleargă, se îmbulzesc râzând... Pe derdeluș s-a adunat armată... Abia găsindu-și câte unul rând, Să coboare în brațe cu câte o fată. Seara, la ferestre, în ramuri de
DECEMBRI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346980_a_348309]