433 matches
-
trupuri au fost invadate de o lumină orbitoare. -E lumina de dincolo!... șopteau jalnicele... ascunzându-se una în spatele celeilalte. Dar acea lumină a făcut ca obositele „făpturi” să-și găsească grabnic pielea pregătită de Providență. Numai că unele piei erau ciuruite... și... când simți că ți se scurge sufletul, e pentru că ai nimerit într-o astfel de piele. Lumina orbitoare s-a stins. Moartea ți-a luat în dinți trandafirul însângerat și a început să însemne oamenii... Îi alegea pe cei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Început să Înregistrez, ca oamenii, succesiv; să primesc, conștient și să depozitez, știind că o fac, ce se petrecea cu mine, În imediata mea apropiere, cu apropiații mei - mai ales cu apropiatele - iar golurile nu mai Întrerup, ca “Înainte”; doar ciuruiesc. Insist, revin: din acea dimineață-sărbătoare am Început să acumulez; să adun; să strâng, să pun bine, să tezaurizez: astfel am devenit atât de bogat... Și nu-i exclus ca impresia-certitudine de duminică să se datoreze, de ce nu?, sărbătorii Începutului; sfeștaniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să mă descotorosesc de plete din simplul motiv că, de fiecare dată când mă duceam la un interviu pentru vreun post, toată lumea credea fie că le ofer droguri, fie că fac parte dintr-o bandă de huligani veniți să-i ciuruiască direct din mașină. Ideile preconcepute ale oamenilor sunt foarte ciudate, nu? —Ciudate? a repetat Julia cu o expresie de dezaprobare. Mie mi se pare că sunt jignitoare și fac dovada unei minți obtuze. Și asta e adevărat, a afirmat bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de cămilă, ca și cum ar fi încercat să-și continue drumul complet epuizat. în sfârșit, se opriră la mai puțin de șapte metri, cu mitraliera ațintită direct spre pieptul lui, ceea ce însemna că la cea mai mică mișcare l-ar fi ciuruit. Mohamed Kader coborî din mașină, își luă mitraliera și, făcând un ocol prin spatele cămilei ca să nu fie în linia de tragere a caporalului Osman, se apropie de targuí-ul al cărui turban părea puțin aplecat într-o parte, aproape căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Nazaret, din Cezareea, În fine, mare pompă, cu corturile ridicate În fața cetății inamice, și prapurii, și marile paveze, și tobele... Ascalonul era apărat de o sută cincizeci de turnuri, iar locuitorii se pregătiseră din timp de asediu, fiecare casă era ciuruită de barbacane pentru aruncat proiectile, fiind tot atâtea fortărețe Înlăuntrul fortăreței. Templierii, cred eu, care erau atât de grozavi, ar fi trebuit să știe lucrurile astea. Dar nici vorbă, toți se agită, Își construiesc berbeci și turnuri de asalt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am spus eu. Dacă exista vreun loc, ăsta trebuia să fie Provins!” 18 De-am putea străbate cu ochiul să vedem interiorul Pământului, de la un pol la celălalt sau de la picioarele noastre până la antipozi, am zări cu oroare un colos ciuruit de crăpături și de peșteri. (T. Burnet, Telluris Theoria Sacra, Amsterdam, Wolters, 1694, p. 39) „De ce Provins?” „N-ați fost niciodată la Provins?” Loc magic, și astăzi se simte asta, duceți-vă, o să vedeți. Loc magic, Încă Învăluit cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Marița fusese atât de devotată, încât i-ar fi servit și pe copiii stăpânilor, chiar dacă doar în chip de fantomă cu șolduri lăbărțate. În casa de pe strada Ipsilanti nr.5 tot ce nu era de metal sau din piatră fusese ciuruit de molii. Chiar și tanti Clemanza avea patru găuri în urechea stângă, deși ea zicea că-s de la cercei. Din nasul lui tanti Mizi a mai rămas un sfârc care îi atârna peste buze. Până și pechinezul lor, Chilot, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
alarmă antiaeriană. Apa îl terorizează. - Aoleu, mai taci! Zbieri de parcă ți s-ar arde circuitele din stomac! L XXIII A doua zi ne plimbăm musafira prin Muzeul Satului. Cel mai mult îi place o casă din lemn cu peretele frontal ciuruit de găuri. Sunt de fapt broaște false pentru cheia din lemn. Țăranul își putea lăsa liniștit cheia la vedere. Dacă voia să-l calce un hoț, trebuia să încerce vreo optzeci de posibile încuietori. Înainte de a lua trenul spre Sofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și Bogdănel, trezit buimac din somn, de lumină, de rumoare și de brusca lor agitație! Nu te mișca, că trag! Trag...! țipă isterizat Mânecuță, luându-l pe Vierme în cătarea pistolului smuls haiducește din toc, cu riscul de a-și ciurui și propriul șef, aflat numai la un cot distanță, față de țintă. Ești arestat! Sandule...! Săndele, anunță, telefonează, cheamă repede întăriri... Trupele speciale, jandarmii, mascații, o ambulanță... Mișcă-te! Nu sta, fă ceva!!! urlă agentul cel gras, aruncând barometrul tensional, la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ridicase arma la ochi după primele lui cuvinte. Răsunară două detunături, una după alta, atât de apropiate parcă a doua ar fi fost ecoul celei dintâi. Fața lui Trifon Guju, cu gura largă de vorbe, primind descărcaturile în plin, se ciurui brusc ca de vărsat negru. Ochii mici avură o clipire mirată. Se prăvăli ca un sac greu. ― Tîlharule! mormăi Miron Iuga, văzîndu-l cum se frânge cu o satisfacție care-i îngrășa inima. Când răsunară împușcăturile, câțiva oameni de pe lângă Trifon își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu mâna la cozoroc, cu glas triumfător: ― Domnule prefect, am onoarea a vă raporta că în Amara s-a restabilit liniștea și ordinea! Baloleanu văzu la câțiva pași cadavrul gol de la brâu în sus al lui Ilie Cârlan și trupul ciuruit de gloanțe al lui Petre, iar între ele cămașa albă, desfășurată ca un drapel prosternat. Bolborosi înfricoșat, întorcînd capul: ― Da... liniștea și ordinea... Prea bine, domnule maior!... Mulțumesc! Capitoul XII APUSUL 1 Până la amiazi, Grigore Iuga își stăpâni răbdarea în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâna asupra dumnealui, nu-i așa?... Ai vrut să-l omori, ai?... Tu ai fost capul ucigașilor! Trifon gemu ceva neînțeles. ― Dar plutonierului de ce i-ai smuls arma?... De ce I-ai lovit?... Spune, tîlharule! Îl plesni cu cravașa peste capul ciuruit de răni vii. Omul scoase un urlet înfiorător, ca și când i s-ar fi dezghiocat carnea, și se prăvăli ca o buturugă găunoasă. Mai furios, maiorul îl călcă în picioare, necontenind cu "hoțule" și "tîlharule". Apoi deodată se retrase câțiva pași
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu-l rechiziționeze pentru armată. Când m-am dus să iau fân din stog, un brand tras de ruși din vârful dealului a explodat la vreo 25 metri de mine, în grădină, unde aveam vie. Câteva schije mici mi-au ciuruit fundul. Am alegat la mama, în beci, unde erau ascunși ceilalți din casă. Mama mi-a scos schijele și rănile le-a astupat cu lână arsă, oprind sângerarea. Ce s-ar fi întâmplat dacă bomba aceea ar fi căzut mai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
apă, la vreo douăzeci și cinci de pași de el a explodat un brand, o bombă de dimensiuni mai mici trasă de rușii care ce aflau pe culmea dealului, spre satul Curteni. Când a făcut explozie brandul, două schije mici i-au ciuruit fundul fratelui Gelu. Speriat, s-a întors în beci unde noi stăteam ascunși. Mama i-a scos la lumina lămpii schijele, iar bunica Maria a ars o cârpă de lână și i-a pus scrumul în carnea tăiată spre a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Au început să pună încărcătură dublă, mi-am spus. M-am oprit și am oftat. Nu se mai vedeau camioanele. Trecuseră de crâng, urcau spre Dumbrăvi. Cât puteam cuprinde cu ochii, șoseaua era desfundată și scorojită, parcă ar fi fost ciuruită de bombe. M-am apropiat de Lixandru. - Dacă distrug șoseaua până la Dumbrăvi, spusei, nu se vor mai putea întoarce aici. Asta înseamnă că se retrag. Se retrag spre munte. Dar atunci, de ce s-au mai concentrat la Oglindești? Lixandru își
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o exasperează că de ani și ani vede cum tot mai rău arată ! Și firele astea albe, de două degete, crescute la rădăcină - neîndemânatică, își trage una peste alta buclele părului tern și rar. Și nasul lung, cu vârful lățit, ciuruit de porii largi, și buzele decolorate, care s-au subțiat și s-au zgârcit înăuntru. în albul gălbui al ochiului, vinișoare roșii, sparte. încruntându-și sprâncenele rare și moi, Ivona își scoate fața din oglindă. Cu coada ochiului își mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în care creșteau perișori cărunți, la gura proeminentă, hulpavă, cu buzele-i roșii și umede, și bășicuțele de salivă la colțuri, la ochii gălbui, dreptunghiulari, aprigi, care se străduiau din greu să-i transmită un semnal. Movilițele moi de pe frunte, ciuruite de pori dilatați, aflate atât de aproape de ea, de cealaltă parte a mesei, îi inspirau un ciudat simțământ de tristețe, de bătrânețe. Se simțea cuprinsă de frică și în același timp de milă. Rosti, doar ca să spună un cuvânt mângâietor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
coborâți din când în când nenorocitele alea de ținte chiar dacă nu simțiți nimica. Infanteristul, nu-i așa, e umanist. Îl doare sufletul pentru "semenul" său și, metaforic vorbind, îl mai și scoate uneori de pe câmpul de luptă înainte să fie ciuruit de gloanțe. Cu care ocazie face și el ceva folositor: contribuie la îmbunătățirea rezultatului tragerii. Dar poligonul nu era singurul loc de tragere. Uneori foloseau în acest scop chiar câmpul de instrucție de la marginea orașului, sau mai exact din afara lui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ci și armata. Cuzino văzuse într-o margine de taluz, lăsate să zacă în iarbă, vreo două panouri dreptunghiulare, de carton gros, destinate a servi drept ținte pentru trageri, vopsite în verde închis, militar, cu contururi pictate de siluete umane, ciuruite de gloanțe. Muniție de război! spunea el c-un soi de oroare înflăcărată. La toamnă ăștia atâta așteaptă! Pici la admitere, te-au și încălțat! Trageri, cu duiumul! Noaptea, cu masca de gaze pe față! Și nu la poligon. Pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Uneori simțeam că mă înăbuș. Începuse vara și căldura transforma spre amiază zidurile gării în cuptor încins. Tot ce făceam atunci era să caut puțină răcoare. Pe urmă mă întorceam pe peron unde și dormeam, pe bancă. Noaptea, țânțarii îmi ciuruiau mâinile și obrazul. N-aveam energie să mă apăr și, oricum, ar fi fost inutil. Erau prea mulți. "Din afurisita aia de mlaștină vin", mi-am zis. Trăiam cu simțurile ațipite, ca într-o cameră cu storurile trase, în care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
scâncet metalic pe care înainte nu-l auzisem, iar aspectul ceasului m-a crispat și mai mult. M-am dus în sala de așteptare și, căutîndu-mi un loc cât mai ferit, deoarece ploaia pătrundea pe alocuri prin acoperișul de tablă ciuruit de rugină lăsând dâre mari pe pereți, m-am ghemuit pe una din bănci încercînd, bineînțeles în zadar, să adorm. Întâmplarea era un semn că ieșirea din letargie nu înlăturase primejdiile care ne amenințau moralul. Într-adevăr, peste apa fântânii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei). De ce oare au pierit, de-a lungul vremurilor, atâtea zeci și sute de mii de români, pentru credință, pentru neam și pentru țară, dacă nevolnicii zilelor noastre ne sfarmă, ne ciuruiesc și ne risipesc?! Nica sfânt!” Zguduitoare mărturisire! Peisagist desăvârșit, Ion Muscalu descrie minuțios locurile și toponimia pe unde își poartă eroii, dovedinduse un profund cunoscător al genealogiilor familiilor domnești românești și nu numai, ci și a celor tătărăști și creștine
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
cum stau. 51. În principiu, nu cred că există ceva mai minunat ca o după-amiază de vară calmă, fără vânt, când nu se clatină nici o frunză, iar lumina se filtrează prin crengi. Stai culcat în iarbă, ascultând zumzetul insectelor care ciuruie liniștea, privești bucățile de cer ce se văd prin frunzișul unui copac, simți în nări mirosuri amețitoare, ești fericit și nu știi pentru ce. Nu-ți mai trebuie nimic în afară de ce ești. Totul e extraordinar de simplu, într-un fel
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zi secerați de gloanțe lîngă caleașca, murdărindu-și halatele pe care stăpîna Îi obligase să le cumpere ca să nu-și strice uniformele și acum trebuiau să cadă morți la pămînt ori de cîte ori Julius avea chef să-i doboare ciuruindu-i cu gloanțe din caleașca lui. Nimeni nu-l oprea să-și petreacă toată ziua În caleașcă, dar pe la șase, cînd Începea să se lase Întunericul, venea după el o fată, despre care mama lui, care era o femeie fermecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cap pînă-n picioare. Apoi stăteau de vorbă o groază de timp, acolo, În fața lui, dar el era cu gîndul la Cinthia. Lăsau o grămadă de rețete și plecau. Unul era de părere să-l Îndoape cu tonice, altul să-l ciuruiască tot cu injecții. Cum lui Julius i se făcea rău de frică numai cînd auzea de doctorii, Îi dădeau un sol ca să Înghită o linguriță și pe urmă plecau cerînd douăzeci și unu de soles pentru vizită. În afară de aceste clipe neplăcute, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]