406 matches
-
Florica Neagoe? Bine că-i știm pe Lascăr Catargiu și o întreagă șleahtă de conservatori, pe făcăturile actuale, pe orice purtător de nădragi care a avut un picuț de putere sau a tras cu tunul în direcția propriei armate. Mircea: Cizelează-te! M-ai întrebat într-un e-mail ce am mai făcut în facultate, în afară de îngropat morți. Îți spun acum: am citit, Mihaela, am citit cu disperarea și complexele unuia care n-a crescut cu biblioteca în casă, care și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o sală de clasă goală. M-a întrebat tot felul de lucruri din literatură. După un sfert de oră am ieșit. S-a îndreptat spre tatăl meu: „Băiatul e deștept, dar, cum să vă spun, ar trebui să se mai cizeleze puțin, să mai citească. Poate să rămână la examen”. „Mulțumesc, doamnă, vă tare mulțumesc”, zice tata. Am mers înapoi la internat. „Ai auzit ce-a zis?” „Am auzit.” Tata și-a luat geanta lui de ciocănar, să plece înapoi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lăsat de tot, singur cu viața, să fac ce pot, că el nu mai avea putere și dragostea lui nu era de ajuns. În ziua aceea m-am maturizat brusc, ireversibil. De mine depindea totul. „Băiatul trebuie să se mai cizeleze, să mai citească.” Asta era de făcut, va să zică. Ani de zile am trăit complexat că n-am citit destul, că nu sunt suficient de cizelat. Toată facultatea m-a marcat povestea asta. Și acum mă gândesc câteodată că încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aceea m-am maturizat brusc, ireversibil. De mine depindea totul. „Băiatul trebuie să se mai cizeleze, să mai citească.” Asta era de făcut, va să zică. Ani de zile am trăit complexat că n-am citit destul, că nu sunt suficient de cizelat. Toată facultatea m-a marcat povestea asta. Și acum mă gândesc câteodată că încă nu am scăpat de acest complex. Cine mai știe... Așa că am început să citesc. Sunt vârste și lecturi, numai că eu, neavând cărți, la anumite vârste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și inteligenței grecești. Dintrodată ordiile cuceritorului, ca și odinioară cruciații grosolani ai Apusului, și-au însușit aurul dărâmând monumentele, au incendiat palatele și bibliotecile. Pe basilicile armonioase au așezat semiluna; mozaicurile măiestrite le-au astupat cu var; lângă o coloană cizelată de porfir au așezat o treucă informă de grezie, ca să-și poată spăla mădulările copiii profetului. Peste Bizanțul de piatră înflorită și marmoră au suprapus maghernițe de lemn. Astfel au siluit o minune a lumii. Ceea ce alcătuia însă morbul bizantin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vrei tu să-i oferi lui Ferdinand, o, vizirule, este acest palat al Alhambrei, splendoare între splendori și minune peste minuni. Priviți în jurul vostru, frații mei! Plimbați-vă agale ochii jur-împrejurul acestei săli, căreia părinții și străbunii noștri i-au cizelat cu migală fiecare bucată de zid ca pe un giuvaer delicat și de mare preț! Păstrați pe veci în amintire acest loc venerat unde nici unul dintre voi nu va mai pune vreodată piciorul, decât poate ca rob!“ Medicul plângea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pare că iubim. Ar mai fi cugetat el și despre ritual, despre obsesie, nevroze și activitățile alienante pe care le naște exilul, despre vârstă, întemnițare, despre prietenie și dragoste, despre starea bătăturilor sale, despre ornitologia mitului, și ar mai fi cizelat și inventat el și alte gânduri în prezența liniștitoare a lui Dolores, iar ea ar fi cântat mai departe, până când cântecele i-ar fi stors o lacrimă, și apoi ar fi plecat acasă. Dar în acel moment trupul lui Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o facă să-și uite armele seducției, acela era marea. Era o dragoste pe care ea și domnul Cramm o împărtășiseră - singura dragoste pe care o împărtășiseră. — Domnul Cramm, îi plăcea doamnei Cramm să povestească în zilele dinainte de a-și cizela felul de a vorbi, avea o glumă preferată despre mare. Ori de câte ori ești trist sau dezorientat, obișnuia el să spună, nu trebuie decât să-ți contempli „Ombilicul“. Ombilicul, înțelegi. Domnul Cramm avea întotdeauna un sâmțalumorului teribil. Obișnuia să-mi zică Jungfrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
adevăr ceva și care doar se va preface. A fost multă impostură și era și atunci, în urmă cu treizeci de ani, la fel de agresivă, de țâfnoasă și de lihnită ca și acum. Anii scurși n-au îmblânzit nimic, n-au cizelat nimic. De aici și ezitarea mea. Lunga mea așteptare până a publica ceva. M-am îndoit permanent dacă eu am caracter. Dacă sunt un ins moral. Dacă pot urma, cât de cât, o minimă conduită morală. Desigur, erau gânduri copilărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adevăr ceva și care doar se va preface. A fost multă impostură și era și atunci, în urmă cu treizeci de ani, la fel de agresivă, de țâfnoasă și de lihnită ca și acum. Anii scurși n-au îmblânzit nimic, n-au cizelat nimic. De aici și ezitarea mea. Lunga mea așteptare până a publica ceva. M-am îndoit permanent dacă eu am caracter. Dacă sunt un ins moral. Dacă pot urma, cât de cât, o minimă conduită morală“. Lăsând la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
simțire, Un om fără vedere și fără de auz. Mirosul să-mi lipsească, nici sete de iubire, Să fiu un boț de-argilă, un bolovan confuz. Avea-vei tu putere să modelezi din mine, Cu razele-ți din suflet, cu ochii, cizelând? Putea-vei să insufli de-acum în nemurire, în inima-mi pustie, IUBIRE, doar iubind? Simți-vei cum din mine tresar a vieții unde, Trascedentale umbre de galaxii apuse? Vedea-vei cum din ochii-mi consum simțiri fecunde, Puzderii, goluri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în roman, care n-ar fi trebuit să pună probleme, fiindcă la urma urmelor tot eu eram cel care scriam, sub impresia aceleiași fete frumoase care plecase fără să știe ce pierde; acum, de exemplu, mă autoiluzionez că Z. se cizelase cel mai mult în cele câteva săptămâni cât a durat legătura cu mine, era deci un fel de Galatee a mea. Alteori îmi zic că, în materie de cunoaștere a oamenilor, ea mi-a dat lecții mai serioase decât i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de albă. Dante Negro îl privea mut și țeapăn. ținea cămașa în mână și nu dădea deloc semne că ar dori să se apropie de el. Unicul lui ochi fixa bustul prințului. Regăsea nu numai proporțiile vechilor statui de zei cizelate din cele mai fine marmure sau strălucirea frumuseții bărbătești, dar și mișcarea, tresărirea blândă a mușchilor, efectele luminii pe suprafața pielii, deplina armonie a gesturilor. El nu se dezbrăcase de lucruri, ci lucrurile alunecaseră încet, cu grație, ca într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dante Negro continua să privească neclintit, deși trăsura dispăruse de fapt. Drumul era pustiu acum. Pictorul se gândea la fiola cu otravă zărită în trusa de toaletă a împăratului. O trusă ieftină, procurată din orășelul Smorgon. Cealaltă trusă, cu obiecte cizelate din aur, trusa de care împăratul nu se despărțea niciodată, care îl însoțise în Egipt, Italia și cam în toată Europa, căzuse, împreună cu una din lădițele sale personale de campanie, în apele Berezinei. Cu siguranță, traversarea acelui râu fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
par gata să sară. În realitate, chiar În interiorul incintei, Începând de la Poarta Mănăstirii, la Apus, și până la Poarta Chinei, Omar n-a văzut decât livezi dese și pâraie repezi. Apoi, ici și colo, avântarea unui minaret de cărămidă, o cupolă cizelată de umbră, albeața unui zid de foișor. Și, pe malul unei bălți dezmierdate de sălcii plângătoare, o femeie goală care se scălda, cu părul În bătaia părul vântului arzător. Oare nu această viziune de paradis a vrut s-o evoce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vezi, este un enorm șantier, se Înalță, se răspândește, prosperă, este o vreme binecuvântată pe care Cerul ne-o dăruiește ca s-o trăim. Un servitor cu părul deschis la culoare intră. Se Înclină, ducând pe o tavă de argint cizelat două cupe cu sirop rece de trandafiri. Omar apucă una, aburită, de pe care se prelinge apa proaspătă; Își Înmoaie buzele În ea, hotărât să o deguste Îndelung. Nizam și-o Înghite pe a sa dintr-o sorbitură, Înainte de a continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-l crede. Era atât de drăguță când ne-am cunoscut și ieșeam împreună! Era și exigentă, dar îmi plăcea asta. M-a civilizat în multe privințe, chiar o interesa totul legat de mine, cum ar veni, mă ajuta să mă cizelez, știți? Nimănui nu i-a păsat de mine în felul ăsta. Aruncă o privire nostalgică la fotografiile de la nunta lor; acestea sunt înrămate grosolan cu ramă argintie și sunt așezate de-a lungul unui raft de sticlă de deasupra canapelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aducându-i șiroaie de sânge pe gât, până în pragul unei văgăuni adânci, crăpată strategic într-un mal de pământ, acoperit cu buruieni și tufărișuri. Continuînd a se târâi în grotă, cavalerul depusese, pe un bolovan aplatizat, cu pioșenie, o cutie cizelată în filigran de aur și argint, nădăjduind fanatic, cu ultimele sale forțe, că obiectul aflat în interior nu-l va lăsa să se stingă, susținându-i miraculos conștiința, după iminenta expiere. In nomine Patris et Filis et Spiritus Sanctis! Vae
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îi rămăsese în suflet, de unde n-o putea smulge, oricât i se părea că e necesar să se despartă de ea. Lipsa ei îl durea și-l inspira. În fiecare seară dorul și-l plângea în strofe fierbinți. Nu mai cizela și nici nu le scria cu gândul să le publice, ci doar ca să-și mângâie inima. Roșu, după ce plecă Deliceanu și reporterul, își reluă explicațiile, acuma înmuiate în sarcasm din cauza comunicatului care tăgăduia o realitate îngrozitoare. Tânărul Herdelea se făcea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
minge mare și vărgată cu portocaliu, azuriu și roșu ca purpura sau mă uitam, minute în șir, printre zăbrelele acoperite de iederă, la capul vulturului, al cărui ochi, cioc cu nările umflate, precum și fiecare fulguleț care-i acoperea creștetul erau cizelate migălos în metalul ruginiu. Când, după ore de legănat păpuși și de cântat de una singură, în plin soare, intram în casă, păstrând încă în ochi reflexele scânteietoare ale iederei, camerele mi se păreau sumbre ca niște cavouri. După masa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atât de repede din germenele ideii lui Adam despre cei doi melci. Mai târziu, în aceeași seară, după conversația mai sus amintită, Tom s-a îmbătat laolaltă cu Emma, și apoi s-a retras în camera sa, ca să-și mai cizeleze capodopera. Era după miezul nopții. Tom ocupa camera din spate, cu vederea spre grădină și, în depărtare, spre oraș, unde reflectorul care lumina cupola Sălii Mari tocmai se stinsese. Orașul, sub baldachinul de nori negri ai nopții, alcătuia o compoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nici profeții, de altfel, nu combăteau mereu credințele și obiceiurile pe care le considerau incompatibile cu credința în unicul Yhwh; această atitudine ne amintește de modul prin care biserica de la început prelua anumite cutume din religiozitatea populară păgână, purificându-le, cizelându-le și încreștinându-le. b) Biblia ebraică lupta frontal împotriva divinităților care patronau cultul fertilității, dar nu cu scopul de a-l nega, ci pentru a-l atribui Dumnezeului lui Israel; în același fel se împotrivea și sacralizării cosmosului, dar pentru
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
leacul mare-al morții tuturor, arta. De la înălțimea celor șaptezeci de ani ai săi, poetul face un bilanț, de fapt reiterează gânduri, sentimente care constituie preocupări ale omului creator, dezvăluind, implicit, Ars Poetica, pe care și-a construit-o, a cizelat-o și pe care o slujește: Am îmbătrânit, am șaptezeci de ani / și nici un prieten pentru mine. Această concluzie nu atrage însă capitularea, poetul nu este devastat de melancolii, ci strigă împotriva demonului toamnei sau se identifică, poate, cu el
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu știu cât de penibile sunt eforturile de a-l suplini. Eu am reușit să fac din ele chiar o dramă. Mi-am zis mereu că explicația neputinței de a deveni "om de lume" se află în faptul că nu m-am cizelat la timp, nu mi-am dat osteneala să-mi însușesc unele deprinderi care țin de civilizație, deci se pot învăța. În realitate, cauza e mai adâncă, probabil. Nu e suficient să cunoști ce vin se potrivește la o anumită mâncare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mișcam fără grație, trădând la fiecare pas o stinghereală care arăta că nu mă simțeam în apele mele. Și, în loc ca mediul select în care nimerisem să mă ambiționeze într-un sens bun, să mă determine să vreau să-mi cizelez puțin asperitățile, a stârnit în mine reacțiile cele mai proaste posibile. M-am izolat, m-am tras deoparte, am refuzat cu încăpățînare toate punțile pe care mi le întindeau colegii mei și, ca dezastrul să fie total, aproape mă mândream
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]