131,959 matches
-
gâtul atâtor cimitire? Dumnezeu îmi îmblânzește inima Dumnezeu scoate dracii din inima mea Așa cum scoți ghimpii din labele unei sălbăticiuni 2) Dumnezeu își încordează arcul. Săgeata Lui îmi înșfacă haina Și mă plimbă pe cer Dedesuptul meu îngerii saltă acoperișurile clădirilor Ca pe capacele unor bomboniere Văd casele în care am mințit și am fost mințit Încăperile în care am înșelat și am fost înșelat Coridoarele pe care aproape am ucis și aproape am fost ucis Mă redescopăr tremurând de furie
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
ușori, nu ne mai înșurubăm în pământul cu morți. Și știu asta pentru că tu nu poți să mori, iubito, pentru că nu poți să dispari, mamă, pentru că nu poți să mă părăsești, tată. Acest cărucior în flăcări arzând toate dealurile, toate clădirile și toate mările, nu e decât șirul de forme care mă urmează veșnic. Cad din vârful muntelui și mă prăbușesc în gheața adâncului. Mă opun... Gândesc... Deci exist... Mișc mâinile din ce în ce mai lent, până când nu mai plutesc. Iar sufletul se ridică
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
Dar cum ai putea tocmai pe ea s-o întrebi? Prin numele nostru - Interogația construiește poduri peste ape demult dispărute; albiile lor - râpe invadate de păsări împușcate, bălării și câini înfometați mestecând umbre de animale sălbatice... Piramidele secolului XXI Masivele clădiri tencuite cu solemnitate strașnic păzite de aerul răcoros dinlăuntru, cu ferestrele oarbe, cu ușile bine păzite, somnolente în iarba tunsă scurt, ritual zilnic. Masivele clădiri unde scările sunt mai presus de toate și trepte nevăzute sparg ultimul etaj și acoperișul
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/4525_a_5850]
-
păsări împușcate, bălării și câini înfometați mestecând umbre de animale sălbatice... Piramidele secolului XXI Masivele clădiri tencuite cu solemnitate strașnic păzite de aerul răcoros dinlăuntru, cu ferestrele oarbe, cu ușile bine păzite, somnolente în iarba tunsă scurt, ritual zilnic. Masivele clădiri unde scările sunt mai presus de toate și trepte nevăzute sparg ultimul etaj și acoperișul, unde lifturi silențioase nu cunosc aglomerația și covoarele se gudură sub pași parfumați. Masivele clădiri ce nu-și oferă ziduri pentru anunțuri, în care meseriașii
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/4525_a_5850]
-
bine păzite, somnolente în iarba tunsă scurt, ritual zilnic. Masivele clădiri unde scările sunt mai presus de toate și trepte nevăzute sparg ultimul etaj și acoperișul, unde lifturi silențioase nu cunosc aglomerația și covoarele se gudură sub pași parfumați. Masivele clădiri ce nu-și oferă ziduri pentru anunțuri, în care meseriașii intră și ies pe ușa din dos, unde liniștea trage din când în când apa la toaletă, unde zgomotul își dă palme peste gură. Masivele clădiri care ne strivesc nașterea
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/4525_a_5850]
-
sub pași parfumați. Masivele clădiri ce nu-și oferă ziduri pentru anunțuri, în care meseriașii intră și ies pe ușa din dos, unde liniștea trage din când în când apa la toaletă, unde zgomotul își dă palme peste gură. Masivele clădiri care ne strivesc nașterea, piramide în deșertul care ne înconjoară, faraonii și dogma, peste tot, faraonii și dogma, împărtășindu-ne cu vinul minciunii. Fotografierea interzisă scrie pe aerul din jur, camerele de luat vederi stau cu urechile ciulite, câinii de
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/4525_a_5850]
-
suferă de agorafobia infinitului tremură ca o păpădie când vede numere foarte mari. ar fi în primejdie de moarte dacă ar descoperi numărul acesta prim care acoperă podeaua pereții și tavanul a fost îndeajuns să acționeze oberlichtul și să vadă clădirile năpădite de cifre esplanada din fața catedralei și piața orașului îngropate sub omătul lor murdar oameni din cap până-n picioare împachetați în fracții. atunci și-a părăsit propriul corp și s-a mutat definitiv într-al meu așa că apariția zarurilor rostogolindu
Invazia cifrelor by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/6105_a_7430]
-
cusătură în trecere pe acolo și pîrîie șfichiuie sleită în vîlvătăi lingușitoare și doar un murmur răzbate „mă voi îngropa în poezie ca o secure a războiului la mare adîncime acolo tăișul nu mai poate fi ocolit"' una din acele clădiri cu o cruzime mocnită de aisberg depozitare fără scrupule ale unei subtile amenințări torcînd înăbușit undeva în fundal dar pentru așa ceva trebuie să te obișnuiești să adăstezi dincoace de porți ca și cum mîinile și picioarele n-ar mai avea nicio trebuință
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
înjunghiată, scos de rărunchii crispați ai Geei suferinde. N-am știut ce-i aia și ne-am întrebat din ochi unul pe altul, vag alarmați, pe jumătate ridicați din fotolii. Răspunsul a venit numaidecât, odată cu legănarea de barcaz a întregii clădiri; însă cel ce și-a dat primul seama a fost Mircea, a cărui zodie taurină de pământ a reacționat violent, instantaneu: "Cutremur!! AFAR|!!!", a urlat la mine și la toți ai casei, cu o admirabilă prezență de spirit. Culmea e
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
din care nu răzbea nici o urmă, nici un ecou de viață. M-am cățărat astfel înainte până la altitudinea unui ipotetic etaj 3, coborând apoi o pantă care mă ducea vertiginos în Hristo Botev; însă cam în dreptul fostului etaj 1 al fostei clădiri m-am pomenit cu un otgon gros înfășurat în jurul gâtului ca o cobră metalică ucigașă. Speriat, l-am apucat cu amândouă mâinile și mi l-am descolăcit cu un fel de scârbă, ca față de o reptilă adevărată. Dacă ar mai
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
mai eram aceiași. Chiar pe Paleologu, la câteva case de noi, un mare bloc care stătea să cadă a fost golit de locatari și sprijinit cu o pădure de bârne în interior și pe sub toate balcoanele. A vedea zilnic ditamai clădirea susținută în cârje nu era cel mai îmbucurător spectacol. Dar tot atunci s-au petrecut fapte de mare curaj, de întrajutoare și de solidaritate; tovarășii din fruntea țării au revenit urgent din Africa unde mai primiseră nu știu ce distincții și doctorate
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
de zid înalte de trei metri. Era un parc-pădure de douăzeci de hectare, cu platani seculari, pajiști și alei de pietriș pe care a fost îndrumată și a mers pînă la un castel-conac compus din mai multe corpuri de clădire concepută în arhitectura meticulos-grandioasă tipică imperiului austro-ungar. Mariana avu un mic fior de mîndrie rănită - venise la un castel sau conac despre care știa că-i cu totul altceva; un lagăr, o pușcărie... Mariana Nădăban, un fir de nisip în
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
moskviciurile" par mașini adevărate. Case cu mai multe nivele doar în cartierul rezidențial: hoteluri, bănci, oficii rămase de la americani. A doua impresie: totală delăsare. Străzile curate, dar casele n-au mai vazut de mult tencuitorii și zugravii... Deși nu există clădire fără un parc mai mic sau mai impresionant în jur, e totuși o întreprindere falimentară să încerci a cunoaște o așezare din automobil. O plimbare pe jos ar permite să descoperi că nu există două case la fel, chiar dacă din
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
alpaca în porțelan bizantin zahăr în rai prizonier și-n aer suluri aurii de cling cling. 48 în al patruzeci și optulea an după nașterea mea norii erau stacojii și o lumină stranie arctică Erau umbre lungi de ospiciu ca și cum clădirile s-ar fi culcat aplatizate ca și cum o lamă ar fi tuns chilug orașul Era o duminică de sfârșit de mileniu și era atâta ură la rigolă și era pregnanța unor spectre suspecte Era un proces de carbonizare a zidurilor era
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
înălțime cu Gil. Spre deosebire, însă, acesta habar n-are ce se petrece-n lume. Maimuțu face pași măsurați, privindu-și vârfurile neatinse ale pantofilor, aranjându-și încă o dată șuvița mătăsoasă în spatele urechii și ridicând ochii spre reclama roșie de deasupra clădirii de ceară, în care lucrează Gil, și care pentru el nu este decât Vodafone-le. Maimuțu trece strada și caută cu privirea zidul galben de care stă rezemată o fată. își ține o talpă lipită pe zidul clădirii și privește în
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
roșie de deasupra clădirii de ceară, în care lucrează Gil, și care pentru el nu este decât Vodafone-le. Maimuțu trece strada și caută cu privirea zidul galben de care stă rezemată o fată. își ține o talpă lipită pe zidul clădirii și privește în direcția lui, pe care l-a văzut de cum a intrat în bulevard. Părul i se furișează pe lângă gluga hanoracului, iar mâinile apasă cu încrâncenare în buzunarul blugilor căzuți sub buric. Maimuțu își aduce aminte nodulețul din mijlocul
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
cădea alene peste reclama roșie, în josul zidurilor palide, peste cei doi oameni care păreau să se îmbrâncească, văzuți prin lentila camerei, pe care Alex o răsucise cu o singură mână. De la fereastra apartamentului, ochiul lui avid, trece cu viteză până la clădirea agenției de știri, deasupra căreia tronează o reclamă la Vodafone. între tufele de crizanteme și zidul galben, doi oameni, un băiat și-o fată, se îmbrâncesc. Alex ia, la început apropiindu-se lupește, imagine cu imagine, până când dă cu ochiul
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
de șarpele care iese din blugii căzuți sub buric. E un șarpe zâmbitor, cu o buză întinsă, ca o autostradă în zorii zilei. Băiatul pletos o apucă de umeri pe fata cu șarpe și-o izbește cu capul de zidul clădirii. Alex filmează fugitiv bulevardul care pare adormit, sub convoiul lent de mașini. Apoi se întoarce la cei doi. Acum capul fetei este mânjit de sânge, iar Alex apropie cât se poate, până când prinde smocurile de păr năclăite. Pletosul e enervat
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
la fiecare palier peisajul se schimba ca într-un film neorealist italian, pentru că treceam printre scaune dezafectate scoase pe hol, niște coruri studențești care făceau repetiții pentru Cântarea României, era foarte frig iarna și o caldură umbroasă cum este în clădirile vechi vara, fetele și băieții pe care îi întâlneam în timp ce urcam purtau blugi aduși de vaporeni și tricouri chinezești care se vindeau în cămine. Din când în când, atunci când ajungeam în dreptul lor, se deschideau niște uși și apăreau niște tovarășe
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
urcam purtau blugi aduși de vaporeni și tricouri chinezești care se vindeau în cămine. Din când în când, atunci când ajungeam în dreptul lor, se deschideau niște uși și apăreau niște tovarășe secretare. Ce căutau niște tovarășe secretare la șase seara în clădirea Universității de pe Schitu Măgureanu? Cred că ele știau exact, eu nu. În rest, era zgomot, se întrerupea destul de des lumina, mai erau sticle goale de brifcor lăsate prin colțurile palierelor, pe vremea aceea puteai să combini brifcorul cu vodcă Wyborowa
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
De altfel, demonstrând încă o dată că rominul s-a nascut poet, din piepturile a mii de oameni răsunau acum și două versuri ce exprimau limpede programul lor politic: „Singură solufie,/ Înc-o revolufie!“. Cu luminile aprinse la toate ferestrele de la etaje, clădirea guvemului părea o cetate asediata, gata să cadă din moment în moment. Cu atat mai mult, cu cat dinspre §tefan eel Mare, Banu Mantă și Ana Ipatescu soseau noi și noi coloane de manifestanți, ce se infiltrau în masă imensă
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
profitând de situafc a doua zi scosese din Comitetul Central saci întregi cu valută. Dar nici leii românești nu-1 lașaseră indiferent. Avea acum ce să apere. Când manifestanții venifi la chemarea Seniorului dăduseră impresia că sunt gata să pătrundă în clădirea guvemului și să-i scoată în șuturi pe cei dinăuntru, Ioska se mișcase și el într-acolo în fruntea impresionantei și belicoasei sale armate, sporită prin efectivele de rezervă pregătite în celelalte colțuri ale orașului. Iar ceea ce vedeam noi acum
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
sub buric și palmele ca niște evantaie de plastic, viu, real și fără de care viața ar fi foarte tristă, precis se gândește acum la plutonul interminabil de bărbați bățoși și cu țâfna pusă, nenumărații tataie care mișună pe toate coridoarele clădirilor impozante, în birouri capitonate, îngenunchind fetele surâzătoare și indiferente, care se mișcă și ele nestingherite de la un tataie la altul. Cico, născut și el dintr-un tată foarte egoist și din sângele unui bunic insurgent, are amândouă emisferele cerebrale capsate
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
sangvin al națiunilor industriale în aerul incins și prăfos. Cred că acea călătorie cu trenul la București îi corespunde azi unei călătorii în Bangladesh. Cartea poștală cu Gara de Nord, pe care am găsit-o în borsetă, o vedere din exterior a clădirii gării, arată, în orice caz, o deosebire foarte importantă față de amintirea mea la sosirea din Dacca, Bangladesh: nici o aglomerație, nici o mulțime de oameni care să te izbească, de vehicule, de acțiuni. În arșița dimineții de iunie piața se întinde luminoasă
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
față de amintirea mea la sosirea din Dacca, Bangladesh: nici o aglomerație, nici o mulțime de oameni care să te izbească, de vehicule, de acțiuni. În arșița dimineții de iunie piața se întinde luminoasă și deschisă. Călătorii se îndreaptă spre intrarea laterală a clădirii în formă triunghiulară, duc cufere pe umăr și în mâini, ies tacticoși, în timp ce umbrele se fac mai scurte. În fața intrării principale și a turnurilor încununate cu loggii deschise stau birjele, înșirate de-a lungul spațiului acoperit sub ferestrele arcuite, și
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]