381 matches
-
Tovarășa, ia uitați, nu seamănă astea cu niște coaie?" Aflase atunci pe pielea lui, mai bine zis pe țeasta lui - căci tovarășa-l pocnise cu cel mai mare dintre inele - ce-nsemna să repeți astfel de cuvinte. Liftul mergea foarte încet, clănțănind urât când trecea de fiecare etaj. Putea acum s-ajungă la toate butoanele, până și la cel ungă care scria Alarmă, și care țârâia dacă-l apăsai. Dacă săreai în sus în lift, rămâneai între etaje. Degeaba deschideai ușile: era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai bine comportamentul, apucăturile, reflexele, orgoliile, nebunia, dacă nu chiar cei care au făcut sub o formă sau alta parte din cercul său, l-au încurajat sau i-au căutat nod în papură, după caz? își clătește gura, scuipă, își clănțăne dantura, deschide la maximum robinetul de apă caldă. Asta da dăruire, își amintește escapadele lui Monte Cristo peste graniță, era singurul mod de a intra în sistem, o luai pe cocoașă de fiecare dată, dar cel mai important era că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dat seama că nu pentru asta v-am abordat? — Cum adică? se miră Roja mai potolit, atunci despre ce altceva poate fi vorba? Am rămas fără un sfanț, dar cel puțin acum sîntem chit, începe Roja să repete pentru sine, clănțănind din dinți, trăgîndu-și fermoarul pufoaicei pînă sub bărbie, zgribulind de frig. E singur în stradă, începe să țopăie pe loc neștiind în ce direcție s-o apuce, i-auzi cu ce trăsnăi îmi mai venise și secătura asta de Patru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de crampe la stomac. Vrei niște apă? — Apă, da. Mi-e limba la fel de uscată ca și... Fu cuprins de un alt acces de vomă. M-am dat jos binișor și am luat polonicul de pe o găleată de lângă pat. Cu dinții clănțănind ca un buton de telegraf, Mutschmann sorbi apa cu zgomot. Când termină de băut, oftă și se Întinse pe spate. — Mersi, amice, zise el. — N-ai pentru ce. Și tu ai face la fel pentru mine. L-am auzit tușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
chemat la agie să-mi ridic mortul, pe bărbatul meu cu cununie, pe Nicos. Nu împlinisem șaisprezece ani și când l-am văzut spânzurat, cu cămașa albă însângerată, cu unghiile smulse, m-a apucat un tremur, zgâlțâiam toată, dinții îmi clănțăneau de nu mi puteam propti fălcile una într alta. Mă simțeam vinovată, toată vina mi-o luai asupra mea. Și ca și cum aș fi vrut să-mi cer iertare de la mort, mi-am ridicat privirea să-l văd bine. M-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de față. — Stai, ordonă vodă, să vină un grămătic să scrie mărturia. — Măria ta, scrisoarea o am scrisă chiar de mâna mea, și egumenul scoase de sub rasă, de la piept, un sul subțirel. Îi tremurau mâinile și se auzeau cum îi clănțăne dinții în gură. Vodă zâmbi sigur pe el, în timp ce încordarea îi încremenise pe cei din sală. Doar Brâncoveanul își număra nodurile șnurului negru cu ciucuri împletiți. S-auzim! — Fericita doamna Ilinca, postelniceasa, fiind aproape de moarte și slabă de tot, m-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aiureli. Parcă boierii din divan ar râde în hohote: „Cum să nu te doară umărul, Brâncovene, dacă ți-a pus Kuciuk Selin năframa neagră pe el?! Ha, ha, ești mazilit, Constantin bei”. Domnul începu iar să zgâlțâie. Tremura de-i clănțăneau dinții în gură. Marica mai întinse un macat peste el. Ușa se deschise, lăsându-i să intre pe Constantin, Stanca și Ștefan. Vodă-i zări prin semiîntunericul odăii și, încercând să le zâmbească, scoase un vaiet de durere. — Ce are
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
imposibil. Și asta este peste putința lui să îndure. În ciuda căldurii infernale ce poate să topească și metalul, este încercat de un frison rece care-l străbate ca un curent viu. Tremură atât de tare, încât dinții încep să-i clănțăne ritmic și tare. Își cuprinde cu putere umerii, încercând să-și recapete controlul. Cu mișcări precipitate îmbracă uniforma, grăbit să iasă afară, nu pentru că ar fi avut o țintă anume, pur și simplu simte cum se sufocă între pereții casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
noi. Și noi în copii. I-am fugărit pe toți, pe unul l-am prins și i-am tras o mozoleală, apoi m-au prins ei pe mine și mi-au băgat câțiva bulgări în sân. Au început să-mi clănțăne dinții de frig - zăpada începuse să se topească și maieul mi se făcuse leoarcă. O să răcești, a spus el. Hai la mine să ne uscăm. Era al naibii de frig acasă la ai lui. Ne-am dezbrăcat și ne-am aruncat sub
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-i spun totul, dar ceva mă oprea. — Știi ce ? îmi spuse sora mea aprinzându-și țigara. Tu n-o să poți merge niciodată mai departe dacă nu treci de punctul ăsta. E un punct mort. Tata începu să tremure. Dinții îi clănțăneau în gură. Am pus o pătură pe el și l-am mângâiat pe frunte și pe ureche. — I tare frig sub pământ, se plânse el, privindu-mă cu ochi rugători. — Te iubesc, i-am spus eu, îmbrățișându-l. Hohotele de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-mă pe mine, te ajuți în același timp pe tine. Eu sunt șansa ta în aceeași măsură în care tu ești șansa mea. Se uita la mine rânjind în timp ce mâinile sale se mișcau febril mototolind și netezind haina. Dinții îi clănțăneau și o șuviță de salivă i se prelinsese în jos pe bărbie. Dar nu știu cum să te ajut. Și dacă îți spun din nou că propriul tău drum, drumul spre angalok, trece prin mine ? spuse el trântindu-se la picioarele mele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
într-un prinț frumos. Așa spunea cartea și nu aveam nici un motiv să punem la îndoială învățăturile ei. Cu cât broscoiul era mai urât, cu atât era mai bine. În pădure, a trebuit să strâng bine din dinți ca să nu clănțănesc. Era beznă și crengile trosneau înfiorător. O pasăre și-a deschis aripile chiar în lanterna noastră, aruncând-o la vreun metru. Noroc că nu s-a stins. La un moment dat, am găsit un broscoi holbat și cu gura cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
nu le vede, și se uită după picioare, dar nu le vede, și apoi căpșorul se ridică și ea Își privește copilul În față, un singur șir de dinți deschizându-se și Închizându-se, fără ochi, fără gură, doar dinți clănțănind... Desdemona se trezește cu un tresărit. Îi trebuie câteva clipe până să-și dea seama că propriul ei pat, cel adevărat, e ud fleașcă. I s-a rupt apa... ...ân timp ce pe gheață, În larg, farurile Packardului se aprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
loc bara care o bloca și trăsese zăvorul, iar din cauza Întunericului pur și simplu nu-și putea da seama cum se deschidea dinăuntru. Nu avea nici o șansă să iasă. Se Întoarse În pat, obsedată să nu adoarmă, tremurând, cu dinții clănțănind, Încercând să-și imagineze o plajă Însorită din Tahiti. Pe la patru dimineața auzi vocea unui bărbat și a unei femei din ce În ce mai aproape de rulotă. Pedro descuie ușa. Desert Rose Îi ură noapte bună și intră, ușor amețită, cu respirația fierbinte duhnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mutăm. Sfârșit 2 ...uruitul motorului, brrruuuummmmm, primul uruit, care a făcut să tremure mobilele, sacii cu cărți și haine, cutiile cu vase și obiecte mici, covoarele rulate ca niște clătite. Atunci, la primul uruit, ochiurile de geam ale vitrinei au clănțănit ușor. Pe urmă, nu știu de ce, uruitul s-a întețit (poate fiindcă așa uruie camioanele care transportă mobilă, mai tare decât celelalte camioane), ne-am mișcat, încet, la coborârea de pe bordură mi-a căzut în cap o pungă cu jucării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unul din picioare luneca În gol, periclitând prăbușirea!! Însfârșit, făcând un extraordinar efort de voință, reuși să ajungă În a doua cameră unde de fapt era instalat telefonul. Treaba nu era deloc ușoară. Mâinile Încă mai tremurau, dinții În gură clănțăneau, iar cuvintele nu puteau fi pronunțate decât cu Întreruperi, mai mult bâlbâite,iar cel chemat sub nici o formă nu putea Înțelege despre ce-i vorba. Avu răbdare să-și controleze voința, reușind În final să cheme În ajutor, unul din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
înlesnește adâncirea în lumea spiritului... Până în fundul bulboanelor tăcerii. Și, aceasta Iorgu o simți în toată ființa lui. Un mare fior îl străbătu, din creier până la măduvă, până în vârful tuturor mădularelor. Tremura prins ca de un ger năpraznic. Dinții îi clănțăneau ca o meliță. Îl întoarse, oare, frigurile copilăriei?!... Apoi, zgâlțâielile încetară. Se potoliră... Îi era bine. Simțea că trecea printr-o adâncă prefacere. Acum, înțelegea deplin că viața nu este nici ziua de azi, nici ziua cea de mâine... nici
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
paralizant îl cuprinse; fiorii îi treceau unul după altul, pătrunzându-i în adânc, tot mai în adânc, sub pielea încrețită... Se trezi brusc... Oasele îi erau sloi de gheață. Închise ochii strâns, strâns si îsi înclestă fălcile, ca să nu-i clănțăne dinții din gură. Deodată, o răceală ucigătoare, ca un giulgiu de gheață, simți că se lasă din tavan... Vroia să deschidă ochii, dar se temea... Lupta cu amorțeala si cu somnul de gheață, din care nu se putea trezi, simțind
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ceară ajutor. - Dumnezeu trebuie să-mi fie aproape! Își zise el. Și, un mare fior îl străbătu din creier, prin măduvă, până în vârful mădularelor. Începu să tremure, prins ca de un ger năpraznic. Dinții abia îi stăpânea să nu-i clănțăne. Parcă îl întoarseră frigurile copilăriei. Tremurăturile încetară și simți că începu să ardă... Arsura lăuntrică era dulce și bună, ca o mângâiere de sobă caldă când intri iarna în casă. Dezgustat de gânduri rele, s-a întors în sinea lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nou, Tu care ai creat cerul și pământul Și natura oamenilor ca un miracol! Poporul gheții intona acum imnul iubirii: Iată, iată, suntem din nou împreună pentru a mărturisi iubirea și bucuria, deși vom muri în ger și dinții ne clănțăne în gură de frig! „Cupidon“ și „Eros“ răspundeau cu o voce dublă: Eu am fost cel care v-am încălzit în toată era glacială. Eu v-am ținut mereu împreună! Iubirea a fost creată ca binecuvântare și nu ca durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
alții și dacă o făceam albie de porci și aduceam martori că mă înșeală rămânea consemnat și peste ani băiatul ar fi avut dovadă ce scula e maică-sa. Așa sunt bănuieli, bârfe, dar pe care femeie frumoasă nu o clănțăne ceilalți și nu vor bărbații să îi umble sub fustă? EA: Aici ai procedat deștept, ce rost avea să te faci de KKO? EL: Păi nu; și dacă vrei să știi, când eram în delegație, dădeam telefon că vin, si
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
spre noi și rânjeau cu subînțeles. Când nu am mai putut suporta, pur și simplu m-am ridicat și am fugit din sală pe prima ieșire. Am mai auzit vocea ei ironică strigîndu-mă încet și apoi, până acasă, am alergat clănțănind și strîngîndu-mi umerii de fiori. M-am trântit în pat și am simțit că am făcut febră, mama s-a speriat când a citit termometrul. Mi-a adus medicamente și m-a doftoricit câteva zile; primele zile de vacanță, am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și simplu pe un scaun din care ieșea buretele, în partea din față a tramvaiului, la grămadă cu călătorii; îmi plăcea să mă uit cum sucește și învîrtește de manivela nichelată, terminată cu o mare bilă metalică, pe care o clănțănea de-a lungul plăcii aurii. Pe placă scria ceva în nemțește, în vagoane, scaunele erau din șipci de lemn galben, lustruit, iar din plafon atârnau mânere ovale, de care se țineau cei care ajungeau până acolo. Când tramvaiul lua viteză
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
filmat. «Evocarea părintelui Argatu? Se supără Patriarhul Teoctist dacă acordăm interviuri...» Văd un călugăr bătrân pe terasă, pălindu-se la soare, cu picioarele învelite într-o blană de miel. Lângă blană, un motan bălțat, parcă la fel de bătrân, care mârâie și clănțăne ca un câine. După mai multe insistențe, îl scot din reverie pe stăpân. Nu înțelege. Îl caut pe părintele Ieronim!», strig eu la urechea moșului. Motanul dă să latre de-a binelea. «Ce vrei, măi? Piei de-aici!» Am pierit
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și copiii zbiera, da baba Anghelina o pățise, nu ei, copiii, era o putoare, și uite-așa s-a zguduit pământu. Ei, copii, ce vrei, cumnate, a zis biata mămica, da baba Anghelina nu zicea nici pâs, numa așa-i clănțănea dinții și mergea crăcănată... E-hei, bătrână-bătrână, da vezi că să moară tot îi era frică... Lângă ei, la Obor, a căzut bombele de la aeroplane ziua-n amiaza mare și-a omorât lume necăjită, și femei care venise să ia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]