6,220 matches
-
vremi și atâția Prometei... Citește mai mult Statuie în amurgSi iată-mă la capătul zileiincremenit în lutul meupăzind ritualuri profanela picioarele mele, alte statui solitarecu brațe descarnate implora un cer pustiuși cu lacrimi de piatrăpovestesc un timp de jaleStatuile se clatină. Statuile cad.Se fac iarăși lut.Alte statui solitare se ridicăde aici sau de nicăierinimeni nu le mai vedenimeni nu le mai vreanu-i nimeni să le iertesufletele ferecate în lutcând chiar lutul lor mirosind a timp incriminează anotimpul cânddin lutul
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului CONCERT ÎN LA MINOR Să fi fost după chindie, Când prin papură, ușor, A plutit o armonie, Era, cred, în La minor. Apoi alta și-ncă una, Nuferii au tresărit Clătinând în valuri luna Palidă în răsărit. Și-n lumina mișcătoare, Cu ochi mari, ca de strigoi, S-au pus, soro, pe cântare O armată de broscoi. Se-ntreceau să cânte tare Și se bălăceau în lac, Am văzut și unul
CONCERT ÎN LA MINOR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382746_a_384075]
-
această călătorie a lui Dumnezeu împreună cu poporul ales prin pustiul din Egipt până în Canaan: „Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pământ pustiu, pământul s-a cutremurat și cerurile s-au topit și Sinaiul s-a clătinat de la fața Dumnezeului lui Israel“. Totuși, poporul evreu nu se poate elibera de mentalitatea de sclav. De aceea, Dumnezeu îi poartă în pustie 40 de ani, astfel încât toți cei ce aveau memoria robiei egiptene (unde erau sclavi, dar căldările pline
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
Patapievici ș.a.m.d.) care au călătorit în străinătate, s-au familiarizat cu mediile academice de acolo, au parcurs experiența adaptării la altă cultură și mai cu seamă la altă civilizație, pe scurt sînt, cel puțin teoretic, în măsură să clatine multe din prejudecățile și stereotipiile autohtone (ale "stîngozaurilor valahi", după formula inspirată a lui Silviu Lupașcu). "Cum a fost?", "Cum au fost primiți de colegii de dincolo?", "Cum au receptat șocul cultural invers al întoarcerii acasă?" sînt întrebări la care
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
atît de curată, lucind de cine știe ce substanță, ulei, abia frecată, unsă, un loc public pe care orice derbedeu din Ferentari ar scrie imediat cu creta, cu orice i-ar pica în mînă... F... or... P... ori Votați cutare cutare... Mă clătinam pe picioare, nu fiindcă n-aveam ce mînca; aveam, dar tot ce aveam îi dădeam lui V.; dădeam toți banii pe el; întîi că era bolnav; pe urmă... ce mai contează... Așa că, de fapt, ce-mi rămînea mie, era metroul
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
întoarce. Prezentatorul își roade surescitat mouse-ul de la laptop. Se prinde că nu-i OK, lasă mouse-ul și ia pixul. Câțiva telespectatori leșină. În cele din urmă, reporterul special se adună din șanț, se ridică, își șterge mucii cu mâneca și, clătinându-se, grăiește: “Stimați telespectatori, am întrerupt programul obișnuit de știri, pentru o știre foarte importantă: nu avem nici o știre nouă. Nu s-a întâmplat nimic senzațional. Absolut nimic, stimați telespectatori. Rămâneți cu noi, vom reveni cu amănunte legat de această
Breaking breaking breaking news! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19619_a_20944]
-
târziu, epuizate de atâta luptă, am adormit amândouă. Dimineața, am luat-o de la capăt. Cum s-a trezit animala, cum a năvălit peste mine, încercând aceeași schemă ca și la culcare. A doua seară, la fel. Deja, relația noastră se clătina din temelii, încă dinainte de a începe. Apoi, s-a dovedit că și ziua era la fel de rău. Cum ajungeam acasă, năvălea ca o psihopată peste mine. Nu puteam să fac absolut nimic, nu-mi lăsa spațiu nici să respir, mă sufoca
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]
-
mieuna, încât am fost de multe ori la un pas să-i ridic interdicția. A doua zi după asta, s-a întâmplat Marea Nenorocire. Marea Nenorocire care avea să ne despartă pentru totdeauna. Am intrat în casă, ca de obicei, clătinându-mă din cauza duhorii, și după hărțuiala de “bun venit”, m-a abandonat un pic, ca să facă caca. Probabil că - vorba lui Bote - mă iubea de se căca pe ea. După ce s-a ușurat, am văzut-o cum părăsește sprințară lădița
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]
-
vânzătoarele de-acolo, normal. Păreau femei serioase, îmi inspirau încredere. Când mi-au zis însă că tre’ să pun, la 1 litru de lapte, o jumătate de cană de orez sau chiar mai puțin, încrederea a început să mi se clatine. “Atât de puțin orez la atât de mult lapte??!”, m-am mirat. Mi-au explicat că orezul se umflă. “Se umflă, se umflă, dar n-au cum s-ajungă câteva boabe de orez să înghită un litru de lapte! Ce
Fericirea are chipul tău, băi, cratiţo! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19829_a_21154]
-
se preling timizi pe lângă sticla ferestrei. O podidesc lacrimile. Trebuie să facă ceva, trebuie să-și învingă spaima, nu poate sta cu mâinile-n sân privind catastrofa. E datoria ei de cetățean și de angajat al primăriei să facă ceva. Clătinându-se, cu lacrimile șiroind pe obraz, pornește spre biroul primarului. E desculță, n-a mai apucat să se încalțe. Un fir de la ciorap i se agață de o așchie a parchetului și se deșiră. Începe să plângă în hohote. Cu
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]
-
cunoscut precedentul profetului Ieremia, care a fost arestat și amenințat cu pedeapsa cu moartea pentru a fi prezis ruina Templului (Ieremia XXVI, 1-19). Efectul de dezaprobare generală pare a se fi produs: „Iar cei ce treceau pe acolo îl huleau, clătinându-și capetele și zicând: Huu! Cel care dărâmă templul și în trei zile îl zidește, Mântuiește-Te pe Tine însuți coborându-te de pe cruce!” (Marcu 15, 29-30). Nu e suficient însă pentru a determina o reacție violentă, care să conducă
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
întoarce iarăși spre sală. mă privește din nou insistent. Ia aceiași mutră de"Piei drace", ridică din umărul stâng de era să-i scape vioara apoi pur și simplu lasă arcușul cu vioara pe genunchi și își face semnul crucii clătinând din cap cu amărăciune, a "Uite cine ajunsă să mă judece pe mine", gestul fiind o surpriză nu numai pentru dirijor și juriu, ci și pentru toată sala. Numai eu abia îmi puteam ține râsul... După câțiva ani, întâlnind la
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
stalinismului și nazismului. Istoricul Paul Johnson prezintă foarte sugestiv semnarea pactului Stalin-Hitler, în 1939, la Moscova, de către miniștrii de externe Ribbentrop și Molotov, în prezența lui Stalin: „Măcelarii Europei, amețiți de băutură, își jucau rolurile, îmbrățișându-se cu tandrețe și clătinându-se pe picioare. În întregime, ei se înfățișau ca un grup de gangsteri rivali, care avuseseră și înainte de împărțit ceva, și acum puteau să o ia de la capăt, fiind profesioniști ai acelorași afaceri". Spre rușinea noastră, românii din Basarabia și
Apel către preşedinţii României şi Moldovei pentru condamnarea Pactului Hitler-Stalin () [Corola-journal/Journalistic/26875_a_28200]
-
umplu de acorduri profunde. - E sârma cea mai rezistentă din câte se găsesc, și fiecare îmbinare e sudată pe dinăuntru și pe dinafară, spuse. - E bună chiar și pentru un papagal, interveni unul dintre copii. - Așa-i, zise Baltazar. Medicul clătină din cap. - Mă rog, dar nu ți-a dat modelul. Nu ți-a făcut nici o comandă precisă, decât să fie o colivie mare pentru turpiales. Nu-i așa? - Așa-i, spuse Baltazar. - Atunci nu-i nici o problemă, spuse medicul. Una
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
umorilor criticului, ca și despre temperamentul său. Anticipez: jurnalul, în această primă ediție critică, ne sugerează relecturi ale personalității, ca și ale operei criticului. În primul rând, malițioasa imagine a „mediocrității necesare”, pe care a impus-o G. Călinescu, se clatină puternic. E limpede, dimpotrivă, că Titu Maiorescu a fost un spirit complicat, de o netăgăduită adâncime psihologică și, totodată, un personaj cu o viață spirituală puțin cunoscută de contemporani. Nu i-a citit pe marii simboliști francezi - ceea ce nu înseamnă
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
prin plafon, săgetându-l. Și așteptarea asta-l duru. Când draperiile fură trase în lături, sclava-l orbi. El, Perigeu, curtezanul de temut al Romei căzu în genunchi de pe trepte. Ea veni pășind ca-n vis. Apoi, își plecă privirile, clătinându-se. Pe rigeu se cutremură înfiorat! Se ridică în picioare. Cu greu a reușit s-o întrebe. O, care ți-e numele tău nepământeană ființă ? Numele meu este Geea, stăpâne! Geea?! Dar Geea e nume grecesc. Grecesc mi-e și
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
cânepă, iarbă, praf, pulbere, zăpadă etc. (inventarul complet, la pp. 30 - 31). Firește, termenii apar frecvent în verbioasele lamentații ale lui Emil, dar sunt folosiți cu sensul lor propriu. De aici se pleacă. Interesant e că în secvențele următoare Decuble clatină această primă impresie. Dosarul conține și mărturiile agramate ale câtorva traficanți veritabili, care îl descriu pe adolescent ca pe un foarte periculos șef de rețea. Greu de crezut, după ce ne-am familiarizat cu naivitățile lui. Dar declarațiile sunt clare, așa încât
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
Ca într-o potriveală nefastă, logofătul e însuflețit numai de planuri luminoase, dar istoria cea mașteră, întruchipată în afurisită de șiretenie indigenă, îi strică socotelile. În jur capetele cad, miniștii sînt izgoniți, oamenii mor, dar Suțu fluctuat nec mergitur. Se clatină dar nu se scufundă, miel onest rătăcit într-o haită de lupi. Să citim o mostră de autoportret nepărtinitor: „Am fost încontinuu chemat, sub domnitorii Sturdza și Ghica, în fruntea diferitelor ministere și am acceptat împotriva voinței mele pînă cînd
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
Cultural Român ar putea trece în subordinea Senatului, potrivit unei Ordonanțe de urgență pregătite de către Guvernul Victor Ponta. Astfel, presedintele institușiei va fi numit prin votul membrilor Senatului. În aceste condiții, scaunul actualului președinte al , H.R., ar putea să se clatine. Potrivit unei Ordonanțe de Urgență, Institutul Cultural Român ar urma să treacă în subordinea Senatului. Ordonanță ar cuprinde și modificarea componenței consiliului de conducere al ICR, ai cărui membri ar urma să fie desemnați dintre reprezentanții organizațiilor și uniunilor de
Guvernul Ponta a pus gând rău Institutului Cultural Român () [Corola-journal/Journalistic/22691_a_24016]
-
credința? Acolo unde este, dacă este?!? Unde altundeva găsim mântuirea? „Și nu ne duce pe noi in ispită, ci ne izbăvește de cel viclean!” Nu întâmplător cartea se deschide cu un pasaj din Biblie: „La miezul nopții, un popor se clatină și piere. Nu este nici întuneric, nici umbră a morții, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea” (Iov, 34: 20, 22). Care popor? Dacă ar fi să răspund altfel, cu începutul-începutului, pur și simplu, ca la școală, v-
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
a fost nevoie (la Beci=Viena, cu „hantatarii”, mai puțin cu leșii și ungurii, lăsați, pe bună dreptate, să se lupte între ei!), dar strigând mereu că îi era sete. Vodă, mutat acum în rai, își retrăiește viața sa pământească, clătinându-și capul plin cu licoare și are mereu nostalgia vinului Moldovei, de care era lipsit acum de Sf. Petru, păstrător strict al canonului. Amintirile însă sunt teribile și cuprind două planuri, unul individual, al domnului iubitor de vin și celălalt
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
strict al canonului. Amintirile însă sunt teribile și cuprind două planuri, unul individual, al domnului iubitor de vin și celălalt al oștenilor și prietenilor, iubitori și ei tot de vin: „Când de mănușa lungii săbii/ Mă rezimam să nu mă clatin,/ Cântau cu toți pe Basarabii,/ Pe domnii neamului Mușatin,/ Pân’ ce-ncheiau în gura mare/ Cu Ștefan, Ștefan domnul sfânt,/ Ce nici în ceruri samăn n-are,/ Cum n-are samăn pe pământ!”. Moldova și Țara Românească se unesc cumva
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
știu... ceva scârbos cu bale și solzi. Spală jumătate de parbriz, înceeeeeet, ridică un ștergătooooor, spală și sub el și îl pune la loooc. Nervii mei rezistă, dar greu. Apoi spală înceeeeeeeet și cealaltă jumătate. Nervii mei încep să se clatine de pe-un picior pe altul. Ridică și celălalt ștergătooooor, curăță și suuuub eeeel și îl pune la loooooc. Nervii mei se bagă sub masă, și se bâțâie cu degetu’-n gură. După aia, vine la geam și începe să
Aș fi vrut să fiu Mircea Badea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20140_a_21465]
-
își au obârșia. Cică de mers am început să merg la frumoasa vârstă de 10 luni. Când au văzut, bunicii s-au așezat în colțuri diferite ale camerei și mi-au ogranizat două “linii de sosire”, între care am circulat - clătinându-mă, evident, ca un pui de maimuță - până am căzut lată, într-un somn adânc. În următoarele zile, am evitat cu eleganță poziția bipedă. Făcusem, evident, febră musculară (pentru bebeluși mersul e ca trasul de fiare pentru adulți ). Când m-
O femeie mică nu trebuie atinsă nici cu o floare în ghiveci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20840_a_22165]
-
se preling timizi pe lângă sticla ferestrei. O podidesc lacrimile. Trebuie să facă ceva, trebuie să-și învingă spaima, nu poate sta cu mâinile-n sân privind catastrofa. E datoria ei de cetățean și de angajat al primăriei să facă ceva. Clătinându-se, cu lacrimile șiroind pe obraz, pornește spre biroul primarului. E desculță, n-a mai apucat să se încalțe. Un fir de la ciorap i se agață de o așchie a parchetului și se deșiră. Începe să plângă în hohote. Cu
Apocalipsa fulgului de nea se întoarce II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21005_a_22330]