624 matches
-
se mai repete. Ce era să facă? Îl avea pe Nicolae, pentru el trebuia să suporte, în plus nici nu avea unde să meargă, rămăsese orfană din fragedă copilărie, părinții îi muriseră trăsniți, în timp ce se adăposteau de ploaie sub o claie de fân, o crescuse o mătușă din partea tatălui, ea nu avea copii, dar a murit și ea și nu mai avea pe nimeni apropiat. Se măritase cu Gheorghe din dragoste, era chipeș și harnic, dar viața l-a transformat cu
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378305_a_379634]
-
istorie - pe o quadriga română, zburdând pe hipodrom. Devenind mai mare, Eminescu disprețui aceste jocuri copilărești și începu să frecventeze pe ascuns redutele, adică balurile mașcate, și în cele din urmă teatrul. Adesea gazdele, pentru a câștiga un ban, înghesuia claie peste grămadă mai mulți copii. Inchipuie-și oricine ce infern trebuie să fi fost la gazdă unde ședeau ațâți copii! Culcarea se petrecea cu zarva ce o fac găinile până se așază în coteț. Își istoriseau isprăvile de peste zi și-
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
amănunțit fiecare copac dărâmat, fiecare groapă. - Sunt sigur, undeva pe aici am văzut lumina! Era chiar sub bradul ăsta cu vârful rupt! Am urcat iarăși până sub brad, privind în urma mea, în jos, unde vedeam o mulțime de copaci rupți, claie peste grămadă. Apoi mi-am zis să ne mai încercăm odată norocul, așa că am început să coborâm din nou, cățărându-ne pe trunchiuri de copaci, până am ajuns în dreptul unei văgăuni, ca o groapă adâncă peste care era răsturnat un
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
ieri; Nu se mai văd urmele pe poteca fântânii. Pe pisc, printre rânduri de peri, Trag de săniuțe copiii. Un bătrân cu luleaua în gură Coboară în cârjă pe scări; Privește zăpada din bătătură Și scoate fumul pe nări. În claie fânu-i jumate, Vitele zbiară-n ocol... La biserică clopotul bate... Ninsoarea cade domol. La crâșmă, poteca-i bătută; E mare zarvă-nlăuntru - Un ocheșel încearc-o lăută, Iar alții joacă barbutu’. E vremea târzie de-acum. Mai toți își făcuseră suma. Chiote
A PRINS SĂ NINGĂ DE IERI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382043_a_383372]
-
BELȘUG Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului numai vântu-adie-n zare peste-un câmp cu miriște gospodarii dorm sub care peste tot e liniște snopii-s strânși și-s puși în claie grâul va pleca la moară au rămas vreo două paie cine de-asta o să moară ? anul e plin de bucate rodul spornic ne încântă și apoi pe săturate vom juca cu toți la nuntă vom bea vin din rod de
BELŞUG de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382104_a_383433]
-
-n fructe e mai liniște de când, Tu, toamna că un animal, la pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde, Țesând cam peste tot melancolia. Cu murmur din dealuri sosește Prin vai, și din vale-n păduri; Ca-n farmec apoi poposește Și sufla cu-
POEME de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379457_a_380786]
-
-n fructe e mai liniște de când, Tu, toamna că un animal, la pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde, Țesând cam peste tot melancolia. Cu murmur din dealuri sosește Prin vai, și din vale-n păduri; Ca-n farmec apoi poposește Și sufla cu-
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
-n fructe e mai liniște de când,Tu, toamna că un animal, la pândă,Cu botul umed, stai adulmecând.E-atât de ruginie și noroasa,Ca o vezi târându-se prin vai,Prin lunca-acum pustie, răcoroasă,Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde,Țesând cam peste tot melancolia.Cu murmur din dealuri soseștePrin vai, și din vale-n păduri;Ca-n farmec apoi poposeșteși sufla cu-o mie
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
când târziu, ne-ntâlneam pentru iubit! Îți amintești iubito, cănd veneai pe la amiază, cu un coș cu mâncare? Eu, mă lăsăm atunci de la cosit, și te întâmpinam, c-o sărutare. Îți amintești iubito cum greblam, fânul uscat, ca sa il facem claie? Și uneori ne ascundeam sub car, ca să scăpăm de grindină și ploaie. Îți amintești iubito, seri de vară când te rugăm cu mine să mai stai? Și ne iubeam pe fan uscat afară, iar fânul, mirosea a flori de mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380919_a_382248]
-
cănd târziu, ne-ntâlneam pentru iubit! Îți amintești iubito, cănd veneaipe la amiază, cu un coș cu mâncare?Eu, mă lăsăm atunci de la cosit,și te întâmpinam, c-o sărutare. Îți amintești iubito cum greblam,fânul uscat, ca sa il facem claie?Și uneori ne ascundeam sub car,ca să scăpăm de grindină și ploaie.Îți amintești iubito, seri de varăcând te rugăm cu mine să mai stai?Și ne iubeam pe fan uscat afară,iar fânul, mirosea a flori de mai.Îți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380919_a_382248]
-
în brazde lungi, secerat de coasa pe care o mânuiam cu mare dibăcie ca pe o jucărie, dar care șuiera nimicitor, în mâinele mele. Era greu în munți să cosești pe pante abrupte și să aduni apoi fânul uscat în clăi. N-am să uit însă niciodată, momentele de liniște, când mă odihneam la umbra brazilor, după o oră sau două de cosit, și mâncam toți plăcinte ardelenești cu brânză, calde, apoi ne răcoream cu lapte rece. Nu a existat nici un
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
a luat 23-mai 2016 cluj PE DEGETELE UMBREI fug picioarele pe drum drumul fuge înapoi nu se alătură nicicum nici dorințelor din noi fuge umbra drumul zboară peste munți și peste văi numai gândul ne măsoară printr-o ramură de clăi umblă ziua pe perete cu privirile-n tavan poftind doar umbrele drepte și coralii de mărgean iar pe degetele umbrei timpul iată înflorește până-n dosul stins al curbei unde văzu-ți înlemnește stai aplecă-te spre zi și măsoară-ți
CU UMBRA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373601_a_374930]
-
continue dulcea legănare în care tot dorul și dragostea noastră se revărsa vulcanic... Poate am adormit ori timpul pe care-l credeam că stă pe loc s-a urnit în infinita-i derulare, căci am privit spre cer - în lungul clăii mutilate de zvârcolirea noastră - și am văzut că multe stele și-au pierdut din strălucire si altele, asemeni lui Jupiter strălucitorul, dispăruseră deja de pe firmament. Doar Venus ne zâmbea complice, dând noi dimensiuni armoniei și dragostei ce ne unise. Și
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > SUFLEȚEL HOINAR Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2340 din 28 mai 2017 Toate Articolele Autorului Suflețel hoinar Orașu-i plin de cîini și de gunoaie, De lujerii uscați și adunați în claie, În ploaia rece stătea un cerșetor, De sub umbrelă, un domn îl privea cu umor. De dimineață, s-a trezit să vină la oraș, Flămând, desculț și trist un copilaș, În ochii-i mari, umezi și-albaștri se citea, Foamea dar
SUFLEȚEL HOINAR de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371619_a_372948]
-
întinsa lume a gândului. Glasul lui Cornel Constantiniu e un creuzet în care se combină și ard cu flacără albastră taina și tăcerea, calmul și tresărirea, întunecarea și însorirea, veacul și clipa, iubirea și patima, văzduhul și pasul, firul și claia, rana și alintarea! „Eu sunt un trubadur”, „N-ați văzut o fată ?”, „Nimeni nu e singur pe pământ”, „Unde ești, fericirea mea?, „Amintește-ți mereu”... și multe alte melodii sunt transfigurări melancolice, laviuri pe portativ, în tonurile vieții lui Cornel
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
disperării” (Lacrimi). O estetică a urâtului plină de stafii decojite, camere umede și reci, atmosferă ostilă oricărei încercări de liniștire, figurine de ceară, „fulger prin oase / zdruncinate”, „iarnă de doi bani” - toate alcătuiesc „marea disperare a vieții” - unde sunt îngropate claie peste grămadă, dâre de moarte, schelete descompuse, gheare de corb, „parcă duhnind / a putreziciune,/ îmbălsămat în cutia craniană a morții / cu gust de urină / de șopârlă’ descompusă” (Masa de seară, I). Nu lipsește nici „vin roșu / în țeste putrezite / cu
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
Șerpe Publicat în: Ediția nr. 1011 din 07 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului CHIAR N-AI ÎNȚELES NIMIC! 19.08.2013 Obiceiuri obișnuite își fac mendrele înțeapă neliniști calcă în străchini veninuri firea lucrurilor Roiesc fricile pline până-n gât bolboroseli claie peste grămadă cad toate conformările se imortalizează indiferență până-n pânzele albe Și ce-ți pasă! Face minuni.. Referință Bibliografica: CHIAR N-AI ÎNȚELES NIMIC! / Anca Elenă Șerpe : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1011, Anul III, 07 octombrie 2013. Drepturi
CHIAR N-AI ÎNŢELES NIMIC! de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348302_a_349631]
-
cusur, S-a așezat timidă pe-o pernă în budoar Frumoasă doamnă-n ziua în care l-a primit S-a regăsit pre sine, iar Cranch cel bătrîn În infinitul lumii deja s-a nemurit Precum pe deal eternă este claia de fin. 2 Aceasta mascaradă a lumii e un vis În care mii de pagini eterne s-au tot scris Dar a rămas o rază fără de strălucire În care ni se-agață speranța în neștire În știre și-n neștire
ZECE POEME FANTASMAGORICE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345309_a_346638]
-
Izvor peste ape pășește - renunță, vâslaș, la obsesia salvării - odihna și pacea la El o găsește. DEZMĂȚURI Dezmățutrile-s triste-acum, Dezmățurile plâng. Icnind Mocnind, Sau sictirind, Prohoduri bîguie pe drum, Și-n bocete se frîng. Cu râset, dans și băuturi, Prin clăile de fum! Cu zmei, Pigmei, Și corifei Ce lîngă damele cu nuri Se buluceau duium. Dar azi cu toți, de ani borîți, Își scarpină cu-n băț, Vre-un sloi Șiroi, Sau vre-un buboi; Și-n racle s-ar
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
uliță, tot la deal, până ajunse la culmea dealului, de unde începea pădurea. Acolo descoperi că omul acela de azi dimineață avea treabă în poiana de lângă pădure, unde erau veniți și alți câțiva străini să ajute la făcut fân, pentru o claie - două femei, doi copii, care munceau împreună cu omul cu pălăria mare. Clădeau căpițe și le cărau spre locul unde trebuia să fie stogul, folosind calul care trăgea căpițele. Omul cu pălăria și câinele, la un moment dat, lăsă grebla din
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
sa de copil, era încântat să contemple de la distanță munca la fân a acelor oameni. Ar fi vrut și el să se apropie și să ceară să-l lase să ajute la greblat, dar nu îndrăznea: vedea câinele dormind lângă claie, chiar lângă locul unde trebuia să se clădească stogul de fân. S-a tot uitat, s-a tot uitat cum muncesc alții, cât timp omul și calul munceau la cărat toate căpițele la stog. Admiră apoi cum omul cu pălăria
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
pagube mari, decât că furtuna răsturnase câțiva prepeleci cu iarbă cosită azi. A ieșit și bunica pe afară, având treabă la grajd. Dar rămase înmărmurită, văzând foc pe culmea muntelui de dincolo de pârâu. Ardea cu flăcări, cu mult fum, o claie de fân. Îl strigă pe bunicul, să vină să vadă necazul. Veni bunicul. Văzu cum trăsnetul aprinsese o claie de fân la Cuțul, omul din sat care avea târlă sus, pe dealul Checera. - Bunicule, nu se poate stinge focul de la
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
treabă la grajd. Dar rămase înmărmurită, văzând foc pe culmea muntelui de dincolo de pârâu. Ardea cu flăcări, cu mult fum, o claie de fân. Îl strigă pe bunicul, să vină să vadă necazul. Veni bunicul. Văzu cum trăsnetul aprinsese o claie de fân la Cuțul, omul din sat care avea târlă sus, pe dealul Checera. - Bunicule, nu se poate stinge focul de la claie? îl întrebă Ionuț, speriat de focul de pe celălalt munte. - Puiul meu, chiar dacă ar sări oamenii să stingă focul
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
de fân. Îl strigă pe bunicul, să vină să vadă necazul. Veni bunicul. Văzu cum trăsnetul aprinsese o claie de fân la Cuțul, omul din sat care avea târlă sus, pe dealul Checera. - Bunicule, nu se poate stinge focul de la claie? îl întrebă Ionuț, speriat de focul de pe celălalt munte. - Puiul meu, chiar dacă ar sări oamenii să stingă focul, fânul din claie nu mai este bun de mâncat pentru vite, că e pătruns de fum și vitele nu-l mai mănâncă
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
la Cuțul, omul din sat care avea târlă sus, pe dealul Checera. - Bunicule, nu se poate stinge focul de la claie? îl întrebă Ionuț, speriat de focul de pe celălalt munte. - Puiul meu, chiar dacă ar sări oamenii să stingă focul, fânul din claie nu mai este bun de mâncat pentru vite, că e pătruns de fum și vitele nu-l mai mănâncă așa! Paguba-i pagubă. Se mai întâmplă. Să mulțumim Domnului, că la noi nu am avut nicio pagubă, casa și toate
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]