1,905 matches
-
așadar, marea sancțiune a nudității. Înțelegerea ei ca o culpă constitutivă. Și iată cum lucrurile încep să se clarifice de la sine; Dumnezeu ne-a programat goi pentru eternitate, iar istoria ne-a îmbrăcat. Material suficient pentru ca un mare iubitor al clasicismului, l-am numit pe George Călinescu, să exclame că nudul este etern și anistoric, în vreme ce costumul datează sau că nuditatea este măreață și ingenuă, pe cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
pe George Călinescu, să exclame că nudul este etern și anistoric, în vreme ce costumul datează sau că nuditatea este măreață și ingenuă, pe cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot veni vorba de clasicism, este notoriu că orice variantă a acestuia, fie ea greacă, romană, din spațiul Renașterii sau din acela, nostalgic și întîrziat, al neoclasicismului, avea drept reper al stabilității absolute, al împăcării cu lumea și al armoniei cu universul, al coabitării cu
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
al relativității: "Ecrire au dos des ténčbres compactes/ avant que l'orage ne leș disloque,/ effleurer du regard la licorne qui broutait/ une feuille dans la main de la vierge" (Ecrit au dos d'une carte). Inaugurîndu-și creația sub semnul unui clasicism ce avea alura unei adeziuni temperamentale, Ilie Constantin accede la urîtul și dramatismul vieții, ca o riposta la proiectul propriei ființe, dezmințit pe parcurs.
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
trăitorul D. Iacobescu (1893-1913), B. Luca, Virgiliu Monda, Barbu Nemțeanu, Eugen Relgis, scriitor și sociolog de orientare socialistă (stabilit în America de Sud), chiar și A. Toma, cel de dinainte de război, mulți alții au scris în maniere ce se deosebesc radical de clasicismul veacului XIX, din literatura română (în Franța ruptura s-a produs mai devreme). Desigur, numele de cea mai mare rezonanță în acest domeniu este cel al lui Tristan Tzara (Samuel Rosenstock, unul dintre pseudonime fiind S. Samyro) născut în 1896
Un secol de modernism by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9018_a_10343]
-
epocii pe care o reprezintă. Imaginea unui psalt de strană e ceea ce spune Alecsandri că rămîne din el. Moralele lui, puțin simpatice unei tradiții literare care nu și-a prea făcut din îndrumare, din osteneală pedagogică, un obicei, rămîn, cu clasicismul lor care se topește în vîlva revoluției, în urma muzicii. Povestea vorbii, varianta interbelică, de pildă, cea din 1936, de la Scrisul Românesc, e îndreptarul unei lumi de petrecăreți, de inși hai-hui trăind cu fala unei înțelepciuni pe care nu o aplică
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
o anulare a contrariilor: nu prin ignorarea lor incultă, ci prin deplasarea componentelor tari înspre un centru flexibil și integrator. Postmodernism în sens invers, cu accent pe valori și pe durabilitatea lor, într-o clasicitate esențială, fără constrângerile și convențiile clasicismului. Devine, astfel, explicabil de ce literatura română, cel puțin în timpul regimului comunist, s-a regăsit în modelul Doinaș. Fiindcă, lăsându-se citită și structurată într-un anumit sens de el, îl asimila de asemenea, dar fără efort, reconfirmându-și, printr-o
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
viață și ce investiție de energie spirituală înseamnă scrisul. Câți ca el mai perseverează în critica de întâmpinare? Din generația șaptezecistă, cine mai rezistă în devotamentul pentru un asemenea țel nobil? Câți au renunțat, îndreptându-se spre valorile sigure ale clasicismului și spre podiumul universitar? Actualitatea e nesigură, imprevizibilă, instabilă, obositoare, îți solicită în permanență perspicacitatea, alegerea, implicarea, angajarea, experiența lecturii la prima vedere a unui text despre care alții nu s-au pronunțat. Îl înțeleg foarte bine când are ezitări
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
dar pe deplin edificatoare, cu o intuiție exactă a sensurilor esențiale specifice problemei respective, relevând și contribuția comentatorilor și traducătorilor români. Fișele au fost dispuse conform clasificării zecimale internaționale, pe genuri, alfabetic și cronologic. Câteva exemple: articolul lui N. I. Herescu, Clasicismul latin față de vremea nouă, apărut în Adevărul literar și artistic, nr. 207, din 23 noiembrie 1924: "Despre importanța cunoașterii "clasicismului latin" pentru evoluția literaturilor contemporane ale popoarelor romanice. Autorul își propune să demonstreze într-o suită de articole cât de
Literatura universală - în periodicele românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9159_a_10484]
-
români. Fișele au fost dispuse conform clasificării zecimale internaționale, pe genuri, alfabetic și cronologic. Câteva exemple: articolul lui N. I. Herescu, Clasicismul latin față de vremea nouă, apărut în Adevărul literar și artistic, nr. 207, din 23 noiembrie 1924: "Despre importanța cunoașterii "clasicismului latin" pentru evoluția literaturilor contemporane ale popoarelor romanice. Autorul își propune să demonstreze într-o suită de articole cât de folositoare este pentru literatori asimilarea culturii clasice latine, ce rezultate poate aduce acest clasicism care fecundează sufletul modern - sufletul romantic
Literatura universală - în periodicele românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9159_a_10484]
-
23 noiembrie 1924: "Despre importanța cunoașterii "clasicismului latin" pentru evoluția literaturilor contemporane ale popoarelor romanice. Autorul își propune să demonstreze într-o suită de articole cât de folositoare este pentru literatori asimilarea culturii clasice latine, ce rezultate poate aduce acest clasicism care fecundează sufletul modern - sufletul romantic în special - în ce are mai bunť". Din literatura greacă, articolul lui Mircea Eliade, Deucalion, publicat în Orizontul, nr. 7, din 11 februarie 1926: "Sunt amintite scrierile grecești despre legenda potopului din timpul lui
Literatura universală - în periodicele românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9159_a_10484]
-
Epoca este dominată de conflicte între accentul pus pe renașterea - "renaixença" - culturii și limbii catalane și apartenența la Spania. Între susținătorii respectului pentru tradiții locale și adepții avangardei pariziene. Între barocul atât de personal al arhitecturii lui Antoni Gaudí și clasicismul minimalist al pavilionului ridicat de Mies van der Rohe pentru expoziția internațională din 1929. Una dintre cele mai interesante teme ale expoziției este explorarea rădăcinilor catalane ale artei lui Picasso. Născut la Malaga, în sudul Spaniei și trăind aproape toată
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]
-
două cunoscute la noi formații instrumentale de trio, Trio-ul cu pian "Pro Arte" din București și trio-ul muzicienilor sosiți din Elveția, de la Basel - violonista Adelina Oprean, Thomas Füri la violă și Conradin Brotbek la violoncel - au etalat creații ale clasicismului muzical, lucrări semnate de Joseph Haydn, de Wolfgang Amadeus Mozart. în fapt, zona clasico-romantică vieneză a hrănit literalmente anii formației artistice a adolescentului Enescu. Au fost decenii în care umbra lui Beethoven reprezenta o realitate concretă a cotidianului marii metropole
"Enescu și muzica lumii"... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9338_a_10663]
-
ni se arată cu deosebire legat de tradiția criticii literare franceze, așa încît considerațiile pe care le emite pe tema acesteia au adesea un aer pro domo. întîi de toate e vorba de o mentalitate raționalist-echilibrată, altminteri zis de un clasicism pe care-l putem constata, în înfățișări uneori difuze, alteori explicite, la majoritatea numelor sale exponențiale, începînd cu Sainte-Beuve. După o apropiere de orientarea romantică (episodul Hernani), acesta "operează o mișcare prudentă de retragere", în virtutea fondului clasic al educației sale
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
de luni a produs o operă vie, inclusiv cu o foarte pregnantă latură moralistă care a îngăduit asemănarea sa cu Saint-Simon și chiar cu Balzac, "îmbogățind ancheta asupra omului, în configurațiile sale cele mai felurite". Pe acest drum al unui clasicism debarasat de dogme au pășit Désiré Nisard, care în a sa Istorie a literaturii franceze a fixat spiritul patriei sale în linii desprinse din investigarea clasicilor, și Ferdinand Brunetiere, care a proclamat supremația clasicismului, "spre mortificarea modernilor", cam în chipul
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
felurite". Pe acest drum al unui clasicism debarasat de dogme au pășit Désiré Nisard, care în a sa Istorie a literaturii franceze a fixat spiritul patriei sale în linii desprinse din investigarea clasicilor, și Ferdinand Brunetiere, care a proclamat supremația clasicismului, "spre mortificarea modernilor", cam în chipul în care bătrînul Boileau proceda în faimoasa-i dispută numită La querelle des Anciens et des Modernes. Contestînd "naturalismul modern" semnat de Flaubert, Zola ori de frații Moncourt, firește că Brunetiere a întîmpinat "o
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
Șerban Cioculescu, e mai curînd o aparență, deoarece adversarii se apropie printr-o analoagă infrastructură clasică. Cu toate că zelator al impresionismului, un Anatole France este un livresc, un alexandrin, "cu înclinări arheologice către umanitățile greco-latine", subtil cunoscător și interpret al valorilor clasicismului, în textele reunite sub un titlu simptomatic, Le Genie latin : "Sensibilitatea sa modernă este mai mult de suprafață, în timp ce fondul său este clasicist. Cu tot scepticismul său îngăduitor, după ce susține teoretic împotriva lui Brunetiere și în numele liberalismului celui mai larg
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
situează romantismul sub semnul apăsător al patologiei morale. Literatura modernă în totalitate e acuzată de Julien Benda, în eseul Belphegor, că a sustras sensibilitatea de sub regentarea rațiunii, după cum gruparea de dreapta, Action française, a lui Charles Maurras preconiza revenirea la clasicism ca un complement necesar al ideii de ordine. O altă remarcă a lui Șerban Cioculescu, mai puțin previzibilă, este cea potrivit căreia critica literară a Franței ar fi suferit de "absența unei puternice culturi filosofice, în cumpănă cu solida pregătire
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
senzualitate ținută în frâu de o construcție stăpânită, seamănă acestui pictor, născut în timpul Ťanilor nebuniť șŤles années follesťț, dintr-un tată român și dintr-o mamă din regiunea Beauce: arta lui Cara Costea e făcută din elanuri levantine și din clasicism" (în original în limba franceză, aici traducerea mea). Pictura este explicată prin prisma originii sale, ceea ce ar putea fi în bună măsură relevant. Scriitoarea se referea la un amestec de "francitate" - fără a folosi acest cuvânt - și de elemente "orientale
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
direcție vizează garantarea unei ordini cosmice în care se mizează pe stabilitatea esențelor. În Barocul religios și vocal-simfonic surprindem îndemnul la închiderea sensurilor într-un mister, la fel de enigmatic, însă imanent, de data aceasta, unui tabu ce pretinde actul contemplării. În Clasicism se profilează ideea unei muzici pure, deschise, narative, în ceea ce privește cinetica centrului și a marginii relațiilor armonice, tonal-funcționale, dar închisă, contemplativă, sub raportul tectonicii sintaxei și morfologiei limbajului sonor: aplicarea consecventă a principiilor simetriei și cvadraturii în alcătuirea motivelor, frazelor și
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
trăi muzica, a ne face părtași ai acestei trăiri; înseamnă a pătrunde, a înțelege, a reda viața interioară, resorturile intime ale partiturii. Iar aceasta descoperind firescul, descoperind libertatea de acțiune din spațiul în care trăiește muzica însăși. Pornind din zona Clasicismului muzical vienez de sfârșit de secol XVIII, și până la marile creații camerale ale muzicii secolului trecut, pertinența abordării este uimitoare. Nu pot să nu evoc - pe această direcție - concertul în care, cu luni în urmă, tot la București, tot la
Impresionant final de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9504_a_10829]
-
consistență în susținere. Subtilitățile intonaționale ale lucrării sunt definite în baza unei extinse palete timbrale de care dispune tânărul muzician. Luxurianța cromatică fructifică în chip fericit spiritul însuși, bogăția expresivă a acestei muzici. Prezentând Concertul în mi minor - lucrare a clasicismului italian datorată lui Severio Mercadadante, flautistul Matei Ioachimescu impresionează prin natura sculpturală a sunetului pe care îl dezvoltă, prin seducția firescului cu care sunt investite traseele melodice ale lucrării. Expresia relativ convențională a muzicii capătă o motivație a sensurilor cărora
Tineri performeri by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9550_a_10875]
-
o nouă coerență. O coerență care nu mai are nimic din elitarismul modernismului, una blând-tolerantă, în care poate încăpea întreaga istorie a culturii. (...) încep să se prefigureze zorii unui nou umanism și, în sens strict cultural, poate ai unui nou clasicism, cum au lăsat să se înțeleagă unii exegeți, întrucât totul se închide în retorică." (p. 54); "desubstanțializarea lumii fiind una din trăsăturile viziunii postmoderne, efortul acestei literaturi se îndreaptă spre omogenizarea prin cumul, prin aglomerare, prin suprapunere. Retorica, practica textuală
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
autor într-o viziune barocă, înconjurându-l de bizareriile lumii sociale și asociindu-l cu deformările umanității din anturaj. Ioanide este un spirit clasic încastrat în spiritul baroc al romanului. Nicolae Balotă sesizează chiar o intersecție culturală mai complexă între clasicism, romantism și baroc în spiritul călinescian: Perfect conștient de sorgintea romantică a ideii de geniu, așa cum el însuși și-o formulează, Călinescu poate fi definit în această ipostază a sa drept o natură barocă (...) care râvnește spre o ordine clasică
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
înainte de a sublinia faptul că Ioanide exemplifică nu un geniu, ci, mai vag, un om metafizic. Din acest motiv, aș scoate din discuție, cum am spus, termenul de romantism, pentru a reduce tensiunea spirituală a călinescianismului la opoziția moderată dintre clasicism și baroc, regăsibilă și în romanul Bietul Ioanide. În esență, distanța nici nu e atât de mare de la clasic la baroc încât să constituie o opoziție. E o diferență graduală, nu o antiteză, după cum glosează G. Călinescu în Impresii asupra
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
baroc încât să constituie o opoziție. E o diferență graduală, nu o antiteză, după cum glosează G. Călinescu în Impresii asupra literaturii spaniole: "Barocul stă pe o structură rațională, strict geometrică și nu face altceva decât să dezvolte datele prime ale clasicismului". De aceea compromisul clasicului cu barocul se realizează mai ușor. Mai mult decât o "propensiune spre baroc", remarcată de S. Damian, mi se pare că Bietul Ioanide ancorează în plin spirit baroc, depășind compromisul dintre clasic și baroc, pe care
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]