254 matches
-
sunt tânăr, sunt sceptic cu utopiile, știu ce aduc. Dar eșecul marilor visuri nu este dezastruos? Dar suspiciunea? Nu e mai rea? Rapacitatea, bigotismul, egoismul devin tot mai îndreptățite?“ Și după o vreme, iarăși: „Da, da, mă ocup de psihologia claustrării. Asta e obsesia mea, da“. Și iarăși, cândva: „Izolarea și neputința în care suntem ținuți are și avantaje, credeți? Nu cumva are și avantaje subdezvoltarea, apatia? Toate tabieturile, gândiți-vă! Siesta, relațiile de familie, lecturile, mâncarea gătită acasă, ordinea, politețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să vorbească cu cineva, să se lepede de poverile ce apăsau, cu toată greutatea lor, peste inima sa, numai pentru a-și ușura și el conștiința câtuși de puțin. Însă deloc nu se putea îndura, fiindcă îmbrățișase o formă de claustrare extremă, ce și-o dorea a fi neclintită și care îl obliga să rămână cu totul în lumea lui, în singurătate, ca un sihastru-n izolare, supunându-se necontenit și fără împotrivire noianului de gânduri, ce-l asalta și-l
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care nu va mai ieși niciodată la lumina soarelui. Dacă mai și ajunge aici În circumstanțe speciale, așa, ca tine, de exemplu -respectiv, mai mult nolens decât volens -, e firesc și de așteptat să se sperie și să trăiască sentimentul claustrării, să fie măcinat de neliniște și de dorința de a evada. Toate astea se știu; din acest motiv, tentativa ta de a părăsi Centrul În maniera În care ai făcut-o a fost privită cu Îngăduință și Înțelegere. Dincolo de anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să vorbească cu cineva, să se lepede de poverile ce apăsau, cu toată greutatea lor, peste inima sa, numai pentru a-și ușura și el conștiința câtuși de puțin. Însă deloc nu se putea îndura, fiindcă îmbrățișase o formă de claustrare extremă, ce și-o dorea a fi neclintită și care îl obliga să rămână cu totul în lumea lui, în singurătate, ca un sihastru-n izolare, supunându-se necontenit și fără împotrivire noianului de gânduri, ce-l asalta și-l
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
este neutralitate. Stoicii sînt indiferenți, nu neutri, parcă așa spunea Noica. Păstrînd proporțiile, iată, sînt și eu indiferent În fața alternativei pentru că am credința că tot ce se Întîmplă În ultimă instanță e spre bine. — Păi, domnule, față de somnul matale suveran, claustrarea mea e... — Hai s-o lăsăm baltă. Fiecare pasăre pe limba ei piere. Am obosit, n-ai vrea să schimbăm discuția? Mai bine Îți recit ceva din Pessoa: „Să-i imităm pe Perșii din poveste În timp ce-afară, - aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
atitudine ostilă față de statutul de scriitoare, care duce inevitabil la ruperea oricărei punți de comunicare între cei doi. Fără posibilitatea de a se „mișca“, așa cum singură o afirmă, unicul obiect al analizei sale rămâne propria persoană, de unde și abundența prozelor claustrării, în care personajul principal este întotdeauna o femeie închisă, captivă în propria existență, a cărei poziție în lume este cea a spectatorului unor vieți străine. Scrisul devine pentru autoarea Femeii in fata oglinzii un refugiu, un exercițiu eliberator a cărui
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pierzându-le, e ca și când ai pierde candoarea vieții. În fundul văii, ca o linie demarcatoare, se afla o mică gârlă ce alerga printre bălării, iar dincolo de această gârlă, În partea opusă, era lăcașul de pioasă retragere a cărnii În rugăciune și claustrare. Noi mergeam pe o potecă pe partea de dincoace a văii, o potecă șerpuitoare ce ne conducea pe malul Înalt surpat al Oltului, de unde ne lăsam să alunecăm pe nisipul roșu-Încins, de la douăzeci de metri Înălțime, exact În locul unde apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de lecții din partea unei meditatoare. Înzestrate cu un cuget mai ager, domnișoarele din la Belle Époque se bucură de asemenea de mai multă libertate fizică. Și așa doctorii erau de multă vreme îngrijorați de efectele distrugătoare pe care le aveau claustrarea și imobilitatea forțată asupra sănătății fetelor tinere, recomandând mereu ca acestea să aibă parte de aer, de soare, de mișcare și de veșminte largi, care să le acopere trupul fără să le stingherească respirația. Având însă în vedere că aceștia
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sexuale stimulate de pornografie. Într-una dintre concluziile sale remarcabile, Ariès desemnează sexul și moartea ca "punctele cele mai slabe ale zidului de incintă" al civilizației, zonele periculoase ce permit prelungirea naturii iraționale în cultură - de unde ritualizarea, controlul, ceremonialul și claustrarea, cu toate metamorfozele lor. Intersectând numeroase semnificații culturale, trezind neliniști primare, fotografia post-mortem a secolului al XIX-lea conservă ceva misterios și inefabil, mai tulburător și mai visceral decât imaginile crude ale prezentului nostru explicit. "Dilemateca", anul VIII, nr. 85
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
1988) ș.a., textul se încarcă de tensiuni subversive, ca în cazul oricărui poet adevărat de la finele ceaușismului. Aproape totul se poate citi în cheie politică sau, cel puțin, se poate defini prin conflictualitate față de prezent. Totul devine parcă figură a claustrării și a ratării, fiecare vers degajă deopotrivă exasperare și eliberare, motivul Clovnului, figurile Actorului (saltimbancul, cascadorul aflat mereu în opoziție cu un regizor dictatorial și un scenariu prestabilit, invariabil procustian), ale versificatorului sarcastic, văzut ca un „mim plictisit”, compun un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
e un mediu artificializat, un cadru exterior, el e absorbit în țesătura poemului de către o gândire poetică ce participă la avatarurile cosmosului. De altfel, și spațiul poetic se diversifică, producându-se o alternanță dihotomică a deschiderii spre ilimitat și a claustrării. E regăsit, de asemenea, sentimentul grav al trecerii timpului, ca și melancolia sau angoasa ființei umane confruntate cu absurdul existențial, cu un univers ce nu răspunde la interogațiile sale. De la elanurile cosmosului, transcrise în manieră ușor hiperbolizantă, la retranșarea din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Înscena diferit pentru a provoca surprize - locutorul blanchotian răzbate tot mai insistent. Cu cît mai insistent, cu atît mai monocord - scriitura Îl apără ca un scut de respingere, de refuzul căruia i se simte destinat. Din acest presentiment destinal al claustrării trebuie să fi apărut orientarea lui ideologică din tinerețe, și-apoi din credința că s-ar mai putea salva, schimba ceva, a venit reconversia de după război (anunțată deja din 1933, căci Blanchot n-a fost niciodată antisemit). Neutralitatea scriiturii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tăi ochi. Este o prăbușire, asemenea unei paralizii a vieții sufletești și morale. 3. Izolarea Aceasta este situația limitativă predominant formală. Este separarea mea de lume, de semenii mei. Izolarea este fie o retragere narcisistă aleasă de mine, fie o claustrare pe care mi-o impun alții. Ea reprezintă Însingurarea, pierderea contactelor și Îngustarea comunicării, atât cu mine, cât și cu ceilalți. Izolarea mă duce la disperare, așa cum disperarea mă rupe de lume și mă izolează interior. Prin izolare și disperare
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a unei realități inacceptabile moral, fie ca pe un univers deschis interior, construit din valori morale supreme. Persoana luptă Împotriva singurătății sale chiar și În situația În care această singurătate Îi este impusă forțat. Aflată, de exemplu, În condiții de claustrare severă, absolută, Împotriva voinței sale, persoana va lupta Împotriva singurătății. Ea va apela la un dublu, la un alterego În care să se reflecte și cu care să comunice. În felul acesta, este refuzată Încremenirea impusă, pe care individul o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de a acționa, autostimularea prin succesele obținute În viață, existența unui suport moral-religios. Factorii negativi sunt reprezentați de absența unei educații și instrucții corespunzătoare; prezența unor modele negative În formarea personalității și imitarea acestora, eșecuri, complexe de inferioritate și culpabilitate, claustrarea cu privarea de libertate, teroarea psihică sau tortura fizică, mizeria, sărăcia, foamea, lipsa de Încredere În sine și situațiile repetate de eșec, existența unor boli cronice invalidante; absența unui suport moral-religios. Este firesc, având În vedere factorii formatori ai personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
spațiul cosmic nelimitat. Astfel privită problema, nomadismul este „primitivism” numai din punctul de vedere al unei mentalități citadine. Omul cetății nu-l poate Înțelege pe nomad, la fel după cum, În egală măsură, nomadul Îl refuză pe cetățeanul sedentar care preferă „claustrarea” Între zidurile cetății. Ne aflăm În fața unor atitudini morale și sufletești diferite. Mai mult decât atât, ele sunt și destine diferite, alte modele de viață, o altă mentalitate. Poate că din aceste motive „Întâlnirea”, destul de frecventă dintre cetățeanul cetății și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
La nivelul compoziției, poezia este structurată în două unități logice, marcate prin „decupajul“ strofic (strofe inegale, de 16, respectiv 4 versuri, cu măsură și ritm variabile, cu rimă împerecheată). Incipitul asociază eului liric ipostaza poetului care creează întrun spațiu al claustrării, năzuind să transforme în artă orice experiență trăită sau imaginată: Le am scris cu unghia pe tencuială / Pe un părete de firidă goală. Prima secvență surprinde condiția neobișnuită a artistului modern, imaginând actul scriiturii întrun uni vers carceral. În acest
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dinamică modernitate. Între Sadoveanu și Rimbaud, între poezia populară și Villon, lirica lui Labiș își construiește cu dezinvoltură un mediu propriu în care trăiește. Spațiul nord-moldovenesc este totodată un loc de refugiu, de apărare și de reculegere, dar nu de claustrare. În el se retrage poetul pentru a se regăsi, pentru a-și pregăti sufletul în vederea unor plecări, explorări, fără de care nu poate trăi. „Poezia lui Labiș nu se constituie din teme tratate, deși vremurile i-o cereau, iar el
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
un recipient, iar simbolistica ei depinde, în mare parte, de ceea ce conține, de comoara pe care o ascunde. Dacă este deschisă, permite accesul la resursele interioare, la bogăție, la cunoaștere. Dacă este închisă, exprimă mai ales noțiunile de încătușare și claustrare. Subiectul nu are acces la viața sa interioară sau la un cerc de prieteni, de exemplu. Este închis în lumea sa și, la limită, are un comportament ce îl împiedică să se deschidă, să comunice, să dialogheze cu ceilalți. Cutia
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
semnifică și dobândirea puterii, deoarece castelul este reședința regelui. Este vorba, în general, de o viziune pozitivă și liniștitoare asupra evoluției și reușitei subiectului. Totuși, castelul, mai ales ca fort sau fortăreață, evocă și noțiunile de izolare și închidere. Exprimă claustrarea, autoritatea ce interzice orice libertate, puterea castratoare. Zidurile de apărare semnifică atitudinea defensivă a subiectului. Reușita poate avea drept corolar frica și privațiunea. Castelul mai simbolizează, în anumite interpretări, iluzia, dorința nesatisfăcută, utopia. Capătă sens ca evocare a efemerității, printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
are și mijloacele de a rezolva problemele. Broasca și zăvorul au o semnificație de ermetism. Sunt semnul închiderii posibile sau confirmate, al secretului ori al lucrurilor nespuse, al atitudinilor defensive. Sub aspect pozitiv, reprezintă protecția; sub aspect negativ, sunt marca claustrării ori a prizonieratului. Adesea, viața psihică a subiectului este zăvorâtă, împiedicând exteriorizarea emoțiilor și a pulsiunilor. Broasca dezvăluie și voyeurismul latent ori manifest. Privitul pe gaura cheii semnifică indiscreția, violarea intimității, accesul neautorizat la anumite secrete. Climă Condițiile climatice sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
amplă, de tip romanesc. Într-adevăr, romanele lui B. sunt superioare stilistic, tematic și structural scrierilor anterioare. Copilăria, adolescența și tinerețea lui Nicolae Ostia (1971) reprezintă cronica unei fatalități existențiale. Până la maturitate, timp de cincisprezece ani, Nicolae Ostia trăiește coșmarul claustrării, fiind închis și legat în casă de tatăl său vitreg, sub pretextul participării tânărului la acțiunile unei bande de huligani. După moartea tatălui, la treizeci și doi de ani, este eliberat, dar nu poate scăpa și de absurdul ce-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285577_a_286906]
-
6; Ulici, Prima verba, I, 203-204; Valeriu Cristea, „Ipostaze ale prozei”, RL, 1977, 49; Al. Săndulescu, Comentatoare a prozei, VR, 1978, 5; Fănuș Băileșteanu, Eseuri despre proza psihosocială, CRC, 1978, 20; D. Micu, Vocația analizei, RL, 1980, 42; Edgar Papu, Claustrare citadină, CNT, 1981, 42; Valeriu Cristea, „Prețul singurătății”, RL, 1981, 44; Eugen Simion, Un roman de moravuri, R, 1981, 11; D. Micu, Neacceptarea înfrângerii, VR, 1981, 11; Mihai Dinu Gheorghiu, „Prețul singurătății”, CRC, 1981, 47; Ioan Holban, Parabola lui Iov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
de prezentare a metodei fără un scurt moment de reflexivitate metodologică. Sociologia americană, prin prima generație de pionieri care au alcătuit ceea ce ulterior a devenit în memoria disciplinei "Școala de la Chicago", a furnizat impulsul decisiv care a evacuat sociologii din claustrarea lor camerală, invitându-i să "iasă afară și să își murdărească mâinile cu cercetare adevărată", după cum le recomanda R.E. Park studenților săi (cf. Adler și Adler, 1998, p. xii: go out and get your hands dirty in real research). A
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
creierii munților și în stânile ciobănești. Prin aceasta s-a configurat o constantă a spiritului românesc - refractaritatea de a păși vijelios în istorie, refuzul tentației de a face istorie, recluziunea într-o viață de tip organic. Prin abandonul istoriei și claustrarea în sine a fost posibilă salvarea duhului etnic românesc de suflul distructiv al istoriei. Sub aceste auspicii s-a precipitat fondul etnic românesc, a cărui specificitate a dat-o reticența categorică de a se lăsa "târâtă în istorie" (p. 230
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]