354 matches
-
de tahicardie este impresionantă, dar nu rezistă la o injecție zdravănă În fesă. Faceți frumos o injecție cu zece miligrame dintr-o benzodiazepină oarecare și gata, nu mai vorbim de ea! Recomand diazepamul, comercializat sub numele de Valium. CÎt privește claustrofobia...“ Iată-mă lansat! Mi-ar fi plăcut la nebunie să le predau cursuri acestor fete ale căror evidente calități morale mie Îmi lipseau - altruismul, compasiunea, nevoia de devotament. „CÎt privește claustrofobia, domnișoarelor, foarte prost văzută de companiile aeriene care țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Recomand diazepamul, comercializat sub numele de Valium. CÎt privește claustrofobia...“ Iată-mă lansat! Mi-ar fi plăcut la nebunie să le predau cursuri acestor fete ale căror evidente calități morale mie Îmi lipseau - altruismul, compasiunea, nevoia de devotament. „CÎt privește claustrofobia, domnișoarelor, foarte prost văzută de companiile aeriene care țin morțiș să-și umple avioanele, dacă se Întîmplă ca ea să Însoțească agorafobia, amintește de acele păsări care se instalează pe spatele rinocerilor sau care ciugulesc prin fălcile crocodililor. Claustrofobia este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
privește claustrofobia, domnișoarelor, foarte prost văzută de companiile aeriene care țin morțiș să-și umple avioanele, dacă se Întîmplă ca ea să Însoțească agorafobia, amintește de acele păsări care se instalează pe spatele rinocerilor sau care ciugulesc prin fălcile crocodililor. Claustrofobia este parazitul agorafobiei“. Vechiul vis de macho: să iei de nevastă o infirmieră! E cam ceea ce mi s-a Întîmplat mie. De voie, de nevoie, Tina a devenit infirmiera mea, Într-o specialitate În care am avut onoarea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Benelux? Dar mama soțului? Feriți-vă de un băiat care Își iubește prea mult mama, e un potențial agorafob“. „Dar despre tată ce ne spuneți?“. „Aici pătrundem Într-un domeniu atît de vast... Îmi voi Încheia cursul aici. Vă reamintesc: claustrofobia nu este uneori decît o simplă fobie față de mijloacele de transport“. E ceea ce mi s-a Întîmplat la New York atunci cînd responsabilii cu Departmentului de Film de la Muzeul de Artă Modernă m-au invitat să vin să-mi prezint scurtmetrajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
plăcuseră filmele mele și alături de care mă simțeam Încrezător de cînd Îmi povestise că fusese internat vreme de cîteva luni Într-un spital de boli nervoase. Mi-a obținut o consultație la bunul Theodor Reik, care m-a descotorosit de claustrofobie În doi timpi și trei mișcări, punîndu-mă să mă așez În fața lui și Începînd prin a mă preveni că Întîlnirea cu tine Însuți e rareori o experiență plăcută. „N-o să am timpul să te vindec, dar o să facem În așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Am renunțat repede la aceste eforturi nemaipomenite - de fapt, nici măcar n-am renunțat la ele, am devenit incapabil să le mai fac și m-am văzut constrîns să mă refugiez În casă. Ca să mă deplasez, renunțasem și la metrou. Reapăruse claustrofobia. Nu mai lipsea decît o criză zdravănă de tahicardie. Prima oară cînd am avut o criză de tahicardie, neștiind ce era, am crezut că o să mor (inima bate atît de tare, sîngele circulă atît de repede Încît nu-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
le trezea mereu interesul, iar uneori chiar le Înduioșa. Așa cum unora dintre bărbați le plac doar femeile care șchioapătă, unora dintre femei le-ar fi plăcut să-și petreacă noaptea cu un agorafob. Deveneam Îndrăzneț și le vorbeam atunci de claustrofobie. Puțin le păsa! Erau gata să-și petreacă noaptea și cu un claustrofob, din moment ce asta nu se Întîmpla În camera lor. Spuneam că mi-era teamă că Îmi voi pierde mințile În sălile de cinema și În metrou. Oare rezuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fără panică. În colț cu via Rastrellii Belbo mă apucă de braț: „Pe-aici, tinere”, Îmi zise. Am Încercat să-l Întreb de ce, căci via Larga mi se părea mai sigură și mai populată și m-am simțit cuprins de claustrofobie În labirintul străduțelor dintre via Pecorari și Arhiepiscopie. Mi se părea că, pe acolo pe unde mă conducea Belbo, mi-ar fi fost mai greu să scap În cazul În care poliția ne-ar fi ieșit În Întâmpinare de pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Se spune că În lume nu există decât două exemplare din ea. Ăsta e al treilea. Iar aceasta este prima ediție din Telluris Theoria Sacra a lui Burnetius. Nu-i pot privi planșele seara fără să am o senzație de claustrofobie mistică. Profunzimile globului nostru... Nebănuite, nu-i așa? Văd că domnul Diotallevi e fascinat de caracterele acelea ebraice din Traicté des Chiffres a lui Vigenère. Priviți-o atunci pe aceasta: e prima ediție din Kabbala denudata de Knorr Christian von
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
intensificară din nou, mărind panica. Tot acest zbucium determinase și o eliberare de căldură din corpurile tuturor, mărind alarmant temperatura aerului. Sachs simțea că nu mai poate respira, iar presiunea corpurilor pe pieptul ei amenința să îi oprească activitatea inimii. Claustrofobia - una din cele mai mari temeri pe care ea le avea - își încleștase mâinile în jurul ei, simțindu-se deodată absorbită într-o senzație puternică de captivitate. Dacă te miști, nu te pot prinde... Dar ea nu se putea mișca. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
eforturile pentru a îndruma publicul spre ieșire. Cu toate acestea, spatele, coastele și fața îi fuseseră afectate. Stătea pe iarbă de un sfert de oră deja, sleită de puteri, pe de o parte din cauza izbiturii, iar pe de alta din cauza claustrofobiei de care suferea. Putea, în general, să tolereze camerele mici, chiar și lifturile. Dar fiind complet imobilizată, fără vreo posibilitate de scăpa din strânsoare, o afectase fizic și fusese încolțită de panică. În jurul ei, răniții erau îngrijiți. Nu fusese niciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de adjunctul său, Roland Bell. În aceeași cameră se afla și Amelia Sachs. Întunecimea camerei de interogatoriu, amplificată de dimensiunile reduse ale ferestrelor și de zgârcenia cu care lăsau să pătrundă lumina înăuntru, îi producea acesteia o puternică senzație de claustrofobie, senzație care oricum nu o părăsise cu totul după episodul cu panica de la Cirque Fantastique. Nu-și găsea astâmpărul, mișcându-se tot timpul de colo-colo prin cameră. Ușa de fier se deschise, iar paznicul lui Constable lăsă prizonierul să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aprecieze frumusețea. Însă nu avea timp de pierdut. Se rostogoli pe burtă și porni să se târască împingând sacoșa cu materialele și consola. Împins-târât, împins-târât: înaintarea era foarte lentă. Umerii abia încăpeau în tubul îngust. Din fericire nu suferea de claustrofobie, așa cum nu știa ce era amețeala și alte stări mentale care bănuiau specia umană. Ar fi atâtea de spus despre avantajele inteligenței artificiale. Înainte, tunelul se strângea la infinit. Cam așa trebuie să simtă un glonte în țeava unei arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
a fost o vreme primar la Gloduri. M.I.: Mai știi? În tot cazul, eu nu pot crede că Bacovia XE "Bacovia, George" a vorbit numai despre Bacău, un oraș mult mai burghez și mai mare decât târgul din poeme. O claustrofobie așa de mare nu poate să apară la Bacău. S.A.: Dar poate apărea foarte bine la Tg. Neamț, ca în povestea revelației tale nocturne... M.I.: Da! De asta eu, într-un fel, mi-a reformulat imaginea despre Tg. Neamț prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Bacovia, George" decât în 1968, în Israel, unde tocmai apăruse. Da, da, recunosc până la urmă că amintirile mele despre Tg. Neamț sunt influențate și de Bacovia XE "Bacovia, George" . Poate din acest motiv, prin această prismă, am și vorbit de claustrofobie. S.A.: Deci după primele descrieri ale orașului tău, care sună mai mult a Ionel Teodoreanu, cu puritatea idilică a primei copilării - tandră și inocentă ca în Ulița copilăriei -, vii cu aceste elemente de claustrofobie și sfâșiere din Bacovia XE "Bacovia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
această prismă, am și vorbit de claustrofobie. S.A.: Deci după primele descrieri ale orașului tău, care sună mai mult a Ionel Teodoreanu, cu puritatea idilică a primei copilării - tandră și inocentă ca în Ulița copilăriei -, vii cu aceste elemente de claustrofobie și sfâșiere din Bacovia XE "Bacovia, George" . Să zicem, oarecum schematic, un strat adolescentin al memoriei afective, suprapus retrospectiv peste stratul infantil. Poate că tranziția de la copilărie la adolescență stă pentru tine sub semnul lui Creangă XE "Creangă, Ion" : vezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
l-am citit sistematic XE "Bacovia, George" , eram de-acum de cel puțin patru-cinci ani în Israel, era după războiul din 1967, eram la Universitatea din Haifa. Trăiam o deschidere de orizont extraordinară, așa că era mult mai ușor să văd claustrofobia. O întâlnisem însă deja, la Tg. Neamț, cum am spus. S.A.: O simțiseși. M.I.: Da, acesta e cuvântul: o simțisem, dar era încă puțin abstractă. Alternativa era Parisul, dar ce fel de Paris? Cel pe care nu-l văzusem niciodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
cum am spus. S.A.: O simțiseși. M.I.: Da, acesta e cuvântul: o simțisem, dar era încă puțin abstractă. Alternativa era Parisul, dar ce fel de Paris? Cel pe care nu-l văzusem niciodată, cel din cărți. Am avut așadar sentimentul claustrofobiei, dar el nu era contrabalansat de experiența directă a unui alt tip de existență. Când am citit Bacovia XE "Bacovia, George" la Haifa, trecusem deja prin armată, văzusem ce înseamnă distanțele, ce înseamnă alte ritmuri de viață... S.A.: Începeai să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
mea problemă era că am epuizat foarte repede, citind zi și noapte, tot ce se afla în Tg. Neamț. Adică nu prea mult. Oricum, nu destul pentru mine. S.A.: Și așa, încă o dată, ai simțit limitele micii tale lumi. Pe lângă claustrofobia propriu-zisă, să-i zicem existențială, ai trecut și prin claustrofobia cititorului, care apare probabil în momentul în care pipăi limitele fizice ale bibliotecii tale. Tu tinzi spre biblioteca infinită, borgesiană, iar în realitate ajungi rapid la capătul raftului, și apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
și noapte, tot ce se afla în Tg. Neamț. Adică nu prea mult. Oricum, nu destul pentru mine. S.A.: Și așa, încă o dată, ai simțit limitele micii tale lumi. Pe lângă claustrofobia propriu-zisă, să-i zicem existențială, ai trecut și prin claustrofobia cititorului, care apare probabil în momentul în care pipăi limitele fizice ale bibliotecii tale. Tu tinzi spre biblioteca infinită, borgesiană, iar în realitate ajungi rapid la capătul raftului, și apoi în toate direcțiile nu mai urmează decât peretele. M.I.: Da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
erecție, pentru că e prea strâmt pentru ceva măreț“, De mână e o acțiune colectivă, psihotică, de generare a diferenței. Paradoxul acesta, pe care actorii din Sfântu Gheorghe îl pun la share cu noi, e cheia de ieșire din parodie și claustrofobie. Dar dacă eu nu vreau să ies acum, ci să rămân cu tânărul Petronel în lumea noastră? De mână, de Sofia Fredén Traducere: Carmen Vioreanu Regia: Radu Afrim Cu: Sebastian Marina, Elena Popa, Daniel Rizea, Dorin Ceoarec, Claudia Ardelean, Florin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Preferata mea era făcută de Richard Serra, două foi de metal impozante, îmbinate într-un unghi care îmi dădea senzația de echilibru. Stând între ele și privind în sus, o doză de adrenalină era garantată: în egală măsură, senzații de claustrofobie și de excitație amețitoare. Ultima pe lista preferințelor mele era o uriașă femeie goală. A dracului de tipică pentru toți bancherii ăștia. Pentru a fi un echilibru, ar fi putut să comande și un bărbat gol care să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
parc-ai fi Elvis Presley, spuse Harry. — Elvis Presley e mort. — Ei, vezi, ai prilejul să te-afirmi. Norman privi În jur. — Unde e Levine? — Levine n-a rezistat, spuse Barnes cam repezit. În submarin a avut o criză de claustrofobie și a trebuit să fie dus Înapoi. Se mai Întâmplă. — Asta Înseamnă că nu vom avea biolog marin? — Ne descurcăm și fără el. — Urăsc blestematul ăsta de costum, izbucni Ted. Pe bune că-l urăsc. — Beth arată bine În al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
neagră. Luminile rețelei rămăseseră stinse. Se Întinse din nou În pat, privind țevile cenușii de deasupra capului; acum păreau mai aproape, ca și cum s-ar fi mișcat Înspre el În timp ce dormise. Totul părea mai strâmt, mai Înghesuit, ceea ce accentua senzația de claustrofobie. „Doamne Dumnezeule, Încă vreo câteva zile de-astea!“ Își spuse. Spera ca cei de la Marina Militară să se gândească să-i anunțe familia. După câteva zile, Ellen va Începe să-și facă griji. Și-o imagina sunând mai Întâi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de viață; noi Înșine, care luptăm pentru a menține cât mai sus echidistanța neutră, am aparținut În acestă după-amiază confreriei celor care urcă cu liftul și, câteva minute mai apoi, confreriei celor care coboară În subsol sau rămân blocați de claustrofobie Între raionul de bonete și cel de menaj. Gestul cel mai mărunt, aprinderea sau stingerea unui chibrit, ne gonește dintr-un grup și ne dă adăpost În celălalt. O atare diversitate comportă o prețioasă disciplină pentru caracter: cel care agită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]