336 matches
-
să se bulucească, vezi, mai demn, desigur, de interes, singur, fără soră sau nevastă care să-l scoată duminica la plimbare ca pe cățel, și unde mai pui că și cu mașină. Alesul, deh, un bărbat pentru nouă femei. Le claxona de zor, le chema sub aripa lui, să le înghesuie în mașină claie peste grămadă, să le pună la treabă, mai știi ce maniac și obsedat care achiziționează femei agro, ce traficant de carne vie... Ba uite că doar una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
haine cu franjuri negre. Strada era Întunecată și udă de la ploaie, iar semaforul din marea intersecție de lângă stația de metrou, ale cărui lumini verzi, galbene și roșii clipeau În băltoace, nu era băgat de nimeni În seamă cu excepția mașinilor care claxonau. Așa arăta colțul În care locuiam. Iubeam acel loc, căci nicăieri nu mă mai simțisem atât de bine. Însă Tom avea Îndoieli. Unde ziceai că mergem? La un club indie care se cheamă Silver, am oftat eu. Probabil că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cerșetori și hamali, muncitori cu șepci și haine obosite de atâta purtat, țigani și lume distinsă. Ieșind din gară, m-am așezat mai întâi jos, pe o treaptă, și am privit. Tramvaiele se opreau și porneau în toate direcțiile, automobilele claxonau, frânau ori accelerau, caii de la trăsuri se speriau, vizitiii se certau cu șoferii, iar șoferii cu pietonii. Deasupra capului meu atârnau tot felul de cabluri și erau o mulțime de lămpi pentru iluminatul străzii, câte una la câțiva metri. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
apă. Mama a coborât geamul mașinii, a tras aer adânc în piept și a părut mulțumită. Eu în schimb, abia puteam să respir. Clădirea era foarte mare, cu mai multe etaje și se înălța chiar la marginea pădurii. Șoferul a claxonat scurt și un bărbat a venit în grabă să ne deschidă poarta. Un gard înalt, din bare de fier, despărțea șoseaua de curtea sanatoriului. Dincolo de el se întindeau straturi de legume și flori. Șoseaua trecea pe lângă aripa stângă a clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
unei turiste tinere îndrăgostite de țara sfântă și de fascinantul ghid care o cunoaște atât de bine. Udi, încetează, ai nevoie de ambele mâini pentru a conduce, strig eu în timp ce mașina care se îndrepta spre noi din sens opus ne claxonează, din câte se părea ieșiserăm de pe banda noastră, dar el m-apucă de braț cu putere și-mi spune printre dinți, te-aș prefera pe tine în locul volanului, m-ar excita mult mai mult, ia să vedem cum merge așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
are timp să se gândească la felul cum vor reacționa părinții lui Alexandru, dar mai ales el sărăcuțul, că se și pomenește în fața casei părintești. Își stăpânește cu greu lacrimile care-i umezeau ochii, căutând să se poarte normal.Alexandru claxonează. Apare tatăl, un om bătrân de-acum, nu în floarea vieții, cum îl lăsase ea urmat de Florica în vârstă și ea, a cărei frumusețe i-o furaseră anii. — V-o prezint pe iubita mea, Prințesa își ia in serios
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de oameni gospodari. În mijlocul satului, unde se află primăria, poliția, școala și micile buticuri și bar, pe șosea, în fața gospodăriei unui om, în curte, lume multă adunată pentru o înmormântare. Cum șoseaua era plină de oameni, n-am vrut să claxonez pentru a mi se face loc de trecere cu mașina, așa că am tras pe dreapta, lăsând farurile aprinse, cum se obișnuiește când treci pe lângă un convoi funerar și am intrat în vorbă cu niște persoane venite să-l conducă pe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
este, cum se consideră de obicei, cea de-a scurta distanțele, deplasîndu-l pe om dintr-un loc în altul. Aceasta este doar o funcție secundară și, dacă stai să te gândești bine, inutilă. Noblețea mașinii constă în posibilitatea de a claxona, adică de-a comunica și a se comunica. Claxonarea, așa cum o concepea Emil Popescu, era vocea, până acum oprimată și sugrumată de om, redusă la un singur sunet animalic, gutural, dar de acum înainte liberă, demnă și suverană, a mașinii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care fac de serviciu la bucătărie. În ușa infirmeriei, un ciorchine de halate albe fumează și gesticulează, rîsetele izbucnesc sonor la fiecare a treia replică. De după colț, apare un Aro cîntînd din toate pistoanele și arcurile lui o muzică tonică - claxonează melodios nu se știe exact pe cine, pentru că de văzut, tot nu se vede nimic, deși ceasul arată ora 12. Toată treaba asta ar putea fi ceva ca un bal al fantomelor, dacă fantomele ar avea niște organe sexuale active
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să fiu generos, să ies din găoacea mea. Într-o seară, am observat de la distanță un cerșetor așezat la un colț de stradă. Imediat mi-am zis: "Iată o ocazie". Ca să ajung mai repede, am pornit printre mașini. Șoferii mă claxonau cu furie, dar eu nu-i luam în seamă. Mintea mea lucra cu febrilitate. Mă și vedeam dezvoltând ideea că numai aparent generozitatea este în favoarea altora. În fapt, este în favoarea noastră. Dând câteva monede unui cerșetor, ne cumpărăm la un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mintea, creând un haos din care nu mai putea să răsară o hotărâre cuminte. ― Mai încet! Am strigat cu atâta furie încît șoferul stopă speriat. Acum mașina abia se târa pe asfalt, altele mai grăbite ne-o luau înainte sau claxonau din spate nerăbdătoare, să mergem mai repede. Nu mai puteam răbda. Trebuia să se sfârșească odată cu chinul ăsta. ― Mână repede! Mai repede! Nu-mi păsa de ce avea să creadă șoferul, chiar dacă m-ar fi luat drept nebun. Pagubă-n ciuperci
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cam vechi) se oprește. Nick răsucește cheia în contact, de câteva ori, și-l simt că devine nervos. "Ce naiba are?" Poate s-a terminat benzina", zice doamna Lungociu. "Nici vorbă. Rezervorul e pe jumătate plin". Se aud mașini din spate, claxonând. Nick se dă jos să le explice că suntem în pană. Umbrela se dovedește acum providențială, căci plouă cu găleata. Reîntors în mașină, încearcă din nou. În zadar. Motorul nu vrea să pornească. Am pățit asta, deseori, acasă, cu Dacia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu găleata. Reîntors în mașină, încearcă din nou. În zadar. Motorul nu vrea să pornească. Am pățit asta, deseori, acasă, cu Dacia mea, dar cu un Chevrolet, în America supertehnicizată, nu mă așteptam să rămânem, imobilizați, în mijlocul străzii. Alte mașini claxonează în spate deoarece ne aflăm pe banda din centru, în fața semaforului. Cum vom ieși din încurcătură? "Să încerc să dau un telefon la biserică, să rog pe cineva să vină să ne ia", zice Nick, acum neverosimil de calm. Eu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să vă dau câteva exemple (ce vă vor sluji, sunt sigur) în legătură cu ceea ce am descoperit în cursul cercetării mele. Într-o zi, când, conducându-mi mașina, demaram pe verde cu o întârziere de o secundă, și în timp ce răbdătorii noștri concetățeni claxonau puternic și neîntrerupt în spatele meu, mi-am amintit dintr-o dată de o altă întâmplare, survenită în împrejurări asemănătoare. O motocicletă condusă de un om mic de statură și uscățiv, purtând ochelari și pantaloni de golf, mă depășise și se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
1937. Cerul e acoperit de o pâclă care seamănă cu fânul jilav. Copiii de pe Delături, care nu s-au dus cu vitele pe Calea Secii, au ieșit în uliță și se zgâiesc la mașina care așteaptă la poarta noastră. Șoferul claxonează. Trebuie să mă grăbesc. "Unchiul George", mătușa Terica și verișoara Norița așteaptă să vină mașina cu mine. Mă mai uit o dată la grămada de nisip din curte, la bătrânul măr, după aceea ies pe portiță. Mama plânge undeva în casă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Îi spuse În fugă. Julius găsi cuvintele potrivite ca să-i răspundă abia cînd Cano era departe, intra În primul teren viran din șirul nesfîrșit pe care-l avea de străbătut, după ce se strecurase printre zecile de mașini și camionete care claxonau de zor anunțînd că mămica sau șoferul așteptau nerăbdători. Uite-l pe Carlos. Chiar În noaptea aceea Julius a Început drumul lung pînă acasă la Cano. Traversă strada În dreptul școlii și trebui să se grăbească fiindcă o camionetă Mercedes de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
topi zăpada. Și pe urmă se Întoarse și intră În auditorium, Închizînd ușa În urma ei, ca să nu se răcească Academia. Se Îndreptă cu pași hotărîți spre scaunul cu șalurile, cînd deodată auzi aplauzele. Se lăsa Întunericul cînd Carlos Începu să claxoneze În fața porții de la intrarea palatului, gîndindu-se la tot bănetul care se cheltuise cu noua casă și totuși nu fuseseră În stare să mai dea o sumă neînsemnată pentru o poartă automată. Vru să-i spună lui Julius, dar Julius nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
casă și totuși nu fuseseră În stare să mai dea o sumă neînsemnată pentru o poartă automată. Vru să-i spună lui Julius, dar Julius nu era În apele lui, mai bine-l lăsa În plata Domnului cu gîndurile lui. Claxona din nou, dar degeaba. „Asta pentru că nu e mașina stăpînului, Își spuse, căci atunci ar da fuga Îndată prăpădiții ăștia, sigur, don Juan nu cheltuiește bani pentru porți automate fiindcă are doi lachei care-i deschid automat poarta, e dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poate că era mai bine cînd se gîndea la Peggy. Și pe urmă, cine-a zis că nu se mai gîndea la Peggy? Chiar În după-amiaza aceea trecu prin piața Gutierrez și, cînd se aștepta mai puțin, o altă camionetă claxona cîntînd marșul de la rîul Kwai și Pipo Lastarria trecu cu Peggy alături de el și era mult mai drăguță ca Înainte. Porni, acceleră cît putu de mult, dar Îi ieși Înainte o mașină și porumbeii se pierdură la curba următoare. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i dea ceva să mănînce, ca să se poată culca din nou și să doarmă mai departe. Santiago s-a urcat În camionetă și i-a spus lui Bobby să se Întoarcă cu Volvo. Era aproape opt dimineața cînd au apărut claxonînd de zor la poarta palatului. Universo, care Întotdeauna stropea florile foarte devreme, le-a deschis imediat poarta și atît Bobby cît și Santiago au fost nevoiți să manevreze volanul cu multă Îndemînare pentru a intra fără să-l calce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atît de obosite că ne-am culcat imediat ce-am ajuns la hotel. Numai că n-am prea dormit, cred că n-am văzut În viața mea un oraș mai zgomotos, iar taxiurile au trecut toată noaptea pe sub fereastra noastră claxonînd Întruna de-ți venea să-ți iei cîmpii. CÎteva fete au crezut c-au rămas fără bagaje, căci nu ajunseseră la hotel cînd am sosit noi și era cît pe-aci să le vină rău. Au ajuns abia În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Liniștea îi convine, în general, dar o tulburare a mersului firesc al lucrurilor, nu. Cred că era mulțumit doar atunci cînd toate tramvaiele erau adăpostite, curățate și verificate, iar ușile închise. El vedea, probabil, drumul acestora de-a lungul orașului, claxonînd, accelerînd, frînînd brusc, șerpuind prin mulțimea înfierbîntată, cu toți oamenii aceia ciudați urcîndu-se și coborînd, ca pe un rău necesar. În ultimele cîteva luni, tramvaiele nu mai circulaseră în oraș. Șinele fuseseră luate, iar suprafața celor care rămăseseră la locul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
piept și-și încleștă dinții să nu mai clănțăne. încetul cu încetul, radiatorul încălzi aerul la o temperatură mai confortabilă. Camionul era aproape singur pe stradă, dar, ori de cîte ori treceau de un tramvai sau de vreun trecător, McPake claxona strident. Lanark întrebă: — Rima, se va dansa la petrecerea asta? Presupun că da. — Vrei să dansezi cu mine? Presupun că da. De obicei nu stau să aleg. Lanark își încleștă pumnul și-și mușcă adînc buricul degetului mare. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iau pe jos spre casă. — Ești mult prea serios. Camionul o luă pe străzi largi, între grădini năpădite de buruieni, apoi intră pe o alee care cotea printre tufărișuri. în lumina farurilor pelice de promoroacă luceau prin frunzișul întunecat. McPake claxonă, apoi opri în fața unui conac impunător și toți coborîră. Conacul era o clădire pătrată cu două etaje, cu acareturi și o seră pe laturi. Tufișurile de zahă, ilice și rododendroni care o înconjurau îi dădeau un aer conspirativ, deși ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cea mai lentă. Dar BMW-ul stătea lipit de el, agățat de coada lui. Kishon apăsă pe claxon, cerându-i șoferului să mărească distanța. Dar efectul fu invers. Simți cum BMW-ul îi atinge bara de protecție din spate. Kishon claxonă din nou. Încetinește. Acum BMW-ul îl izbi din plin. Se uită în oglindă, apoi în față. Nu avea nici o alternativă. Dacă voia să scape de acest psihopat, trebuia să iasă de pe autostradă și să facă dreapta la următoarea. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]