1,628 matches
-
și Intendentului, umblat, mai mult ca sigur, prin Ventali... (CRONICĂ INFAMĂ, fragmentă § Prin Romancier, i-ai atribuit Castelanului obsesii ce-ți aparțin. Când vrei să te retragi în tine, îți astupi ochii și urechile și îți prinzi nasul c-un clește pentru rufe. Închizi ușa, ferestrele; ventilatorul, vara. Pielea nu-ți va fi atinsă de nici o adiere. Încerci să te regăsești în Infinitul Mic. Nu spui nimănui, întrezărești ridicolul; nici nu renunți, consideri exercițiul vital. Nicăieri nu găsești un adăpost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
neplăcută de la mereu imprevizibila tehnologie franceză - dar, la fel de bine, știa că dușmanii săi erau destul de demoralizați ca să încerce să-și schimbe în mod radical planul inițial. Din acel moment, cercul de la început urma să se transforme într-un fel de „clește“ enorm, dar, după părerea lui, asta n-avea să împiedice ca nisipul să nu mai fie nisip, piatra - piatră, soarele - soare și căldura - căldură. Iar nisipului, rocilor, căldurii și soarelui puțin le păsau dacă erau „cercuri“ sau „clești“. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fel de „clește“ enorm, dar, după părerea lui, asta n-avea să împiedice ca nisipul să nu mai fie nisip, piatra - piatră, soarele - soare și căldura - căldură. Iar nisipului, rocilor, căldurii și soarelui puțin le păsau dacă erau „cercuri“ sau „clești“. De fiecare dată când unul dintre acei oameni avea să facă un pas, trebuia să-l facă pe propria-i răspundere, de fiecare dată când va avea impresia că creierul îi este gata să explodeze, nu va primi nici un ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pusese stăpânire din nou pe insulița de pietre negre împrăștiate într-o mare de nisip roșiatic. Bruno Serafian numără pierderile și constată cu uimire că, în ciuda celor întâmplate și a faptului că cele două grupuri reușiseră să stabilească contactul strângând cleștele, nimeni nu murise, cu toate că patru dintre oamenii săi erau răniți mai mult sau mai puțin grav. La început îl surprinse faptul că dușmanii lor, care demonstraseră că țintesc grozav de bine, greșiră de astă dată câteva ținte ce păreau destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Așa-zisele lui scule de care nu s-a mai atins de ani de zile. Prize de ebonită crăpate, cu șuruburile lipsă, papiote de liță, sfori de diferite dimensiuni Încurcate În pînzele de bonfaier, pile ruginite de tăiat fiole, un clește vechi, moștenire de familie, dopuri, cuie, o jumătate de curea, o mască mică, neagră de la un revelion, o decorație ruginită pe care scrie „Iubiți cartea“ și dedesubt, „Fruntaș În producție“. Le scoate pe toate și la fundul sertarului, sub hîrtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
foarte agitată. Eram culcată pe masă, cu picioarele desfăcute, sprijinite pe două scaune, pe aceeași masă pe care desenasem intens timp de doi ani. Deodată am încetat să tremur, remarcasem că mâinile profesorului Amorel erau nesigure. Cu un fel de clește încerca să localizeze poziția fătului. Uitase să-mi facă injecția de anestezie locală. Totuși mă simțeam în siguranță, cu toate durerile pricinuite de căutarea în nevăzut. Reli îmi povestise că incizia, în fond, era o bagatelă, o nimica toată. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să-l ajungă din urmă, după care porniră împreună mai departe. Ce-i cu tine? întrebă el. Ce să fie? se apără acesta. De când am descoperit șapca te-ai schimbat la față. Tremuri tot și trebuie să scot vorbele cu cleștele de la tine. Te comporți ca și cum ai avea o legătură cu toată treaba asta. Nu, se apără Vasilică scuturând din mâini, Doamne ferește! Lasă, măi, că am glumit! adăugă Cristi zâmbind, văzând fața pe care o făcuse olteanul. Ia spune, ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aștepte confirmarea din partea femeii, inspectorul se apucă să pregătească încărcăturile explozive. Mai întâi desfăcu colacul de fitil pe care îl tăie în șase părți egale. În capul a cinci dintre ele fixă capsele detonante. I-ar fi prins bine un clește sertizor dar Calistrat nu adusese așa ceva. Nu-i rămânea decât să strângă cu dinții capsele pe fitil. Se strădui să facă acest lucru cât mai aproape de capătul liber al capselor, rugându-se să nu explodeze vreo una. Dacă se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu picioarele mînjite de fecale și de sînge menstrual. Cam vreo douăzeci de muncitori Îi căutau În gură, descleștînd-o cu o bară metalică. Alții Îi controlau În anus și În organele genitale, căutînd bani, diamante, aur. Dentiștii le smulgeau cu cleștele tot soiul de lucrări dentare, punți, coroane.“ În mijlocul lor stătea căpitanul Wirt. În buzunarul de sus al tunicii militare, În stînga, avea un exemplar al Conspirației legat În piele, tipărit la Editura Der Hammer În anul 1933. Citise undeva că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
trezit că o practicau alții. Importanța fierarului în cadrul comunității era legată de imposibilitatea de a practica muncile agricole fără uneltele făcute de el: fiare de plug, seceri, lanțuri, cuie pentru construcția casei, topoare, securi, lacăte,alte obiecte pentru uzul casnic: cleștele pentru focul din vatră etc. Tot ei făceau fierul pentru legatul carelor și trăgeau șina de fier pe roată, făceau potcoave pentru boi și cai. Ei își preparau manganul, cărbunele de lemn, obținut prin ardere mocnită, în cuptoare speciale. Așa cum
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o chestiune prea intimă pentru a fi trâmbițată în fața unor necunoscuți, scuzați-mă, departe de mine ideea de a vă răni în sensibilitatea dumneavoastră. Bărbatul se uită la comisar ca și cum ar fi implorat ajutor, cel puțin să-i înlocuiască tortura cleștelui cu pedeapsa turnichetului. Comisarul îi făcu pe voie, folosi garoul, În scrisoarea dumneavoastră v-ați referit la un grup de șapte persoane, Da, domnule comisar, Cine erau, În afară de femeie și de soțul ei, Care femeie, Aceea care n-a orbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de un saltimbanc care Își prezenta caraghioslâcurile mizerabile, priorul Își croi drum printre oameni, gata să le poruncească să părăsească locul. Găsi, Însă, altceva decât se așteptase să găsească. La colțul străzii fusese ridicat un stâlp al infamiei, al cărui clește din lemn strângea mâinile și gâtul unui bărbat Îmbrăcat țărănește. În jur, râsetele privitorilor sporeau pe măsură ce el se văita mai tare, În timp ce, din mai multe părți, se arunca spre el cu pietre și cu murdării culese de pe jos. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
necesitatea focului continuu. Era o subterană joasă, invadată de căldura uscată ce provenea de la cuptorul aflat Într-un colț. Pe bancuri, câțiva ucenici ocupați nevoie-mare vărsau pe o suprafață de cărămidă conținutul unui creuzet abia scos din flăcări cu un clește lung. Sticla incandescentă se Întinse fluidă peste suprafață, răspândind În jur mici scânteieri fierbinți. Fără să-i pese de căldură, maestrul Începu să o finiseze cu niște clești din bronz, ajutându-se cu o lopățică din același material. Din câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
suprafață de cărămidă conținutul unui creuzet abia scos din flăcări cu un clește lung. Sticla incandescentă se Întinse fluidă peste suprafață, răspândind În jur mici scânteieri fierbinți. Fără să-i pese de căldură, maestrul Începu să o finiseze cu niște clești din bronz, ajutându-se cu o lopățică din același material. Din câteva lovituri hotărâte, Îi imprimă o formă dreptunghiulară, lungă cam de un picior. - Iată Încă un geam pentru ferestrele nobililor, messer Alighieri. Acum, nici un cetățean Înstărit al acestui oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
te temi să nu fii părăsit, replică Pietra disprețuitoare. Dante se pregătea să răspundă, Însă ea nu Îi lăsă timp. - Vorbe, de unul singur. Apucă una din foi și o aruncă pe jos furioasă. - O grămadă de vorbe fără rost. Cleștele de foc continua să strângă fruntea poetului. Clătinându-se, Își dădu drumul să cadă pe pat. Pietra Îi urmărise mișcările. - Din nou boala aia a ta? Întrebă ea cu răceală În glas. El nu răspunse. Fata făcu un pas, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lucrarea, de ce să fi distrus tocmai textul care Îi putea pune În valoare afirmațiile? Trebuia să Îl găsească pe istoric cu orice preț. Își roti privirea de jur Împrejur, căutând un răspuns la Îndoielile care Îl strângeau ca Într-un clește. Pentru o clipă, crezuse că era aproape de dezlegarea misterului. Sau, cel puțin, de descoperirea vinovatului și a complicelui său ocult. Însă dispariția lui Bernardo dăduse o lovitură decisivă teoriei sale. Dacă omul era unul dintre cei doi asasini, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
astea?, sunt, au fost ale lui?, Dumnezeule!, nu face el așa ceva, vrea să mă facă geloasă, doar să mă facă geloasă, dar nu țineeeeeeeeeee!, băiete, nu ține!... dar gândul... a pus carnetul la loc, așa de repede, ca pe un clește înroșit în foc... Trebuia să-i pregătească scena, să uite de carnetul cu nume, o repetiție e o repetiție, se face pe scândură, nu? Atârnase în mijlocul camerei trei pânze lungi - cumpărase niște stambă ieftină, purpurie -, le prinsese cu piuneze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ultima capodoperă? — Nu scap nici una. Sunt rarități. Amori a frunzărit publicația. — Hei! a strigat surprins. E Încă boboc, nu? — Da. — Ascult-o pe asta! Sfinte Dumnezeule! „Vorbește o subretă: Ziua se-mbracă-n falduri de neagră catifea, Lumânărele dalbe, În cleștii argintați, Cu flăcări tremurânde, sunt niște umbre-n vânt. Pia, Pompia... vino, să plecăm...“ — Acuma spune-mi și mie ce naiba Înseamnă? — O scenă de cămară. „Cu degetele țepene, ca barza În plin zbor, Ea zace pe patul cu cearșafuri albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să ți‑o bag. O fărâmă de iubire, baby, ar fi pentru mine cel mai frumos cadou. Tocmai ăsta trebuia să fie, îi spune Rainer soră‑sii. Anni, sper că nu va fi nevoie să vin să te extrag cu cleștele din slănina lui. Ai prezervativ? Mai am unul. Dar cum îl cunosc eu pe ăla, tipul umblă cu prezervativul la el de luni de zile fiindcă pândește de mult ocazia asta. Între timp cauciucul a îmbătrânit și s‑a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din ochi croiala rochiei de după‑amiază a Sophiei. Oare mașina ei de cusut o fi în stare să realizeze așa o minune din șifon? Sau o fi organdi? Fibră sintetică sigur nu e. Anna îi cuprinde mamei brațul ca un clește. E un gest pe care nu l‑a mai făcut de luni de zile. Pentru o clipă cele două femei sunt Sfânta Maria și Sfânta Marta, într‑un mod cam forțat, din moment ce Maria la vremea ei n‑avea decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
puteam mișca, ca și cum eram sub efectul hipnozei. Picioarele fotoliului pătrunseseră Înlăuntrul meu, ca și cum eram o femeie În călduri, cu picioarele larg desfăcute, iar scaunul se transformase Într-un organ sexual ce mă penetra. Fotoliul pusese stăpânire pe mine, ca și cum un clește sau un bisturiu se năpustea asupra unui ficat nefolositor, intrat În putrefacție, sub pielea proaspăt incizată. Devenisem un simplu obiect. Ciudat, faptul că devenisem un obiect făcea să-mi dispară sentimentul de teamă. Cuvintele pe care le rostea Keiko Kataoka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
era întoarsă cu spatele, Becker se încruntă și își scutură capul spre mine. Nu eram sigur ce voia să însemne asta exact. Evona îmi luă ceafa în palme și începu să frământe carnea de acolo cu degetele la fel de puternice precum cleștii unui fierar. E multă încordare aici, Bernhard, mă informă ea pe un ton seducător. — Nici nu mă îndoiesc. Ar trebui să vezi căruța pe care m-au pus să o trag la Alex. Ca să nu mai zic de numărul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
identificasem cândva un cadavru scos din Landwehr. Un alt lucru pe care îl învățasem de la Hans Illmann. Hei, ascultați aici, zise Helene, dacă îl prindeți pe nemernicul ăsta, asigurați-vă că primește din plin ospitalitatea obișnuită a Gestapoului, bine? Cu tot cu clești și bastoane de cauciuc. — Doamnă, i-am zis, ridicându-mă, vă puteți baza pe asta. Mersi de ajutor. Helene se ridică în picioare, cu brațele încrucișate și strânse din umeri: — Da, mă rog, am fost și eu cândva școlăriță, înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a strămoșilor noștri latini „pater patriae” în caree se erijează cine vrei și cine nu vrei din reprezentații fostelor eșaloane doi și trei ale încă „nedefunctului” declarat partid comunist . Mase mari de oameni râmân în continuare prinse ca-ntr-un clește în cușca demagogiei - care și-a luat ca aliați televiziuni care nici măcar nu-și mai declamă (așa, de amorul artei!) independența legiuită de normele care au consacrat-o, adesea, cu titlul pompos, tentant și puțin credibil de a „patra putere
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
instrumente folosești? Argilă polimerică, ce vine într-o gamă vastă de culori, preferatele mele fiind cele metalizate și perlate, lamele speciale pentru argilă, mașina cu care întind argila, care este un fel de mașină pentru tăieței, diferite forme de tăiat, clești, metalele necesare asamblării bijuteriilor, precum și multe alte obiecte pe care le găsesc prin casă: diferite texturi, obiecte din sticlă, hârtie, cutii și chiar nasturi. De unde te inspiri în realizarea bijuteriilor? Toate tehnicile pe care le stăpânesc, le-am învățat cu ajutorul
INTERVIU DE CRĂCIUN CU INA SAVA – ARTISTĂ HANDMADE de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361423_a_362752]