371 matches
-
nici una din categoriile de mai sus. Nu-mi invocați puținele excepții, adică indivizii lipsiți de radicalitate, de șira spinării sau de idei, pe care-i mai vedem trecând absenți dintr-o sală de ședință în alta. Ei sunt doar pasta cleioasă al cărei rol e să țină laolaltă magma clocotitoare a intereselor rechinilor ce profită de statutul de parlamentar. Ca în orice activitate care presupune o mare uzură, nici în domeniul legislativ nu poți să-ți păstrezi acuitatea, competența și nici
Dumnezei de uz intern by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9741_a_11066]
-
urmărește la un moment dat, cuprins de uimire, mișcările unei, altminteri repulsive, alcătuiri lucrate din șpan, baligă și rumeguș, încredințat că geniul și forța ei sînt retragerea, replierea. Ea "incendiază otrăvește pustiește totul în urma ta / apoi - deodată - scăldată în ape cleioase / pămînt vîscos și mucilagii / o vezi mișunînd prin cele hrube și unghere / iar atunci strig / ieși / și promit că nu voi mai folosi decît cuvinte ridicate la / putere dacă tot ne-a fost scris să trăim sub radical" (Hrube și
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
fiul risipitor revenit acasă constată că aici se sufocă. Va trebui, atunci, să plece din nou. Pe punctul de a se statornici altunde, intră în panică: Când, dând să pleci, constați cu stupoare/ că nu te mai poți dezlipi/ de cleiosul mormânt.../ - călduț, confortabil, cum sunt toate pe-aici - / și că provizoratul de-o viață/ ți-a devenit o a doua natură,/ ce nu te mai deranjează defel...". De altminteri, printr-un artificiu al editorului - Nicolae Țone -, prima și ultima copertă
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
sus s-au petrecut acum doi ani, dar ele rămîn, așa, bătute în cuie, asemenea unei furnici primordiale în ochiul gălbui de chihlimbar. Doru Mareș este Director etern al unui teatru ireal, iar Actorii acestuia înoată fără speranță prin apele cleioase și fosforescente ale unor poeme prin care dragostea și moartea curg molcom, asemenea unor ape îngemănate în aceeași matcă. (P.Ș.)
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
În timpul ăsta, tot trage cu ochiul, nu care cumva/ să se atingă vreunul de ciupercuțele ei marinate.../ Vezi bine, Polina e trecută prin multe și știe că viața/ e numai corvoadă și chin/ și că sufletul omului e împuțit și cleios ca o fiertură calmâcă.// Și dă-i cu borș și budincă și încă olecuță de cașă, iar trupul ei/ se tot umflă și-ai spune că o să explodeze de-atâta/ cugetare îndurerată// Polina e o femeie dintr-o bucată./ Dar
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
ce fugea de propriul trecut exclusiv muzica duioasă a lingușelii și sicofantismului. Doar căderea bubuitoare în preferințele electoratului a reușit, cu intermitențe, să-l scoată din starea de abulie postelectorală și să pună mâna pe coarnele plugului împotmolit în brazda cleioasă a unei țări ruinate. Dar puseurile de bărbăție s-au dovedit lipsite de credibilitate, pentru că președintele n-a fost capabil să urmărească punerea în practică a ideilor pe care tocmai le enunțase. Retras după perdelele palatului de basm, politicianul numărul
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
comparativ cu cea de care puteai avea parte cînd era el copil - „Pă vremea mea, nu să trăia cu nenorocita asta de pîine cu margarină, aveam pîine neagră adevărată. Inimă de bou. Găluști cu bacon. Sîngereți. Cap dă porc". Tonul cleios și jinduitor pe care a zis „cap dă porc" sugera zeci de ani în care suferise de foame. În afara acestor culegători regulați, mai erau și „cei care stăteau la ei acasă": adică localnici care culegeau cînd îi apuca, în principiu
GEORGE ORWELL - Jurnalul unui culegător de hamei by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/6069_a_7394]
-
și nu strică (dacă ai) și un picior de vițel, partea de jos). Sărezi, spumuiești bine zeama. Pui în oală două cepe întregi curățate de coajă, nici un alt fel de zarzavat. Când se desprinde carnea de pe oase și zama devine cleioasă, scoți oala de la foc, strecori și pui usturoi pisat... lași să se închege și garnisești stratul de gelatină cu un rând de felii de ou răscopt. Mai pui zamă deasupra, tot cam de două degete, și o lași să prindă
Păstorel recomandă: piftie de cocoș bătrân by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10015_a_11340]
-
falsă ( e o deosebire totuși între criza satului ce antrenează factorii cosmici, de-o sumbră grandoare, și cea a orașului resimțit ca o simplă "făcătură", produs al unui snobism deasupra căruia se-așterne, "rușinos", un praf "gros, mîlos"): "Praful orașului, cleios, pămîntiu, / plin de zgomote și scîntei,/scrum pîrlit de paie / măcinat de vîrtejuri și reclame, / oase schimbate în mîinile universului" (Din cînd în cînd).Noutatea pe care o aduce Ioan Alexandru cu un mare flux al temperamentului este proiecția în
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
dar cu o evoluție independentă și deseori intolerantă. Că nu greșesc, o confirmă versurile. Că observațiile acestea nu sunt imputări malițioase, puteți să mă credeți pe cuvânt: "Infestat de amorul viciat/-tocmai coborâseră ochii pe glezne/ și priveau de acolo cleios pe sub arcadele grele-/ renunțasem la tot pentru ea/ asuda într-o baie turcească/ o pădure întreagă de nuri/ ca să fur sentimente/ renunțasem la mâini."( Stăpânul lupanarului) sau "Nu scăpai niciodată de voci/ picurau de pe lobi ca niște cercei de arsenic
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
curat decît mazărea Suflet ușor de crin galben aveam în care-și clocea clipa pasărea Grea și rotundă ca un bolovan Eram mai plăpînd decît lingura Inima-n patru mari camere-aveam Prin care-și plimba-n căni vechi singura Rouă cleioasă becisnicul an Eram mai bolnav decît frunzele Tăind aer rece îngeri aveam Să-și moaie-ntinzîndu-și lin pînzele Aripelor peste-un adînc leuștean
De scris cînd ți se face frică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15658_a_16983]
-
Emil Brumaru Deodată, roua-mi sparge ochii, Aud tiptil sosind un înger. Caut să scăp de el și-n fugă Mîinile-mi grele mi le-nsînger. Și-o rană e în tot ce pipăi, zidu-i chircit, ușa-i cleioasă, cuiele cresc din dușumele, crinii sorb camera-ntr-o vază Și-n gură simt gust vechi de soare, Creierii-mi ard iar în răsfrîngeri. Deodată roua-mi sparge ochii Și-aud sosind flămînd un înger...
Întîmplare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15675_a_17000]
-
Poți să te-ascunzi tu cît de bine Coarnelor moi nu li-e rușine Trupul să-ți pipăie-n rubine Spuma să-ți scoată din suspine Ei o să-ți intre-n pălării Căci au pornit șirag spre tine Un marș cleios prin bălării Și-acum se cade să se-nchidă Acest flămînd poezioi Din vînt se-ncheag-o cărămidă Crinii clocesc groasa omidă Tîrîtă pe pereți de cridă Umflată-n sticle cu oloi Ci-acum se cade să se-nchidă Acest gingaș poezioi Pe
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]
-
Ovidiu Genaru Atunci Cleiosul azi răsfrânt ca tusea în somnolența unei săli de așteptare După barbarii învinși vin alți barbari mai proaspeți Atunci topiți bibliotecile să facem din ele iar păduri De unde mi-am luat bătrânețea nu știu n-am avut nevoie de ea
poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/3221_a_4546]
-
Petersburg, ziarul „Birjevîie novosti” avea să se refere mai detailat la concepția despre teatru a lui Marinetti, „care recomanda foarte serios ca, pentru o mai eficientă înviorare a spectacolelor, să se ia următoarele măsuri: să se ungă scaunele cu ceva cleios, pentru ca spectatorii să se lipească de ele; să se vândă bilet pentru unul și același loc la zece persoane concomitent; să plaseze printre rândurile publicului oameni ce complotează, intrigă intenționat, ce se aprind ușor, sau niște pleșuvi, sau în genere
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
repede în morman.... Sub lumina slabă a felinarului, a apărut trupul chircit al lui Hliboceanu... Căciula era căzută alături. Mitruță i-a băgat mâna sub cap, cu gând să-l întoarcă cu fața în sus, dar a simțit că ceva cleios i se lipește de degete... A tras-o înapoi ca mușcat de șarpe... În firul de lumină al felinarului, s-a arătat o licărire roșie în jurul capului lui Hliboceanu... A fost lovit în cap. Altfel nu avea de unde să fie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-l prindă. Alerga acum fără nici o țintă și răcni sălbatic când își simți piciorul lunecând și ducându-i se în jos. își sparse capul izbind în ceva în fundul gropii proas pete, dar se ridică imediat și, repezindu-se la peretele cleios al găurii, încercă să se ridice. Cerul se decupa ca un pătrat doar ceva mai puțin negru decât pereții mormântului. Dar, oricât se căznea să se înalțe, degetele lui înfipte ca niște gheare alunecau înapoi, ca prin unt. Creierul i
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
era uscat și mirosea a caimac ținut în ulcele de pământ. Urcară o scară veche de lemn, fără balustradă, luminată din loc în loc. Vanghele stingea în urma sa opaițele adăpostite de nișele din zid. în spatele lor rămânea un întuneric negru și cleios. Sus era un coridor cu trei patru uși, ce dădeau probabil în odăile în care drumeții puteau rămâne peste noapte. Intrară în prima dintre ele, cu pereți văruiți, podea de scânduri, o masă lungă și două bănci de o parte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu mai iasă douăzeci și ceva, și se lăsă condusă mai departe, și mai departe, tot mai adânc în orașul ăsta de vată, cu trotuare îmbogățite cu noi întâmplări eroice, vesele, triste și, mai ales, penibile, acoperite cu un polei cleios și jegos și răsfrânte într-un cer negru, ca o firmă de pompe funebre. Lansarea primului roman, ca și prima mare iubire, se consumă într-o stare de semiconștiență. În picioare. Cu singura deosebire notabilă că, în cazul primei mari
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
altă noapte, de alt fel, ținea în mâini lumea mea și-mi urmărea amuzat înaintarea pe drumuri întortochiate. Sufla singurătate și nenorocire, ca niște limbi de foc negru țâșnite din gura lui, dar eu mă agățăm de viață răspîndindu-mi viscerele cleioase pe pagină. În ce carte eram oare? Și ce fel de minte mi-ar fi trebuit ca s-o pot înțelege? Și dac-aș fi înțeles-o, n-aș fi fost dezamăgit să-mi dau seama că am trăit într-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trandafiriu al pereților, tot mai neted și mai monoton. Curând, Maria înainta printr-o trompă de carne umedă care se curba la marginea vederii într-o spirală tot mai amplă. Pereții, pe care curgea un lichid gălbui și mișunau ființe cleioase, vibrau necontenit, țesând în aerul magic sunete catifelate, împletite cu voci și clinchetin, din ce în ce mai puternice, până când femeia avu impresia că merge printre zgomote solidificate. Simțea în ficat amețeala rotirii, deși raza marii curburi exterioare, a noua sau a zecea pornind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
brusc, cum se ridicase pe jumătate în capul oaselor, bătrâna oftă din plămâni și în coșul pieptului, străveziu de suferință, prin inul subțire al cămeșii, cei trei văzură cum inima Mariei se desface ca un boboc de floare, cum petalele cleioase i se desfășoară în tot coșul pieptului, cum în cele din urmă, pe o vână groasă ce-i servea drept codiță, o minunată, roșie, luminoasă floare îi înflori sub piele și oase. "Pleznirea inimii", avea să fie scris la rubrica
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de Sfinxa care, modulîndu-și deodată altfel, țiuitor, în glissandouri dulci ca un miorlăit, urletul, urmărea cu ochi verzi ca fierea zborul lepi-dopterei. Când, într-un ultim rotocol, acesta lopată pe lângă botul de muiere pătimașă al Himerei, o limbă lungă și cleioasă îl apucă, spărgîndu-i fragilitatea, înfășurîndu-i trupul inelat și trăgîndu-l în gura rujată, care-l mestecă avid. Multă vreme, la colțurile gurii, se mai văzură capete de aripă uscată, ce-aveau s-alunece și ele mai târziu pe gâtul femeii-păianjen... "Opriți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
curbă ușor deasupra buzei, fetița se mai privi o dată-n el ca-ntr-o oglindă și apoi strivi-n palme, ca și când ar fi vrut să-și prindă chipul visător în capcană, masca de lut, o terciui pîn-o făcu un bulgăre cleios și, cu lichidul sidefiu împrăștiat pe brațe, pe față și pe piept, se-apropie de albia în care zăcea caloianul. Stropi neobișnuit de mari, ca boabele lipicioase de pe roua-cerului, se rostogoleau pe podeaua de lut, tinzând să se unească asemenea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cupele florilor și transparentiza picioarele lăcustelor verzi ca iarba lipite de frunze. Norii-nspumați, cu contururi perfect delimi" tate, curgeau extrem de-ncet, lăsîndu-și umbrele pe pământ. Coborîră-n viroagă, cu florile multicolore până la brâu, se mîn-jiră de polen și de lichide cleioase picurând din exuberantele potire, simțiră suind pe picioare miriapozi și vacile-Domnului. Fumuri de mireasmă transparentă urcau către cer, fluturând ca un păr buclat, dizolvîndu-se-n aer. În iarbă, sub pașii lor, mustea un pârâiaș înghețat, ce-și răspândea șuvițele lichide printre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]