364 matches
-
spuse alungitul, care se așezase pe locul lui preferat. Atinse cu degetul lui lung aproape cât antebrațul meu discul din mijlocul țepilor: acestea, ca la comandă, se ridicară și apoi, unele după altele, se curbară spre deget, lipindu-și boabele cleioase de unghia lui Egor. Dacă aș lăsa degetul aici, în scurt timp mi l-ar roade până la os." Era o plantă-păianjen, un păianjen fermecător. I-am povestit visul cu apa și cel cu paharul, și Egor a aprobat dând ușor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu disperare cum gâtul a și început să-ți vibreze spasmodic, mesteci, luptându-te cu lacrimile care îți urcă din gât, cu strâmbătura care a și început să-ți încleșteze, ca o paralizie, obrazul, cu micul grohăit care zvârle înghițitura cleioasă în mijlocul mesei, orbitor de albe, pe care sclipesc cristalele, argintăria. Orăcăi, vomiți și plângi în farfurie, și lacrimile, și resturile acre îți strâng obrazul ca o mască astringentă... — Luați-o de aici ! Mai repede ! Mai repede ! strigă Muti și-și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Întrerupătorul (bă, io zic să te facem pe tine bec), iar În clipa În care reușești să faci lumină, Îi vezi năvălind goi pușcă În sala de duș, chiuind ca la nuntă, vezi grilajul scurgerii aco perit de o spumă cleioasă albă (În sfîrșit s-a făcut lumină asupra acestui măcel, cîteva armate române acolo care nu au mai apucat să-și Întîlnească destinul eroic), vezi faianța distrusă, decorată cu pete verzi de mucegai, vezi prin ferestruica de sub tavan, acoperită de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
diferitelor boli. După aceea se clătește foarte bine gura cu apă calduță și sărată, de mai multe ori. Curățirea este și mai eficientă dacă înainte de clătirea cu ulei răzuiți limba cu o linguriță. Veți constata că un strat albicios și cleios (toxinele descărcate la nivelul limbii) este eliminat. Creați-vă obiceiul de a răzui în fiecare dimineață acest strat; altfel el nu va putea fi eliminat, nici chiar dacă vă spălați pe dinți și va fi înghițit odată cu micul dejun. După ce aruncați
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
și-a dorit! Doar mie, cînd se apropie carnavalul, mi se umple gura de o spaimă nobilă, ca atunci cînd ai trece pe un pod Îmbătrînit de apă. Nu-i semăn tatei, lui nu i-a fost frică de apa cleioasă, de grinda cea mare, de podul casei... Ținînd-o pe mama de mînă ― la bine și la rău, după jurămînt ― a Înhățat bîrna, ca pe o amantă, cu Încuviințarea mamei, să treacă apa: cu dreapta ținînd-o pe mama, cu stînga potrivindu-
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
și fleșcăită, ochi obosiți și o gușă fleșcăită sub bărbie. Cei care rămăseseră pe loc și gustaseră cu lăcomie pînă la ultima picătură savoarea conversației stăteau acum tăcuți, privind neîncetat mortul cu un sentiment de proprietate, aproape fizic, sumbru, nesătul, cleios, care parcă se contopea cu obiectul pe care-l priveau. Între timp se petrecuse un lucru uluitor. Așa cum trupul mortului se strînsese și se Împuținase parcă În veșmintele sale - ca și cum materia se retrăsese În mod perceptibil, sub ochii noștri, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
său se apropie, iar fața neagră, brăzdată la Început de dîre de roșu aprins, se transformă Într-o masă zdrobită și sîngerie pe măsură ce bîta izbește Întruna cu același scrîșnet elastic și cumplit: — Mă... lepădătură... neagră... blestemată! răsună glasul gros, Încordat, cleios, Înecat de pornirea ucigașă. Te-nvăț eu minte... - trosc! cartilajul nasului lat și negru trosnește și se sfărîmă sub lovitură - ... dacă un negru blestemat Îndrăznește să-ntoarcă vorba unui alb! Trosc! O lovitură stîngace și distrugătoare se abate peste gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lui august: pe coridor aerul era Înăbușitor, istovitor, Încărcat de o abureală soioasă. Pretutindeni plutea fumul de tutun greu, apăsător, stătut și Împuțit, mirosul bărbaților, mirosul de pudră și parfum ieftin al femeilor și, Încă mai puternic decît toate, pătrunzător, cleios, aspru, proaspăt, de neuitat, nestăpînit ca natura și ca dorința primitivă a omului, se simțea mirosul lemnului de brad nou, alb, nevopsit, din care era alcătuită toată această construcție dărăpănată și ciudată. În cele din urmă, după o așteptare lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bîntuit de singurătate și de asprime, acoperit de păduri dese și Încîlcite, În marea lor majoritate Întinse păduri de pin cu frunza ascuțită. Pe măsură ce pătrundea mai mult În interiorul țării, peisajul devenea mai variat În culori și forme: pămîntul era mai cleios, mai mîlos, iar cînd a plouat, l-a blestemat. Pe suprafața lui creștea o iarbă aspră, tufișuri mărunte și țepoase; și iarba aceea mirositoare, al cărei fum Îl scîrbise pe spaniol, creștea atît de abundent, Încît ar fi putut umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
scrin. Îmi vine să... Melania Lupu duse degetul la gură: ― St, draga mea! Ar putea să ne audă. Nici mie nu-mi place... Apăsă pe comutator. Bucătăria se umplu de o lumină tulbure. Valerica Scurtu își înfipse unghiile în părul cleios. ― Scoate-l de-acolo! Nu mai suport! Bătrâna se cocoță pe un scaun și apucă o oală uriașă cu capac. O trânti cu toată puterea de ciment. Zgomotul asurzitor se prelungi câteva secunde. În prag apăru Azimioară înspăimîntat. ― Ce se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănîndu-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui să fugi după Vecu și să-l obligi să înghită un pumn de mâl. Te urci în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înghețat de portocale zbură printr-una dintre ferestre și era cât pe ce să mă lovească. M-am oprit și am ridicat-o ca să cercetez dacă micul cilindru gol nu conținea vreo comunicare. Dar nu se vedea decât un rest cleios de suc care mi s-a scurs pe mână. Să fi fost acesta un mesaj obscen? Pe când chibzuiam la această posibilitate, uitându-mă în sus spre fereastra de la care fusese aruncată cutia, un bătrân vagabond s-a apropiat de cărucior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dintr-o altă țară unde oamenii aveau nume pe care ea nu le putea pronunța și secrete pe care nu le putea descifra. Rose se simțise Întotdeauna ca o intrusă acolo, fusese Întotdeauna conștientă că era o odar - acest cuvînt cleios se lipise de ea chiar din prima zi. Era Îngrozitor să fii Încă atașat mental și emoțional de cineva de care ai fost despărțit din punct de vedere fizic. După ce s-a așternut praful, din acel un-an-și-opt-luni de mariaj lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănându-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui să fugi după Vecu și să-l obligi să înghită un pumn de mâl. Te urci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
naivitatea transportată a tonului, atitudinea „sportivă”, virilă, „băiețească” a futurismului, proiectată în imaginea lui Douglas Fairbanks: „Actorul browning, actorul locomotivă, nu poate fi produsul decrepit al conservatorului. El țîșnește acrobat, boxeur, din gimnaziul sportiv. Inutilitatea rolului mumie, intrigei vanitate și cleioase, care flatau retina și timpanul, sufletul burghezului a făcut loc interpretărilor cu mișcări de piață, de uzină, de epocă. Pentru ele se cere actorul danțator pe acțiune, lumină, decor. Magnet sau metrou în vîna New York-ului, iată viziunea actorului Douglas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
până În gât. Emma Întindea marmelada pe biscuiții lui Kevin, Valentina Își Îndulcea ceașca de Orzoro. Cafeaua are gust de cauciuc, spuse dintr-o dată Antonio. Emmei nu i se părea. Kevin mușcă biscuitul. Îi căzu o bucățică prea plină de gem cleios de afine, lipindu-se de uniforma grădiniței particulare. Nu poți fi atent? Îl admonestă Emma, abia l-am spălat - ce, ești focomelic? Ce Înseamnă focomelic? Întrebă Kevin. Filtrul e stricat, spuse Antonio, cafetiera e veche, de ce n-ai schimbat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui Vlad Dracul. Au făcut cerc de făclii în jurul lui, și Dionisie, senin și zâmbitor ca întotdeauna, a adus cazanul cu apă sfințită și s-a lăsat pe buza gropii. El a luat, unul câte unul, oasele acoperite de pământ cleios și le-a spălat fără grabă în cazan. Asculta rugăciunea șoptită a confraților și trăgea pe nas tămâia care ieșea din șapte cădelnițe aurite. Apoi a așezat oasele pe un șervet curat și alături de ele o grămăjoară de obiecte risipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
văzu pe Gildas apropiindu-se de el, cu mersul nesigur al celor care au tras prea mult la măsea. Și pricepu ce se Întîmplase cu cartea lui. - Ei, scriitorule! Tu trebuie să știi ce vrea să Însemne asta! Avea vocea cleioasă, duhnea a alcool. Ryan Își reprimă o mișcare de fereală. - Ce vrea să Însemne ce? - Un pescăruș care vine să-și dea duhul Într-un văl de mireasă, tu cum tălmăcești chestia asta? În fața tăcerii lui Ryan, Gildas Îi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fundul sertarului gol al unei comode, Îl Închise cu cheia și părăsi camera. Loïc, alături de care se refugiase, trăsese deja destul de mult la măsea ca să-i mai fie de vreun ajutor. - E nevasta ta, ce dracu’! zise el cu voce cleioasă. N-o lăsa să aleagă! - N-o pot totuși lua pe sus cu de-a sila. - Ba poți, dacă asta e singura soluție ca să plece! Și Își turnă Încă o porție zdravănă. Christian se Întrebă cît avea să reziste fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Însă era deja o seară primăvăratecă. La patiseria tunisiană, Bruno cumpără un cornet lung plin cu migdale, apoi coborî pe cheiul Senei. Difuzoarele de pe un vaporaș turistic umpleau aerul, pereții catedralei Notre-Dame reverberau ecoul. Bruno Își mestecă până la capăt prăjitura cleioasă, unsă cu miere, apoi, Încă o dată, simți un viu dezgust de el Însuși. Să Încerce chiar aici, În buricul Parisului, Își zise, În mijlocul lumii și al oamenilor... da, ar fi o idee. Închise ochii, Își lipi tălpile, Își Împreună mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
270 de franci. Michel nu ieșise din casă de trei zile. — Azi n-am mâncat, remarcă el, puțin surprins; continua să țină cartea În mână. — Huxley a publicat Insula În 1962, e ultima lui carte, continuă el amestecându-și orezul cleios. Acțiunea are loc pe o insulă tropicală paradiziacă - vegetația și peisajele sunt probabil inspirate de Sri Lanka. Pe acea insulă s-a dezvoltat o civilizație originală, departe de marile curente comerciale din secolul XX, foarte avansată pe plan tehnologic și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fenomenul Încetă brusc; suprafața peretelui deveni iarăși netedă. Aerul se lichefie, străbătut de un val; soarele era enorm și galben. Văzu locul În care se forma rădăcina timpului. Această rădăcină Își trimitea prelungirile În univers, vrejuri noduroase În apropierea centrului, cleioase și reci la extremități. Aceste vrejuri Înlănțuiau, legau și Îmbinau porțiunile de spațiu. Văzu creierul omului mort, parte a spațiului, conținând spațiul. La urmă, văzu blocul mental al spațiului, și contrariul său. Văzu conflictul mental ce structura spațiul, și dispariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dat de o Întindere de apă mai mare decât bălțile de prin părțile noastre și m-am oprit cu gând să-mi potolesc setea. Of, of. Ce mai apă aveau și ăștia! Verzuie, călduță și cu gust dulceag. Moale și cleioasă, precum pământul din jur, stătut și bălos, abia bătut de vânt, nu ca glia din munții mei Înalți și falnici, din care izvorau ape limpezi și reci, izbite de viscole năprasnice. Cum de-or fi În stare să bea oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
erau burtoși, iar cele ce aveau să devină mame aveau ochii mari și cam prea umezi. Mi-au dat să Înfulec o fiertură cu carne. Și mâncarea lor era prea mâloasă, asemenea lor, asemenea apei lâncezi și asemenea ținutului lor cleios și neted. Se uitau cu toții la mine cum Înfulec, cu Vindecătorul În frunte, și doar cele ce aveau să fie mame, mai scoteau câte un chicotit. Oamenii, În schimb, clefăiau și grohăiau potolit, așa cum se cade În fața stăpânului. După ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pentru Mare, pentru Omăt și pentru uriașa mea Nunatuk, singura femeie care putea să aducă asemenea prunci pe lume. Am băut vin din acela pișcător și am mâncat bucate nemaiîntâlnite. La Început, ne-au dat un fel de grăunțe alb-gălbui, cleioase, scoase din apă clocotită și Îngrămădite pe niște frunze mari, acrișoare; apoi, am primit carne de scoică tăiată mărunt și Înmuiată Într-o zeamă cafenie care te ardea până În creștet când o puneai pe limbă și care tare mult ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]